RO120133B1

RO120133B1 - Derivaţi analogi ai vitaminei d

Info

Publication number: RO120133B1
Application number: RO98-01607A
Authority: RO
Inventors: Claus Aage Svensgaard Bretting
Original assignee: Leo Pharmaceutical Products Ltd. A/S (Lovens Kemiske Fabrik Produktionsaktieselskab)
Priority date: 1996-06-04
Filing date: 1997-05-15
Publication date: 2005-09-30
Also published as: HK1019733A1; AU3025697A; US6197982B1; PL186804B1; PT906276E; EP0906276A1; EP0906276B1; JP2000511894A; GB9611603D0; WO1997046522A1; PL329941A1; ATE221875T1; ES2179343T3; NZ332237A; AU714223B2; DE69714590D1; CN1219928A; RU2165413C2; CZ296255B6; CN1217926C

Abstract

Invenţia descrie derivaţi analogi ai vitaminei D, care prezintă activitate puternică în inducerea şi inhibarea proliferării nedorită a celulelor, incluzând celulele pielii şi celulele canceroase şi, în aceeaşi măsură, efectele de imunomodulare şi antiinflamatorii, compoziţii farmaceutice care îi conţin, procedeu de obţinere al acestora şi utilizarea lor în tratarea unor afecţiuni caracterizate prin diferenţierea anormală a celulelor sau proliferarea acestora, sau a unor boli ale sistemului imunitar.

Description

Invenția se referă la derivați analogi ai vitaminei D, care prezintă activitate puternică în inducerea și în inhibarea proliferării nedorite a anumitor celule, incluzând celulele pielii și celulele canceroase, și în aceeași măsură, a efectelor de imunomodulare și antiinflamatorii, la compoziții farmaceutice conținând acești compuși, la procedeul de obținere a acestora și la utilizarea lorîn tratamentul și/sau profilaxia unor afecțiuni. în particular, acești compuși se folosesc în tratamentul bolilor caracterizate prin diferențierea anormală a și/sau prin proliferarea celulelor, de exemplu, psoriazisul și alte tulburări ale cheratinizării, dermatoze asociate cu HIV, vindecarea rănilor, cancer, incluzând cancerul de piele și boli ale, sau implicate în sistemul imunitar, precum reacția gazdă contra grefă și reacția grefă contra gazdă și respingerea de transplant și boli autoimune, de exemplu, lupus eritematos discoid sau sistemic, diabet mielitic și dermatoze cronice de tip autoimun, de exemplu, scleroderma și pemfigus vulgaris și boli inflamatorii astfel ca artrite reumatoide și astmul, în aceeași măsură, un alt număr de stări de boală, incluzând hiperparatiroidism, hiperparatiroidism secundar, în particular, asociat cu insuficiență renală, deteriorarea cunoașterii sau demența senilă (boala Alzheimer) și alte boli neurodegenerative, hipertensiune, acnee, alopecie, atrofierea pielii, de exemplu, atrofierea pielii indusă de steroizi, îmbătrânirea pielii, incluzînd fotoîmbătrânirea și utilizarea lor pentru accelerarea osteogenezei și tratarea/prevenirea osteoporozei și osteomalaciei.

Cererea de brevet PCT WO 9410139 descrie derivați analogi ai vitaminei D, și anume derivați ai 1a, 25-dihidroxi-20-epi-vitaminei D₃, care au activitate antiinflamatoare și efecte imunomodulatoare, precum și activitate de inducere a diferențierii și inhibare a proliferării nedorite a celulelor. în brevetul EP 0296800, sunt descriși derivați ai vitaminei D₃, substituiți la atomul de C₂₂ cu o grupare hidroxil sau alcoxi inferior cu activitate antitumorală. De remarcat că acești compuși nu au activitate de vitamină D, fiind ineficienți în tratarea unor afecțiuni cauzate de metabolizarea calciului.

Se cunosc, din cererea de brevet PCT WO 9319044, analogi ai vitaminei D cu o configurație diferită a substituenților la atomul de carbon C₂₀ de cea a compușilor cunoscuți. Se pare că această configurație “nenaturală” are o semnificație biologică importantă în comparația cu cea a compușilor cu configurație “naturală. Acești compuși au activitate antiinflamatoare și imunomodulatoare, ca și activitate crescută, în reducerea diferențierii și inhibarea proliferării nedorite a celulelor.

Se cunoaște, de mai mult de 20 de ani, că vitamina D (D₃/D₂) este un prohormon, care este hidroxilat in vivo la hormonul activ 1a, 25-dihidroxi-vitamina D₃(1,25(OH)₂D₃ sau calcitriol. Vitamina D₂ este metabolizată, în același mod ca D₃, și este bioechivalentă cu D₃la om.

1,25(OH)₂D₃ este responsabilă pentru menținerea homeostaziei calciului (și fosfatului) prin reglarea absorbției intestinale a calciului, excreția calciului renal și mineralizarea/resorbția oaselor. Alți hormoni, astfel ca hormonul paratiroidei (PTH) și calcitonina funcționează ca regulatori de reîncărcare pozitivă sau negativă, împreună cu 1,25(OH)₂D₃, arată Chaney, S. C. în Textbook of Biochemistry, Ed., Wiley-Liss, New York, 1992, pp. 1121-1124, De Luca, H.; Krisinger, J.; Darwish, H. în Kidney Int. 1990, 38 (Suppl. 29), 52-58.

Aceste cunoștințe au condus la utilizarea lui 1,25 (OH)₂D₃ și a precursorilor săi 1 a-hidroxi-D₃ (alfacalcidol, INN),în tratamentul paciențilorcu insuficiență renală, unde 1a-hidroxilarea renală importantă a 25-hidroxi vitaminei D este deteriorată, conducând la hipocalcemie, hiperparatiroidism secundar și la demineralizarea oaselor (osteodistrofie renală), se arată în Chaney, S. C. în Textbook of Biochemistry, Ed., Wiley-Liss, New York, 1992, pp. 11211124.

RO 120133 Β1

S-a arătat că receptorul (nuclear) pentru 1,25(OH)₂D₃ este prezent nu numai în intes- 1 tin, oase și rinichi, dar și într-un alt mare număr de locuri, astfel ca, de exemplu, glandele paratiroide, insulițele pancreasului, celulele glandelor mamare, cheratinocitelor și fibroblas- 3 telor pielii, monocitele de circulație și limfocitele (activate) de circulație și multe alte tipuri de celule normale și de țesuturi normale; în plus, VDR este, de asemenea, prezent, în anumite 5 linii celulare canceroase descrise de De Luca, H.; Krisinger, J.; Darwish, H. în Kidney Int.

1990, 38 (Suppl. 29), 52-58, Bouillon, R.; Okamura, W. H.; Norman, A. W. Endocrine Rev. 7 1995, 16, 200-257, Colston, K. W. Endocr. Rel. Cancer1995, 2, 187-201.

în concordanță cu apariția pe scară largă a VDR, s-a demonstrat, în mod experi- 9 mental, că 1,25(OH)₂D₃ are efecte “supra-“ biologice și depășește efectele clasice asupra reglării calciului. 11

S-a arătat de Abe, E.; Miyaura, C.; Sakagami, H.; Takeda, Μ.; Konno, K.; Yamazaki,

T.; Yoshiki, S.; Suda, T. în Proc. Natl., Acad. Sci. US, că 1,25(OH)₂D₃ este capabil să stimu- 13 leze diferențierea celulelor și să inhibe proliferarea excesivă a celulelor, sugerând utilizarea potențială, de exemplu, în tratamentul psoriazisului și cancerului. S-a arătat în Immunol. 15 1988, 17, 361-366, Muller, K.; Svenson, M.; Bendtzen K., de asemenea, că 1,25(OH)₂D₃influențează efectele și/sau producția de interieukine, indicând utilizarea potențială a acestor 17 compuși în tratamentul tulburărilor imunologice, astfel ca bolile autoimune și respingerea transplanturilor. 19

Utilizarea 1,25(OH)₂D₃ sau a precursorilor 1a- OH-D₃, pentru tratamentul anumitor stări de boală precum: hipertensiune, diabet mielitic, alopecie, acnee, osteoporoză și tulbu- 21 rări neurodegenerative a fost de asemenea sugerată în Acta Med. Scand. 1987, 222, 423427, Lind, L.; Wengle, B.; Ljunghall S., Inomata, S.; Kadowaki, S.; Yamatani, T.; Fukase, M.; 23

Fujita, T. în Bone Miner. 1986,1, 187-192, Editorial, Lancet 1989,1. P. 478, Malloy, V. L. și colab., TricontinentalMeeting forInvestigative Dermatology, Washington, 1989, Bikie, D.D.; 25

Endocr. Rev. Monogr. 1995, 4, 77-83.

Oikawa T.; Hirotani, K.; Ogasawara, H.; Katayama, T.; Nakamura, O.; Iwaguchi, T.; 27

Hiragun, A. în Eur. J. Pharmacola 1990, 178, 247-250 arată că inhibiția angiogenezei de către 1,25(OH)₂D₃ indică o posibilă inhibiție a creșterii tumorii pe calea reducerii creșterii unor 29 noi vase de sânge în tumoare.

Totuși, posibilitățile terapeutice ale 1,25(OH)₂D₃, în câteva din aceste indicații, sunt 31 întrucâtva limitate, prin efectele puternice ale acestor hormoni asupra metabolismului calciului, deoarece efectele secundare serioase, datorate hipercalcemiei, vor apare din dozele 33 mari necesare pentru a obține un efect terapeutic, de exemplu, asupra psoriazisului sau a cancerului sau a tulburărilor imunologice. 35 în scopul de a depăși această problemă, au fost descriși un număr mare de analogi ai vitaminei D și câțiva dintre aceștia indică selectivitate în favoarea activității de inducere a 37 diferențierii celulare/a activității de inhibare a proliferării celulare comparativ cu efectul asupra metabolismul calciului așa cum se arată de Bouillon, R.; Okamura, W. H.; Norman, A. W., 39 în Endocrine Rev. 1995,16,200-257, Colston, K. W. Endocr. Rel. Cancer 1995,2,187-291, Studzinski, G. P.; McLane, J.A.; Uskokovic, M.R. CriticaiRevs. Eukar. Gene Express. 1993, 41

3, 279-312.

Aceste cercetări au condus la analogi ai vitaminei D folositori terapeutic sau potențial 43 folositori terapeutic. Astfel, analogul vitaminei D₃, MC 903 (calcipotriol, calcipotrene, INN, conform tabelului 1) este un inductor puternic al diferențierii celulare și al inhibiției proliferării 45 celulare, care arată numai o activitate moderată asupra metabolismului calciului in vivo, susțin L. Binderup și E. Bramm în Biochem. Pharmacol. 1988, 37, 889-895. 47

RO 120133 Β1

Calcipotriol există pe piață ca un medicament sigur și eficient pentru tratamentul bolilor hiperproliferative ale pielii, psoriazisul. Calcipotriolul provoacă ameliorări fără hipercalcemie la 70...80% din pacienți, se arată în Kragballe, K. Pharmacol. Toxicol 1995, 77, 241246, Am Acad. Dermatol. 1995, 32, 67-72, Highton, A.; Quell, J.; și The Calcipotriene Study Group. Totuși, această selectivitate nu este paralelă cu studiile in vitro, care arată că produsul calcipotriol se leagă în aceeași măsură ca 1,25(OH)₂D₃, la receptorul intestinal al vitaminei D. în Kragballe, K. Pharmacol. Toxicol. 1995,77,241-246, se arată că activitatea scăzută in vivo a calcipotriolului asupra metabolismului calciului este datorată unui metabolism rapid al compusului, limitând astfel potențialul acestui compus pentru utilizare sistemică.

Eficacitatea analogilor vitaminei D în inducerea diferențierii și în inhibiția celulelor canceroase a fost demonstrată atât in vivo, cât și in vitro, în următoarele documente: Bouillon, R.; Okamura, W. H.; Norman, A. W. Endocrine Rev. 1995,16,200-257, Colston, K. W. Endocr. Rel. Cancer1995,2,187-201, Bikle, D.D.; Endocr. Rev. Monogr. 1995,4,77-83, Studzinski, G.P.; McLane, J.A.; Uskokovic, M. R., CriticaiRevs. Eukar. GeneExpress. 1993,3,279-312, Binderup, L.; ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991,42, 1569-1575, Bikle, D.D.; Endocr. Rev. 1992,13, 765-784, Pols, H. A. P.; Birkenhager J. C.; an Leeuwen, J.P. T. M. Clin. Endocr. 1994, 40, 285-291, Calverley, M. J.; Jones, G., “Vitamin D”, in Antitumor Steroids; Blickenstaff, R. T.; Academic Press: San Diego, 1992, pp. 193-2; Binderup, L. Biorg. Med. Chem. Lett. 1933, 3,1891-1896; Jung, S. J.; Lee, Y.Y.; Pakkala, S.; de Vos, S.; Elstner, E.; Norman W.; Green, J.; Uskokovic, M.; Koeffler, H.P. Leukem. Res. 1994, 453-463.

Un asemenea analog de interes este EB 1089 indicat în Binderup, L. Biorg. Med. Chem. Lett. 1933, 3, 1891-1896; Mathiasen, I. S.; Colston, K. W.; Binderup, L. J. Steroid Biochem. Mol. Biol. 1993, 46, 365-371, care inhibă creșterea celulelor de cancer la sân in vitro și in vivo, după cum s-a arătatîn Colston, K. W., Endocr. Rel. Cancer 1995,2,187-201, Colston, K. W.; Mackay, A. G.; James, S. Y.; Binderup, L.; Chande, S.; Coombes, R.C. Biochem. Pharmacol. 1992,44,2273-2280. Există o selectivitate definită între efectele împotriva cancerului și efectele calcemice in vivo, dar baza moleculară pentru această selectivitate nu este înțeleasă în mod real, se arată în documentele menționate anterior. Colston,

K. W., Endocr. Rel. Cancer 1995, 2,187-201, EB 1089, este prezent în studiile clinice menționează Binderup, L. Internațional Bone Forum 1993, 52-55.

O serie care promite, de analogi ai vitaminei D, având activitate de inducere a diferențierii și activitate antiproliferativă, sunt analogii 20-epi, care au fost descriși în Binderup,

L. ; ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991, 42, 1569-1575, Biderup, L. Biochem. Pharmacol. 1992,43,1885-1892, Elstner, E.; Linker-lsraeli, M.; Said, J.; Umiel, T.; de Vos, S.; Shintaku, I. P.; Heber, D.; Binderup, L.; Uskokovic, M.; Koeffler, P„ CancerRes 1995,55,2822-2833, în care stereochimia, la carbonul 20 al catenei laterale, este modificată la o configurație nenaturală, așa numita configurație 20-epi. Doi dintre cei mai studiați asemenea analogi 20-epi sunt KH 1060 (20-epi-oxa-25,26,27-trihomo-1,25-(OH)₂D₃; lexacalcitol, INN) prezentați în Binderup, L.; ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991,42,1569-1575, Rabasseda, X.; Mealy, N.; Castaner, J.; Drugs Future, 1995, 20, 5, 571 și MC 1288 (20-epi-1,25(OH)₂D₃; conform tabelului 1) descris în Binderup, L.; ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991, 42, 1569-1575, Johnson, C.; Tufveson, G. Transplant Int. 1994, 7, 392-397.

S-a găsit că schimbarea de la configurația 20- normală la configurația 20 -epi are o semnificație biologică profundă și avantajoasă. în general vorbind, cei mai activi dintre acești analogi sunt caracterizați prin capacitatea lor înaltă sau foarte înaltă, de a fi regulatori ai creșterii celulare și/sau ai răspunsurilor imunitare; activitatea lor calcemică fiind echivalentă cu cea a 1,25(OH)₂D₃ sau de câteva ori mai puternică, se arată de Binderup, L. ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991,42,1569-1575.

RO 120133 Β1

Binderup, L. ș.a. în Biochem. Pharmacol. 1991, 42, 1569-1575 și Binderup, L. în 1 Biochem. Pharmacol. 1992,43,1885-1892 au demonstrat separarea activității de imunoreglare de activitatea calmică, pentru câțiva analogi ai vitaminei D. Câteva descoperiri impor- 3 tante, legate de efectele imunologice ale 1,25(OH)₂D₃însuși, vorfi ilustrate în stadiul tehnicii prezent; referințe la lucrări recente vor fi găsite în articole recente, de exemplu, Binderup, L. 5 Biochem. Pharmacol. 1992,43,1885-1892, Bouillon, R.; Carmyn, M.; Verstuyf, A.; Segaert, S.; Casteels, K.; Mathieu, C. Eur. J. Endocrinol. 1995, 133, 7-16, Schilli, Μ. B.; Paus, R.; 7

Czarnetzki, Β. M.; Reichrat, J. Hautarzt 1994, 45, 445-452. (în particular, în dermatologie).

1,25(OH)₂D₃ stimulează diferențierea monocitelor spre macrofagi și amplifică activi- 9 tatea lorantibacteriană și, de asemenea, reface funcțiunile immunologice normale, în stările cu deficiență de vitamina D in vivo. Pe de altă parte, 1,25(OH)₂D₃ are un efect imunosupresor 11 asupra părții din sistemul imunitar mediată de antigene. Proliferarea limfocitelorT activate este inhibată de reglarea - în scopul scăderii, a citokinelor IL-2 și INF-γ. In vitro această 13 reglare - în scopul de scădere, conduce la o inhibiție indirectă a formării de anticorpi (IgM și IgG) de la limfocitele B. Celulele T citotoxice sunt inhibate, de asemenea, și sunt stimulate 15 limfocitele T regulatoare/supresoare. Anumite studii se referă, de asemenea, la reglarea -în scopul scăderii- de către 1,25(OH)₂D₃, a producerii/eliberării de citokine, precum IL-1 și 17 TNF-α de la monocite/macrofagi stimulați de antigen.

Aceste descoperiri sugerează aplicațiile clinice ale 1,25(OH)₂D₃, în domeniul trans- 19 planturilor de organe sau de celule și în bolile autoimunitare, dar efectele sale calcemice limitează sever folosirea lor în practica clinică. 21

Noii analogi ai vitaminei D, prezentați de Binderup, L. ș.a. în Biochem. Pharmacol.

1991,42, 1569-1575, Biochem. Pharmacol. 1992, 43, 1885-1892, arată anumite avantaje 23 în această direcție, care vorfi redate în exemplele următoare.

Analogul 20-epi MC 1288 a fost eficient ca imunosupresor, pe un model de șobolan 25 cu un transplant de inimă și de intestin, preîntâmpinând respingerea, se arată de Johnson, C.; Tufveson, G. în Transplant Int. 1994, 7, 392-397, nivelul de calciu a fost mărit în mod 27 moderat.

Veyon, P. ș.a. arată în Transplant. Immunol. 1993,1,72-76 că analogii 20-epi și 20 29

- normal KH 1060 și CB 966 au prelungit supraviețuirea în cazul alogrefei de piele, la șoareci, KH 1060 a fost cel mai puternic și cel mai eficient imunosupresor, dar a indus hipercalcemia 31 la dozele cele mai mari. Tratamentul combinat cu Cyclosporin A (CyA) a fost mai eficient decât cu oricare dintre ei luat separat, cu creșterea moderată a calciului seric. MC 1288 și 33 alți doi analogi 20- epi au fost foarte eficienți în acest test, se arată în Vitamin D: A Pluripotent Steroid Hormone: Structural Studies, Molecular Endocrinology and Clinical 35 Applications (Eds. Norman, A. W., Bouillon, R.; Thomasset M.), Walter de Gruyter, Berlin, 1994, Veyron, P.; Pamphile, R.; Binderup, L.; Touraine, J-L., pag. 922-929, Vitamin D: Gene 37 Regulation, Structure-Function Analysis and Clinical Application (Eds. Norman, A. W.; Bouillon, R.; Thomasset, M.), Walter de Gruyter, Berlin, 1991 [34e] și au fost mai puțin hiper- 39 calcemici decât KH1060.

KH a fost un imunoregulatorîn bolile autoimunitare, diabet de tip I, care a fost studiat 41 pe șoarece diabetic, dar fără a fi obez (NOD), se precizează în Mathieu, C. ș.a. Endocrinology 1995,136,866-872. Efectul asupra calciului și oaselor a fost slab, în contrast 43 cu 1,25(OH)₂D₃ (care de altfel a fost un imunomodulator eficient).

într-o lucrare înrudită, prezentată de Mathieu C. ș.a. Transplant. Proc. 1994, 26, 45

3128-3129, în care a fost studiat efectul memoriei autoimune prin transplantarea de MHC¹complexul major de histocompatibilitate ajustat complet sau singenic, al celulelor β din 47 insulițele pancreasului, la șoarecii NOD atât KH 1060, cât și CyA au fost foarte eficienți prin

RO 120133 Β1 întârzierea repetării bolilor autoimune, dar ambii au fost toxici la dozele cele mai eficiente. KH 1060 și CyA combinați, în doze mici, netoxice, au fost tot atât de eficienți ca fiecare dintre compuși la doze mari și efectul asupra metabolismului calciului a fost redus.

Există recente dovezi prezentate de Peleg S. ș.a. în Biol. Chem. 1995, 270,1055110558, care indică că activitatea puternică a 20-epi analogilor KH 1060 și MC 1288 poate fi pusă în legătură cu activitatea transcripțională îmbunătățită, comparativ cu 1,25(OH)₂D₃, dar in vivo, există un mare număr de alți factori ca, de exemplu, absorbția, transportul la celulele țintă (legarea proteinelor) și proprietățile metabolice și proprietățile de absorbție celulară, care pot să determine activități contra-calciotrope neclasice, ale analogilor vitaminei D, după cum s-a arătat în Endocr. Rev. Monogr. 1995, 4, 77-83, Studzinski G. P.; McLane J. A.; Uskokovic M. R., Criticai Revs. Eukar. Gene Express, 1993, 3, 279-312, (pag.301), Pols H. A. P.; Birkenhager J. C.; Van Leeuwen J. P. T. M. Clin. Endocr, 1994, 40, 285-291, astfel încât selecția candidaților potențiali pentru aplicații clinice nu se poate baza numai pe testele efectuate in vitro.

Așa cum s-a văzut din descrierea de mai sus a stadiului tehnicii, analogii vitaminei D cunoscuți sunt agenți destul de eficienți în tratarea psoriazisului și acționează și ca agenți imunosupresori și împotriva cancerului. Problema, pe care o rezolvă invenția, constă în furnizarea unor analogi ai vitaminei D cu o eficiență îmbunătățită și un raport mare de siguranță referitor la efectele secundare calciotrope.

Derivații conform invenției constituie o nouă clasă de analogi ai vitaminei D și sunt reprezentați cu formula generală I:

în care X este hidrogen sau hidroxi; R¹ și R², care pot fi aceiași sau diferiți, reprezintă hidrogen sau un radical alchil C.^; sau R¹ și R² luați împreună cu atomul de carbon, la care este legată gruparea X, pot forma un nucleu carbociclic cu C3-C6; R³ reprezintă un radical alchil Cj—C3, un radical arii sau un radical aralchil, sau reprezintă YR⁴, în care Y reprezintă radicalii -CO-S-, -CS-O- sau -CS-S- și R⁴ reprezintă un radical alchil C^-Cj sau un radical arii sau un radical aralchil; Q este (CH₂)_n, n fiind 1...4, R¹, R^z și Q pot fi în mod independent opțional substituiți cu unul sau mai mulți atomi de fluor.

Procedeul de obținere a derivaților cu formula I, conform invenției, cuprinde următoarele etape:

a) 1(S), 3(R)-5/s-(terț)-butildimetilsililoxi-20-(R)-formil-9,10-sec-pregna-5(E), 7(E), 10(19)-trienă reacționează cu un reactiv organometalic R-Met-Hal sau R-Met, în care Met este un metal potrivit, cum ar fi magneziu sau litiu, Hal este CI, Br sau I și R este

-Q- CR¹R²-X¹

RO 120133 Β1 în care X¹ este H, OH sau OR⁵, R⁵ fiind o grupă protectoare de alcool și R¹, R² și Q au 1 semnificațiile de mai sus, pentru a forma un amestec al celor doi compuși epimeri C-22, HA și IIB: 3

IIA/IIB epimeri care sunt separați; 15

b) un compus cu formula HA sau IIB din etapa a) este alchilat la compusul corespunzător IHA sau IIIR, în care R și R³ au semnificațiile de mai sus, sau este opțional acilat la 17 compusul corespunzător IIIA sau IIIB, unde R³ = YR⁴, Y și R⁴ având semnificațiile definite în revendicarea 1. 19

IIIA/IIIB

c) un compus cu formula IHA sau IIIB din treapta b) este izomerizat la compusul corespunzător IVA sau IVB prin intermediul luminii UV, în prezența unui senzor triplet, cum 33 ar fi antracenul:

IVA/IVB în care R și R³ au semnificațiile de mai sus;

RO 120133 Β1

d) un compus cu formula IVA sau IV este deprotejat la compusul corespunzător cu formula I.

Un alt obiect al invenției este o compoziție farmaceutică, conținând o cantitate eficientă din unul sau mai mulți compuși conform invenției și purtători și/sau agenți netoxici, acceptabili farmaceutic.

Ultimul obiect al invenției se referă la utilizarea derivaților cu formula structurală I, la prepararea unui medicament pentru tratamentul și profilaxia unui număr de stări de boală caracterizate prin diferențierea celulară și/sau proliferarea celulară, anormale, ca: psoriazisul și alte tulburări ale keratinizării, dermatozele asociate cu HIV, vindecarea rănilor, cancer, incluzând cancerul de piele; boli ale, sau implicate în, sistemul imunitar ca reacția gazdă contra grefă, reacția grefă contra gazdă și respingerea de transplant; boli autoimune ca lupus eritematos, discoid și sistemic, diabet mielitic și dermatoze cronice de tip autoimun, de exemplu, scleroderma și pemfigus vulgaris-, boli inflamatorii ca: artrite reumatoide și astmul; și, în aceeași măsură, un alt număr de stări de boală, incluzând hiperparatiroidism, hiperparatiroidism secundar, în particular, asociat cu insuficiență renală, deteriorarea cunoașterii sau demență senilă (boala Alzheimer) și alte boli neurodegenerative, hipertensiune, acnee, alopecie, atrofierea pielii, de exemplu, atrofierea pielii indusă de steroizi, îmbătrânirea pielii, incluzând fotoîmbătrânirea și utilizarea lor pentru accelerarea osteogenezei și tratarea/prevenirea osteoporozei și osteomalaciei.

Compușii conform prezentei invenții au proprietăți noi și neașteptate, care le conferă o eficiență crescută și efecte secundare reduse, pentru tratarea unor asemenea stări patologice, pentru care 1,25(OH)₂D₃ sau analogii săi ar fi indicați, pentru efectul lor calcemic (secundar) redus.

Exemple de R¹ și R², când sunt luați separat, includ (separat de hidrogen), dar nu se limitează la metil, trifluormetil, etil, pentafluoretil și normal-, izo- și ciclo-propil.

Exemple de R¹ și R², când sunt luați împreună, includ di-, tri-, tetra-și pentametilenă.

Exemple de R³ și R⁴ includ, dar nu se limitează la metil, etil, propil, normal-, izo- și ciclopropil, fenil și benzii.

Exemplele cele mai preferate de Q includ di- și trimetilenă.

Așa cum se poate vedea din formula I, în funcție de R¹, R², R³,Q și X, compușii invenției pot cuprinde câteva forme diastereoizomere (de exemplu, configurațiile R sau Ș ale atomului de carbon, la care sunt legați radicalii R1, R² și X). Domeniul invenției acoperă toți diastereoizomerii în formă pură și, în aceeași măsură, amestecurile acestora.

în particular, sunt incluși ambii diaetereoizomeri, care au două configurații posibile (în următoarele forme, desemnate ca A și B), la atomul de carbon marcat 22. Forma A este o formă preferată.

în plus, precursorii compusului I, în care una sau mai multe grupări hidroxi sunt mascate sub formă de grupări care pot fi convertite la grupări hidroxi in vivo, pot fi, de asemenea, luate în considerație.

Compușii cu formula I, în care X este hidrogen, pot acționa, de asemenea, ca precursori, dar acești compuși sunt relativ inactivi in vitro, dar sunt convertiți la compușii activi cu formula I, prin hidroxilare enzimatică, după administrarea la pacient.

Topica relației dintre structura chimică a analogilor vitaminei D și a activității lor biologice (in vitro sau in vivo) a fost discutată, fiind prezentată de Bouillon, R.; Okamura, W. H.; Norman, A. W.,în Endocrine Rev. 1995,16,200-257, Calverley, M. J.; Jones, G., Vitamin D, în Antitumor Steroids', Blickenstaff R. T.); Academic Press: San Diego, 1992, pp. 193-2. Cei mai noi analogi de la LEO au fost prezentați în Vitamin D: A Pluripotent Steroid Hormone: Structural Studies, Molecular Endocrinology and Alinical Applications (Eds.

RO 120133 Β1

Norman, A. W.; Bouillon, R.; Thomasset, M.), Walter de Gruyter, Berlin, 1994, pag. 73-74; 1

75-76; 85-86; 95-96; 922-929, în Vitamin D: Gene Regulation, Structure-Function Analysis and Clinical Application (Eds. Norman, A. W.; Bouillon, R.; Thomasset, M.), Walter de 3 Gruyter, Berlin, 1991, pag. 159-160; 161-162; 163-164; 192-193; în aceste studii, modificările structurale sistematice au fost corelate cu inhibarea proliferării și inducerea diferențierii celu- 5 lelor de leucemie U 937, cu activitatea calcemică la șobolani și cu legarea receptorului vitaminei D. Conform documentelor citate, modificările structurale includ: lungimea catenei late- 7 rale și ramificarea, dubla nesaturare, stereochimia atomului C-20, heteroatomi sau nuclee aromatice în catena laterală și substituția hidroxi sau alcoxi la C-20, C- 22 și la C-24. Se 9 arată că există, în mod frecvent, o mare variație în activitate, chiar la schimbări structurale foarte mici. în multe cazuri, există o relație între activitatea contra cancerului in vitro și activi- 11 tatea calcemică in vivo sau afinitatea de legare a receptorului. O anumită legare a receptorilor este în mod evident necesară, pentru activitatea de reglare celulară, indică Biochem. 13 Pharmacol. 1992,43,1885-1892, dar, de exemplu, în cazul analogilor substituiți 20- și 22-hidroxi/alcoxi, activitatea puternică împotriva cancerului este compatibilă cu legarea, la un nivel 15 foarte redus, a receptorului. Corelarea între structura și activitatea imunologică a fost discutată de Binderup, L. ș.a. în Biochem Pharmacol. 1991,42,1569-1575, Biochem Pharmacol. 17 1992,43,1885-1822), unde s-a arătat că anumiți analogi 20- epi sunt agenți imunosupresori puternici. 19

Analizând pe scurt aceste probe, se poate conchide: în timp ce poate fi posibil ca, într-o serie restrânsă de compuși foarte strâns înrudiți, să se extindă corelarea dintre schim- 21 bările structurale și rezultatul obținut din teste biologice bine cunoscute, este imposibil să se facă supoziții asupra activității într-un test nou, pornind numai de la structura chimică. 23 în mod surprinzător, compușii 101 și 102, ai prezentei invenții, au activitate nouă și neașteptată în testele prezentate în tabelul 1, tabel în care sunt incluse activitățile corespun- 25 zătoare, ale unor compuși strâns înrudiți cu cei de referință. Activitățile calcemice ale compușilor de referință au fost descrise de L. Binderup și E. Bramm în Biochem. Pharmacol. 27 1988,37,889-895, Binderup, L. ș.a. în Biochem Pharmacol. 1991,42,1569-1575, Calverley, M. J., Grue-Sorensen, G., Bretting, C., Binderup, L., pag. 85-86 și, de asemenea, datele 29 MLR pentru MC 1288 în Biochem Pharmacol., Binderup, L. ș.a. 1991, 42, 1569-1575, dar se constată că efectele puternice, ale compușilor invenției, asupra proliferării celulelor pielii 31 și reacția limfocitelor amestecate combinate numai cu o activitate calcemică moderată nu pot fi deduse din aceste informații din stadiul tehnicii. 33

Cererea de brevet european 0296800, înregistrată în 21 iunie 1988, descrie compuși care sunt analogi ai vitaminei D, conținând o catenă laterală saturată de atomi de carbon, 35 substituită în poziția 22, cu o grupare hidroxi sau o grupare alcoxi inferior și acești compuși sunt revendicați ca fiind folositori în tratamentul stărilor de boală caracterizate prin deficiențe 37 de metabolizare a calciului sau având activitate care induce diferențierea celulelor tumorale. Compuși similari sunt descriși, de asemenea, în literatura care nu este constituită din bre- 39 vete, de exemplu, de Ikekawa N., pp. 25-33, în Vitamina D: Molecular, Cellularand Clinical Endocrinology (Eds. Norman, A. W., Schaefer, K., Grigoleit, H. G., Herrath, D. V.), Walterde 41 Gruyter, Berlin, 1988, Eguchi, T., Yoshida, M., Ikekawa, N., în Bioorg. Chem. 1989,17,294307. Ei au fost testați pentru activitatea vitaminei D, pe care ei nu o au, de exemplu, efecte 43 hipercalcemice nesemnificative la șobolani și pentru capacitatea lor de a induce diferențierea celulelor de cancer HL- 60. Cel mai activ compus a fost 22S-metoxi-1,25(OH)₂D₃, care a fost 45 de 0,25 ori din cea a 1,25(OH)₂D₃, în acest test. Afinitatea de legare la receptor a 22S- metoxi-1,25(OH)₂D₃ a fost de 0,03 ori din cea a 1,25(OH)₂D₃. 47

RO 120133 Β1

Derivații reprezentați prin formula generală I, ai prezentei invenții, diferă de compușii din stadiul tehnicii, prin faptul ca au configurația nenaturală 20-epi descrisă mai sus. Această configurație este prezentă de asemenea la câțiva alți noi analogi ai vitaminei D, printre ei, compușii descriși în cererea noastră de brevet anterioară PCT/DK90/00156, cu data de înregistrare 19 iunie 1990, publicată WO 91/00271 și cererea internațională de brevet PCT/DK93/00105 cu data de înregistrare 23 martie 1993 și numărul publicației internaționale WO 93/19044 și în cererea de brevet japonez 7- 304733, data de înregistrare 10 mai 1994. Acești analogi 20-epi sunt astfel stabiliți, pentru a avea activitate de inducere a diferențierii celulare etc.

Compușii I, ai prezentei invenții, se disting de compușii descriși în PCT/DK 90/00156 și de cei descriși în cererea de brevet japonez 7- 304733, având un substituent alchiloxi sau alchil(aril)oxi, carboniloxi (sau tio/ditio-alchil(aril)oxi-carboniloxi) în poziția 22 a catenei laterale, în locul atomului de hidrogen sau a grupării hidroxi sau a unei grupări hidroxi protejate în această poziție și se deosebesc de compușii descriși în PCT/DK93/00105, care poartă o legătură triplă carbon-carbon în pozițiile 23, 24 ale catenei laterale. Diferențele structurale ale compușilor definiți prin formula I față de analogii înrudiți ai vitaminei D, din cererile de brevet menționate, conduc la obținerea unor avantaje noi și neașteptate, așa cum demonstrează testele biologice prezentate în continuare.

în scopul de a demonstra eficiența compușilor cu formula I, conform invenției, informațiile din tabelul 1 se referă la testele HaCaT, rel, HaCaT, max.%, MLR, rel”, și Calc, rel., al căror înțeles este explicat în cele ce urmează.

Un test folositor, pentru evaluarea compușilor de testat pentru activitatea antiproliferativă în celulele pielii, de exemplu, efectul antipsoriazic, este testul in vitro, utilizând HaCaT, o linie celulară de keratinocite din pielea omului, netumorigene, imortalizate spontan conform Hansen, C. M., Mathiasen, I. S. și Binderup, L. în J. Invest. Dermatol., Sympositum Proceedings, 1996, 1,44-48, măsurând absorbția de ³H - timidină.

Un test in vitro, pentru evaluarea compușilor de testat pentru puterea imunosupresoare, este testul reacției limfocitelor amestecate, MLR măsurând stimularea alogenică a limfocitelor din splina de șoarece: limfocitele obținute din splinele de la șoareci BALB/c și CB6F1 sunt stimulate prin cocultivare cu 5x10® celule de la șoareci BALB/c (care răspund) cu 7,5x10⁶/ml celule de la șoareci CB6F1 (inductori). Aceste culturi de limfocite amestecate sunt incubate cu compușii de testat, timp de 72 h. Sinteza ADN-ului celular este apreciată prin încorporarea de ³H-timidină în ADN.

în general, efectele clasice ale 1,25(OH)₂ vitamină D₃ asupra balanței calciului în organism, incluzând activitățile calcemice și calceurice, sunt nedorite la analogii vitaminei D ai prezentei invenții, în care selectivitatea, de exemplu, inhibarea proliferării anumitor celule și/sau activitatea imunosupresoare este, în mod normal, dorită.

Activitatea calcemică a compușilor a fost determinată la șobolani in vivo, așa cum s-a descris anterior, de L. Binderup, E. Bramm în Biochem. Pharmacol. 1988, 37, 889-895. în tabelul 1, în coloana Calc, rel., sunt listate activitățile calcemice ale compușilor selectați (comparativ cu 1,25(OH)₂D₃), așa cum s-a menționat, valorile scăzute ale compușilor prezentei invenții sunt de obicei preferate.

Din tabelul 1, reiese că doi compuși selectați exemplificați, compușii 101 și 102, sunt în mod considerabil mai puternici decât 1,25(OH)₂D₃, în testul HaCaT (modelul psoriazis), în timp ce rețin, la fel sau mai mult, decât 1,25(OH)₂D₃, inhibarea maximă la 10'⁷ M. în plus, activitatea calcemică este cu numai jumătate mai mare decât a 1,25(OH)₂D₃.

în legătură cu alte proprietăți ale compușilor I, conform invenției, activitatea lor imunosupresoare, este vizibilă din tabelul 1, coloana MLR, rel., care arată că, compusul 101 și compusul 102 au, de asemenea, efecte puternice în comparație cu al compușilor de referință din stadiul anterior al tehnicii. Dintre aceștia, compusul MC 1288 este interesant, în mod particular, pentru că s-a demonstrat că el are o activitate imunosupresoare valoroasă în experimentele de transplant la animale, după cum se arată de Johnson, C, Tufveson, G., în Transplant Int. 1994, 7, 392-397. în plus, compușii prezentei invenții prezintă un raport favorabil între puterea MLR relativă și activitatea calcemică relativă.

RO 120133 Β1

Astfel, dacă se iau în considerare proprietățile imunosupresoare, este de așteptat un pericol mai redus al efectelor secundare calcemice, de la compușii conform invenției, decât de la compușii din stadiul tehnicii menționați în tabelul 1.

Tabelul 1

Teste biologice ale Compușilor I și a/e Compușilor de referință

JCatana laterala la C* 17 O	Comp.	Cod	HaCaT ral,	HaCaT max.% •	MLR tel.	Caic, rel. a
	1ΟΊ		28	92	175	0.45
o-'·'-	102		137	85	161	a.5o
Comp ua ide referința
Ί---6»		1,25	1	85	1	1
		MC903#	1.8	78	0.6	0.005
		MCI 288	43	76	150	2-5
OH X™		CB1297	45	75	12	rud.
OH		GS1535	313	82	B	B_2
Xi		GS1725	4.4	96	150 1	12
Catar» feterato ia C-17 (J	Comp. N	Code N	HaCaT reL M	HaCaT max.% *	MLR. rel.	Cate, rel. □
X		CS172D	3.9	70	36	1.2

RO 120133 Β1

Notă la tabelul 1.

O Restul moleculei este același ca în formula I. Compușii cu 22/OH/OMe/OEt sunt aceiași izomeri ca toți compușii izomeri 22A.

π Valorile sunt relative față de 1,25(OH)₂D₃; o valoare mai mare decât 1 indică un compus care este mai activ decât 1,25(OH)₂D₃, în test.

U Calculat ca raport între IC₅₀ ale lui 1,25(OH)₂D₃ și valoarea IC₅₀ a compusului; IC^ fiind valoarea concentrației la care rezultă o inhibare de 50% a încorporării ³H - timidinei față de control.

• HaCaT, max.% indică inhibarea maximă a proliferării celulelor (eficacitate maximă) care se poate obține la concentrații mai mari de 10'⁷, ale unui compus.

* 1,25= 1,25(OH)₂D₃ = 1,25(OH)₂- vitamina -D₃.

# MC 903 = Calcipotriol (vezi textul de mai jos).

N.d. = nedeterminat.

Compușii I pot fi preparați de la aldehida derivată de la vitamina D, compusul 1 (schema 1), o sinteză care a fost raportată de Calverley în M. J. Tetrahedron, 1987, 43, 4609-4619.

în întreaga descriere, sunt utilizate următoarele prescurtări standard: Me = metil; Et= etil; Pr = n- propil; Bn = benzii; Ph = fenil; THP = tetrahidro-4H-piran-2-il; TMS = trimetilsilil; DMAP = 4-dimetilaminopiridină; PPTS=p-toluensulfonat de piridiniu; pet.eter=eter de petroleum; THF=tetrahidrofuran, TBAF = fluorură de tetra- (n-butil)- amoniu; P.F = punct de fierbere; PLC = cromatografie preparativă în strat subțire; HPLC= cromatografie de lichid de înaltă performanță.

RO 120133 Β1

Schema 1

Sinteza Compușilor I

IV A ! !V B în care:

X¹ = HOH, OR⁵, 37

R⁵= grupare protectoare de alcool, de exemplu, tri(alchil inferior)silil sau THP,

R¹, R², R³, Q și X au semnificațiile de mai sus. 39

Note la Schema 1.

a) (i) Compusul 1 reacționează cu un reactiv organometalic R-Met-Hal sau R-Met, 41 astfel ca, de exemplu, RMgHal, unde Hal este CI, Br, Iod, sau RLi, care poate fi preparat de la elementul structural al catenei laterale cu formula V, RHal (vezi mai jos) prin reacția cu un 43 metal adecvat, astfel ca magneziu sau litiu.

(ii) Amestecul celor doi epimeri C-22,1IA și IIB este separat. 45

b) Alchilarea compușilor C-22-hidroxi de tipul II la compusul corespunzător III, unde R³ = hidrocarbil C, - C₁₀ sau, opțional, acilarea compușilor de tip II la compusul cores- 47 punzător III, unde R³ = YR⁴; Y și R⁴ având semnificațiile de mai sus.

RO 120133 Β1

c) Izomerizarea compușilor III la compușii corespunzători IV, prin intermediul luminii UV, în prezența unui sensibilizator triplet, de exemplu, antracen.

d) Deprotejarea compușilor IV la compusul corespunzător I, de exemplu, cu TBAF, HF sau TBAF urmat de PPTS sau vice-versa.

Compușii de tip II sau III pot fi supuși unei modificări opționale a grupării funcționale în catena laterală, dacă se consideră că este de dorit sau dacă este necesar în timpul unei sinteze particulare.

Ordinea etapelor sintezei, care în Schema 1 este: a), b), c), d), din motive întemeiate, poate fi schimbată, prin rearanjarea în ordinea: a), c), b), d) sau în ordinea: a), b), d), c).

Elementele structurale ale catenei laterale cu formula generală V, RHal, sunt compuși cunoscuți sau pot fi preparați prin metode standard cunoscute specialiștilor în domeniu.

V Hal-Q-CR¹R² -X¹ în care Hal, Q, R¹, R² și X¹ au semnificațiile de mai sus. în particular, aceasta se aplică la elementele structurale cu formula generală V, necesare pentru prepararea compușilor exemplificați (101-108, 110-112, 114-116 și 121); acești RHal sunt descriși în tabelul 2. Alt RHal similar poate fi preparat prin metode analoage celor utilizate pentru sintetizarea compușilor V din tabelul 2. Pentru X¹ = O-THP, vezi, de exemplu, WO 93/19044.

Tabelul 2

Câteva elemente structurale de catenă laterală RHal cu formula generală V

Compus	Formulă	Referință
501	BiÎCH^qCH^OSifCH^	WO 91/00271
502	BrtCH^QCJL^OSifCIlA	WO 94/14766
503	BXCHACfC^OSKCHjJj	WO91/ 15475
504	BrfCHACtCiH^OSiiCHj),	WO 89/10351
505	BiCCHâCfCjH^SițCH^	WO 89/10351

Reacția aldehidei 1 cu reactivi organometalici derivați de la elementele structurale ale catenei laterale, de exemplu, RMgHal sau RLi, poate fi condusă prin metode standard de adiție nucleofilă ale reactivilor Grignard sau ale reactivilor de litiu, la compușii carbonil; de exemplu, reacționând RHal cu magneziu sau litiu, într-un solvent anhidru adecvat, astfel ca eter și/sau THF, pentru a genera reactivul organometalic, apoi adăugând 1, pentru a da II, după prelucrare uzuală cu apă (care este în mod normal implicată în toate reacțiile din schema 1). în general, produsul de reacție II este un amestec de doi epimeri posibili C-22, desemnați aici ca IIA și IIB. Este de preferat, în mod uzual, să se separe epimerii HA și IIB, ceea ce se poate realiza, în mod convenabil, prin cromatografie.

Exemple nelimitate de compuși cu formula II sunt date în tabelul 3. în tabel, acești compuși sunt descriși ca epimeri C-22 separați, ca IIA sau IIB (preparațiile 1-5). Compușii HA sunt formați cu randamente mult mai mari decât epimerii corespunzători IIB, în mod tipic, la raport de circa 95 la 5.

RO 120133 Β1

Alchilarea sau acilarea compușilor 22- hidroxi cu formula generală II, pentru a da 1 compusul corespunzător III, unde R³ este alchil 0,- C₃, arii sau aralchil sau YR⁴, poate fi realizată prin metode standard bine cunoscute specialistului. în mod ilustrativ, dar fără a fi 3 limitați, compușii de acest tip sunt listați în tabelul 3.

în reacția de alchilare este utilizat, de preferință, un agent de alchilare R³Z, în care 5 7 reprezintă o grupare ușor scindabilă, cum sunt, de exemplu, CI-, Br-, I-, CH₃SO₃-, p-C₈H₃-C₆H₄-SO₃- sau CF₃SO₃-, Agentul R³Z reacționează cu anionul unui compus adecvat 7 II sau III (R³ = H), derivat de la acesta, prin intermediul unei baze puternice, potrivite, astfel ca un alcoxid de metal, un alchil de metal alcalin sau o hidrura de metal alcalin. O metodă 9 folositoare este descrisă în procedura generală 2 și, mai detaliat, în preparațiile incluse; un eter coroană potrivit poate fi adăugat ca agent de transfer de fază, pentru a accelera proce- 11 deul de alchilare.

în reacția de acilare care produce compușii III, unde R³ = YR⁴, se pot utiliza în mod 13 avantajos procedurile de acilare standard, astfel ca reacția alcoolului II cu o clorură acidă sau cu o anhidridă acidă (R⁴YCI sau (R⁴Y)₂O) sau prin formarea agentului de acilare in situ de 15 la acidul corespunzător R⁴YOH și un agent de deshidratare sau de condensare, astfel ca de exemplu, o carbodiimidă sau o anhidridă acidă care participă, formând o anhidridă interme- 17 diară mixtă.

în plus, adăugarea unei baze adecvate, de exemplu, ca o amină terțiară, poate fi 19 benefică pentru cursul acilării; în multe cazuri, adăugarea unei amine heterociclice speciale precum DMAP poate accelera considerabil procesul de acilare. Exemple de proceduri de 21 acilare sunt date în procedura generală 3.

Tabelul 3 conține, de asemenea, exemple nelimitative de compuși fotoizomerizați cu 23 formula generală IV, împreună cu referințe pentru prepararea fiecărui compus.

Este de notat că preparațiile și exemplele din tabelele 3 și 4 sunt numai ilustrative, 25 sintezele particulare ale fiecărei etape și ordinea în care se realizează fiecare etapă pot varia foarte mult. în plus, radicalul R: -Q- QR¹)(R²)(X¹) poate fi, în mod opțional, un radical care 27 poate fi convertit la acesta, prin orice etapă ulterioară convenabilă (sau după câteva etape). Astfel, R, în compușii II, III și IV, nu este necesar să aibă aceeași semnificație de-a lungul 29 unei secvențe sintetice particulare. Conversia lui R la -Q-C(R¹)(R²)(X¹) poate să implice câteva etape și este posibil să implice o protecție temporară a sistemului sensibil de trienă 31 al moleculei. Legat de orice modificare necesară a lui R³ sau în catena laterală (R), conversia lui III la I implică o etapă de fotoizomerizare și o etapă de deprotejare, analoagă etapelor 33 utilizate în ultimile etape ale sintezei altor analogi ai vitaminei D (vezi, EP 0227 836).

Tabelul 3

Intermediari cu formulele generale II, III și IV

Tip 1)	Prep. Nr. 2)	Comp. Nr. 3)	Proced. Gen. 4)	Radicali cu formulele generale II, ΠΙ și IV
R³ Q	R*	R²	X¹
HA	01	201	1	(CH₂)₂	Me	Me	OTMS
HA	02	202	1	(CH₂1₂	Et	Et	OTMS
1IA	03	203	1	(CH₂)₃	Me	Me	OTMS

RO 120133 Β1

Tabelul 3 (continuare)

Intermediari cu formulele generale II, III și IV

Tip	Prep.	Comp.	Preced.	Radicali cu formulele generale U, UI și IV
	Nr.	Nr.	Gen	R^J Q R‘ R² XR¹
1)	2)	3)	4)

HA	04	204	1	-	<CH₂>3	Et	El	OTMS
1IA	05	205	1	-	ICH₂>₄	El	Et	OTMS
IHA	06	301	2a.	Me	CCH₂)₂	Me	Me	OTMS
IHA	07	302	2a	Et	f€H₂)₂	Me	Me	OTMS
IIIA	08	303	2	Me	(CH₂)₂	Et	Et	OTMS
iha	09	304	2	Me	(CH₂J₃	Me	Me	OTMS
IIIA	10	305	2	Me	(CK₂>3	Et	Et	OTMS
IIIA	11	306	2a	Et	(CH₂)₃	Et	Et	OTMS
II tA	12	307	2	Me	<ch₂U	Et	El	OTMS
IIIA	13	308	2a	Et	(CH₂)₄	Et	Et	OTM5
♦VA	14	401	4	Me	{CH₂J₂	Me	Me	OTMS
VA	15	402	4	Et	ich₂)₂	Me	Me	OTMS
IVA	16	403	4	Me	(CH₂)₂	Et	El	OTMS
♦VA	17	404	4	Me	(CH₂)₃	Me	Me	OTMS
IVA	IB	405	4	Me	(€H₂)₃	Et	Et	OTMS
JVA	19	406	4	Et	(CH₂)j	Et	Et	OTMS
IVA	20	407	4	Me	(CH_Z)₄	Et	Et	OTMS
IVA	21	408	4	Ei	î.CH₂I₄	Et	El	OTMS
IIR	Ol	221	1	-	(CH₂i₂	Me	Me	OTMS

RO 120133 Β1

Tabelul 3 (continuare) 1

Intermediari cu formulele generale II, III și IV

Γίρ	Prep.	Comp.	Proced.	Radicali cu formulele generale 11, OI ți IV	5
	Nr	Nr.	Gwi.	B? Q R’ R² XR'
I)	2)	3)	4)		7

IHA	22	310	2	El	<ch₂)₃	Me	Me	OTMS	15
IIIA	23	311	2	Me	(CH₂)₄	Me	Me	OTMS	17
IHA	24	312	2	Et	{CH₂)₄	Me	Me	OTMS
UIA	25.	314	2a	Pr	(Ch₂)₂	Me	Me	OTMS	19
IHA	26	315	2	Bn	fCH₂)₂	Me	Me	OTMS	21
ΙΙΙΒ	34	321	2	Me	ich₂)₂	Me	Me	OTMS
IVA	27	410	4	Et	<CH₂)3	Me	Me	OTMS	23
IVA	2B	411	4	Me	(CH₂)₄	Me	Me	OTMS	25
IVA	29	412	4	Et	(CH₂)₄	Me	Me	OTMS	27
IVA	30	414	4	Pr		Me	Me	OTMS
IVA	3i	415	4	Bn	<ch₂}₂	Me	Me	OTMS	29
•VA	32	416a*	4	H	<ch₂i₂	Me	Me	OTMS	31
IVA	33	416*	3	PhOCS	îch₂i₂	Me	Me	OTMS
JVB	35	421	4	Me	(CH₂)₂	Me	Me	OTMS	33

Note la tabelul 3:35

1) Tip: vezi, schema 1;

2) Prep. Nr. = număr preparație;37

3) Comp. Nr. = număr compus;

4) Gen. Proc. = număr procedură generală.39 * Inversarea etapelor b) și c) ale schemei 1. De aceea, în compusul 416a, R³ reprezintă H.41

Compușii I exemplificați și planificați sunt listați în tabelul 4, exemplele numerotate dând referințe asupra metodelor de sinteză, împreună cu datele spectroscopice pentru acești43 compuși exemplificați. Compușii planificați 109,113,117-120 și 122-135 sunt fabricați într-o secvență de etape de sinteză, care este analoagă cu secvența utilizată pentru preparațiile 45 compușilor exemplificați 101-108,110-112,114-116 și 121, exemplele 1-15, vezi, schema și notele de la Schema 1.47

RO 120133 Β1 în cele ce urmează, R⁴, R⁵, Hal, Z și Y au semnificațiile de mai sus, și Q, R¹, R² și R³au aceleași semnificații pe care le au în tabelul 4, pentru compușii corespunzători reprezentați de formula I. Compusul 1 și compusul V adecvat, Hal-Q- CR’R²- OR⁵ (OR⁵ fiind înlocuit de H în cazul sintezei compusului 131) reacționează în concordanță cu procedura generală 1 (GP 1), pentru a da compusul corespunzător cu formula II.

Compusul cu formula II și derivatul potrivit R³Z reacționează conform procedurii generale 2, pentru a da compusul corespunzător cu formula III, cu excepția secvenței care conduce la compușii 134 și 135; în care caz, compusul II potrivit (compusul 201) este acilat conform procedurii generale 3 cu reactivul de acilare potrivit R⁴YCI sau (R⁴Y)₂O, pentru a da compusul corespunzător cu formula III.

Compusul cu formula III este fotopolimerizat, în conformitate cu procedura generală 4, pentru a da compusul corespunzător IV. Ca ultimă etapă, compusul cu formula IV este deprotejat în concordanță fie cu procedura generală 5, procedura generală 6, fie cu procedura generală 7, pentru a da compusul I, care interesează.

Tabelul 4

Compușii exemplificați și planificați cu formula generală l

Exam	Comp.	Izota	Proc.	Radicalii cu formula generală 1
Nr	Nr.	C-22	Gen.	R’ Q	R¹	R¹	X
1)	2)	3)	4)

1	101	A	5	Me	(CH₂)₂	Me	Me	OH
2	102	A	5	Et	(CH₂)₂	Me	Me	OH
3	103	A	5	Me	(CH₂)₂	Et	Et	OH
4	104	A	5	Me	(CH₂)₃	Me	Me	OH
5	105	A	5	Me	(CH₂)₃	Et	Et	OH
6	106	A	6	Et	(ch₂}₃	Et	El	OH
7	107	A	6	Me	(CH₂>4	Et	Et	OH
8	108	A	6	Et	(CH₂)₄	Et	Et	OH
	109	A	5-7	Et	(CH₂)₂	Et	Et	OH
9	110	A	5	Et	(CH₂)₃	Me	Me	OH
10	m	A	5	Me	<CH₂)₄	Me	Me	OH
11	112	A	5	Ei	(CH₂)₄	Me	Me	OH
	113	A	5-7	Me	ch₂	Me	Me	OH
12	114	A	5	Pr	(CH₂)₂	Me	Me	OH
13	115	A	5	Bn	(CH₂i₂	Me	Me	OH
14	116	A	6	PhOCS	(CH-.)-,	Me	Me	OH
	117	A	5-7	Mft	!CH₂)₂	cf₃	cf₃	OH
	118	A	5-7	Et	ΙΓΜ-Ι-. • “ X’ X	cf₃		OH
	119	A	5-7	Me	(CH₂}₂		c₂f_s	OH

RO 120133 Β1

Tabelul 4 (continuare) 1

Exjtm. Nr.	Comp. Nr.	Izom C-22	Proc. Gen.	Radicalii cu formula generala I	5
R³ Q R’ R³	X
0	2)	3)	4>			7

	120	A	5-7	Et	(CH₂)₂	C2F5	c₂f₃	OH	11
15	121	a	5	Me	(CH₂)₂	Me	Me	OH	13
	122	a	5-7	Et	țCH₂)₂	Me	Me	OH	15
	123	A	5-7	Me	(CH₂)3	cf₃		OH	17
	124	A	5-7	Et	(CH₂)j	cf₃	cf₃	OH
	125	A	5-7	Me	ch₂cf₂	Me	Me	OH	19
	126	A	5-7	Et	ch₂cf₂	Me	Me	OH	21
	127	A	5-7	Me	CHjCF₂	cf₃	cf₃	OH	23
	12a	A	5-7	Et	ch₂cf₂	cf₃	cf₃	OH
	129·	A	5-7	Me		Me	0=3	OH	25
	130#	A	5-7	Me	(CH₂)2	cf₃	Me	OH	27
	131	A	5-7	Me	(CH₂)₂	Me	Me	H
	132	A	5-7	Me	(CH₂)₂	ICH₂)4 -	OH	29
	133	A	5-7	Me	(CH₂>2		OH	31
	134	A	6	PhSCO	(CH2J2	Me	Me	OH	33
	135	A	6	PhSCS	ÎCHjh	Me	Me	OH

Note la tabelul 4:35

1) Exem. Nr. = număr exemplu;

2) Comp. Nr. = număr compus;37

3) Izom. C- 22 = izomer la atomul de carbon 22 al catenei laterale;

4) Gen. Proc. = număr procedură generală;39 * R = configurația atomului de carbon de care se leagă R¹ și R²;

# S = configurația atomului de carbon de care se leagă R¹ și R².41

Compușii prezentei invenții ce intenționează a fi utilizați în compoziții farmaceutice care sunt folositoare în tratamentul local sau sistemic al tulburărilor la om sau la animale, așa 43 cum se descrie în continuare.

Compușii prezentei invenții pot fi utilizați în combinație cu alte produse farmaceutice 45 sau în alte modalități de tratament. în tratamentul psoriazisului, compușii prezentei invenții pot fi utilizați în combinații, de exemplu, cu steroizi sau alte tipuri de tratament, precum 47

RO 120133 Β1 tratamentul cu raze sau cu raze UV sau tratament PUVA combinat. în tratamentul cancerului, compușii prezentei invenții pot fi utilizați în combinații cu alte medicamente împotriva cancerului sau în combinații cu tratamente împotriva cancerului, astfel ca tratamentul cu radiații, în prevenirea respingerii grefei și a reacției grefă față de gazdă sau în tratamentul tulburărilor autoimune, compușii prezentei invenții pot fi în mod avantajos utilizați cu alte medicamente imunosupresoare/imunoregulatoare sau cu alte tratamente, de exemplu, cu ciclosporină A.

Cantitatea necesară dintr-un compus cu formula I (care constituie aici substanța activă), pentru obținerea unui efect terapeutic, va varia, desigur, atât în funcție de compusul particular folosit, de calea de administrare, cât și de mamiferul aflat sub tratament. Compușii invenției pot fi administrați pe căile parenterală, intra-articulară, enterală sau topică. Ei sunt bine absorbiți când sunt administrați enteric și aceasta este calea preferată pentru tratamentul tulburărilor sistemice. în tratamentul tulburărilor dermatologice precum psoriazisul sau în tulburările prezente la ochi, sunt preferate formele topice sau enterice.

Chiar dacă este posibil, pentru o substanță activă, să fie administrată ca un produs chimic pur, neprelucrat, este preferabil să fie prezentat ca o formulare farmaceutică. în mod convenabil, substanța activă reprezintă de la 0,1 ppm la 0,1% în greutate din formulare.

Formulările atât cele pentru uz veterinar, cât și cele pentru uz medical uman cuprind substanța activă în asociere cu un purtător acceptabil farmaceutic și, opțional, alt sau alți ingredinți terapeutici. Purtătorul (ii) poate fi acceptabil, în sensul de a fi compatibil cu alți ingredienți ai formulării și de a nu fi dăunător pentru pacient.

Formulările se prezintă într-o formă adecvată, pentru administrare orală, oftalmică, rectală, parenterală (incluzând administrarea subcutanată, intramusculară și intravenoasă), transdermică, intra-articulară și topică, nazală sau bucală.

Prin termenul unitate de dozare, se înțelege o singură doză, unitară, care se administrează la un pacient și care poate fi ușor manipulată sau ambalată, rămânând ca o doză unitară, stabilă fizic și chimic, cuprinzând fie substanța activă ca atare sau un amestec al acesteia cu diluanți sau purtători farmaceutici solizi sau lichizi.

Formulările pot fi prezentate, în mod convenabil, sub formă de unitate de dozare și pot fi preparate prin oricare dintre metodele bine cunoscute în domeniul farmaceutic.Toate metodele includ etapa aducerii ingredientului activ în asociere cu purtătorul, care constituie unul sau mai mulți ingredienți auxiliari. în general, formulările sunt preparate prin aducerea, în mod uniform și intim, a substanței active, în asociere cu un purtător lichid sau cu un purtător solid fin divizat sau cu ambii, și apoi, dacă este necesar, modelând produsul în forma dorită.

Formulările prezentei invenții, adecvate pentru administrare orală, pot fi sub formă de unități discrete precum capsule, cașete, tablete sau comprimate, fiecare conținând o cantitate predeterminată dintr-o substanță activă, sub formă de pulbere sau granule, sub forma unei soluții sau a unei suspensii, într-un lichid apos sau neapos, sau sub forma unei emulsii ulei - în - apă sau a unei emulsii apă - în - ulei. Substanța activă poate fi, de asemenea, administrată sub formă de bolus, excipient sau pastă.

Formulările pentru administrare rectală pot fi sub forma unui supozitor, care încorporează substanța activă și un purtător, sau sub formă de clismă.

Formulările adecvate pentru administrare parenterală, în mod convenabil, cuprind un ulei steril sau preparate apoase, dintr-o substanță activă, care este preferabil izotonic cu sângele receptorului. Formulările transdermice pot fi sub formă de plasture.

Formulările adecvate, pentru administrare oftalmică, pot fi sub forma unei compoziții apoase, sterile, de substanță activă, care pot fi sub formă microcristalină, de exemplu, sub forma unei suspensii microcristaline. Formulările lipozomice sau sistemele cu polimer biodegradabil pot folosi substanța activă conform invenției atât pentru administrare intra-articulară, cât și pentru administrare oftalmică.

RO 120133 Β1

Formulările adecvate, pentru administrare topică sau oftalmică, includ compoziții li- 1 chide sau semilichide, astfel ca alifii, loțiuni, geluri, produse aplicabile, emulsii ulei - în - apă sau apă - în - ulei, precum creme, unguente sau paste, sau soluții sau suspensii, astfel ca 3 picături.

Formulările adecvate, pentru administrarea în cavitatea nazală sau bucală, includ 5 pulberi, formulări cu autopropulsare sau formulări pulverizabile, cum sunt aerosolii și atomizoarele. 7 în plus, față de ingredintele menționate anterior, formulările acestei invenții pot include unul sau mai multe substanțe suplimentare, precum diluanții, lianții, conservanții etc. 9

Compozițiile pot conține în plus alți compuși terapeutic activi, aplicați în mod uzual în tratamentul stărilor patologice menționate anterior, precum alți imunosupresori, în trata- 11 mentul tulburărilor imunologice, sau steroizi în tratamentul tulburărilor dermatologice.

Invenția se referă, în plus, la o metodă pentru tratarea pacienților care suferă de una 13 sau mai multe stări patologice menționate mai sus, metoda menționată constând în administrarea, la un pacient care are nevoie de tratament, a unei cantități eficiente din unul sau mai 15 mulți compuși cu formula I, singur sau în combinație cu unul sau mai mulți alți compuși activi terapeutic, aplicați în mod uzual, în tratamentul stărilor patologice menționate. Tratamentul 17 cu compușii prezentei invenții și/sau cu compuși activi farmaceutic, suplimentari, poate fi simultan sau la intervale. 19 în tratamentul sistemic, sunt administrate zilnic doze de la 0,001 ...2 pg/kg greutate corp, preferabil, de la 0,002 la 0,3 pg/kg greutate corp mamifer, de exemplu, 0,003...0,3 pg 21 dintr-un compus cu formula I, corespunzând la o doză zilnică, pentru un om adult, de la 0,2 Ia25pg.întratamentultopicaltulburărilordermatologice,suntadministrate unguente, creme 23 sau loțiuni, conținând de la 0,1 la 500 pg și, preferabil, de la 0,1 la 100 pg/g, dintr-un compus cu formula I. Pentru utilizare topică în unguente oftalmice, sunt administrate picături sau 25 geluri, conținând de la 0,1 la 500 pg/g și, preferabil, de la 0,1 la 100 pg/g dintr-un compus cu formula I. Compozițiile orale sunt formulate, preferabil, ca tablete, capsule sau picături, 27 conținând de la 0,05 la 50 pg, preferabil, de la 0,1 la 25 pg, dintr-un compus cu formula I, per unitate de dozaj. 29

Invenția va fi, în plus, descrisă, prin următoarele proceduri generale, compoziții și exemple. 31

Proceduri generale, compoziții și exemple generale

Compușii I exemplificați sunt listați în tabelul 4. 33

Valorile deplasărilor (δ) din spectrele chimice ¹H RMN (300 MHz) și ¹³C RMN (75,6 MHz) sunt determinate, atunci când nu se fac alte specificări, pentru soluții de deuteriu- 35 cloroform față de standardul intern tetrametilsilan (δ = 0,00) sau cloroform (δ =7,25 pentru ¹H RMN) sau deuteriu-cloroform (δ =76,81 pentru ¹³C RMN). Valorile pentru un multiplei, fie 37 definit (dublet (d), triplet (t), cvartet (q), fie nedefinit (m), aproximativ la punctul mediu, este dat, fără ca un domeniu să fie determinat (s=singlet, b= larg). 39

Eterul este dietil eter și a fost uscat pe sulfat de sodiu. THF a fost uscat pe sodiu benzofenonă. Eterul de petroleum se referă la fracțiunea pentanică. Reacțiile au fost con- 41 duse la temperatura camerei, atunci când nu sunt alte specificații. Procedurile de prelucrare implică diluarea cu solvent specific (astfel ca solvent organic), extracție cu apă și apoi cu sa- 43 ramură, uscare pe MgSO₄ anhidru și concentrare in vid, pentru a da un rest. Cromatografia a fost realizată pe gel de silice. 45

RO 120133 Β1

Proceduri generale

Procedura generală 1. Reacția compusului 1 cu reactivi Grignard, RMgHal, derivat din elementele structurale ale catenei laterale V (RHal), pentru a da compușii IIA și IIB (schema 1, tabelul 3, compoziții 01...05).

La 0,12 g strunjitură de magneziu (de calitate Grignard), într-un balon uscat, s-a adăugat, prin picurare, sub agitare și în atmosferă de argon, o soluție 5,0 mmoli de compus adecvat V în 6 ml amestec 1:1 de THF uscat și eter uscat. Agitarea s-a continuat sub încălzire la reflux, timp de 45 min. Reactivul Grignard, care rezultă, a fost răcit din nou la 20°C și s-a adăugat, prin picurare, o soluție de aldehidă 0,57 g; 1 mmol compus 1 în amestec 1:1 de THF uscat și eter uscat 2 ml, timp de 5 min, urmată de agitare la 20°C, timp de 30 min. Amestecul de reacție s-a turnat într-o soluție apoasă 10% de clorură de amoniu și s-a prelucrat în eter, pentru a da un produs brut, conținând compușii IIA și IIB, care au fost separați și purificați prin cromatografie, utilizând amestec de eter și eter petroleum ca eluent, pentru a da compușii din titlul preparației. Dacă este necesar, se realizează cromatografia repetată a fracțiunilor selectate, utilizând amestecuri de eter petroleum, diclormetan și acetat de etil, de exemplu, un amestec 80:20:2 ca eluent. în mod convenabil, purificarea/separarea poate să ia forma PLC sau poate utiliza un aparat pentru HPLC preparativă.

Procedura generală 2. Alchilarea compușilor C-22- hidroxi de tip II sau III la compușii corespunzători III, unde R³ = hidrocarbil C_rC₁₀ (schema 1, tabelul 3, compozițiile 06-13 și 22 -23).

La 0,25 mmoli soluție de compus II sau III (0,25 mmoli) în THF uscat (4 ml), s-au adăugat sub agitare la 20’C sub argon, 0,1 ml suspensie de hidrură de potasiu în ulei mineral (0,1 ml) urmată de 0,75 mmoli agent de alchilare. R³Z și amestecul a fost agitat timp de 5 min, după care s-au adăugat 0,07 g eter 18-coroană. S-a continuat agitarea la 20’ C, timp de 1,5 h, după care amestecul de reacție a fost prelucrat în eter. Produsul brut a fost purificat prin cromatografie (amestec de eter și eter de petroleum ca eluant), pentru a da compusul din titlu.

Variație: procedura generală 2a.

A fost urmată procedura generală 2, cu excepția faptului că, după agitarea amestecului de reacție timp de 1,5 h, așa cum s-a descris, s-a adăugat o altă porție de 0,1 ml de hidrură de potasiu 20 % în ulei mineral, de 0,75 mmoli agent de alchilare R³Z (0,75 mmoli) și de 0,07 g eter 18- coroană, amestecul a fost agitat încă 1,5 h.

Procedura generală 3. Acilarea compușilor C-22-hidroxi de tip II sau III la compusul corespunzător III, unde R³ = YR⁴ (schema 1, tabelul 3, compoziția 33).

La o soluție de 0,25 mmoli compus II sau III, într-un solvent uscat adecvat, de exemplu, diclormetan a fost adăugat sub agitare la 20’C sub argon, un reactiv de acilare (R⁴YCI, (R⁴Y)₂O sau R⁴YOH), de preferință, cu una sau două baze potrivite, astfel ca trietilamină, piridina și/sau DMAP. în cazul în care s-a utilizat un acid R⁴YOH, a fost de dorit să se adauge un agent de deshidratare sau de condensare, astfel ca, de exemplu, diciclohexilcarbodiimida. Amestecul de reacție a fost apoi agitat la o temperatură potrivită, de la temperatura camerei până la punctul de fierbere a solventului, pentru un timp suficient, în mod caracteristic, de la 1 la 4 h. După o prelucrare potrivită a produsului brut, acesta a fost purificat prin cromatografie, pentru a da compusul din titlu.

Procedura generală 4. Izomerizarea compușilor III la compușii corespunzători IV (schema 1, tabelul 3, preparațiile 14-21 și 27-35).

O soluție de 0,3 mmoli compus III, 120 mg antracen și 0,05 ml trietilamină în 20 ml dicloretan sub argon, într-un balon Pirex, a fost iradiată cu lumina UV de la o lampă în ultraviolet, de presiune mare, tip TQ760Z2 (Hanau), la circa 10°C, timp de 20 min, sub agitare.

RO 120133 Β1

Amestecul de reacție a fost concentrat in vid și tratat cu 2x5 ml eter de petrol. După filtrare, 1 filtratul a fost concentrat in vid și purificat prin cromatografie (amestec de eter și eter de petrol ca eluant), pentru a da compusul din titlu. 3

Procedura generală 5. Deprotejarea compușilor IVla compușii corespunzători I, prin tratament cu fluorură de tetra-n-butil-amoniu (schema 1, tabelul 4, exemplele 1-5, 9-11, 5

12-13 și 15).

La 0,16 mmoli soluție de compus IV în 5 ml THF, s-au adăugat 300 mg soluție de 7 fluorură de tetra-n- butilamoniu în 5 ml THF, în timp ce s-a agitat la 60’C, sub argon. Agitarea a fost continuată timp de 1 h la 60’C și amestecul de reacție s-a prelucrat în acetat de etil, 9 cu extracție suplimentară soluție apoasă de bicarbonat de sodiu. Reziduul după evaporare a fost purificat prin cromatografie (50 la 0% eter de petrol în acetat de etil ca eluant), pentru 11 a da compusul din titlul din exemple.

Procedura generală 6. Deprotejarea compușilor IVla compusul corespunzător Iprin 13 tratament cu HF (schema 1, tabelul 4, exemplele 6-8 și 14).

La 0,07 mmoli soluție de compus IV în 0,2 ml acetat de etil, au fost adăugați 2 ml ace- 15 tonitril, după care s-au adăugat 1,2 ml soluție 5% de acid fluorhidric în acetonitriLapă 7:1 sub argon și cu agitare. Agitarea a fost continuată timp de 45 min, la 20°C. S-au adăugat 10 ml 17 soluție saturată apoasă de bicarbonat de sodiu și amestecul de reacție s-a prelucratîn acetat de etil. Reziduul s-a prelucrat prin cromatografie (50 la 0% eter de petrol în acetat de etil ca 19 eluant), pentru a da compusul din titlul din exemplu.

Procedura generală 7. Deprotejarea compușilor IV la compusul corespunzători prin 21 tratament cu fluorură de tetra-n-butilamoniu urmată de piridin-p-toluensulfonat sau în ordine inversă (schema 1, tabelul 4). 23

La 0,16 mmoli soluție de compus IV în 5 ml THF, s-au adăugat 300 mg soluție de tetra-n-butilamoniu în 5 ml THF, în timp ce s-a agitat la 60’C, sub argon. Agitarea s-a con- 25 tinuat 1 h la 60*C și amestecul de reacție s-a prelucrat în acetat de etil, cu o extracție suplimentară cu soluție apoasă de bicarbonat de sodiu. Reziduul după evaporare s-a purificat prin 27 cromatografie (50 la 0% eter de petrol în acetat de etil ca eluent) și apoi s-a dizolvat în 2 ml alcool etilic absolut. S-au adăugat 2 mg de PPTS și amestecul s-a agitat timp de 1 h la 50’C, 29 sub argon. După prelucrare în acetat de etil, cu o extracție suplimentară cu soluție apoasă de bicarbonat de sodiu, produsul rezidual brut a fost purificat prin cromatografie (50 la 0%31 eter de petrol în acetat de etil ca eluant), pentru a da compusul din titlul din exemplu.

Compoziții

Compușii 201 și 22135

Compoziția 01:37

Metoda: procedura generală 1;

Materia primă V: compusul 501;39

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5% eter în eter de petrol.

¹H RMN pentru 201: δ = 0,06 (m, 12H), 0,11 (s, 9H), 0,54 (s, 3H), 0.85 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,23 (s, 6H), 1,20-2,15 m, (m,19H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88.43 (m, 1H), 380 (m, 1 H); 4,21 (m, 1H), 4,52 (m, 1H), 4,94 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H), 6,45 (d,1H).45 ¹³C RMN. pentru 221:153,4,142,8,135,3,121,5,116,3,106,5,74,1,73,8,70,1,67,0,

56,1.52,7, 45,7,. 43,8; 41,8,. 41,2, 39,8, 36,4, 29,9, 29,5. 28,7, 26,7, 25,7, 25,6, 25,2, 23,3,47

21,9, 18,1, 17,9, 12,4, 12,2, 2,3, -5,0, -5,1,-5,1.

RO 120133 Β1

Compusul 202

Compoziția 02:

Metoda: procedura generală 1;

Materia primă V: compusul 502;

Eluantul pentru cromătografie: 5% eter în eter de petrol.

¹H RMN δ - 0,05 (m, 12H), 0,11 (s, 9H), 0,54 (s, 3H), 0,82 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 1,15-2,15 (m, 23H), 231 (m, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,77 (m, 1H), 4,-21 (m, 1H), 4,52 (m, 1H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d,-1H), 6-45 (d, 1HL).

Compusul 203

Compoziția 03:

Metoda: procedura generală 1;

Materia primă V: compusul 503:

Eluantul pentru cromătografie: 5% eter în eter de petrol.

¹H RMN. δ - 0,06 (m, 12H), 0,10 (s, 9H), 0,55 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,20 (s, 6H), 1,15-2,15 (m, 21H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,85 (m, 1H), 4,21 (m, 1H), 4,52 (m, 1H 4,94 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,83 (d, 1H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 204

Compoziția 04:

Metoda: procedura generală 1;

Materia primă V: compusul 504;

Eluantul pentru cromătografie: 10% eter în eter de petrol.

¹H R MN: δ 0,06 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,55 (s, 3H), 0,81 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,45 (q, 4H), 1,15-2,15 (m, 21H), 2,31 (bd, 1H),2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,85 (m, 1H), 4,22 (m, 1H), 4,53 (m, 1H), 4,94 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,83 (d, 1H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 205

Compoziția 05:

Metoda: procedura generală 1;

Materia primă V: compusul 505:

Eluantul pentru cromătografie: 0 la 5% eter în eter de petrol.

¹H RMN: δ - 0,05 (m, 12H), 0,08 (s, 9H), 0,54 (s, 3H), 0,79 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,85 (s, 9M), 0,89 (s, 9H), 1,10-2,10 (m, 27H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,84 (m, 1H), 4,21 (m, 1H), 4,53 (m, 1H), 4,94 m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H), 6,-45 (d, 1H).

Compusul 301

Compoziția 06:

Metoda: procedura generală 2a;

Agentul de alchilare R³Z: iodură de metil;

Materia primă II: compusul 201;

Eluantul pentru cromătografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.

RO 120133 Β1 ’H RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0,10 (s, 9H), 0,51 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 0,36 (5, 9H)7 0,891 (s, 9H), 1,20 (s, 3H), 1,21 (s, 3H), 1,25-2,10 (m, 18H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,18 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,21 (m, 1H), 4,52 (m, 1H), 4,94 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5.823 (d, 1H), 6,45 (d;1H).

Compusul 302

Compoziția 07:7

Metoda: procedura generală 2a;

Agentul de alchilare R³Z: iodura de etil;9

Materia primă II: compusul 201:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 3% eter în eter de petrol.11 ’H RMN: δ - 0,05 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,84 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,8913 (s, 9H), 1,17 (t, 3H), 1,20 (s, 3H), 1,21 (s, 3H), 1,10-2,10 (m, 18H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,20 (m, 1H), 3,47 (m, 2H), 4,22 (m, 1H), 4,52 (m, 1H), 4,93 (m, 1H), 4,9815 (m, 1H), 5,81 (d, 1H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 303

Compoziția 08:19

Metoda: procedura generală 2;

Agentul de alchilare R3Z: iodură de metil;21

Materia primă II: compusul 202:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.23 ’H RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0,10 (s, 9H), 0,52 (s, 3H), 0,82 (t, 6H) 0,83 (d, 3H), 0,8625 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,20-2,15 (m, 22H), 2,31 (bd, 1 H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,18 (m,

1H), 3,33 (s, 3H), 4,21 (m, 1H), 4,53 (m 1H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H), 6,4627 (d, 1H).

Compusul 304

Compoziția 09:31

Metodă: Procedura generală 2;

Materia primă II: Compusul 203;33

Agent de alchilare R³Z: Iodură de metil;

Eluant pentru cromatografie: 0 la 2 % eter în eter de petrol.35 ’H RMN; δ - 0,06 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,52 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,8937 (s, 9H), 1,19 (s, 3H), 1,20 (s, 3H), 1,10-2,15 (m, 20H), 2,31 (bd, 1 H),2,55 (dd, 1H),2,88(m, 1H), 3,22 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,21 (m, 1H), 4,52 (m, 1 H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,8239 (d, 1H), 6,45.

Compusul 305

Compoziția 10:43

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă II: compusul 204;45

Agentul de alchilare R³Z: Iodură de metil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.47

RO 120133 Β1 ¹H RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0.10 (s, 9H), 0,52 (s, 3H), 0,81 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,15-2,10 (m, 24H), 2,31 (bd, 1 H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,21 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,21 (m, 1H), 4,52 (m, 1H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 306

Compoziția 11:

Metoda: procedura generală 2a;

Materia primă II: compusul 204;

Agentul de alchilare R^{1 * 3}Z: bromură de etil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.

¹H RMN: 5 - 0,06 (m, 12H), 0,08 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0.81 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,17 (t, 3H), 1,10-2,10 (m, 24H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,24 (m, 1H), 3,47 (m, 2H), 4,21 (m, 1H), 4,53 (m, 1 H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 307

Compoziția 12:

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă II: compusul 205;

Agentul de alchilare R³Z; iodură de metil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.

¹H RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,51 (s, 3H), 0,80 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89(s, 9H), 1,44 (q4H), 1,15-2,10(m, 22H), 2,31 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H),2,88 (m, 1H), 3,22 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,21 (m, 1H),4,53(m, 1H),4,93(m, 1H),4,98(m, 1H), 5,82 (d, 1 H), 6,45 (d, 1H).

Compusul 308

Compoziția 13:

Metoda: procedura generală 2a;

Materia primă II; compusul 205;

Agentul de alchilare R3Z: iodură de metil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20% eter în eter de petrol.

Ή RMN: δ - 0,05 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,80 (t, 6H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (s, 9H), 0,89 (s, 9H), 1,17 (t, 3H), 1,44 (q, 4H), 1,15-2,10 (m, 22H), 231 (bd, 1H), 2,55 (dd, 1H), 2,88 (m, 1H), 3,22 (m, 1 H), 3,47 (m, 2H), 4,21 (m, 1H), 4,53 (m, 1H), 4,93 (m, 1H), 4,98 (m, 1H), 5,82 (d, 1H),6,45(d, 1H).

Compusul 401

Compoziția 14:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 301:

Eluantul pentru cromatografie: 5% eter în eter de petrol.

¹H RMN: δ -0,06 (m, 12H), 0,11 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,82 (d, 3H), 0,87 (s, 18H), 1,20 (s,3H), 1,21 (s, 3H), 1,15-2,10(m, 18H),2,21 (dd, 1H), 2,44 (dd, 1H), 2,82(m, 1H), 3,18(m,

1H)>3,32 (s, 3H),4,18(m, 1H),4,37 (m, 1H),4,86 (m, 1H), 5,17 (m, 1H), 6,01 (d, 1H),6,23 (d, 1H).

RO 120133 Β1

Compusul 4021

Compoziția 15:

Metoda: procedura generală 4;3

Materia primă III: compusul 302:

Eluantul pentru cromatografie: 2,5% eter în eter de petrol.5

Ή RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0,10 (s, 9H), 0,49 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 0,88 (s, 18H),7

1,17(t, 3H), 1,20 (s, 3H), 1,21 (s, 3H), 1,10-2,10 (m, 18H), 2,21 (dd, 1H), 2,44 (dd, 1H), 2,83 (m, 1 H), 3,20 (m, 1H), 3,47 (m, 2H), 4,18 (m, 1H), 4,37 (m, 1H), 4,86 (m, 1H), 5,17 (m, 1H),9

6,01 (d, 1H)6,23 (d, 1H).

Compusul 403

Compoziția 16:13

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 303;15

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 2,0% eter în eter de petrol.

¹H RMN: δ = 0,06 (m, 12H), 0,10 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,82 (m, 9H), 0,87 (s, 9H), 0,8817 (s, 9H), 1,20-2,10 (m, 22H), 2,21 (dd, 1H), 2,44 (dd, 1H), 2,82 (m, 1H), 3,18 (m, 1 H), 3,32 (s, 3H), 4,18 (m; 1 H), 4,38 (m, 1H), 4,86 (m, 1H), 5,18 (m, 1H), 6,01 (d, 1H), 6,23 (d, 1 H).19

Compusul 40421

Compoziția 17:

Metoda: procedura generală 4;23

Materia primă III: compusul 304;

Eluantul pentru cromatografie: 2,0% eter în eter de petrol.25 ¹H RMN: δ - 0,05 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,81 (d, 3H), 0,86 (s, 18H), 1,1927 (s, 3H), 1,20 (s, 3H), 1,15-2,07 (m, 20H), 2,21 (dd, 1 ,H), 2,44 (dd, 1H), 2,82 (m, 1 H),3,22 (m, 1H), 3,32 (s, 3H), 4,18 (m, 1H), 4,37 (m, 1 H), 4,86 (m, 1 H), 5,17 (m, 1H), 6,00 (d, 1 H),29

6,23 (d, 1H).

Compusul 405

Compoziția 18:33

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III; compusul 305;35

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 3,0% eter în eter de petrol ¹H RMN δ - 0,06 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,51 (s, 3H), 0,81 (m, 9H), 0,88 (s, 18H),

1,15-2,10 (m, 24H), 2,21 (dd, 1H), 2,43 (dd, 1H), 2,82 (m, 1H), 3,21 (m, 1H), 3,32 (s, 3H),39

4,18 (m, 1H), 3,37 (m, 1H),4,86 (m, 1H), 5,17 (m, 1H), 6,01 (d, 1H), 6,23 (d, TH).

Compusul 406

Compoziția 19:43

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 306;45

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 2,0% eter în eter de petrol.

RO 120133 Β1 ¹H RMN: δ.- 0,06 (m, 12H), 0,08 (s, 9H), 0,49 (s, 3H), 0,81 (t, 6H), 0,82 (d, 3H), 0,87 (s, 18H), 1,17 (t, 3H), 1,10-2,10 (m, 24H), 2,21 (dd, 1H), 2,44 (dd, 1H), 2,82 (m, 1H), 3,23 (m, 1H), 3,47 (q, 2H), 4,18 (m, 1H), 4,37 (m, 1H), 4,86 (m, 1H), 5,18 (m, 1H), 6,01 (d, 1H), 6,23 (d, 1H).

Compusul 407

Compoziția 20:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 307:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 2,0% eter în eter de petrol.

¹H RMN:0 - 0,06 (m, 12H), 0;09 (s, 9H), 0,50 (s, 3H), 0,80 (t, 6H), 0,81 (d, 3H), 0,87 (s, 18H), 1,44 (q,4H), 1,10-2,10 (m, 22H), 2,21 (dd, 1H),2,44(dd„ 1H), 2,83 (m, 1 H), 3,21 (m, 1H), 3,32 (s, 3H), 4,18 (m, 1 H), 4,36 (m, 1H),4,86{m, 1H),5,17(m, 1H), 6,01 (d, 1H),

6,23 (d, 1H).

Compusul 408

Compoziția 21:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 308;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 2,0% eter în eter de petrol.

¹ H RMN: δ - 0,06 (m, 12H), 0,09 (s, 9H), 0,49 (s, 3H), 0,79 (t, 6H), 0,80 (d, 3H), 0,87 (s, 18H), 1,17 (t, 3H), 1,44 (q, 4H), 1,07-2,10 (m, 22H), 2,21 (dd, 1H), 2,44 (dd, 1H), 2,83 (m, 1H),3,22(m, 1H), 3,47(m, 2H),4,18(m, 1H),4,36(m, 1 H),4,86(m, 1H), 5,17(m, 1H),6,01 (d, 1H),6,23 (d, 1H).

Compusul 310

Compoziția 22:

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă II: compusul 203:

Agentul de alchilare R³Z: bromura de etil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.

’³C RMN: 153,4,143,3,135,1,121,6,116,1,106,4,82,6,73,8,70,1,67,0,64,2,55,6,

50.7, 46,1,44,9, 43-8, 39,2, 36,4, 35,0, 31,1,29,7, 29,6, 28,9, 25,7, 25,6, 25,0, 23,2, 22,1,

21,1, 18,1,17,9, 15,6, 12,8, 12,7, 2,4, -4,9, -5,0, -5,1.

Compusul 311

Compoziția 23:

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă II: compusul 114 J din WO 91/00271;

Agentul de alchilare R³Z: bromura de etil;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.

¹³RMN: 153,4, 143,2, 135,1, 121,6, 116,2, 106,4, 83,4, 73,8, 70,1,

67,0, 56,4, 55.8, 51,2, 45,9, 44,8, 43,8, 39,6, 36,4, 35,4, 30,2, 29,7, 29,6, 28,8, 26,7, 25,8,

25.7, 25,6, 24,5, 23,3, 22,0, 18, 17,9, 12,6, 12,3, 2,4,-4,9, -5,0, -5,1,-5,1.

RO 120133 Β1

Compusul 3121

Compoziția 24:

Metoda: procedura generală 2;3

Materia primă II: compusul 114 J din WO 91/00271;

Agentul de alchilare R³Z: bromura de etil;5

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 20,0% eter în eter de petrol.

¹³C RMN: 153,4,143,3,135,1,121,6,116,1,106,4, 82,5, 73,8,70,1,67,0, 64,2, 55,7,7

50.8, 46,1,44,8, 43,8, 39,2, 36,4, 35,1,30,8, 29,7, 29,6, 28,9, 26,9, 25,7, 25,6, 25,1,24,5,

23,3, 22,1, 18,1, 17,9, 15,6, 12,8, 12,6, 24, -4,9, -5,0, -5,1, -5,1.9

Compusul 31411

Compoziția 25:

Metoda: procedura generală 2a;13

Materia primă II: compusul 201:

Agentul de alchilare R³Z: bromura de n-propil;15

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.

¹³C RMN: 153,5,143,3,135,1,121,6,116,1,106,4, 83,0, 73,8, 70,6, 70,1 67,0, 55,7,

50.9, 46,1,43,8, 41,2, 39,4, 36,4, 35,3, 29,8, 29,6, 28,9, 25,7, 25,6, 25,3, 25,2, 23,4, 23,3,19

22.1, 18,1, 17,9, 12,6, 10,7, 2,4,-4,9, -5,0, -5,1,-5,1.

Compusul 315

Compoziția 26:23

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă II: compusul 201;25

Agentul de alchilare R³Z: bromura de benzii;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.27 ¹³C RMN: 153,4,143,2,138,1,135,1,128,0,127,4,127,0,121,6, 116,2,106,4, 82,7,29

73,7,7A, 70A, 67,0,55,7,51,1,46,0,43,8,41,2,39,5,36,4 35,5,29,8,29,6,28,8,25,7,25,6,

25,5, 25,2, 23,2, 22,0, 18,1, 17,9, 12,6, 12,5, 2,4,-4,9,-5,0,-5,1,-5,1.31

Compusul 41033

Compoziția 27:

Metoda: procedura generală 4;35

Materia primă III: compusul 310;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.37 ¹³C RMN: 148,1,140,9,134,7,123,0,117,6,111,0, 82,7,73,8,71,8, 67,3,64,2, 55,5,39

50,7, 46,0, 45,8, 44,9, 44,6, 39,2, 35,0, 31,2, 29,7, 29,6, 28,8, 25,7, 25,6, 25,0, 23,2, 22,0,

21.1, 18,1, 18,0, 15,6, 12,9, 12,6, 2,4, -4,9, -5,0, -5,3.41

Compusul 41143

Compoziția 28:

Metoda: procedura generală 4;45

Materia primă III: compusul 311:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.47

RO 120133 Β1 ¹³C RMN: 148,1,140,8,134,8,123,0,117,6,111,0, 83,4,73,7, 71,8, 67,3,56,4, 55,6,

51.2, 45,8, 45,7,44,7, 44,6, 39,7, 35,4, 30,1, 29,7, 29,6, 28,7, 26,7, 25,8, 25,7, 25,6, 24,5,

23.3, 21,9, 18,0, 17,9, 12,5, 123, 2,4, -4,9, -5,0, -5,3.

Compusul 412

Compoziția 29:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 312:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 5,0% eter în eter de petrol.

¹³C RMN: 148,1,140,9,134,7,123,0,117,6,111,0,82,6,73,8,71,8,67,3,64,2,55,5, 50,7,46,0,45,8,44,8,44,6,393,35-1,30,8,29,7,29,6,28,8,26,9,25,7,25,7,25,6,25,1,24,5,

23.2, 22,0, 18,1, 15,6, 12,8, 12,6, 2,4, 4,9, -5,0, -5,3.

Compusul 414

Compoziția 30:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 314;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 1,0% eter în eter de petrol.

³C RMN: 148,1, 140,9, 134,7, 123,0, 117,6,111,0, 83,0, 73,8, 71,8, 70,6 67,3, 55,6,

50,9, 45,9, 45,8, 44,6, 41,2, 41,2, 39,5, 35,3, 29,8, 29,6, 27,5, 25,6, 25,3, 25,2, 23,4, 22,4,

20.2, 19-2, 14,1, 12,6, 10,7, 2,4, -4,9, -5-0, -5,3.

Compusul 415

Compoziția 31:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 315:

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 1,0 eter în eter de petrol.

¹³C RMN: 148,1,140,8,139,3,134,8,128,0,127,2,127,0,123,0, 117,6,111,0, 82,7,

73.7, 71,8,70,4,67,3,55,6,51,1,45,9,45,8,44,6,41,2,39J 35,5,29,8,29,6,28,7,25,7,25,6,

25,5, 25,2, 23,2, 21,9, 18,1, 18,0, 12,6, 12,5, 2,4,-4,8,-4,9,-5,0,-5,3.

Compusul 416a

Compoziția 32:

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă II: compusul 201;

Eluantul pentru cromatografie: 0 la 10,0% eter în eter de petrol.

¹³C RMN: 148,1,140,6,134,9,122,9,117,8,111,0, 73,9,73,0,71,9,67,3,56,0,52,3,

45.8, 45,3, 44,6, 41,6, 40,0, 39,8, 29,8, 29,7, 29,6, 28,7, 27,2, 25,7, 25,6, 23,2, 21,8, 18,0,

17.9, 12,2, 11,2, 2,4, -4,9, -5,0, -5,3.

Compusul 416

Compoziția 33:

Metoda: procedura generală 3;

Materia primă IV: compusul 416a:

RO 120133 Β1

Reactivul de acilare: clortionoformiat de fenil (125 mg);1

Baze: piridină (0,2 ml; 4-Dimetilaminopiridină (115 mg);

Solventul: diclormetan (4 ml);3

Timpul de reacție: 7 h;

Eluantul pentru cromatografie: 5,0% eter în eter de petrol.5 ¹³CRMM: 194,3,153,1,148,2,140,4,135,0,129,2,126,2,122,9,121,9,117,8,111,0,7

89,2, 73,3, 71,8, 67,3, 55,5, 51,3, 45,8, 45,6, 44,6, 40,2, 39,1, 34,9, 29,9, 29,4, 28,7, 25,7,

25,6, 25,4, 24,3, 23,1,21,9,18,1, 18,0, 12,6, 12,4, 2,4,-4,9,-5,0-5,3.9

Compusul 32111

Compoziția 34:

Metoda: procedura generală 2;13

Agentul de alchilare R³Z: iodura de metil;

Materia primă II: compusul 221;15

Timpul de reacție: 15 min;

Eluantul pentru cromatografie: 15,0% eter în eter de petrol: PLC.17 ¹H RMM - δ - 6,45 (d,1H), 5,83 (d,1H), 4,98 (m,1H), 4,93(m,1H), 4,53 (m,1H),19

4,22(m,1H), 3,30(s, 3H), 3,24 (m,1H), 2,88 (m, 1H), 2,55 (dd,1H), 2,31 (m,1H), 2,08-1,15 (m,18H), 1,22 (s,3H), 1,19 (s,3H), 0,89 (s,9H), 0,86 (s,9H), 0-81 (d,3H), 0,58 (s,3H), 0,1021 (s,9H), 0,05 (m,12H).

Compusul 421

Compoziția 35:25

Metoda: procedura generală 4;

Materia primă III: compusul 321:27

Eluentul pentru cromatografie: 0 la 1,0% eter în eter de petrol.

RMN: δ - 6,24 (d,1 H), 6,03 (d,1 H), 5,18 (m,1H), 4,87 (m,1H), 4,37 (m,1H), 4,19 (m,1H), 3,31(s, 3H), 3,24 (m, 1H), 2,83 (m,1H), 2,45(dd,1H), 2,22 (dd, 1H), 2,07-1,00 (m,31

18H), 1,23 (s,3H), 1,20(s, 3H), 0,88 (s,18H), 0,83 (d, 3H) 0,58 (s, 3H), 0,11 (s, 9H), 0,06 (m,12H).33

Exemplul 1.1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1-pentil-9,10-sec-35 pregna-5(Z), 7(E), 10(19}-trienă: izomerA (compusul 101).

Metoda: procedura generală 2;

Materia primă IV: compusul 401;39

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹ H RMN: δ = 0,52 (s, 3H), 0,84 (d, 3H), 1,22 (s, 3H), 1,23 (s, 3H),

1,15-2,10 (m,21H), 2,31 (dd, 1H),2,59(dd, 1 H), 2,84 (m, 1H), 3,1,7 (m, 1H), 3,34 (s, 3H),43

4,22 (m, 1H), 4,42 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1H), 6,37 (d, 1H).

Exemplul 2.1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1-pentil-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomerA (compusul 102).47

Metoda: procedura generală 5;49

Materia primă IV: compusul 402:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.51

RO 120133 Β1 ¹H RMN: δ - 0,51 (s, 3H), 0,85 (d, 3H), 1,19 (t, 3H), 1,22 (s, 3H), 1,23 (s, 3H), 1,10-2,10 (m, 21H), 2,31 (dd, 1H), 2,60 (dd, 1H), 2,85 (dd, 1H), 3,19 (m, 1H), 3,49 (m, 2H),

4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1H), 6,39 (d, 1H).

Exemplul 3. 1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(4-etil-4-hidroxi-1-metoxi-1-hexil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomerA (compusul 103).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 403;

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ - 0,52 (s, 3H), 0,86 (m, 9H), 1,20-2,10 (m, 25H), 2,32 (dd, 1H), 2,60 (dd, 1H), 2,85 (m, 1H), 3,16 (m, 1 H), 3,34 (s, 3H), 4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1H), 6,38 (d, 1H).

Exemplul 4.1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(5-hidroxi-1-metoxi-5-metil-1-hexil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomerA (compusul 104).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 404:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ = 0,52 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 1,22 (s, 6H), 1,20-2,10 (m, 23H), 2,32 (dd, 1 H), 2,60 (dd, 1H), 2,85 (m, 1H), 3,20 (m, 1H), 3,34 (s, 3H), 4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1 H), 6,38 (d, 1H).

Exemplul 5.1(S), 3(R)-Dihidroxi-20(R)-(5-hidroxi-1-metoxi-1-heptil)-9,10-sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomerA (compusul 105).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 405:

Eluant pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ = 0,52 (s, 3H), 0,82 (d, 3H), 0,86 (t, 6H), 1,46 (q, 4H), 1,20-2,15 (m, 23H), 2,31 (dd, 1H), 2,60 (dd, 1H), 2,84 (m, 1H), 3,20 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1H), 6,38 (d, 1H).

Exemplul 6. 1(S), 3(R)-Dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-5-etil-5-hidroxi-1-heptil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomerA (compusul 106).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 406;

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ - 0,51 (s, 3H), 0,83 (d, 3H), 0,86 (t, 6H), 1,18 (t, 3H), 1,46 (q, 4H),

1,15-2,15 (m, 23H), 2,31 (dd, 1H), 2,60 (dd, 1H), 2,85 (m, 1H), 3,23 (m, 1H), 3,48 (m, 2H),

4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 5,33 (m, 1H), 6,02 (d, 1H), 6,38 (d, 1H).

RO 120133 Β1

Exemplul 7. 1(S), 3(R)-Dihidroxi-20(R)-(6-etil-6-hidroxi-1-metoxi-1-octil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 10Z).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 407:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ - 0,52 (s, 3H), 0,82 (d, 3H), 0,86 (t, 6H), 1,46 (q, 4H), 1,15-2,10 (m, 25H), 2,31 (dd, 1H), 2,60 (m, 1H), 2,84 (m, 1H), 3,21 (m, 1H), 3,33 (s, 3H), 4,23 (m, 1H), 4,43 (m, 1H), 5,00 (m, 1H), 533 (m, 1 H), 6,02 (d, 1H), 6,38 (d, 1H).

Exemplul 8.1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-6-etil-6-hidroxi-1-octil)-9,10-sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 108).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 408:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

Exemplul 9: 1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-5-hidroxi-5-metil-1-hexil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 110).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 410:

Eluentul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

Exemplul 10.1(S), 3(R)-Dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-5-hidroxi-5-metil-1-hexil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomer A (compusul 111).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 411:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹³C RMN: 147,7,143,1,133,0,124,9,117,0,111,8,83,8, 71,0, 70,8,66,8, 56,7, 55,8,

51,2, 46,1, 45,3, 44,0, 42,9, 39,6, 35,4, 30,3, 293, 29,2, 29,1,27,0, 25,8, 24,7, 23,5, 22,2, 12,8, 12,6.

Exemplul 11.1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-6-hidroxi-6-metil-1-heptil)-9,10-secpregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomer A (compusul 112).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 412:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

RO 120133 Β1 ¹H RMN: 5 = 6,38(d,1H), 6,01 (d,1 H), 5,33 (m,1H), 5,00 (m,1H), 4,43 (m,1H), 4,23 (m,1H), 3,48 (q,2H), 3,22 (m,1H), 2,84 (dd,1H), 2,60 (dd,1H), 2,32 (dd, 1H), 2,08-1,09 (m,25H), 1,21 (s,6H), 1,18 (t,3H), 0,82(d,3H), 0,51 (s,3H).

Exemplul 12. 1(S), 3(R)-Dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1-n-propoxi-1pentil)-9,10-sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 114).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 414;

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ = 6,39 (d,1H), 6,02 (d,1H), 5,33 (m, 1H), 5,00 (m,1H), 4,43 (m, 1H), 4,23 (m, 1H), 3,38 (m, 2H), 3,19 (m, 1H), 2,84 (dd, 1H), 2,60 (dd, 1H), 2,32 (dd, 1H), 2,10-1,13 (m, 23H), 1,22 (s, 6H), 0,92 (t, 3H), 0,85 (d,3H), 0,51 (s,3H).

Exemplul 13. 1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(benziloxi-4-hidroxi-4-metil-1-pentil)-9,10sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă: izomer A (compusul 115).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 415:

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN: δ = 7,41-7,23 (m,5H), 6,38(d,1 H), 6,02(d,1H), 5,33 (m,1H), 5,00 (m,1H), 4,53 (m, 2H), 4,43 (m,1H), 4,23 (m, 1H), 3,42 (m, 1H), 2,83 (dd,1 Η), 1H), 2,60 (dd,1H), 2,11-1,13 (m, 21H), 1,22 (s,6H), 0,90 (d,3H), 0,53 (s,3H).

Exemplul 14. 1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1-fenoxitiocarboniloxi-1-pentil)-9,10-sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 116).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 416;

Eluantul pentru cromatografie: 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

1H RMN: δ - 7,42 (t, 2H), 7,29 (t, 1H), 7,08 (d, 2H), 6,39 (d, 1H), 6,03 (d, 1H), 5,34 (t, 1H), 5,24(m, 1H), 5,01 (m, 1H),4,44(m,1H),4,24(m,1H), 2,85 (dd, 1H), 2,61 (dd, 1H),2,32 (dd,1 H), 2,15-1,20 (m, 21H), 1,26 (s,6H), 0,97 (d, 3H), 0,54 (s,3H).

Exemplul 15. 1(S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1-pentil)-9,10sec-pregna-5(Z), 7(E), 10(19)-trienă; izomer A (compusul 121).

Metoda: procedura generală 5;

Materia primă IV: compusul 421;

Eluantul pentru cromatografie; 50 la 0% eter de petrol în acetat de etil.

¹H RMN δ - 6,38 (d,1H), 6,03 (d,1 H), 5,34 (m,1H), 5,00 (m,1H), 4,44 (m,1H), 4,24 (m,1H), 3,32 (s,3H), 3,30 (m,1H), 2,84(m, 1H), 2,61 (dd,1H), 2,32 (dd,1 H), 2,16 (s, 1H), 2,09-1,11 (m, 20H), 1,22 (s,3H), 1,21 (s, 3H), 0,82 (d, 3H), 0,60 (s,3H).

Exemplul 16. Capsule care conțin compusul 101. Compusul 101 a fost dizolvat în ulei de arahide, pentru a se obține o concentrație finală de 1 pg de compus 101/ml ulei. S-au amestecat 10 părți în greutate de gelatină, 5 părți îngreuiate de glicerina, 0,08 părți în

RO 120133 Β1 greutate sorbat de potasiu și 14 părți în greutate apă distilată, cu încălzire, pentru a forma 1 capsule moi de gelatină. Acestea au fost apoi umplute cu 100 μΙ de compus 101 în soluție uleioasă, astfel încât fiecare capsulă să conțină 0,1 pg de compus 101. 3

Exemplul 17. Cremă dermatologică conținând compusul 102. într-un gram de ulei 5 de migdale, s-au dizolvat 0,05 mg de compus 102. La această soluție, s-au adăugat 40 g ulei mineral și 20 g de ceară de albine, care se auto-emulsionează. Amestecul a fost încălzit 7 pentru a se lichefia. După adăugarea a 40 ml de apă fierbinte, amestecul a fost amestecat eficient. Crema rezultată conține aproximativ 0,5 pg de compus 102/q cremă. 9

Claims

Revendicări 11

1. Derivați analogi ai vitaminei D, cu formula generală I:

în care X este hidrogen sau hidroxi; R¹ și R², care pot fi aceiași sau diferiți, reprezintă hidro- 27 gen sau un radical alchil C,-^; sau R¹ și R² luați împreună cu atomul de carbon, la care este legată gruparea X, pot forma un nucleu carbociclic cu C3-C6; R³ reprezintă un radical alchil 29 CrC₃, un radical arii sau un radical aralchil, sau reprezintă YR⁴, în care Y reprezintă radicalii -CO-S-, -CS-O- sau -CS-S- și R⁴ reprezintă un radical alchil C₃ sau un radical arii sau un 31 radical aralchil; Q este (CH₂)_n, n fiind 1 ...4, R¹, R² și Q pot fi, în mod independent, opțional, substituiți cu unul sau mai mulți atomi de fluor. 33
2. Derivați analogi ai vitaminei D, cu formula generală I, conform revendicării 1, în care Q este (CH₂)_n, n fiind 2 sau 3, în care X este hidroxi, R¹ și R² sunt metil sau etil și R³ 35 este metil sau etil.
3. Derivat analog al vitaminei D, în conformitate cu oricare din revendicările 1 și 2,37 caracterizat prin aceea că este un diastereoizomer al acestuia sub formă pură sau un amestec de asemenea diastereoizomeri.39
4. Derivat analog al vitaminei D, conform oricăreia din revendicările 1 sau 2, caracterizat prin aceea că este un diastereoizomer al acestuia, având la C₂₂ configurația epimerului41 major pentru formula II, așa cum se obține prin etapa (a) a procedeului revendicat în revendicarea 6, în formă pură sau ca amestec de astfel de diastereoizomeri.43
5. Derivat analog al vitaminei D, în conformitate cu revendicarea 1, care este:

1(S),3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-metoxi-4-hidroxi-4-metil-1 -pentil)-9,10-sec-pregna-5(Z),45

7(E), 10(19)-trienă; izomer A; sau

1 (S), 3(R)-dihidroxi-20(R)-(1-etoxi-4-hidroxi-4-metil-1 -pentil)-9,10-sec-pregna-5(Z),47

7(E), 10(19)-trienă; izomer A.
6. Procedeu de obținere a unui compus cu formula I, conform revendicării 1, în care 49

a) 1 (S), 3(R)-d/s-(terț)-butildimetilsililoxi-20-(R)-formil-9,10-sec-pregna-5(E), 7(E),

RO 120133 Β1

10(19)-trienă reacționează cu un reactiv organometalic R-Met-Hal sau R-Met, în care Met este un metal potrivit, cum ar fi magneziu sau litiu, Hal este CI, Br sau I și R este

-Q- CR¹R² - X¹ în care X¹ este H, OH sau OR⁵, R⁵ fiind o grupă protectoare de alcool și R¹, R² și Q au semnificațiile de mai sus, pentru a forma un amestec al celor doi compuși epimeri C-22,1IA și IIB:

IIA/IIB epimeri care sunt separați;

b) un compus cu formula HA sau IIB din etapa a) este alchilat la compusul corespunzător IHA sau IIIR, în care R și R³ au semnificațiile de mai sus, sau este opțional acilat la compusul corespunzător IHA sau 111B, unde R³ = YR⁴, Y și R⁴ având semnificațiile definite în revendicarea 1.

IIIA/IIIB

c) un compus cu formula IIIA sau IIIB din treapta b) este izomerizat la compusul corespunzător IVA sau IVB prin intermediul luminii UV în prezența unui senzor triplet, cum ar fi antracenul

RO 120133 Β1

IVA/IVB

17 în care R și R³ au seminificațiile de mai sus;

d) un compus cu formula IVA sau IV este deprotejat la compusul corespunzător cu 19 formula I.
7. Procedeu conform revendicării 6, în care etapele b) și c) sunt realizate în ordine 21 inversă.
8. Procedeu conform revendicării 6, în care etapele c) și d) sunt realizate în ordine 23 inversă.
9. Compoziție farmaceutică, conținând o cantitate eficientă din unul sau mai mulți 25 compuși conform revendicărilor 1...5 și purtători și/sau agenți netoxici, acceptabili farmaceutic.27
10. Compoziție farmaceutică, conform revendicării 9, într-o formă de dozare, conținând de la 0,1 ppm la 0,1% greutate, un compus cu formula I.29
11. Utilizarea unui compus conform cu oricare din revendicările 1...5, la prepararea unui medicament pentru tratamentul și profilaxia unui număr de stări de boală, caracterizate31 prin diferențierea celulară și/sau proliferarea celulară, anormale, ca: psoriazisul și alte tulburări ale keratinizării, dermatozele asociate cu HIV, vindecarea rănilor, cancer, incluzând can- 33 cerul de piele; boli ale, sau implicate în, sistemul imunitar, ca reacția gazdă contra grefă, reacția grefă contra gazdă și respingerea de transplant; boli autoimune, ca lupus eritema- 35 tosm discoid și sistemic, diabet mielitic și dermatoze cronice de tip autoimun, de exemplu, scleroderma și pemfigus vulgaris; boli inflamatorii, ca: artrite reumatoide și astmul; și, în 37 aceeași măsură, un alt număr de stări de boală, incluzând hiperparatiroidism, hiperparatiroidism secundar, în particular, asociat cu insuficiență renală, deteriorarea cunoașterii sau 39 demență senilă (boala Alzheimer) și alte boli neurodegenerative, hipertensiune, acnee, alopecie, atrofierea pielii, de exemplu, atrofierea pielii indusă de steroizi, îmbătrânirea pielii, 41 incluzând fotoîmbătrânirea și utilizarea lor pentru accelerarea osteogenezei și tratarea/prevenirea osteoporozei și osteomalaciei. 43