RO112085B1

RO112085B1 - Metoda de crestere a capacitatii de producere a laptelui la bovide femele

Info

Publication number: RO112085B1
Application number: RO93-01707A
Authority: RO
Inventors: Deana Lori Hancock
Original assignee: Lilly Co Eli
Priority date: 1992-12-21
Filing date: 1993-12-15
Publication date: 1997-05-30
Also published as: HU9303634D0; DE69310882D1; ZA939426B; MY108865A; CN1056510C; EP0604141A1; CA2111900A1; NZ250464A; ATE153221T1; HUT67216A; CA2111900C; FI935729A; PH30169A; KR940013510A; NO934654L; HU215492B; PL301515A1; CN1093899A; ES2103438T3; MX9308024A

Description

în ultimul timp, în cadrul creșterii bovidelor femele, s-a pus accentul și pe maximalizarea producției lor de lapte. Se știe că parenchimul, partea funcțională din glanda mamară ce secretă lapte, prezintă un grad substanțial de dezvoltare înaintea pubertății. Au fost întreprinse studii în vederea creșterii dezvoltării parenchimale. în mod surprinzător, consumul sporit de hrană în perioada prepubertală, deși poate conduce la o rată crescută de dezvoltare și la o pubertate timpurie, determină o diminuare a producției de lapte.

Agentul activ 1 -(4-hidroxifenil)-2-( 1 metil-3-(4-hidroxifenil) propilamino) etanol este un compus care are următoarea formulă :

ΠΜ ΠΜ

El este cunoscut din brevetul US 4690951 prin numele său USAN de “ractopamină”. Are doi atomi de carbon asimetrici.

Este cunoscută administrarea combinată a unui hormon de creștere cu un agent activ, ractopamina, la porcine, în scopul îmbunătățirii eficienței hranei și al calității carcaselor (EP 89/0920). Utilizarea ractopaminei este cunoscută și pentru îmbunătățirea producției de pește (EP 93/0609).

Dezvoltarea glandei mamare este un proces complex. O bună prezentare este realizată în ediția Feedstuffs din 6 aprilie 1992, paginile 12, 13 și 17. Pe scurt, începând cu puțin timp după naștere până câtva timp după pubertate, creșterea glandelor mamare are loc într-un ritm “alometric”, adică într-un ritm mai mare decât ritmul general de creștere a animalului (izometric). Vezi Acta.Agr.Scad.,28, 41-46 (1978). în timpul acestei faze de creștere alometrică, creșterea este direcționată atât către țesutul parenchimal, țesutul epitelial ductular pe care se va forma țesutul efectiv pentru secreția laptelui, cât și către stratul de grăsime în care este parenchimnul. Producția ulterioară de lapte înglobată este maximalizată prin sporirea creșterii parenchimului și minimizarea creșterii stratului de grăsime în timpul fazei de creștere alometrică.

Producția ridicată de lapte este oportună pentru acele rase folosite pentru lapte, câtă vreme laptele este vandabil. Producția ridicată de lapte este de asemenea oportună pentru acele rase la care fătul este lăsat să sugă. Fătul necesită o alimentare mai largă pentru subzistență și atinge o greutate mai mare prin înțărcare.

Problema tehnică pe care o rezolvă prezenta invenție constă în sporirea capacității esențiale de producere a laptelui la bovide, prin creșterea țesutului parenchimal.

Metoda care face obiectul invenției, de creștere a capacității de producere a laptelui la bovide femele, constă în administrarea orală, în timpul fazei de creștere alometrică a glandelor mamare, care precede prima concepție, a unei hrane complete care conține ca agent activ 5 - 200 ppm 1-(4-hidroxifenil)-2-(1-metil3(2-hidroxifenil)propilamino)etanol sau o sare fiziologic acceptabilă a acestuia.

în prezenta invenție se poate folosi un izomer individual, dar de preferință compusul este folosit ca un amestec de izomeri. Clorhidratul este sarea preferată.

înr-o variantă de realizare a invenției, agentul activ este administrat în ultima parte a fazei de creștere alometrică a glandelor mamare. în cazul în care femela bovidă este o bovină, agentul activ este administrat în timpul lunii a doua pânăîntra patra, care preced pubertatea.

Avantajul invenției constă în aceea că ractopamina este utilă pentru alimentația vițelelor pre- și peripubertale pentru o producție sporită, fără creșterea uzuală a depozitului de lipide în dezvoltarea glandei mamare care are loc în mod normal în cazul creșterii sporului de lapte.

Se dă, în continuare, un exemplu concret de realizare a invenției.

în experiment au fost utilizate patruzeci de vițele prepubertale, Holstein. Valoarea medie a greutății și vârstei la începutul studiului au fost de aproximativ 249 kg și, respectiv, 244 zile (8 luni).

RO 112085 Bl

Vițelele au fost aranjate perechi funcție de greutate și vârstă și destinate atât controlului, cât și tratamentului experimental. Vițelele au fost menținute în țarcuri de patru locuri. Tratamentul experimental a constat în introducerea în dietă a 80 ppm ractopamină față de materia uscată de bază. Durata tratamentului a fost de 70 de zile.

Vițelele au fost hrănite ad libitum în fiecare zi cu o porție de amestec complet (% din total față de materia uscată de bază), constând din cereale însilozate (21,1%), lucernă însilozată (15 %) și supliment (60%) ca o porție complet amestecată, plus adaosul superior (3,9%). Compoziția suplimentară (CA-95) și a adaosului superior (DA-74) este prezentată în tabelul 1 A. Un preamestec conținând ractopamină (compoziție, Tabel 1 B) a fost amestecat cu suficient DA - 74 pentru a se obține 184,7 mg ractopamină pe kg de adaos superior. Un adaos superior identic fără ractopamină a fost alimentat vițelelor de control. Cantitatea de adaos superior a fost de 80 ppm ractopamină, bazată pe întreaga dietă. Dieta alimentară a fost oferită o dată pe zi. Puțin înaintea alimentării, a fost determinată cantitatea de hrană refulată din alimentația zilei precedente. Cantitatea dorită de adaos superior a fost adiționată la hrana proaspătă și amestecată în buncărul de hrană imediat după alimentare.

Greutatea corporală a vițelelor a fost determinată începând cu prima zi a studiului și continuând la intervale de 7 zile pe parcursul perioadei de tratament de 70 de zile. Greutățile corporale la începutul și sfârșitul studiului au fost valorile medii ale greutăților din două zile consecutive, înălțimea la greabăn a fost determinată la începutul și sfârșitul studiului.

La sfârșitul studiului, vițelele au fost eutanizate și au fost îndepărtate glandele mamare și ovarele. Glandele mamare au fost curățate, apoi s-au îndepărtat ligamentele suspensoare mediale și laterale și excesul de piele. Glandele curățate au fost cântărite și disecate. Au fost îndepărtate mai întâi pielea și mameloanele. După aceea a fost îndepărtat țesutul din afară (în mare acest țesut conjuctiv de pe suprafața dorsală a glandei). Partea rămasă din țesutul nemamar a fost separată fizic din porțiunile anterioare și laterale ale glandei și stratului de grăsime. Nodulii limfatici supramamari au fost de asemenea îndepărtați. Glandele au fost apoi separate în jumătatea dreaptă și stângă și cântărite.

Jumătatea dreaptă din glanda mamară de la 36 de vițele a fost disecată în țesut parenchimal și neparenchimal. Fiecare componentă a fost cântărită, iar porțiunile de țesut au fost supuse la analize pentru apă prin uscare în cuptor la 100°C timp de 24 de ore și pentru lipide prin extracție cu eter și pentru proteine prin metoda Kjeldahl.

Rezultate

Performanțele animale sunt prezentate în tabelul 2. Sporul de lapte a crescut (P < 0,07) la 0,13 kg/d la vițelele tratate cu ractopamină. Diferențele de ADG între vițelele de control și cele tratate după a 28-a, a 42-a și a 56-a zi de tratament au fost de 0,35, 0,20 și respectiv 0,17 kg/d. Rația de materie uscată între tratamente a fost similară, astfel că hrana necesară per kg de spor de lapte a scăzut (P < 0,06) cu 8,3%. Nu au fost diferențe între tratamente în ceea ce privește greutatea carcaselor sau procentajul de umplutură.

Greutatea glandei mamare și a tipurilor sale de țesuturi este prezentată în Tabelul 3. Greutatea totală a glandelor mamare de la vițelele de control a fost cu 7,9% mai mare decât pentru vițelele alimentate cu ractopamină. Diferența dintre tratamente în greutatea glandelor mamare nu a fost semnificativă din punct de vedere satistic. în același mod, diferențele între tratamente cu privire la greutatea actuală a fiecărui tip de țesut și proporția tipului de țesut ca procent din glanda totală nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Totuși, glandele mamare de la vițelele hrănite cu ractopamină cântăresc ceva mai puțin (4,7%) decât glandele vițelelor de control, dar conțin puțin mai mult parenchim (3,1%) și mai puțin nonparenchim (11,8%).

RO 112085 Bl

Tipurile de țesuturi o dată separate au fost analizate pentru conținutul lor în lipide, proteine, cenușă și apă (Tabelul 4). Parenchimul din glandele mamare ale vițelelor alimentate cu ractopamină conține un procentaj mai mic de lipide (P < 0,01) și un procentaj crescut de proteine (P < 0,06), apă (P < 0,01) și cenușă (P < □,□1), în comparație cu glandele mamare de la vițelele de control. în timp ce a existat o reducere cu 11,8% (P < 0,02) a greutății țesutului neparenchimal în glandele mamare a vițelelor hrănite cu ractomapină, nu au existat diferențe în compoziția chimică a țesutului neparenchimal.

Cantitatea actuală de proteine, lipide, cenușă și apă în țesuturile parenchimale și neparenchimale din glandele mamare a vițelelor este prezentată în Tabelul 5. Nu au existat diferențe semnificative statistic între tratamente pentru nici un component chimic atât în țesuturile parenchimale, cât și în țesuturile neparenchimale.

Procentajul și cantitatea de proteine, lipide, cenușă și apă în glanda întreagă sunt prezentate în Tabelul 6. Glandele mamare de la vițelele hrănite cu ractopamină conțin, în procente, mai multe proteine (P < 0,07) și apă (P < 0,03) și mai puține lipide (P < 0,04). Alimentarea ractopaminei reduce (P < 0,03) cantitatea lipidelor totale din glanda mamară, dar efectul ractopaminei asupra proteinelor, cenușii și apei nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic.

în concluzie, deși vițelele alimentate cu ractopamină se îngrașă mai mult decât vițelele de control (1,55 vs. 1,42 kg/d), parenchimul și glandele mamare ale vițelelor alimentate cu ractopamină conțin mai puține (P < 0,01) lipide și mai multe proteine (P < 0,06), exprimate în procentaje, în comparație cu vițelele de control. Nu s-a înregistrat un efect al ractopaminei asupra conținutului de lipide al țesutului neparenchimal.

în prezenta invenție, agentul activ este administrat unei bovine femele în timpul fazei de creștere alometrică a glandelor sale mamare ce precede prima concepție. Se cunoaște vârsta la care fiecare specie ajunge la pubertate și poate naște. Femelele din specia Bos taurus ajung în general la pubertate când reprezintă două treimi din dimensiunea de “adult” a speciei particulare. Aceasta poate avea loc într-o perioadă cuprinsă între vârsta de 4 luni și 14 luni. La oi și la capre, pubertatea este doar în parte controlată prin dimensiune, fiind de asemenea controlată pe perioade, în general aceste specii ating pubertatea la 40 până la 70 procente din dimensiunea adultului din specia sa, care este în general atinsă între lunile 5 și 10. Totuși, ciclul poate fi întârziat timp de un an dacă dimensiunea necesară este atinsă târziu în toamnă. Bivolii ating pubertatea la vârsta de 1 până la 3 ani. în plus față de aceste diferențieri de specie, există variații suplimentare în cadrul rasei particulare, care depind de asemenea de practicile de gospodărire.

Atingerea pubertății la orice animal individual poate fi determinată prin observarea semnelor comportamentale ale oestusului sau prin metode cunoscute specialiștilor din domeniul creșterii animalelor, considerabile prin analize ale probelor de sânge pentru progesteron.

într-un caz preferat, prezentul agent activ este administrat în ultima parte a fazei de creștere alometrice, care va include perioada anterioară pubertății (primul oestus) și poate include perioada imediat post pubertală. Totuși, în preajma pubertății, faza de creștere alometrică este transformată gradat într-o fază izometrică și se reduce oportunitatea alterării în mod benefic a dezvoltării glandelor mamare. De aceea, într-un caz preferat în mod particular, prezentul agent activ este administrat în perioada anterioară pubertății. Durata acestei perioade va varia funcție de bovina individuală ce trebuie tratată. La bovinele din specia Bos taurus perioada va fi de două până la patru luni înaintea pubertății.

Dintre genurile Bos prezenta invenție poate fi practicată pe rase de lapte cum ar fi Holstein, Jersey, Guernsey, Brown Swiss, Ayrshire, Friesian, Dutch Red and White, Danish Red și Normande.

RO 112085 Bl

Prezenta invenție poate fi practicată pe rase de carne cum ar fi Angus, Polled Hereford, Chianina, Hereford, Penzgauer, Red Angus, Devon, South Devon, Santa Gertrudis, Galloway, Maine-Anjou, Brangus, 5 Brahman, Gelbvieh, Charolais, Limousin, cât și pe hibrizi. Suplimentar, unele rase ca de exemplu Simmental și Shorthorn sunt folosite atât pentru lapte, cât și pentru carne. Prezenta invenție poate fi 10 de asemenea practicată pe alte bovide femele, ca de exemplu capre, oi și bivoli.

Prezentul agent activ poate fi administrat în diferite moduri. Compusul poate fi administrat oral, ca parte a unei hrane complexe ca un adaos superior, ca un supliment sau în apa de băut. Compusul poate fi combinat cu un suport acceptabil fiziologic și injectat animalului ce trebuie tratat. Compusul poate fi formulat ca parte a unui implant care este inserat subcutanat și din care agentul activ este eliberat pe o perioadă de timp. Pentru astfel de scopuri, o cantitate efectivă de agent activ poate fi pusă în hrană care să conțină prezentul agent activ într-o concentrație de 5 până la 2OO ppm și de preferință de la 20 și 125 ppm.

Tabelul 1A

Compoziția (%] suplimentului [CA-95] și a adaosului superior [DA-74]

Ingredient	CA-95	DA-74
Cereale de bază galbene	63,0	20,0
Făină de soia (extrasă cu solvent)	10,0	25,0
Melasă din trestie de zahăr	10,0	2,5
Grăunțe uscate prin distilare	9,0	-
Paie de cereale	-	38,0
Praf de carne	4,6	-
Ovăz măcinat	-	11,0
Grăsime animală	-	2,0
Minerale/vitamine	2,8	1.1
Sare	0.6	0.4

Tabelul 1B Compoziția preamestecului ce conține ractopamina % ingredient

	Clorhidrat de ractopamină	Furaje cerealiere de bază
Lot//1	10	90
Lot//2	5	95

RO 112085 Bl

Tabelul 2

Performanță de creștere

Control	Ractopamine	Modificări procentuale față de control	P
Spor de lapte kg/d	1,42	1,55	(+ 9.2)	0,07
Alimentație/spor de lapte	6,83	6,26	(-8,3)	0,06
Materie uscată ingerată kg/d	9,7	9,6	(-1.0)	0,87
Carcasă caldă, kg	188,6	193,9	(+ 2,8)	0,18
Umplere Pct	54,2	54	(- 0.4)	0.77

Tabelul 3

Cantitatea de glandă mamară și de parechim și grăsime în glandele mamare

Control	Ractopamine	Modificări procentuale față de control	P
Greutate totală g	3508	3231	(-7,9)	0,14
Greutate după prelucrare, g	2285	2177	(- 4,7)	0,39
Glanda mamară % din greutatea corpului	0,66	0,61	(-7,6)	0,19
Greutatea glandei mamare drepte, g	1134,75	1082,1	(0-4,6)	0,39
Parenchim, g	554	571	(+ 3,1)	0,8
Nonparenchim, g	574,7	506,9	(-11.8)	0,22
Parenchim, % din glandă mamară	48,6	52,9	(+ 8,8)	0,31
Nonparenchim, % din glandă mamară	50,9	47,1	(- 7.5)	0,39

RO 112085 Bl

Tabelul 4

Compoziția chimică a țesuturilor parenchimale și nonparenchimale din glandele mamare

Control	Ractopamina	Modificare procentuală față de control	P
Parenchim, g	554	571	(+3,1)	0,8
Parenchim, % lipide	54,5	47,8	(- 12,3)	0,01
Parenchim, % proteină	6,46	6,99	(+ 8,2)	0,06
Parenchim, % umiditate	37,9	43,7	(+ 15,3]	0,01
Parenchim,% cenușă	0,43	0,52	(+ 20,9)	0,01
Nonparenchim, g	574,7	506,9	(-11,8)	0,22
Nonparenchim, % lipide	80,4	79,1	(-1,6)	0,28
Nonparenchim, % proteine	2,64	2,59	(- 1,9)	0,8
Nonparenchim, % umiditate	16,1	17,5	(+ 8,7)	0,27
Nonparenchim, % cenușă	0,15	0,11	(-26,7)	0,42

Tabelul 5

Cantitatea de componente chimice În țesuturile parenchimale și neparenchimale din glandele mamare

Control	Ractopamina	Modificare procentuală față de control	P
Parenchim, g	554	571	(+3,1)	0,8
Parenchim, g de proteine	36	40,2	(+11.7)	0,38
Parenchim, g de lipide	302,4	272,3	(- 10,0)	0,26
Parenchim, g de apă	209,4	249,4	(+ 19,1)	0,26
Parenchim, g de cenușă	2,4	3,0	(+ 25,0)	0,19
Nonparenchim, g	574,7	506,9	(-11.8)	0,22
Nonparenchim, g de proteine	14,8	12,8	(-13,5)	0,41
Nonparenchim, g de lipide	461,5	401	(- 13,1)	0,15
Nonparenchim, g, de apă	93,2	88,9	(- 4,6)	0,73
Nonparenchim, g de cenușă	0,9	0,6	(-33,3)	0,34

RO 112085 Bl

Tabelul 6

Procentajul și cantitatea de componente chimice din glandele mamare

Control	Ractopamina	Modificarea procentuală față de control	P
Glanda totală, %
Proteine	4,47	4,93	(+ 10,3)	0,07
Lipide	67,5	62,5	(- 7,4)	0,04
Apă	26,5	31,4	(+ 18,5)	0,03
Cenușă	0,29	0,35	(+ 13,8)	0,38
Glanda totală, g
Proteine	50,8	53	(+ 4,3)	0,61
Lipide	763,9	673,2	(-11,9)	0,03
Apă	302,6	338,2	(+ 11,8)	0,31
Cenușă	3,3	3,6	(+ 9,1)	0,67

Revendicări

Claims

Revendicări

1. Metodă de creștere a capacității de producere a laptelui la bovide femele, caracterizată prin aceea că, Tn timpul fazei de creștere alometrică a glandelor mamare, care precede prima concepție se administrează bovidelor, oral, o hrană completă, care conține ca agent activ 5200 ppm 1-(4-hidroxifenil)-2-(1-metil-3-(2hidroxifeniljpropilaminojetanol sau o sare fiziologic acceptabilă a acestuia.
2. Metodă, conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că agentul activ este folosit sub forma sării de clorhidrat.
3. Metodă, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că agentul activ este administrat în ultima parte a fazei de creștere alometrică a glandelor mamare.
4. Metodă, conform revendicărilor 1 la 3, caracterizată prin aceea că femela bovidă este o bovină, iar agentul activ este administrat în timpul lunii a doua până într-a patra, care preced pubertatea.