RO120254B1 - Sticlă nerecuperabilă, având o structură progresiv pliabilă, a pereţilor săi - Google Patents

Abstract

Prezenta invenţie se referă la o sticlă sau la un recipient nerecuperabil, având pereţii laterali cu structură progresiv pliabilă, fără revenire. Sticla nerecuperabilă, conform invenţiei, având o structură pliabilă, în care pereţii laterali (2) ai sticlei au o structură de tip acordeon, cuprinde mai multe pliuri (6, 26 şi 36), fiecare pliu fiind format cu ajutorul a două suprafeţe opuse (7 şi 8), de lăţimi diferite, cel puţin suprafaţa (8) mai mică, dintre cele două suprafeţe care formează fiecare pliu, având o formă arcuită, iar convexitatea suprafeţei menţionată este orientată către suprafaţa (7) mai mare, adiacentă, pe care aceasta se pliază.

Description

Prezenta invenție se referă la o sticlă sau la un recipient nerecuperabil, având pereții laterali cu structură progresiv pliabilă, fără revenire.

în mod mai particular, sticla nerecuperabilă conform invenției este prevăzută cu pereți laterali de tip acordeon, care pot fi pliați treptat, pe măsură ce se consumă conținutul din interiorul sticlei, astfel încât, practic, să fie menținut constant volumul de aer de la partea de sus a sticlei. în același timp, volumul sticlei se reduce proporțional cu conținutul ei efectiv, economisind spațiu, în locurile în care sticla sau recipientul este depozitat. în sfârșit, atunci când conținutul sticlei este folosit complet, sticla ajunge la volumul ei minim și deci poate fi aruncată fără nici o altă operație de compactare, așa cum se cere, de regulă, pentru recipientele goale, în scopul de a reduce astfel volumul mare al deșeurilor.

Sticle și recipienți de acest tip au fost deja propuse în stadiul anterior al tehnicii, fără ca totuși să se asigure soluții tehnice adecvate de a fi folosite în mod satisfăcător, pentru scopurile de mai sus. în prezent, o sticlă nerecuperabilă, care să poată asigura efectiv - nu numai în teorie - caracteristicile descrise mai înainte, lipsește de pe piață, din motivele ce vor fi explicate detaliat mai jos.

O primă sticlă de acest tip, propusă în stadiul cunoscut al tehnicii, a fost de fapt o sticlă formată dintr-un material plastic, având efectiv proprietăți elastice la temperatura camerei și configurată, pe cel puțin o parte din înălțimea ei, ca un acordeon; fiecare element de burduf al acordeonului, indicat în continuare, în mod simplu, drept pliu, era format din niște suprafețe conice, opuse, având aceeași lățime. Acest tip de recipient se utiliza pentru acele lichide care suferă o depreciere rapidă în contact cu aerul, de exemplu, revelatorii fotografici. După ce se extrăgea o cantitate de lichid din această sticlă și înainte de a fi din nou închisă, partea de tip acordeon a sticlei trebuia să fie comprimată, într-o măsură suficientă, pentru a permite ca lichidul încă existent în interior să ajungă la gâtul sticlei, reducând astfel la un nivel minim cantitatea de aer prins în sticlă. Din cauza proprietăților de elasticitate ale materialului sticlei și, înainte de toate, din cauza formei simetrice a fiecărui pliu al structurii de tip acordeon, această operație trebuie să se execute, în mod obligatoriu, de fiecare dată când se extrage o parte de lichid din respectiva sticlă, deoarece structura de tip acordeon menționată are numai o singură poziție de echilibru stabil, adică poziția ei extinsă. Tipul de sticlă descris mai sus nu este deci convenabil, pentru a fi folosit la aplicații în care se cere o folosire frecventă a conținutului sticlei, de exemplu, în cazul băuturilor nealcoolizate.

Un alt tip de sticlă pliabilă, propus în stadiul cunoscut al tehnicii, este aceea la care fiecare pliu al pereților laterali de tip acordeon, ai sticlei, este prevăzut cu două poziții de echilibru stabil, adică o poziție extinsă și o poziție pliată, datorită faptului că cele două suprafețe conice, opuse, care formează fiecare pliu, au o lățime diferită și suprafața mai mică poate fi deci primită stabil, într-o configurație pliată, în interiorul suprafeței mai mari, adiacente. Când se folosește din conținutul sticlei, consumatorul poate să determine plierea progresivă a fiecărui pliu și sticla să rămână încă stabilă, în configurația pliată, cel puțin până când se aplică a forță exterioară, pentru a repune pliul pliat în poziția de echilibru extinsă.

Un exemplu al acestui al doilea tip de sticlă pliabilă este prezentat în documentul US-A-4492313.

Cu toată această îmbunătățire prezentată mai sus, nici chiar acest al doilea tip de sticlă pliabilă nu a ajuns la o aplicare industrială satisfăcătoare, din cauza faptului că ea implică încă dezavantajul semnificativ al unei rezistențe scăzute împotriva revenirii pliurilor pliate la poziția extinsă, inițială, așa cum se descrie mai jos.

RO 120254 Β1

Acest dezavantaj este determinat efectiv de faptul că poziția de echilibru stabil a 1 fiecărui pliu al pereților de tip acordeon, în configurația pliată, are în medie un grad de stabilitate mai degrabă redus. Astfel, este posibil ca, oricând, sticla să revină de la configurația 3 pliată la configurația extinsă, printr-o simplă aplicare pe sticlă, a unei forțe de mărime suficientă și într-o direcție adecvată, așa cum se întâmplă, de exemplu, când o sticlă este 5 umplută cu un lichid gazos sau când ea este răsturnată, pentru a turna din conținutul acesteia, sau la manipularea ei. 7

Restricția de folosire descrisă mai sus, în ceea ce privește băuturile gazoase este, în particular, nefavorabilă. De fapt, trebuie știut că băuturile nealcoolizate, gazoase, 9 formează o parte importantă a produselor care ar putea fi ambalate, în mod avantajos, întrun recipient pliabil. Gustul și conținutul de gaz al băuturilor nealcoolizate, chiar atunci când 11 acestea sunt consumate parțial, ar putea fi conservat pentru mult timp.

Acest rezultat, deși așteptat în teorie, nu a putut fi totuși obținut în practică. De fapt, 13 presiunea de gaz dezvoltată în interiorul sticlei, o dată ce aceasta a fost închisă într-o configurație pliată sau parțial pliată, este suficient de mare pentru a readuce sticla, mai 15 curând sau mai târziu, într-o configurație extinsă, mai mult sau complet extinsă, formând prin aceasta, în sticlă, acel spațiu gol, care trebuie evitat. 17

Totuși, același inconvenient apare și când conținutul sticlei este un lichid gros, în special, un lichid vâscos sau o substanță solidă, granulară, de fiecare dată când sticla este 19 răsturnată pentru scopuri de depozitare sau pur și simplu, pentru a turna din conținutul ei. în acest caz, de fapt greutatea conținutului sticlei, care apasă pe porțiunea de sus a 21 acesteia, este adesea suficientă pentru a readuce sticla la configurația ei extinsă.

în EP-A-850842 este prezentat un recipient pliabil, la care fiecare dintre elementele 23 de pliu este format de către suprafețe conice, opuse, care au aceeași lățime, făcând astfel imposibilă orice configurație pliată, stabilă, a recipientului. Mai mult decât atât, crestăturile 25 prevăzute în una dintre suprafețe nu sunt apte să determine în mod regulat o configurație specifică și dorită a pliului. 27

Obiectivul prezentei invenții este astfel acela de a asigura o sticlă nerecuperabilă, având o structură de tip acordeon, pliabilă progresiv, a pereților ei laterali, la care fiecare pliu 29 al respectivei structuri, o dată ce a fost pliată, să prezinte un înalt grad de stabilitate, adică la utilizarea normală și în condiții de depozitare, chiar cu lichide gazoase, și să împiedice 31 efectiv revenirea în poziție extinsă (fără revenire).

Acest obiectiv este atins conform prezentei invenții cu o sticlă nerecuperabilă, având 33 o structură progresiv pliabilă, de tipul în care pereții laterali ai sticlei au o structură de tip acordeon, care cuprinde mai multe pliuri adiacente, fiecare pliu fiind format de două supra- 35 fețe opuse de lăți mi diferite, caracterizată prin aceea că respectivele suprafețe care formează pliul, cuprind mijloace de blocare apte să împiedice revenirea pliului sub o formă prestabilită, 37 o dată ce acesta a fost pliat pentru prima oară.

într-un prim exemplu de realizare, conform invenției, respectivele mijloace de blocare 39 se obțin prin prevederea că cel puțin suprafața mai mică, din cele două suprafețe care formează fiecare pliu, are o formă arcuită și că respectiva convexitate a suprafeței menționate 41 este orientată către suprafața mai mare, adiacentă, pe care ea se pliază.

într-un al doilea exemplu de realizare, respectivele mijloace de blocare sunt obținute, 43 în schimb, prin prevederea unei caneluri periferice, pe una din suprafețele fiecărui pliu, și a unei nervuri de cuplare pe cealaltă dintre suprafețele menționate. 45 în conformitate cu o caracteristică a invenției, unul sau mai multe sectoare inelare, cilindrice, sunt prevăzute pe pereții laterali ai sticlei, apte să întrerupă structura de tip 47 acordeon a acesteia, să rigidizeze sticla și să împiedice orice ovalizare posibilă a acesteia, în timpul acțiunii de strângere. 49

RO 120254 Β1

Alte caracteristici și avantaje ale prezentei invenții vor rezulta cu claritate din descrierea detaliată ce urmează, a unor exemple preferate de realizare a acesteia, ilustrate în desenele însoțitoare, care reprezintă:

-fig. 1, diagramă care prezintă o explicație posibilă a mecanismului de pliere a sticlei, având o structură de tip acordeon a pereților laterali, în conformitate cu stadiul tehnicii analizat în introducerea acestei descrieri;

- fig. 2, vedere frontală, schematică, a sticlei, conform unui prim exemplu de realizare a prezentei invenții, într-o configurație extinsă;

- fig. 3, vedere frontală, schematică, a sticlei din fig.2, într-o configurație parțial pliată;

- fig. 4, vedere frontală, schematică, a sticlei, conform unui al doilea exemplu de realizare, într-o configurație extinsă;

- fig. 5, vedere de detaliu, la scară mărită, a suprafeței arcuite menționate orientată către suprafața adiacentă mai mare, pe care se pliază acea suprafață arcuită.

- fig. 6A, 6B și 6C, trei vederi frontale, schematice, ale sticlei, conform prezentei invenții, prevăzută cu sectoare inelare de consolidare, aranjate în moduri și numere diferite.

în desenele și descrierea ce urmează, se vor face referiri, în mod exclusiv, la sticle care au secțiune circulară. Invenția nu se limitează totuși la această formă a sticlei și poate fi aplicată în egală măsură la sticle care au secțiuni pseudo-circulare, poligonale, pătrate cu colțuri rotunjite și alte secțiuni similare.

în primul exemplu de realizare, conform prezentei invenții, obiectivul de a obține o pliere stabilă a pliurilor singulare din structura de tip acordeon se atinge făcând, pur și simplu, suprafața mai mică a fiecărui pliu, ca o suprafață arcuită, în locul unei suprafețe conice, ca la sticlele conform stadiului cunoscut al tehnicii (într-o secțiune diametrală, respectiva suprafață este astfel reprezentată, printr-un segment în formă de arc, în loc de un segment în linie dreaptă). Pentru a realiza acest obiectiv, mai este necesar ca respectiva convexitate a suprafeței arcuite menționată să fie orientată către suprafața adiacentă mai mare, pe care se pliază acea suprafață arcuită.

O sticlă în conformitate cu acest prim exemplu de realizare este arătată în fig. 2. Sticla 1 cuprinde pereți laterali 2 de tip acordeon, o parte 3 superioară cu un gât 4, pe care se înșurubează un capac și o parte 5 inferioară. Pereții laterali 2 de tip acordeon sunt formați dintr-un număr de elemente 6 de burduf-care, după cum s-a menționat deja, sunt indicate, în continuare, drept pliuri, iar numărul lor se află în raport cu înălțimea sticlei - având două suprafețe opuse, și anume o suprafață 7 mai mare, respectiv, o suprafață 8 mai mică.

Suprafața 8 mai mică - care, de preferință, dar nu în mod necesar, este suprafața inferioară a fiecărui pliu 6 - este o suprafață arcuită, preferabil, conform unui arc de cerc, convexitatea acestei suprafețe 8 fiind orientată către suprafața 7 mai mare, corespunzătoare, a aceluiași pliu, către care aceasta se pliază.

Suprafața 7 mai mare menționată este, în mod normal, o suprafață conică clasică, însă - ceea ce este același lucru - ea poate fi o suprafață arcuită, în acest caz, concavitatea respectivei suprafeței 7 trebuie să fie orieintată către suprafața 8 mai mică, ce se pliază pe ea.

Partea 3 superioară și partea 5 inferioară ale sticlei pot avea orice formă cunoscută, în funcție de folosirea finală a sticlei sau a recipientului, conform invenției. Se preferă totuși, ca partea 3 superioară să nu fie legată direct de primul pliu 6, ci să se interpună o suprafață 8 arcuită între ele, astfel încât când sticla este pliată, respectiva suprafață 8 interpusă să se plieze în interiorul părții 3 superioare, îmbunătățind astfel acțiunea de pliere a sticlei.

RO 120254 Β1

Datorită acestei configurații particulare a pereților 2 laterali de tip acordeon, ai sticlei 1 1, o dată ce respectiva sticlă este pliată progresiv, când conținutul ei este folosit, pliurile 6 capătă ușor o configurație pliată foarte stabilă, așa cum se arată în fig. 3. Când se aplică 3 efectiv o forță pe sticlă, într-o direcție de extindere, de exemplu, din cauza presiunii unui gaz format în interiorul sticlei sau din cauza greutății conținutului ei, când sticla este răsturnată, 5 pliurile 6 pliate nu suferă o revenire. Datorită respectivei configurații închis, particulare, a pliurilor 6 pliate, sub acțiunea forței menționate, pliurile B ale mijlocului de blocare prevăzut 7 la sticla din fig. 4 sunt forțate de fapt să se strângă în continuare, în loc să se redeschidă, prin aceasta, atingându-se complet obiectivul prezentei invenții. 9

Ceea ce s-a afirmat mai sus se aplică desigur unor forțe care nu sunt deosebit de mari, așa cum sunt forțele ce pot lua naștere în împrejurările descrise mai sus, ce apar la 11 folosirea normală a sticlei. Rezistența opusă de pliurile 6, împotriva redeschiderii lor, poate fi sporită prin creșterea gradului de îndoire a suprafeței 8 sau prin formarea ambelor su- 13 prafețe 7 și 8 ca suprafețe arcuite, în modul descris mai înainte, astfel încât, într-o configurație pliată, cele două suprafețe ale unui pliu 8 să fie perfect suprapuse și strânse. 15

O explicație tehnică posibilă, a rezultatului pozitiv, surprinzător, obținut cu exemplul de realizare de mai sus, se prezintă acum, făcând referiri la fig. 1, însă această explicație nu 17 trebuie să fie considerată sub nici o formă ca limitând întinderea prezentei invenții.

Fig. 1 A ilustrează schematic un pliu 6, având o structură de tip acordeon, în confor- 19 mitate cu stadiul cunoscut al tehnicii, într-o configurație extinsă, în timp ce fig. 1 B și 1C ilustrează același pliu în faze succesive de pliere, intermediară și completă, sub acțiunea 21 unei forțe de compresiune F. înălțimea pliului 6, indicată cu numărul de referință d, este determinată de caracteristicile geometrice ale sticlei și, cu excepția unor deformări locale, 23 este efectiv constantă, la plierea sticlei.

Genul de deformație arătat în faza B este singurul determinat de solicitanți în studiile 25 lor ca fiind de dorit, deoarece el conduce la o configurație finală C, în care deformarea reziduală a suprafeței 8 mai mici este astfel încât ea oferă o rezistență de formă mai mare îm- 27 potriva forței G de redeschidere având o direcție opusă forței F. Totuși, într-un pliu 6 format de suprafețe conice, conform stadiului cunoscut al tehncii, sunt posibile cel puțin alte trei 29 tipuri de deformați, arătate schematic drept faze Β1, B2 și B3. Astfel de tipuri de deformații conduc la configurații finale C1, C2 și C3, nedorite, ale pliului 6 pliat. De fapt, aceste 31 configurații au o stabilitate împotriva reconstituirii, care pentru configurația C1 este mult mai mică decât pentru configurația C, iar pentru configurațiile C2 și C3, este practic nulă, 33 deoarece deformația apare numai în suprafața 7 superioară, mai mare.

Prin preformarea suprafeței 8 mai mici, în conformitate cu învățăturile prezentei in- 35 venții, și așa cum se arată în fig. 1 X, deformația pliului 6 apare întotdeauna conform fazei Y de deformare și configurație Z finale. Această ultimă configurație este încă mai stabilă 37 decât configurația C menționată mai sus, atât datorită îndoirii finale mai ridicate a suprafeței 8, cât și prin faptul că această suprafață, care este formată ca o suprafață arcuită în avans, 39 suferă un câștig mai mic în faza de Y de deformare. în acest fel este posibil să se atingă scopul dorit, de a obține o sticlă pliabilă, care, în configurația ei pliată, are o stabilitate 41 ridicată și nu revine (la forma inițială).

Același scop poate fi atins cu ajutorul unei sticle 10, în conformitate cu exemplul de 43 realizare arătat în fig. 4 și 5. în acest al doilea exemplu de realizare, cele două suprafețe 17 și 18, care formează fiecare pliu 6, pot fi fie conice (așa cum se arată în desene), fie arcuite. 45 La marginea periferică a respectivelor suprafețe, se formează un cuplaj, respectivul cuplaj fiind apt să se fixeze cu cuplaje de îmbinare prevăzute pe pliurile 16 adiacente, atunci când 47

RO 120254 Β1 sticla 10 este pliată, blocând reciproc pliuri adiacente de blocare, în configurația lor pliată. Un astfel de cuplaj poate fi format, de exemplu, de către o canelură 11 formată pe porțiunea mai înaltă a suprafeței 18 inferioare a fiecărui pliu și o nervură 12 de îmbinare formată pe porțiunea inferioară a suprafeței 17 superioare.

în fig. 5 este prezentată, mai în detaliu, forma canelurii 11 și nervurii 12. în orice caz, forma particulară a cuplajului cu blocare mecanică, dintre porțiunile periferice ale suprafețelor 17 și 18, nu este hotărâtoare pentru atingerea obiectivului invenției și deci poate fi aleasă liber, în conformitate cu necesitățile specifice, economice și de proiectare.

Sticla conform invenției poate în final să cuprindă unul sau mai multe sectoare inelare, cilindrice, de rigidizare, așa cum se arată în fig. 6. Introducerea unor astfel de sectoare de rigidizare permite să se reducă puternic cantitatea de material plastic necesar pentru producerea sticlei, fără să aibă vreo consecință nefavorabilă, cum ar fi îndoirea sticlei în timpul folosirii ei sau ovalizarea sticlei, în timpul plierii acesteia.

în fig. 6A, o sticlă 20 cuprinde o multitudine de sectoare 21 de rigidizare, având o înălțime redusă, poziționate la baza fiecărui pliu.

în fig. 6B, o sticlă 30 cuprinde o multitudine similară de sectoare 31 de rigidizare, poziționate la partea de sus a fiecărui pliu 36. într-un astfel de exemplu de realizare, plierea sticlei este și mai eficientă și mai stabilă, deoarece prevederea de sectoare 31 permite o mai bună închidere a suprafeței 38, de către suprafața 37. Mai mult decât atât, când sticla se află în configurația ei extinsă, câteva sectoare 31 pot fi folosite ca suport de către o instalație clasică de etichetat, pentru aplicarea unei etichete de sticlă.

în sfârșit, în fig. 6C, sticla 40 are numai un sector 41 de rigidizare, respectivul sector fiind mai înalt decât secțiunea 31 sau 21 și deci capabil să poarte o etichetă în mod clasic. Evident, poziția sectorului 41 menționat poate fi aleasă, după dorință, pe toată lungimea sticlei 40, în conformitate cu nevoile specifice ale producătorului.

Sticla sau recipientul conform prezentei invenții este format, de preferință, cu ajutorul unei forme de suflare, folosind un material plastic adecvat, ca PET, PE, PVC și alte materiale similare. Totuși, această sticlă poate fi formată prin alte metode de fabricație sau confecționată din alte materiale, ca metal, hârtie, placă de carton și alte materiale.

Prezenta invenție a fost descrisă făcând referiri particulare la unele exemple preferate de realizare a acesteia, însă trebuie să fie clar că o serie de variante, la îndemâna unui om de meserie în acest domeniu, pot fi realizate fără a depăși limitele de cuprindere ale invenției, așa cum se arată în revendicările anexate.

Claims (5)

1. Revendicări

   1. Sticlă nerecuperabilă, având o structură pliabilă, în care pereții laterali (2) ai sticlei au o structură de tip acordeon, cuprinzând mai multe pliuri (6,26,36), fiecare pliu fiind format cu ajutorul a două suprafețe opuse (7, 8), de lățimi diferite, caracterizată prin aceea că, cel puțin suprafața (8) mai mică, dintre cele două suprafețe care formează fiecare pliu, are o formă arcuită, și convexitatea suprafeței menționate este orientată către suprafața (7) mai mare, adiacentă, pe care ea se pliază.
2. 2. Sticlă nerecuperabilă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, mai cuprinde unul sau mai multe sectoare (21, 31, 41) inelare, cilindrice, în pereții laterali ai sticlei, cu rolul de a întrerupe structura de tip acordeon, a acesteia.
3. 3. Sticlă nerecuperabilă, conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că sectoarele (31) au o înălțime mai mică decât înălțimea suprafețelor (8) mai mici și sunt poziționate la partea de sus, a pliurilor menționate.

   RO 120254 Β1
4. 4. Sticlă nerecuperabilă, conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că sectoa- 1 rele (21) au o înălțime mai mică decât înălțimea suprafețelor (8) mai mici și sunt poziționate la partea de jos, a pliurilor menționate. 3
5. 5. Sticlă nerecuperabilă, conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că aceasta cuprinde numai un sector (41) din sectoarele menționate, a cărui înălțime este egală cu 5 înălțimea unui grup de pliuri.