RO118433B1 - Procedeu de obtinere a polieterilor polioli, pe baza de zaharoza, pentru spume poliuretanice rigide - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la un procedeu de obtinere a polieterilor polioli pe baza de zaharoza, pentru spume poliuretanice rigide, constand in alcoxilarea cu propilenoxid si/sau etilenoxid a unor amestecuri de zaharoza/glicerina, in raport in greutate de 1/1...3/1, pentru functionalitati mici si medii, sau zaharoza/glicerina/polieter, in raport, in greutate, de 5...10/1/3...6, pentru functionalitati inalte, in prezenta KOH drept catalizator, urmata de purificarea polieterului brut alcalin cu bentonita calcica naturala, tufuri vulcanice, in prezenta apei, care se indeparteaza la vid, iar polieterul finit se separa de fractiile solide prin simpla filtrare. Prin aplicarea inventiei, se obtin polieteri polioli cu funtionalitate mare, viscozitate mica, deschisi la culoare si aciditate de maximum 0,1 mg KOH/g, cu un continut mare de hidrati de carbon, ciclici, care confera spumelor poliuretanice o rezistenta la foc intrinseca, de structura si o densitate mare de reticulare.

Description

Invenția de față se referă la un procedeu de obținere a polieterilor polioli, pe bază de zaharoză, destinați realizării de spume poliuretanice rigide, utilizate ca izolații termice pentru construcții, frigidere, vagoane frigorifice, cisterne de cale ferată si autocisterne, rezervoare pentru industria chimică și alimentară și altele.

Spumele poliuretanice rigide sunt cei mai performanți izolatori termici cunoscuți, având dintre materialele termoizolatoare utilizate în prezent precum polistirenul expandat, vata minerală, vata de sticlă și altele cel mai mic coeficient de transfer termic λ=0,016...0,018 kcal/m.h.grad. Din acest motiv spumele poliuretanice rigide se utilizează din ce în ce mai intens pentru izolarea termică a construcțiilor, frigiderelor, vagoanelor frigorifice, cisternelor.

Spumele poliuretanice rigide se obțin prin reacția grupelor hidroxil ale unui polieter poliol cu grupele izocianat ale unor poliizocianați aromatici precum difenilmetandiizocianat -MDI în varianta nepurificată numit MDI “crud” sau polimerică PAPI, având 2-3 grupe izocianat/mol, numită reacție de poliadiție, fracțiunea de goluri fiind generată, fie prin evaporarea, datorită exotermei reacției de poliadiție, a unui agent de expandare cu punct scăzut de fierbere precum freonii, pentanii, și alții, fie prin reacția grupelor izocianat cu o cantitate controlată de apă în urma căreia se generează bioxid de carbon.

Polieterii pentru spume poliuretanice rigide sunt aducți mic moleculari ai propilenoxidului, uneori împreună cu etilenoxid, la inițiatori de lanț, având atomi de hidrogen activ precum: glicerina, trimetilolpropanul, sorbită, pentaeritrita, zaharoza, glucozidele, poliamine alifatice precum etilendiamina, dietilentriamina sau amine aromatice ca toluilendiamina, diaminodifenilmetanul precum și produse de condensare ca, novolacul, rezolii, bazele Mannich și altele.

Important este ca funcționalitatea echivalentă fe, respectiv, numărul de grupe hidroxil/mol a amestecului inițiator de lanț să fie mai mare decât fe=3, de regulă fe= 3...8, iar gradul de poliadiție/grupă hidroxil n să fie foarte mic, în jur de n=0,5...2 unități de propilenoxid, pentru ca prin reacția cu poliizocianații aromatici să se obțină o densitate de reticulare ridicată, care conferă caracterul rigid al spumei poliuretanice obținute.

Se cunoaște faptul că zaharoza este unul dintre cei mai utilizați inițiatori de lanț pentru sinteza polieterilor polioli pentru spume rigide. Dezavantajul îl constituie însă faptul că în condițiile uzuale ale reacției de alcoxilare (temperatură de 100...130°C) zaharoza fiind solidă (p.t.=185°C) reacția nu este eficientă și este dificil să se obțină polioli cu funcționalitate mare.

Există numeroase brevete care descriu alcoxilarea zaharozei solide în vederea obținerii de polieteri polioli. Un grup de brevete precum: US 3 085 085 și 3153002 sau DE 1443026, utilizează drept solvent reactiv pentru zaharoză apa, cel mai bun solvent al zaharozei, deoarece o parte apă dizolvă peste 4 părți zaharoză la temperatura de 100°C. în general, la o soluție concentrată de zaharoză în apă, în prezența hidroxidului de potasiu drept catalizator, se adiționează o parte din propilenoxidul - PO necesar, apoi, după o perfectare a reacției se distilă apa rămasă nereacționată și apoi, se continuă alimentarea restului de PO necesar. Dezavantajul acestei tehnologii, mult utilizată, este că se formează prin reacție cu apa polipropilenglicoli care scad funcționalitatea polieterilor finiți și odată cu aceasta se înrăutățesc proprietățile fizico-mecanice ale spumelor rigide rezultate. Distilarea oligomerilor dioli formați necesită temperaturi ridicate care conduc la degradări ce închid la culoare, în mod nedorit, polieterii formați.

Alt grup de brevete rezolvă problema alcoxilarii zaharozei solide prin utilizarea unui solvent inert precum benzenul, toluenul, xilenul, dimetilsulfoxidul, sulfolanul sau dimetilformamida descrisă în brevete ca: Brevete GB 864097 și 1132004; US 3370056,3941769,

R0118433 Β1

4230824 și 4332936. Toate aceste brevete prezintă (din considerente economice) dezavantajul necesității recuperării și recirculării solventului în proces și scăderii productivității 50 reactorului de sinteză, cu 10...40%. datorită volumului ocupat de solvent.

Brevetul US 2902478 descrie un proces în care zaharoza este suspen-dată în PO, alkoxilarea zaharozei realizându-se în monomer lichid, în prezență de KOH drept catalizator, la presiuni ridicate. Acest procedeu de alcoxilare în PO lichid pune serioase probleme de securitate a instalației. Polieterii obținuți au o viscozitate exagerat de ridicată, care îi face 55 dificil sau imposibil de utilizat pe mașinile uzuale de spumare.

Un grup important de brevete rezolvă problema alcoxilarii zaharozei solide prin utilizarea unui al doilea poliol împreună cu zaharoza precum: glicerina, descrisă în US 3505255,4996310 și 5625045, trietanolamina, descrisă în Brevet GB1154161 și 1104733 sau a unei poliamine, precum etilendiamina, descrisă în US 3640997. în general, exceptând 60 poliolii derivați de la zaharoză-etilendiamină, se obțin polioli cu funcționalitate mică sau medie în jur de f=3...5 grupe OH/mol, deoarece amestecul zaharoză-glicerină sau zaharozătrietanolamină este ușor agitabil numai la un raport zaharoză/poliol de maxim 3/1. Peste acest raport amestecul de starteri este foarte greu sau chiar imposibil de agitat, necesitând forțe mari de amestecare. 65

Brevetul US 5625045 utilizează drept starter un amestec de polieter cu indice de hidroxil ridicat, de exemplu un poliol din sorbită IOH= 1000 mgKOH/g și zaharoză. Prin reacția acestui amestec de polioli cu PO și EO se obțin polioli cu funcționalitate înaltă și viscozitate mică, unitățile de etilenoxid având un marcant efect de scădere a viscozitații polieterilor. în brevetul menționat nu sunt descriși polieterii derivați exclusiv de la PO. 70

Brevetele RO 85851 și 103398 descriu sinteza polieterilor polioli pe bază de zaharoză-glicerină sau zaharoză-propilen glicol utilizând drept mediu de reacție chiar polieterul finit, în prezența unei amine terțiare drept catalizator, dar nu în prezența KOH. Poliolii obținuți în prezența aminelor terțiare au dezavantajul că sunt bazici (pH=11,5...12) amina remanentă având o activitate catalitică deloc neglijabilă în reacția cu izocianații, 75 necesitând modificări ale recepturilor de spumare.

Pentru unele aplicații, de exemplu pentru spume rigide turnate este necesară o reactivitate mai mică în procesul de spumare, pentru ca spuma în creștere să ocupe toate detaliile formei, în esență să curgă, fără să fie reticulată prematur. Această carateristică este atinsă cu greutate atunci când sistemul este reactiv, precum în cazul polieterilor sintetizați 80 în cataliză aminică, care au ca aplicație sistemele reactive, de exemplu, spumele poliuretanice stropite.

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția, este stabilirea componentelor, a proporțiilor acestora precum și a condițiilor de reacție, astfel, încât să se obțină polieteri polioli pe bază de zaharoză cu funcționalitate mare, viscozitate mică, deschiși la culoare și aciditate 85 de max 0,1 mg KOH/g, cu un conținut mare de hidrați de carbon ciclic, care conferă spumelor poliuretanice o densitate mare de reticulare și o rezistență la foc, intrinsecă de structură.

Procedeul de obținere a unor polieteri polioli, pe bază de zaharoză, pentru spume poliuretanice rigide, având un indice de hidroxil al polieterului final de 300...650 mgKOH/g, 90 de preferință, 300...450 mgKOH/g, conform invenției, înlătură dezavantajele menționate prin aceea că se alcoxilează cu etilenoxid și/sau propilenoxid un amestec zaharoză-glicerină, pentru funcționalități mici și medii sau un amestec zaharoză-glicerină-polieter finit, pentru funcționalități înalte, în prezența KOH drept catalizator, solid sau sub formă de soluție apoasă 40...50%. în concentrație de 0,2...0,4% față de polieterul finit, de preferință, 95 0,25-0,3%, la temperatura de 9O...14O°C, de preferință, 105...115°C și presiuni de

RO 118433 Β1

2.. .10 bar, de preferință, 2...4 bar, urmată de perfectarea reacției timp de 1...4 h, de preferință, 2...2,5 h la temperatura de 100...140°C, de preferință, 11O...125°C și degazarea monomerilor rămași nereacționați, timp de 1...1,5 h, la 10...250 mmHg și temperatura de

105.. .115°C, după care polieterii se purifică pentru îndepărtarea ionului alcalin prin tratarea acestora cu 1 % apă deionizată sau distilată, față de cantitatea de polieter brut, 3% bentonită calcică, naturală sau tratată acid și 1% tuf vulcanic tratat acid ca adjuvant de filtrare, timp de 1...5 h, preferabil, 2...3 h, la 8O...12O°C, preferabil, 85...100°C, urmată de distilarea apei la vid de 10...250 mmHg la 100...130°C, preferabil, 105...110°C și separarea polieterului purificat de fracțiunile solide prin filtrare la 2...10 bar, preferabil, 4...6 bar.

Alcoxilarea se realizează, fie cu propilenoxid pentru homopolimerii propilenoxid, fie succesiv, cu propilenoxid urmat de etilenoxid sau etilenoxid urmat de propilnoxid, pentru bloccopolimeri propilenoxid-etilenoxid, conținând 5...20% etilenoxid ca bloc terminal sau intern.

Raportul, în greutate dintre zaharoză/glicerină este de la 1/1 până la 3/1 pentru funcționalități mici și medii în jur de f=3,5...5,5 grupe hidroxil/mol, iar între zaharoză/glicerină/polieter finit de 5...10/1/3...6 pentru funcționalități înalte de f=5,5...7.

Prin procedeul .conform invenției, se obțin polieteri pe bază de zaharoză pentru spume poliuretanice rigide, practic neutri, având un pH = 6,5...8 și ca bază un ansamblu de operații chimice și fizice de sinteză și purificare, de la funcționalități mici și medii de f=3,5...5 până la funcționalități înalte de f= 5,5...7, în absența solvenților, utilizând, fie un amestec zaharoză-glicerină, fie un amestec zaharoză-glicerină-polieter finit, drept inițiator de lanț.

S-a observat faptul că amestecurile de zaharoză-glicerină, la un raport gravimetric zaharoză/glicerină de 1/1 până la 3/1 sunt ușor agitabile la temperaturile uzuale de alcoxilare de 100...130°C. Aceste amestecuri inițiatoare de lanț se alcoxilează ușor în prezența KOH drept catalizator și nu necesită polieter finit, ca mediu de reacție pentru îmbunătățirea agitării masei de reacție. Acest gen de amestec de starteri este descris în brevetul US 5625045, dar alcoxilarea se realizează cu PO și cu EO, ca bloc intern. Invenția de față utilizează, fie numai PO drept monomer, conducând la homopolimeri ai PO, fie PO și EO, însă acesta din urmă ca bloc terminal, dar și ca bloc intern. Acest raport zaharoză/glicerină de 1/1 pană la 3/1 conduce la funcționalități ale polieterilor mici și medii de f= 4...5,2. Pentru a obține funcționalități înalte de f= 5,5...7 este necesară mărirea raportului zaharoză/glicerină de la 3,5/1 pană la 10/1. Această cantitate mare de zaharoză solidă, necesită pentru a realiza o bună agitare a masei de reacție, prezența unei cantități suplimentare de masă lichidă, găsindu-se faptul că polieterii polioli finiți, cu indici de hidroxil uzuali de IOH=350...600mgKOH/g, sunt excelenți solvenți reactivi pentru sinteza polieterilor polioli. Polieterii polioli finiți nu numai că asigură o bună agitare a masei de reacție, dar alături de glicerină solvatează foarte bine zaharoza, care se alcoxilează, preferențial, datorită acidității mai mari a grupelor hidroxil, prezenței unor grupe de hidroxil primar mai reactive, decât grupele hidroxil secundare ale polieterilor, precum și datorită fenomenului general observat în sinteza polieterilor: lanțurile scurte sunt mai reactive și se alcoxilează preferențial. Evident, în acest sistem zaharoză-glicerinăpolieter se alcoxilează toți componenții amestecului, dar din considerentele menționate mai sus zaharoza și glicerina se alcoxileaza preferențial, 80...85% din PO utilizat este adiționat la poliolii mic moleculari : zaharoza și glicerina. Marele avantaj al acestui mod de a conduce reacția este absența oricărui solvent, eliminându-se necesitatea recuperării și recirculării acestuia în proces, în paralel cu o substanțială simplificare a instalației.

O parte importantă a invenției, pentru toți polieterii polioli pe bază de zaharoză sintetizați, conform procedeului descris, este purificarea acestora, respectiv, eliminarea cât mai avansată a ionilor alcalini, în așa fel, încât polieterii finiți să fie practic neutrii, să nu fie alcalini, dar să aibă o aciditate mică, titrabilă, de maxim 0,1 mg KOH/g.

R0118433 Β1

Se cunosc numeroase procedee de purificare a polieterilor pentru spume poliuretanice rigide dintre cele mai cunoscute fiind tratarea cu pirofosfat acid de sodiu, sau neutralizarea cu acizi organici sau anorganici, precum acizii fosforic, sulfuric, clorhidric, oxalic, adipic și altele, cristalizarea sărurilor formate, urmată de anhidrizarea și filtrarea acestora. Procedeele au dezavantajul dozării foarte precise a acizilor, pentru a nu depăși punctul de 150 neutru și a conferi o aciditate nedorită polieterilor și al formării unor cristale mari, ușor filtrabile, fie prin însămanțare, fie prin maturarea controlată a amestecului de reacție.

S-a găsit faptul că bentonitele calcice naturale, netratate sau tratate acid, sunt excelenți agenți de neutralizare .astfel, încât în prezența apei, la 85...100°C, cu aproximativ 3% bentonită calcică ionii de potasiu sunt reținuți, practic cantitativ, după numai 2...3 h de 155 tratare, polieterii devenind neutrii. După anhidrizarea la vid și filtrarea solidelor, utilizând 0,5...1% adjuvanți de filtrare, precum tufurile vulcanice, celitele, diatomitele și altele se obțin polieterii polioli finali. Purificarea se realizează simplu și eficient, nepunându-se problemele legate de cristalizarea sărurilor menționate mai sus. Un exces accidental de bentonite calcice nu afectează negativ aciditatea polieterilor finiți. 160

Procedeul, conform invenției, prezintă următoarele avantaje;

- este simplu putând fi aplicat pe orice instalație de polioxialchilare;

- reducerea cheltuielilor materiale și a noxelor prin eliminarea solvenților;

- reducerea consumurilor energetice prin eliminarea distilărilor intermediare întâlnite în cazul polieterilor bazați pe amestecuri zaharoză-apă; 165

- procedeul de purificare este simplu și eficient;

- proprietăți fizico-mecanice ale spumelor obținute superioare pe toată plaja de funcționalitate;

Se dau, în continuare, 7 exemple de realizarea a invenției:

Exemplul 1. într-un reactor de 6001, din oțel inoxidabil, prevăzut cu un agitator tur- 170 bină și recirculare totală cu o pompă centrifugă printr-un schimbător de căldură exterior, se încarcă sub agitare continuă, fără recirculare, în următoarea ordine: 40 kg glicerină încălzită în prealabil la 50...60°C, 2,46 kg soluție 50% de KOH și 65 kg de zaharoză, raportul gravimetric zaharoză/glicerină fiind de 1,625/1. Amestecul este ușor agitabil la temperatura de

50.. .60°C. După purjarea reactorului cu azot, în jur de 3...4 purjări alternate cu vidări, se lasă 175 o pernă remanentă de azot de 0,2...0,5 bar și se încălzește masa de reacție la 105...110°C.

Se pornește recircularea și se alimentează la amestecul inițiator de lanț menționat 295 kg de PO, timp de 4...5 h, la 105...115°C și presiune de 3,5...4 bar. După alimentarea întregii cantități de PO se perfectează reacția menținând reactorul sub agitare cu recirculare totală timp de 2 h, la 110...115°C, presiunea scăzând de la 3,5...4 la, aproximativ, 0,8...0,9 bar. 180 După perfectarea reacției se degazează masa de reacție timp de o oră, la 105...115°C și vid de 70...200 mmHg realizat cu o pompă de vid cu inel de apă. După degazarea masei de reacție, se adaugă la 85...90°C la polieterul alcalin brut 4 kg de apă deonizată (1% față de polieterul alcalin), 12 kg de bentonită calcică de turnătorie și 4 kg de tuf vulcanic tratat acid, drept adjuvant de filtrare. Se menține amestecul polieter-apă-bentonită-tuf vulcanic sub 185 agitare, timp de 2 h la 85...100°C, după care se distilă apa la vid timp de 3...4 h, la

110.. .125°C, pană când conținutul de apă este de maxim 0,1 % și aciditatea de maxim 0,1 mgKOH/g. Se separă fracțiunile solide de polieterul finit prin filtrare pe un filtru presă la 4...6 bari presiune de azot. Se obține un polieter pe bază de zaharoză-glicerină, cu randament de 94%, de culoare galben deschisă, de funcționalitate f=4,5, indice de hidroxil IOH= 405,8 190 mgKOH/g, viscozitate la 25°C de 4300 mPas, conținut în apă de 0,046 % și aciditate de 0,06mgKOH/g.

Polieterii polioli se utilizeză ca polioli de bază pentru obținerea de spume poliuretanice rigide bloc sau turnate în formă sau stropite.

Exemplul 2. Se sintetizează un polieter poliol absolut identic ca în exemplul 1 cu diferența că se utilizează un raport zaharoză/glicerină de 2/1. Astfel, se încarcă reactorul cu 36 kg de glicerină încălzită, în prealabil, la 60°C, după care sub agitare se adaugă 2,64 kg KOH soluție 50% și 72 kg de zaharoză. După efectuarea purjărilor și încălzirea masei de reacție la 105...115°C se adaugă timp de 4...5 h 290 kg de PO la o presiune de 3,5...4 bar. Celelalte operații precum: perfectarea reacției, degazarea și purificarea se realizează absolut identic ca în exemplul 1. Se obține un polieter poliol de funcționalitate f=5, de culoare galben-brun deschisă, culoare Gardner = 4...5, cu indice de hidroxil IOH= 403 mgKOH/g, o viscozitate la 25°C de 5200 mPas, un conținut în apă de 0,05% și o aciditate de 0,035 mg KOH/g.

Polieterii polioli se utilizeză ca polioli de bază pentru obținerea de spume poliuretanice rigide bloc sau turnate în formă sau stropite.

Exemplul 3. Se încarcă reactorul de polimerizare cu 45 kg polieter, conform exemplul 2, preferabil nepurificat cu alcalinitate 0,25...0,3 % KOH, dar se poate utiliza și polieterul purificat, drept mediu lichid de reacție, la care se adaugă sub agitare continuă, 21 kg glicerină, 2,46 kg KOH soluție apoasă 50% și 75 kg de zaharoză. Se efectuează purjările și încălzirea masei de reacție la fel ca în exemplul 1, după care se alimentează timp de 5...6 h 263 kg de PO la 105...115°C și presiune de 3,5...4 bar, cu recirculare totală a masei de reacție. Celelalte operații precum: perfectarea reacției, degazarea și purificarea se realizează absolut identic ca în exemplul 1. Se obține un polieter de funcționalitate f= 5,5, de culoare galben- brun deschisă, culoare Gardner = 5, indice de hidroxil IOH= 432 mg KOH/g, viscozitate la 25°C de 7100 mPas, un conținut în apă de 0,072% și o aciditate de 0,04 mg KOH/g.

Polieterii polioli se utilizeză ca polioli de bază pentru obținerea de spume poliuretanice rigide, bloc sau turnate în formă sau stropite.

Exemplul 4. Se încarcă reactorul de polimerizare cu 74 kg polieter finit conform exemplul 3, purificat sau nepurificat, 18,3 kg glicerină, 2,38 kg KOH soluție 50% și 100 kg de zaharoză. După efectuarea purjărilor se încălzește masa de reacție la 105...110°C, după care se alimentează timp de 3...4 h, 205 kg PO la 105...110°C și presiune de 3,5...4 bar. Celelalte operații precum perfectarea, degazarea și purificarea se conduc absolut identic ca în exemplele 1...3. Se obține un polieter de funcționalitate f= 6, de culoare brun deschisă (culoare Gardner = 8), cu un indice de hidroxil IOH= 530 mg KOH/g, o viscozitate la 25°C de 45000 mPas, un conținut în apă de 0,052% și o aciditate de 0,032 mg KOH/g. Polieterii de acest tip se utilizează în amestec cu alți polieteri pentru îmbunătățirea stabilității dimensionale a spumelor poliuretanice rigide rezultate.

Exemplul 5. Se încarcă reactorul de polimerizare cu 53 kg de polieter, conform exemplelor 3, 4 sau 5, purificat sau nepurificat, drept mediu de reacție, după care sub agitare continuă se adaugă în următoarea ordine: 10 kg de glicerină, 2,46 kg de KOH soluție 50% și 2 kg de apă deionizată, apa adăugându-se pentru a preveni aglomerarea zaharozei în particule mari, fenomen observat la raport zaharoză/glicerină mai mare de 5/1. La amestecul rezultat se adaugă 50 kg de zaharoză după care se încălzește masa de reacție la 80°C când se adaugă încă 50 kg de zaharoză în așa fel, încât raportul final zaharoză/glicerină este foarte mare de 10/1. După purjarea masei de reacție cu azot, se ridică temperatura amestecului la 105...110°C și se menține masa de reacție sub agitare timp de o oră la această temperatură. După acest interval de timp se adiționează 260 kg de PO la

105...115°C, timp de 5...6 h, la presiunea de 3,5...4 bar. Perfectarea reacției, degazarea și purificarea se conduc absolut identic ca în exemplul 1. Se obține un polieter de înaltă funcționalitate, de f=7, de culoare brun deschisă, culoare Gardner = 8, cu un indice de hidroxil IOH= 385 mgKOH/g, o viscozitate la 25°C de 16000 mPas, o aciditate de 0,054mgKOH/g și un conținut în apă de 0,065%.

R0118433 Β1

Polieterii polioli se utilizeză pentru obținerea de spume poliuretanice rigide bloc sau 245 turnate în formă sau stropite.

Exemplul 6. Se sintetizează un polieter poliol absolut identic ca în exemplul 1 cu diferența că după faza de degazare a PO, se alimenteză la polieterul brut, alcalin, încă 32 kg de etilenoxid la 105...110°C și presiune de 1,5...3 bar, timp de 30 min. Se perfectează apoi masa de reacție 40...50 min la 105...110°C și se degazează apoi de EO în modul descris 250 în exemplul 1, o oră la 105...115 °C sub vid. Purificarea polieterului se realizează absulut identic ca în exemplul 1. Se obține un polieter poliol cu structura de bloccopolimer PO...EO cu blocurile de EO terminale, avand funcționalitatea f = 4,5, indicele de hidroxil IOH= 387 mgKOH/g, viscozitatea la 25°C de 3200 mPas, conținutul în apă de 0,063% și aciditatea de 0,053 mgKOH/g. 255

Polieterii polioli se utilizeză pentru obținerea de spume poliuretanice turnate în formă sau stropite.

Exemplul 7. Se sintetizează un polieter absolut identic ca în exemplul 6, cu diferența că la polieterul propoxilat brut alcalin se adiționează o cantitate mai mare de EO, de 80 kg EO reprezentând aproximativ 20% față de polieterul propoxilat, timp de 1,5 h la 105...110°C 260 și o presiune de 3,5...4 bar. Perfectarea reacției după etoxilare, degazarea și purificarea se realizează absolut identic ca în exemplul 6. Se obține un polieter cu structură de bloccopolimer PO-EO, cu blocul de EO terminal, de funcționalitate f=4,5, indice de hidroxil IOH= 320 mg KOH/g o viscozitate la 25°C de 920 mPas, un conținut în apă de 0,067% și o aciditate de 0,056 mg KOH/g. Polieterii cu această structură se utilizează pentru spumele 265 poliuretanice rigide expandate exclusiv cu apă.

Claims (5)

Revendicări

1. Procedeu de obținere a unor polieteri polioli, pe bază de zaharoză, pentru spume 270 poliuretanice rigide, având un indice de hidroxil al polieterului final de 300...650 mgKOH/g, de preferință, 300...450 mgKOH/g, caracterizat prin aceea că se alcoxilează cu etilenoxid și/sau propilenoxid un amestec zaharoză-glicerină, pentru funcționalități mici și medii sau un amestec zaharoză-glicerină-polieter finit, pentru funcționalități înalte, în prezența KOH drept catalizator, solid sau sub formă de soluție apoasă 40...50%, în concentrație de 0,2...0,4% 275 față de polieterul finit, de preferință, 0,25...0,3%, la temperatura de 90...140°C, de preferință,

105.. .115°C și presiuni de 2...10 bar, de preferință, 2...4 bar, urmată de perfectarea reacției timp de 1...4 h, de preferință, 2...2,5 h la temperatura de 100...140°C, de preferință,

110.. .125°C și degazarea monomerilor rămași nereacționați, timp de 1...1,5 h, la 10...250 mmHg și temperatura de 105...115°C, după care polieterii se purifică pentru îndepărtarea 280 ionului alcalin prin tratarea acestora cu 1 % apă deionizată sau distilată, față de cantitatea de polieter brut, 3% bentonită calcică, naturală sau tratată acid și 1% tuf vulcanic tratat acid ca adjuvant de filtrare, timp de 1...5 h, preferabil, 2...3 h, la 80...120°C, preferabil,

85.. .100°C, urmată de distilarea apei la vid de 10...250 mmHg la 100,..130°C, preferabil,

105.. .110°C și separarea polieterului purificat de fracțiunile solide prin filtrare la 2...10 bar, 285 preferabil, 4...6 bar.

2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, alcoxilarea se realizează cu propilenoxid pentru homopolimerii propilenoxid.

3. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, alcoxilarea se realizează, succesiv, cu propilenoxid urmat de etilenoxid sau etilenoxid urmat de propilnoxid, 290 pentru bloccopolimeri propilenoxid-etilenoxid, conținând 5...20% etilenoxid ca bloc terminal sau intern.

RO 118433 Β1

295

4. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, raportul, în greutate dintre zaharoză/glicerină este de la 1/1 până la 3/1.

5. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, raportul în greutate între zaharoză/glicerină/polieter finit de 5...10/1/3...6.