MD4157831T2 - Procedee de obținere a unui inhibitor JAK1 - Google Patents

Abstract

Prezenta cerere de brevet furnizează procese pentru prepararea 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidei, şi a sării acidului fosforic al acesteia, care sunt utile ca un inhibitor selectiv al JAK1 (kinază Janus 1), precum şi ca forme de sare şi intermediari legaţi de aceasta.

Description

REFERINŢĂ ÎNCRUCIŞATĂ LA APLICAŢII ÎNRUDITE

Această aplicaţie revendică prioritatea, şi beneficiul la, cererea de brevet provizorie S.U.A. nr. 63/033.618, depusă pe 2 iunie 2020.

DOMENIUL TEHNIC

Prezenta cerere de brevet furnizează procedee pentru prepararea 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidei, şi a sării acidului fosforic a acesteia, care este utilă ca inhibitor selectiv al JAK1 (Kinază Janus 1), precum şi a formelor de sare şi intermediarilor înrudiţi cu aceasta.

FUNDAL

Protein kinazele (PK) reglează diverse procese biologice incluzând creşterea, supravieţuirea, diferenţierea celulară, formarea organului, morfogeneza, neovascularizarea, repararea şi regenerarea ţesutului, printre altele. Protein kinazele joacă de asemenea roluri specializate în găzduirea bolilor la oameni incluzând cancerul. Citokinele, polipeptide sau glicoproteine cu masă moleculară scăzută, reglează multe căi implicate în răspunsul inflamator al gazdei la septicemie. Citokinele influenţează diferenţierea, proliferarea şi activarea celulară, şi pot modula atât răspunsurile proinflamatorii cât şi răspunsurile antiinflamatorii pentru a permite gazdei să reacţioneze adecvat la patogeni. Semnalizarea unei game largi de citokine implică familia de Kinaze Janus (JAK-uri) de protein tirozin kinaze şi traductoare de semnal şi activatoare ale transcripţiei (STAT-uri). Există patru JAK-uri de mamifer cunoscute: JAK1 (Kinază Janus-1), JAK2, JAK3 (cunoscute de asemenea ca Kinază Janus, leucocite; JAKL; şi L-JAK), şi TYK2 (protein-tirozin kinază 2).

Răspunsurile imune şi inflamatorii stimulate de citokine contribuie la patogeneza bolilor: patologii cum ar fi imunodeficienţa combinată severă (SCID) apar din supresia sistemului imunitar, în timp ce un răspuns imun/inflamator hiperactiv sau necorespunzător contribuie la patologia bolilor autoimune (de exemplu, astm, lupus eritematos sistemic, tiroidită, miocardită), şi a bolilor cum ar fi sclerodermie şi osteoartrită (Ortmann, R. A., T. Cheng, şi colab. (2000) Arthritis Res 2(1): 16-32).

Deficienţele în expresia JAK-urilor sunt asociate cu multe stări de boală. De exemplu, şoarecii Jak1-/- sunt răniţi la naştere, nu reuşesc să alăpteze, şi mor perinatal (Rodig, S. J., M. A. Meraz, şi colab. (1998) Cell 93(3): 373-83). Embrionii de şoareci Jak2-/- sunt anemici şi mor în jurul zilei 12,5 postcoitum din cauza absenţei eritropoiezei definitive.

Calea JAK/STAT, şi în particular toate cele patru JAK-uri, se crede că joacă un rol în patogeneza răspunsului astmatic, bolii pulmonare obstructive cronice, bronşitei, şi a altor boli inflamatorii înrudite ale tractului respirator inferior. Multiple citokine care semnalizează prin JAK-uri au fost legate de bolile/afecţiunile inflamatorii ale tractului respirator superior, cum ar fi cele care afectează nasul şi sinusurile (de exemplu, rinită şi sinuzită) indiferent dacă există reacţii alergice clasice sau nu. Calea JAK/STAT a fost de asemenea implicată în boli/afecţiuni inflamatorii ale ochiului şi răspunsurilor alergice cronice.

Activarea JAK/STAT în cancere poate avea loc prin stimularea citokinelor (de exemplu IL-6 sau GM-CSF) sau printr-o reducere a supresorilor endogeni ai semnalizării JAK cum ar fi SOCS (supresor sau semnalizare de citokine) sau PIAS (inhibitor proteic al STAT activat) (Boudny, V., şi Kovarik, J., Neoplasm. 49:349-355, 2002). Activarea semnalizării STAT, precum şi a altor căi în aval ale JAK-urilor (de exemplu, Akt), au fost corelate cu prognoza slabă în multe tipuri de cancer (Bowman, T., şi colab. Oncogene 19:2474-2488, 2000). Nivelurile ridicate de citokine în circulaţie care semnalizează prin JAK/STAT joacă un rol cauzal în caşexie şi/sau oboseala cronică. Ca atare, inhibarea JAK poate fi benefică pentru pacienţii cu cancer din motive care se extind dincolo de potenţiala activitate antitumorală.

Tirozin kinaza JAK2 poate fi benefică pentru pacienţii cu tulburări mieloproliferative, de exemplu, policitemia vera (PV), trombocitemie esenţială (ET), metaplazie mieloidă cu mielofibroză (MMM) (Levin, şi colab., Cancer Cell, vol. 7, 2005: 387-397). Inhibarea kinazei JAK2V617F scade proliferarea celulelor hematopoietice, sugerând JAK2 ca potenţială ţintă pentru inhibarea farmacologică la pacienţii cu PV, ET, şi MMM.

Inhibarea JAK-urilor poate aduce beneficii pacienţilor care suferă de tulburări imunitare ale pielii cum ar fi psoriazis, şi sensibilizarea pielii. Se crede că întreţinerea psoriazisului depinde de un număr de citokine inflamatorii în plus faţă de diferitele chemokine şi factori de creştere (JCI, 113:1664-1675), din care multe prin semnalizarea JAK-urilor (Adv Pharmacol. 2000;47:113-74).

Astfel, agenţii noi sau îmbunătăţiţi care inhibă kinazele cum ar fi JAK-urile, sunt în continuare necesari pentru dezvoltarea de noi şi mai eficiente produse farmaceutice care vizează creşterea sau supresia căilor imune şi inflamatorii (cum ar fi agenţii imunosupresivi pentru transplanturile de organe), precum şi de agenţi pentru prevenirea şi tratamentul bolilor autoimune, a bolilor care implică un răspuns inflamator hiperactiv (de exemplu, eczemă), alergii, cancer (de exemplu, prostată, leucemie, mielom multiplu), şi unele reacţii imunitare (de exemplu, iritări ale pielii sau dermatită de contact sau diaree) cauzate de alţi agenţi terapeutici. Inhibitorii JAK-urilor sunt în curs de dezvoltare. În timp ce există inhibitori ai JAK şi procese de preparare a lor în literatură, rămâne o necesitate pentru noi procese pentru prepararea acestor inhibitori având proprietăţi adecvate utile în fabricarea pentru vânzare, eficiente, de calitate ridicată a produsului medicamentos. Prezenta divulgare este descrisă aici direcţionată spre acest scop.

REZUMAT

Prezenta divulgare furnizează procedee de preparare a inhibitorului selectiv al JAK1, 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă, sau a formelor de sare ale acesteia, incluzând sarea acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil] benzamidă, şi compuşi intermediari înrudiţi cu aceasta.

SCURTĂ DESCRIERE A DESENELOR

FIG. 1. prezintă o urmă reprezentativă de calorimetrie cu scanare diferenţială (DSC) pentru acidul fosforic al Compusului 1, preparat în conformitate cu procesul descris în Exemplul 1.

FIG. 2 prezintă o urmă reprezentativă de analiză termogravimetrică (TGA) pentru acidul fosforic al Compusului 1, preparat în conformitate cu procesul descris în Exemplul 1.

FIG. 3 prezintă o urmă reprezentativă de difracţie cu raze X pe pulbere (XRPD) pentru acidul fosforic al Compusului 1, preparat în conformitate cu procesul descris în Exemplul 1, suprapusă cu o urmă XRPD a acidului fosforic al Compusului 1 preparat în conformitate cu un procedeu descris în brevetul S.U.A. nr.: 9.382.231.

DESCRIERE DETALIATĂ

Prezenta divulgare furnizează procese de preparare a inhibitorului selectiv JAK1, 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (vezi mai jos), la care se face referire în acest document ca „Compusul 1». Baza liberă a compusului este prezentată mai jos.

Prezenta divulgare furnizează de asemenea un proces de preparare al sării acidului fosforic al bazei libere a Compusului 1 (vezi mai jos), sare a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă, la care se face referire în acest document ca „sare a acidului fosforic a Compusului 1», „fosfat al Compusului 1», sau „sare fosfat a Compusului 1».

Un proces exemplificativ de preparare a Compusului 1 şi a sării sale a acidului fosforic este divulgat în US2014/0343030, care este încorporat aici prin referinţă în întregime. Procesele de preparare ale bazei libere a Compusului 1 şi ale sării sale a acidului fosforic prezentate aici au câteva avantaje faţă de procesul divulgat în US2014/0343030, făcând procesele furnizate aici mai adecvate pentru procesele de fabricare pe scară largă. De exemplu, un proces exemplificativ descris aici este o sinteză convergentă care asigură randamente ridicate, crescând eficacitatea unei sinteze multi-etapă în comparaţie cu sinteza liniară din US2014/0343030. Randamentele produselor intermediare cum ar fi cele prezentate în Schema 2 (vezi mai jos) variază de la aproximativ 93% până la aproximativ 94% pe o scară care variază de la aproximativ 670 grame până la aproximativ 2000 grame. În plus, randamentele bazei libere a Compusului 1 şi a sării sale a acidului fosforic aşa cum se arată în Schema 5 (vezi mai jos) variază de la aproximativ 90% până la aproximativ 97% pe o scară care variază de la 430 grame până la aproximativ 5800 grame. Randamentul general al procesului furnizat aici începând cu prepararea de (S)-2,4,5-trifluoro-N-[1,1,1-trifluoropropan-2-il]benzamidă (Compusul 1a, Schema 2, vezi mai jos) până la baza liberă a Compusului 1 este de la aproximativ 68% până la aproximativ 70% într-o sinteză cu cinci etape, în timp ce randamentul general care utilizează procesul în US2014/0343030 este mai mic de 5%, necesitând şase etape începând cu prepararea de (S)-2,4,5-trifluoro-N-[1,1,1-trifluoropropan-2-il]benzamidă până la baza liberă a Compusului 1.

Procesele divulgate aici oferă o bună puritate a produsului şi randament ridicat pe o scară largă. De exemplu, în US2014/0343030 reacţia de cuplare Suzuki a 4-{3-(cianometil)-3-[4-(4,4,5,5-tetrametil-15-tetrametil-1,3,2-dioxaborolan-2-il)-1H-pirazol-1-il]azetidin-1-il}-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidei cu 4-bromo-3,5-dimetil-1H-pirazolul în prezenţa unui catalizator de paladiu pentru a genera baza liberă a Compusului 1, conduce la randament scăzut (randament mai mic de aproximativ 10%, Exemplul 7) şi necesită îndepărtarea contaminanţilor de paladiu din produs. Într-un proces exemplificativ furnizat aici, etapa de cuplare Suzuki care implică un catalizator de paladiu este efectuată într-o sinteză paralelă separată pentru a genera un compus bipirazol (Compusul 2x, Schema 1, vezi mai jos), care este apoi cuplat cu (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidă pentru a genera baza liberă a Compusului 1 (Schema 5, vezi mai jos). Compusul 2x poate fi purificat cu uşurinţă ca sare HCl foarte cristalină. Procesul de cristalizare permite Compusului 2x să fie mai uşor purificat pentru a îndepărta impurităţile de paladiu decât complexul multi-azot conţinând baza liberă a Compusului 1. Acest lucru reprezintă un avantaj faţă de procesul anterior care a necesitat o separare cromatografică pe coloană cu un randament scăzut. În plus, plasarea etapei de cuplare a paladiului mai devreme în procesul sintetic a îmbunătăţit randamentul general.

În plus, utilizarea compusului bipirazol (Compusul 2x) într-o reacţie de adăugare Michael cu Compusul 1x, a condus în mod neaşteptat la un grad ridicat de regioselectivitate. În unele realizări, regioselectivitatea a fost de aproximativ 20:1 sau mai mare în favoarea regioizomerului dorit, baza liberă a Compusului 1, faţă de regioizomerul nedorit (Compusul R prezentat mai jos). Pe baza efectelor electronice, compusul regioizomer R a fost produsul aşteptat, deoarece cele două grupări metil donatoare de electroni fac gruparea 1H-NH a Compusului 2x mai nucleofilică decât gruparea 1'H-NH. Fără a se limita la o teorie particulară, se crede că acea hindranţă sterică a grupării 1H-NH conduce la un grad neaşteptat de ridicat de regioselectivitate.

În unele realizări, prezenta divulgare se referă la un proces de preparare a

sau o sare a acestuia, cuprinzând punerea în reacţie a

cu

pentru a forma baza liberă a Compusului 1, sau o sare a acestuia.

În unele realizări, punerea în reacţie a Compusui 1x cu Compusul 2x este efectuată în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei (DBU) şi a unei componente de solvent organic. În unele realizări, componenta de solvent organic cuprinde dimetilformamidă (DMF).

În unele realizări, punerea în reacţie a Compusului 1x cu Compusul 2x este efectuată la o temperatură de la aproximativ 40°C până la aproximativ 70°C, de la aproximativ 45°C până la aproximativ 65°C, sau de la aproximativ 50°C până la aproximativ 60°C. În unele realizări, temperatura este de la aproximativ 50°C până la aproximativ 60°C. De exemplu, temperatura este de aproximativ 60°C.

În unele realizări, procesul de preparare a bazei libere a Compusului 1 cuprinde în plus o prelucrare după ce reacţia este completă. De exemplu, prelucrarea poate cuprinde adăugarea de apă la amestecul de reacţie şi colectarea bazei libere solide a Compusului 1 prin filtrare, care poate fi spălată cu apă.

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un proces de preparare a sării acidului fosforic al Compusului 1 cuprinzând punerea în reacţie a unei baze libere a Compusului 1 preparată printr-un proces descris aici cu acidul fosforic. În unele realizări, sarea Compusului 1 este o sare a acidului fosforic a Compusului 1 care este preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a unei baze libere a Compusului 1 cu acidul fosforic.

În unele realizări, punerea în reacţie a unei baze libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată în prezenţa componentei solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde metanol, izopropanol, sau un amestec al acestora.

În unele realizări, punerea în reacţie a unei baze libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată la o temperatură de la aproximativ 40°C până la aproximativ 70°C sau de la aproximativ 45°C până la aproximativ 55°C. De exemplu, temperatura este de aproximativ 50°C.

În unele realizări, acidul fosforic este o soluţie apoasă de aproximativ 85% din masă acid fosforic. În unele realizări, punerea în reacţie a unei baze libere a Compusului 1 cu acidul fosforic cuprinde în plus adăugarea unei a doua componente solvent la amestecul de reacţie. De exemplu, a doua componentă solvent cuprinde n-heptan.

Prezenta divulgare furnizează de asemenea un proces de preparare a compuşilor intermediari, de exemplu,

şi

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un proces de preparare a Compusului 1x cuprinzând:

1a) punerea în reacţie a

cu

în prezenţa unei baze pentru a forma

2a) punerea în reacţie a unui Compus 1a cu

în prezenţa DBU pentru a forma

3a) punerea în reacţie a unui Compus 1b cu diacetat de iodobenzen şi TEMPO pentru a forma

şi

4a) punerea în reacţie a unui Compus 1c cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze pentru a forma Compusul 1x.

În operaţia 1a, (2S)-1,1,1-trifluoropropan-2-amina poate fi reacţionată cu clorura de 2,4,5-trifluorobenzoil în prezenţa unei baze pentru a forma Compusul 1a. În unele realizări, baza este N,N-diizopropiletilamină sau soluţie apoasă de hidroxid de sodiu. În unele realizări, baza este hidroxid de sodiu apos. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată în prezenţa unei componente de solvent organic (de exemplu, toluen). În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată la o temperatură de la aproximativ 0°C până la aproximativ 10°C sau de la aproximativ 0°C până la aproximativ 5°C. În unele realizări, o sare de (2S)-1,1,1-trifluoropropan-2-amină (de exemplu, o sare HCl) este convertită în baza sa liberă înainte de reacţia cu

De exemplu, în unele realizări, sarea de (2S)-1,1,1-trifluoropropan-2-amină (de exemplu, o sare HCl) este convertită în baza sa liberă în-situ. În unele realizări, operaţia 1a cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 1a după ce reacţia este considerată completă, de exemplu, prin HPLC. De exemplu, prelucrarea poate cuprinde separarea fazelor amestecului de reacţie şi spălarea fazei organice cu de exemplu, o soluţie apoasă 0,5 M de hidroxid de sodiu. În unele realizări, solidul Compusului 1a poate fi suspendat în n-heptan la aproximativ 50°C timp de aproximativ 1 oră. Solidele pot fi colectate prin filtrare şi spălate cu n-heptan.

În operaţia 2a, Compusul 1a poate fi reacţionat cu clorhidrat de azetidin-3-ol în prezenţa a 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă (DBU) pentru a forma Compusul 1b. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată într-o componentă de solvent organic, care include de exemplu, acetonitril. În unele realizări, DBU poate fi adăugat la amestecul de reacţie dintre Compusul 1a şi clorhidratul de azetidin-3-ol în porţii. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată la o temperatură de la aproximativ 50°C până la aproximativ 75°C sau de la aproximativ 55°C până la aproximativ 70°C. De exemplu, temperatura este de la aproximativ 58°C până la aproximativ 68°C. În unele realizări, operaţia 2a cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 1b după ce reacţia este considerată completă, de exemplu, prin HPLC. Prelucrarea poate cuprinde adăugarea unei soluţii apoase de acid clorhidric 1,0 M la amestecul Compusului 1a cu clorhidratul de azetidin-3-ol şi DBU, agitând amestecul cu soluţie de acid clorhidric la temperatura ambiantă, adăugând apă la amestecul agitat, şi agitând amestecul la care s-a adăugat apă. Prelucrarea poate cuprinde suplimentar izolarea solidului Compusului 1b şi clătirea solidului cu apă.

În operaţia 3a, Compusul 1b poate fi reacţionat cu diacetat de iodobenzen şi radicalul liber de 2,2,6,6-tetrametil-1-piperidiniloxi (TEMPO) pentru a forma Compusul 1c. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată într-o componentă de solvent organic, care include de exemplu, clorură de metilen. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată la o temperatură de la aproximativ 0°C până la aproximativ 20°C sau de la aproximativ 5°C până la aproximativ 15°C. De exemplu, temperatura este de la aproximativ 10°C până la aproximativ 12°C. În unele realizări, operaţia 3a cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 1c după ce reacţia este considerată completă, de exemplu, prin HPLC. Prelucrarea poate cuprinde stingerea reacţiei cu o soluţie apoasă de tiosulfat de sodiu şi fosfat de potasiu. Pot fi separate două faze şi faza organică poate fi spălată cu apă. Soluţia organică poate fi concentrată sub presiune redusă pentru a da Compusul 1c ca solid. Solidul Compusului 1c poate fi resuspendat în n-heptan la temperatura camerei timp de aproximativ 30 minute şi spălat cu n-heptan.

În operaţia 4a, Compusul 1c poate fi reacţionat cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze pentru a forma Compusul 1x. Baza include de exemplu, terţ-butoxid de potasiu. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată în prezenţa unei componente de solvent organic, care include de exemplu, THF, etanol, sau un amestec al acestora. În unele realizări, se poate adăuga dietil cianometilfosfonat la o soluţie de 1,0 M de terţ-butoxid de potasiu în THF de la aproximativ 5°C până la aproximativ 25°C. În unele realizări, echivalenţii molari ai soluţiei de terţ-butoxid de potasiu în THF la Compusul 1c sunt de aproximativ 0,95. În unele realizări, echivalenţii molari ai solutiei de terţ-butoxid de potasiu în THF la Compusul 1c sunt mai puţin de aproximativ 0,95 (de exemplu, de aproximativ 0,94, de aproximativ 0,93, de aproximativ 0,92, de aproximativ 0,91, sau de aproximativ 0,90). În unele realizări, Compusul 1c poate fi dizolvat într-un amestec de componente de solvent organic (de exemplu, etanol şi tetrahidrofuran). În unele realizări, amestecul de dietil cianometilfosfonat şi 1,0 M terţ-butoxid de potasiu poate fi adăugat la amestecul conţinând Compusul 1c. În unele realizări, operaţia 4a cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 1x după ce reacţia este considerată completă, de exemplu, prin HPLC. Prelucrarea poate cuprinde adăugarea apei la amestecul de reacţie. Solidul poate fi colectat prin filtrare şi spălat cu apă şi n-heptan. În unele realizări, solidul poate fi resuspendat suplimentar în metil terţ-butil eter, colectat prin filtrare, şi spălat cu MTBE.

În unele realizări, procesul de preparare al bazei libere a Compusului 1, sau a unei săruri a acesteia, cuprinde în plus prepararea Compusului 1x în care Compusul 1x poate fi preparat printr-un proces care cuprinde punerea în reacţie a unui Compus 1c cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze. În unele realizări, procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 1c în care Compusul 1c poate fi preparat printr-un proces care cuprinde punerea în reacţie a unui Compus 1b cu diacetat de iodobenzan şi TEMPO. În unele realizări, procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 1b în care Compusul 1b poate fi preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a unui Compus 1a cu clorhidratul de azetidin-3-ol în prezenţa DBU. În unele realizări, procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 1a în care Compusul 1a poate fi preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a (2S)-1,1,1-trifluoropropan-2-aminei cu clorura de 2,4,5-trifluorobenzoil în prezenţa unei baze.

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un proces pentru prepararea Compusului 2x cuprinzând:

1b) punerea în reacţie a

cu

pentru a forma

2b) punerea în reacţie a unui Compus 2b cu acidul clorhidric pentru a forma

3b) punerea în reacţie a unui compus 2x HCl cu o bază pentru a forma Compusul 2x.

În operaţia 1b, Compusul 2a poate fi reacţionat cu 4-bromo-3,5-dimetilpirazol pentru a forma Compusul 2b. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată în prezenţa K2HPO4, o componentă solvent, şi un complex de paladiu. De exemplu, componenta solvent cuprinde 1-propanol, apă, sau un amestec al acestora. În unele realizări, complexul de paladiu este [1,1'-bis(di-terţ-butilfosfino)ferocen] dicloropaladiu(II) (Pd-118). În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată la o temperatură de la aproximativ 80°C până la aproximativ 100°C sau de la aproximativ 90°C până la aproximativ 100°C. De exemplu, temperatura este de aproximativ 90°C. În unele realizări, operaţia 1b cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 2a. Prelucrarea poate cuprinde răcirea amestecului de reacţie până la aproximativ 17°C şi separarea fazelor. Faza organică poate fi amestecată cu cărbune activat, încălzită la aproximativ 70°C, agitată timp de aproximativ 4 ore, şi răcită la aproximativ 21°C. Amestecul cuprinzând Compusul 2a poate fi filtrat prin Celite. În unele realizări, operaţia 1b cuprinde în plus amestecarea Compusului brut 2a cu acetat de etil şi o soluţie apoasă de NaHSO3, unde amestecul rezultat este încălzit de la aproximativ 65°C până la aproximativ 70°C timp de aproximativ 2,5 ore. Fazele pot fi separate şi faza organică poate fi amestecată cu o soluţie apoasă de NaHSO3, unde amestecul rezultat este încălzit de la aproximativ 65°C până la aproximativ 70°C timp de aproximativ 3,5 ore. Fazele pot fi separate şi faza cuprinzând Compusul 2a poate fi purificată prin cromatografie pe coloană utilizând acetat de etil ca eluant. În unele realizări, Compusul 2a purificat este amestecat suplimentar cu clorură de metilen şi Si-tiol, unde amestecul rezultat este filtrat.

În operaţia 2b, Compusul 2b poate fi reacţionat cu acid clorhidric pentru a forma Compusul 2x HCl. În unele realizări, punerea în reacţie este efectuată în prezenţa componentei solvent organic. De exemplu, componenta solvent organic cuprinde 2-propanol. În unele realizări, punerea în reacţie a Compusului 2b cu acidul clorhidric este efectuată la o temperatură de la aproximativ 50°C până la aproximativ 75°C sau de la aproximativ 55°C până la aproximativ 70°C. De exemplu, temperatura este de la aproximativ 60°C până la aproximativ 65°C. În unele realizări, operaţia 2b cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 2b după ce reacţia este considerată completă, de exemplu, prin HPLC. De exemplu, amestecul de reacţie este răcit la temperatura camerei şi agitat timp de aproximativ 1 oră. Solidul Compusului 2b poate fi colectat prin filtrare şi spălat cu 2-propanol.

În operaţia 3b, Compusul 2x HCl poate fi reacţionat cu o bază pentru a forma Compusul 2x. Prezenta divulgare se referă de asemenea la un proces de preparare a Compusului 2x cuprinzând punerea în reacţie a unui Compus 2x HCl cu o bază. Exemplele de baze includ KOH, LiOH, K2CO3, Na2CO3, şi alte baze care pot neutraliza Compusul 2x HCl la baza sa liberă. În unele realizări, baza este NaOH. În unele realizări, punerea în reacţie a Compusului 2x HCl cu o bază este efectuată la o temperatură de la aproximativ 10°C până la aproximativ 20°C sau de la aproximativ 15°C până la aproximativ 20°C. De exemplu, temperatura este de la aproximativ 15°C până la aproximativ 18°C. În unele realizări, operaţia 3b cuprinde în plus o prelucrare pentru a obţine Compusul 2x după ce reacţia este completă. De exemplu, solidul Compusului 2x poate fi colectat prin filtrare şi spălat cu apă şi n-heptan.

În unele realizări, procesul de preparare a bazei libere a Compusului 1, sau a unei săruri a acestuia, cuprinde în plus prepararea Compusului 2x în care Compusul 2x poate fi preparat printr-un proces care cuprinde punerea în reacţie a unui compus 2x HCl cu o bază. În unele realizări, procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 2x HCl în care Compusul 2x HCl este preparat printr-un proces care cuprinde punerea în reacţie a unui Compus 2b cu acid clorhidric. În unele realizări, procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 2b în care Compusul 2b este preparat printr-un proces care cuprinde punerea în reacţie a unui Compus 2a cu 4-bromo-3,5-dimetilpirazol.

În unele realizări, prezenta cerere de brevet mai furnizează un proces pentru prepararea unui compus cu Formula A:

În unele realizări, procesul de preparare a Compusului cu Formula A cuprinde punerea în reacţie a 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu un compus cu Formula B:

în care Pg1 este o grupare amină de protecţie. În unele realizări, Pg1 este terţ-butoxicarbonil.

În unele realizări, punerea în reacţie a 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu un compus cu Formula B este efectuată în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei.

În unele realizări, mai puţin de 1 echivalent de 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă este utilizat pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, de la aproximativ 0,2 până la aproximativ 0,3 echivalenţi de 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, mai mult de aproximativ 1 echivalent de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol este utilizat pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, de la aproximativ 1,0 până la aproximativ 2,0 echivalenţi de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, de la aproximativ 1,0 până la aproximativ 1,1 echivalenţi de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, de la aproximativ 1,0 până la aproximativ 1,1 echivalenţi de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B.

În unele realizări, punerea în reacţie a 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu un compus cu Formula B este efectuată la aproximativ temperatura camerei.

În unele realizări, reacţia 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu compusul cu Formula B este efectuată în prezenţa unei componente solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid. În unele realizări, componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid şi clorură de metilen.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus deprotejarea compusului cu Formula A pentru a forma un compus cu Formula C:

sau o sare a acestuia.

În unele realizări, deprotejarea compusului cu Formula A cuprinde punerea în reacţie a unui compus cu Formula A în prezenţa unui acid puternic (de exemplu, acid clorhidric).

În unele realizări, deprotejarea compusului cu Formula A cuprinde punerea în reacţie a unui compus cu Formula A în prezenţa unei halogenuri de trialchilsilil.

În unele realizări, halogenura de trialchilsilil este iodură de trimetilsilil.

În unele realizări, deprotejarea compusului cu Formula A este efectuată în prezenţa unei componente solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde clorură de metilen. În unele realizări, componenta solvent cuprinde clorură de metilen şi metanol.

În unele realizări, deprotejarea compusului cu Formula A este efectuată la aproximativ temperatura camerei.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unui compus cu Formula C, sau a unei săruri a acestuia, cu o bază, pentru a forma forma de bază liberă a compusului cu Formula C.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unui compus cu Formula C, sau a unei săruri a acestuia, cu o bază amină, pentru a forma forma de bază liberă a compusului cu Formula C.

În unele realizări, baza este o tri(alchil C1-6)amină.

În unele realizări, baza este trietilamină.

În unele realizări, reacţia compusului cu Formula C, sau a unei săruri a acestuia, cu o bază amină este efectuată în prezenţa unei componente solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde clorură de metilen.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a formei de bază liberă a compusului cu Formula C cu Compusul 1a:

pentru a forma Compusul 1:

sau o sare a acestuia.

În unele realizări, forma de bază liberă a compusului cu Formula C este reacţionată cu Compusul 1a în prezenţa unei baze şi a unei halogenuri metalice alcaline pentru a forma Compusul 1:

sau o sare a acestuia.

În unele realizări, baza este o bază bicarbonat.

În unele realizări, baza este bicarbonat de sodiu.

În unele realizări, halogenura metalică alcalină este clorură de litiu.

În unele realizări, punerea în reacţie a formei de bază liberă a compusului cu Formula C cu Compusul 1a este efectuată la o temperatură de la aproximativ 80°C până la aproximativ 90°C.

În unele realizări, reacţia formei de bază liberă a compusului cu Formula C cu Compusul 1a este efectuată în prezenţa unei componente solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid. În unele realizări, componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid şi acetat de izopropil.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unui Compus 1 cu un acid puternic pentru a forma o formă de sare a Compusului 1.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unui Compus 1 cu acidul clorhidric pentru a forma sarea acidului clorhidric a Compusului 1:

În unele realizări, este utilizat mai mult de 1 echivalent de acid clorhidric pe baza 1 echivalent al Compusului 1.

În unele realizări, reacţia Compusului 1 cu acidul clorhidric este efectuată la aproximativ temperatura camerei.

În unele realizări, acidul clorhidric este o soluţie alcoolică de acid clorhidric.

În unele realizări, acidul clorhidric este o soluţie de izopropanol a acidului clorhidric.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unei săruri a acidului clorhidric a Compusului 1 cu o bază pentru a forma forma de bază liberă a Compusului 1:

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a unei săruri a acidului clorhidric a Compusului 1 cu o bază bicarbonat pentru a forma forma de bază liberă a Compusului 1:

În unele realizări, baza este bicarbonat de potasiu.

În unele realizări, bicarbonatul de potasiu este o soluţie apoasă de bicarbonat de potasiu.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus punerea în reacţie a formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic pentru a forma sarea acidului fosforic a Compusului 1:

Procesul conform revendicării 69, în care reacţia formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată la aproximativ temperatura camerei.

În unele realizări, reacţia formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată în prezenţa unei componente solvent. În unele realizări, componenta solvent cuprinde apă. În unele realizări, componenta solvent cuprinde apă şi alcool izopropilic.

În unele realizări, procesul furnizat aici cuprinde în plus izolarea sării acidului fosforic al Compusului 1.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând metanol.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând izopropanol.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând metilciclohexan.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând unul sau mai multe dintre metanol, izopropanol, şi metilciclohexan.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând metanol, izopropanol, şi metilciclohexan.

În unele realizări, sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-o componentă solvent cuprinzând metanol, izopropanol, şi metilciclohexan; şi recristalizată ulterior dintr-o componentă solvent cuprinzând metanol şi izopropanol.

În unele realizări, prezenta cerere de brevet mai furnizează un proces de preparare a sării acidului fosforic a Compusului 1:

cuprinzând:

punerea în reacţie a 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol cu 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei pentru a forma compusul cu Formula A-1:

deprotejând compusul cu Formula A-1 pentru a forma compusul cu Formula C-1:

sau o sare a acestuia;

punerea în reacţie a unui compus cu Formula C-1 cu trietilamină pentru a forma forma de bază liberă a compusului cu Formula C-1;

punerea în reacţie a formei de bază liberă a compusului cu Formula C-1 cu Compusul 1a:

în prezenţa bicarbonatului de sodiu şi a clorurii de litiu pentru a forma Compusul 1:

punerea în reacţie a unui Compus 1 cu acidul clorhidric pentru a forma sarea acidului clorhidric a Compusului 1:

punerea în reacţie a unei săruri a acidului clorhidric a Compusului 1 cu bicarbonatul de potasiu pentru a forma forma de bază liberă a Compusului 1; şi

punerea în reacţie a formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic pentru a forma sarea acidului fosforic a Compusului 1.

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un compus care este 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2x), clorhidrat de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol (Compusul 2x HCl), 1-(1-etoxietil)-3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol (Compusul 2b), sau 1-(1-etoxietil)-4-(4,4,5,5-tetrametil-1,3,2-dioxaborolan-2-il)-1H-pirazol (Compusul 2a), sau o sare a oricărora din cele anterior menţionate.

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un compus care este 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2x) sau o sare a acestuia.

În unele realizări, prezenta divulgare furnizează un compus care este (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1x), (S)-2,5-difluoro-4-(3-oxoazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidă (Compusul 1c), (S)-2,5-difluoro-4-(3-hidroxiazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1b), sau (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1a), sau o sare a oricărora din cele anterior menţionate.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „aproximativ» se referă la plus sau minus 10% din valoare.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „punere în reacţie» este utilizat aşa cum este cunoscut în domeniu şi se referă în general la aducerea împreună a reactivilor chimici într-o astfel de o manieră care să permită interacţiunea lor la nivel molecular pentru a obţine o transformare chimică sau fizică. În unele realizări, punerea în reacţie implică cel puţin doi reactivi. În unele realizări, etapa de reacţie sau operare a unui proces sintetic poate implica una sau mai multe substanţe în plus faţă de reactivi cum ar fi un solvent şi/sau un catalizator. Etapele de reacţie sau operare ale proceselor descrise aici, pot fi efectuate pentru un timp şi în condiţii adecvate pentru prepararea produsului identificat. Termenii „combinând» şi „amestecând» cu privire la reactivii unei reacţii chimice sunt utilizaţi interschimbabil aici cu termenul „punere în reacţie». Termenul „cuplare» poate fi considerat de asemenea interschimbabil cu „punere în reacţie» dar poate fi utilizat în conjuncţie cu o etapă de reacţie sau operare care implică legarea a două fragmente organice.

Procesele descrise aici pot fi monitorizate în conformitate cu orice metodă adecvată cunoscută în domeniu. De exemplu, formarea produsului poate fi monitorizată cu mijloace spectroscopice, cum ar fi spectroscopia de rezonanţă magnetică nucleară (de exemplu, 1H sau 13C), spectroscopia cu infraroşii, spectrofotometria (de exemplu, UV-vizibil), sau spectrometria de masă; sau prin cromatografie cum ar fi cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC) sau cromatografia în strat subţire. Compuşii obţinuţi prin reacţii pot fi purificaţi prin orice metodă adecvată cunoscută în domeniu. De exemplu, cromatografie (presiune medie) pe un adsorbant adecvat (de exemplu, gel de siliciu, alumină şi altele asemenea), HPLC, sau cromatografie preparativă în strat subţire; distilare; sublimare, triturare, sau recristalizare. Puritatea compuşilor, în general, este determinată prin metode fizice cum ar fi măsurarea punctului de topire (în cazul unui solid), obţinerea unui spectru RMN, sau efectuarea unei separări HPLC. Dacă punctul de topire scade, dacă semnale nedorite din spectrul RMN sunt scăzute, sau dacă maximele străine dintr-o urmă HPLC sunt îndepărtate, se poate spune că compusul a fost purificat. În unele realizări, compuşii sunt substanţial purificaţi.

Prepararea compuşilor poate implica protejarea şi deprotejarea diferitelor grupări chimice. Necesitatea de protejare şi deprotejare, şi selecţia grupărilor de protecţie adecvate, pot fi cu uşurinţă determinate de către o persoană calificată în domeniu. Chimia grupărilor de protecţie poate fi găsită, de exemplu, în Wuts şi Greene, Greene's Protective Groups in Organic Synthesis, ed. a 4-a, John Wiley & Sons: New York, 2006, care este încorporată aici prin referinţă în întregime.

Reacţiile proceselor descrise aici pot fi efectuate la temperaturi adecvate care pot fi cu uşurinţă determinate de către specialistul calificat. Temperaturile de reacţie vor depinde de, de exemplu, punctele de topire şi de fierbere ale reactivilor şi solventului, dacă este prezent; termodinamicile reacţiei (de exemplu, reacţiile exotermice viguroase pot necesitata să fie efectuate la temperaturi reduse); şi cineticile reacţiei (de exemplu, o barieră energetică de activare ridicată poate necesita temperaturi ridicate). „Temperatura ridicată» se referă la temperaturi peste temperatura camerei (de aproximativ 22°C).

Reacţiile proceselor descrise aici pot fi efectuate în solvenţi adecvaţi care pot fi cu uşurinţă selectaţi de către o persoană calificată în domeniul sintezei organice. Solvenţii adecvaţi pot fi substanţial nereactivi cu materiile prime (reactanţi), intermediarii, sau produsele la temperaturile la care sunt efectuate reacţiile, adică, temperaturi care pot varia de la temperatura de îngheţare a solventului până la temperatura de fierbere a solventului. O reacţie dată poate fi efectuată într-un solvent sau într-un amestec de mai mult de un solvent. Depinzând de etapa de reacţie sau de operare, pot fi selectaţi solvenţii adecvaţi pentru acea etapă particulară de reacţie sau de operare. Solvenţii adecvaţi includ apă, alcani (cum ar fi pentani, hexani, heptani, ciclohexani, etc., sau un amestec al acestora), solvenţi aromatici (cum ar fi benzen, toluen, xilen, etc.), alcooli (cum ar fi metanol, etanol, izopropanol, etc.), eteri (cum ar fi dialchileteri, metil terţ-butil eter (MTBE), tetrahidrofuran (THF), dioxan, etc.), esteri (cum ar fi acetat de etil, acetat de butil, etc.), solvenţi hidrocarbură halogenaţi (cum ar fi diclorometan (DCM), cloroform, dicloroetan, tetracloroetan), dimetilformamidă (DMF), dimetilsulfoxid (DMSO), acetonă, acetonitril (ACN), hexametilfosforamidă (HMPA) şi N-metil pirolidonă (NMP). Astfel de solvenţi pot fi utilizaţi în formele lor fie umede sau fie anhidre.

Rezoluţia amestecurilor racemice ale compuşilor poate fi efectuată prin oricare din numeroasele metode cunoscute în domeniu. De exemplu, rezoluţia amestecurilor racemice poate fi efectuată prin eluare pe o coloană ambalată cu un agent de rezoluţie activ optic (de exemplu, dinitrobenzoilfenilglicină). Compoziţia adecvată de solvent de eluare poate fi determinată de către o persoană calificată în domeniu.

Metode

Compuşii furnizaţi aici (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1) sunt inhibitori ai JAK, mai specific, inhibitori selectivi ai JAK1. Un inhibitor selectiv al JAK1 este un compus care inhibă preferenţial activitatea JAK1 faţă de alte kinaze Janus. De exemplu, compuşii furnizaţi inhibă preferenţial JAK1 faţă de unul sau mai mulţi dintre JAK2, JAK3, şi TYK2. În unele realizări, compuşii inhibă preferenţial JAK1 faţă de JAK2 (de exemplu, au un raport IC50 JAK2/JAK1 >1). În unele realizări, compuşii sunt de aproximativ 10 ori mai selectivi pentru JAK1 faţă de JAK2. În unele realizări, compuşii sunt de aproximativ 3 ori, de aproximativ 5 ori, de aproximativ 10 ori, de aproximativ 15 ori, sau de aproximativ 20 de ori mai selectivi pentru JAK1 faţă de JAK2 după cum s-a calculat prin măsurarea IC50 la 1 mM ATP (de exemplu, vezi Exemplul A).

JAK1 joacă un rol central într-un număr de căi de semnalizare ale citokinelor şi factorului de creştere care, atunci când sunt dereglate, pot conduce sau contribui la stări de boală. De exemplu, nivelurile IL-6 sunt ridicate în artrita reumatoidă, o boală în care s-a sugerat că au efecte detrimentale (Fonesca, J.E. şi colab., Autoimmunity Reviews, 8:538-42, 2009). Deoarece IL-6 semnalizează, cel puţin parţial, prin JAK1, antagonizând IL-6 direct sau indirect prin inhibarea JAK1, este de aşteptat să furnizeze beneficiu clinic (Guschin, D., N., şi colab Embo J 14: 1421, 1995; Smolen, J. S., şi colab. Lancet 371:987, 2008). Mai mult, în unele cancere JAK1 este mutant, conducând la creşterea şi supravieţuirea constitutivă indezirabilă a celulei tumorale (Mullighan CG, Proc Natl Acad Sci U S A,106:9414-8, 2009; Flex E., şi colab. J Exp Med. 205:751-8, 2008). În alte boli autoimune şi cancere, nivelurile sistemice ridicate de citokine inflamatorii care activează JAK1 pot contribui de asemenea la boală şi/sau la simptomele asociate. Prin urmare, pacienţii cu astfel de boli pot beneficia de inhibarea JAK1. Inhibitorii selectivi ai JAK1 pot fi eficienţi în timp ce evită efectele inutile şi potenţial nedorite ale inhibării altor kinaze JAK.

Inhibitorii selectivi ai JAK1, faţă de alte kinaze JAK, pot avea multiple avantaje terapeutice faţă de inhibitorii mai puţin selectivi. Cu privire la selectivitatea împotriva JAK2, un număr important de citokine şi factori de creştere semnalizează prin JAK2 incluzând, de exemplu, eritropoietină (Epo) şi trombopoietină (Tpo) (Parganas E, şi colab. Cell. 93:385-95, 1998). Epo este un factor de creştere cheie pentru producţia de celule roşii sanguine; prin urmare o lipsă a semnalizării dependente de Epo poate conduce la un număr redus de celule roşii sanguine şi la anemie (Kaushansky K, NEJM 354:2034-45, 2006). Tpo, un alt exemplu al unui factor de creştere dependent de JAK2, joacă un rol central în controlarea proliferării şi maturării megakariocitelor - celulele din care sunt produse trombocitele (Kaushansky K, NEJM 354:2034-45, 2006). Ca atare, semnalizarea Tpo redusă ar scade numărul de megakariocite (megakariocitopenie) şi ar scădea numărul de trombocite în circulaţie (trombocitopenie). Acest lucru poate conduce la o sângerare nedorită şi/sau necontrolabilă. Inhibarea redusă a altor JAK-uri, cum ar fi JAK3 şi Tyk2, poate fi de asemenea de dorit, deoarece s-a arătat că oamenii care nu au o versiune funcţională a acestor kinaze suferă de numeroase maladii cum ar fi imunodeficienţă combinată severă sau sindromul hiperimunoglobulinei E (Minegishi, Y, şi colab. Immunity 25:745-55, 2006; Macchi P, şi colab. Nature. 377:65-8, 1995). Prin urmare un inhibitor JAK1 cu afinitate redusă pentru alte JAK-uri ar avea avantaje semnificative faţă de un inhibitor mai puţin selectiv în ceea ce priveşte efectele secundare reduse care implică supresia imună, anemia şi trombocitopenia.

Este de asemenea descris un compus, care poate fi preparat în conformitate cu procedeul invenţiei, sau o compoziţie farmaceutică a acestuia, pentru utilizare în metode pentru tratarea unei boli sau tulburări asociate cu JAK la un individ (de exemplu, pacient) prin administrarea la individul care are nevoie de un astfel de tratament a unei cantităţi eficiente terapeutic sau doză a compusului sau compoziţiei farmaceutice a acestuia. O boală asociată cu JAK poate include orice boală, tulburare sau afecţiune care este direct sau indirect legată de expresia sau activitatea JAK, incluzând supraexprimarea şi/sau nivelurile normale de activitate. O boală asociată cu JAK poate include de asemenea orice boală, tulburare sau afecţiune care poate fi prevenită, ameliorată, sau vindecată prin modularea activităţii JAK.

Exemplele de boli asociate cu JAK includ boli care implică sistemul imunitar incluzând, de exemplu, respingerea transplanului de organ (de exemplu, respingerea alogrefei şi boala grefă versus gazdă).

Alte exemple de boli asociate cu JAK includ boli autoimune cum ar fi scleroză multiplă, artrită reumatoidă, artrită juvenilă, artrită psoriazică, diabet de tip I, lupus, psoriazis, boală inflamatorie intestinală, colită ulcerativă, boală Crohn, miastenia gravis, nefropatii imunoglobulinice, miocardită, tulburări tiroidiene autoimune, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), şi altele asemenea. În unele realizări, boala autoimună este o tulburare autoimună buloasă a pielii cum ar fi pemfigus vulgaris (PV) sau pemfigoid bulos (BP).

Alte exemple de boli asociate cu JAK includ afecţiuni alergice cum ar fi astm, alergii alimentare, dermatită eszematoasă, dermatită de contact, dermatită atopică (eczemă atropică), şi rinită. Alte exemple de boli asociate cu JAK includ boli virale cum ar fi virusul Epstein Barr (EBV), hepatita B, hepatita C, HIV, HTLV 1, virusul Varicella-Zoster (VZV) şi virusul Human Papilloma (HPV).

Alte exemple de boli asociate cu JAK includ boli asociate cu răsucirea cartilajului, de exemplu, artrită gutoasă, artrită septică sau infecţioasă, artrită reactivă, distrofie simpatică reflexă, algodistrofie, sindrom Tietze, atropatie costală, osteoartrită deformantă endemică, boală Mseleni, boală Handigodu, degenerare care rezultă din fibromialgie, lupus eritematos sistemic, sclerodermie, sau spondilită anchilozantă.

Alte exemple de boli asociate cu JAK includ malformaţii ale cartilajului congenital, incluzând crondroliză ereditară, crondrodisplazii, şi pseudocrondrodisplazii (de exemplu, microtie, enotie, şi crondrodisplazie metafizară).

Alte exemple de boli sau afecţiuni asociate cu JAK includ tulburări ale pielii cum ar fi psoriazis (de exemplu, psoriazis vulgaris), dermatită atopică, eczemă a pielii, iritare a pielii, sensibilizare a pielii (de exemplu, dermatită de contact sau dermatită de contact alergică). De exemplu, anumite substanţe incluzând unele farmaceutice, când sunt aplicate topic pot cauza sensibilizarea pielii. În unele realizări, coadministrarea sau administrarea secvenţială a cel puţin unui inhibitor al JAK din divulgare împreună cu agentul care determină sensibilizarea nedorită poate fi de ajutor în tratarea unei astfel de sensibilizări nedorite sau dermatite. În unele realizări, tulburarea pielii este tratată prin administrarea topică a cel puţin unui inhibitor al JAK din divulgare.

În alte realizări, boala asociată cu JAK este cancerul, incluzându-le pe cele caracterizate prin tumori solide (de exemplu, cancer la prostată, cancer renal, cancer hepatic, cancer pancreatic, cancer gastric, cancer la sân, cancer pulmonar, cancere de cap şi gât, cancer la tiroidă, glioblastom, sarcom Kaposi, boală Castleman, leiomiosarcom uterin, melanom etc.), cancere hematologice (de exemplu, limfom, leucemie cum ar fi leucemie limfoblastică acută (ALL), leucemie mielogenă acută (AML) sau mielom multiplu), şi cancer la piele cum ar fi limfom cutanat cu celule T (CTCL) şi limfom cutanat cu celule B. Exemplele de CTCL-uri includ sindromul Sezary şi micoza fungoidă.

În unele realizări, inhibitorii JAK descrişi aici, sau în combinaţie cu alţi inhibitori ai JAK, cum ar fi cei raportaţi în publicaţia S.U.A. nr. 20070135461, pot fi utilizaţi pentru a trata cancerele asociate cu inflamaţia. În unele realizări, cancerul este asociat cu boala inflamatorie intestinală. În unele realizări, boala inflamatorie intestinală este colită ulcerativă. În unele realizări, boala inflamatorie intestinală este boală Crohn. În unele realizări, cancerul asociat cu inflamaţia este cancer asociat cu colita. În unele realizări, cancerul asociat cu inflamaţia este cancer la colon sau cancer colorectal. În unele realizări, cancerul este cancer gastric, tumoare carcinoidă gastrointestinală, tumoare stromală gastrointestinală (GIST), adenocarcinom, cancer al intestinului subţire, sau cancer rectal.

Bolile asociate cu JAK le pot include în plus pe cele caracterizate prin expresia de: mutanţi JAK2 cum ar fi cei care au cel puţin o mutaţie în domeniul pseudo-kinazei (de exemplu, JAK2V617F); mutanţi JAK2 care au cel puţin o mutaţie în afara domeniului pseudo-kinază; mutanţi JAK1; mutanţi JAK3; mutanţi ai receptorului de eritropoietină (EPOR); sau expresia dereglată de CRLF2.

Bolile asociate cu JAK pot include în plus tulburări mieloproliferative (MPD-uri) cum ar fi policitemia vera (PV), trombocitemie esenţială (ET), mielofibroză cu metaplazie mieloidă (MMM), mielofibroză primară (PMF), leucemie mielogenă cronică (CML), leucemie mielomonocitară cronică (CMML), sindrom hipereozinofilic (HES), mastocitoză sistemică (SMCD), şi altele asemenea. În unele realizări, tulburarea mieloproliferativă este mielofibroză (de exemplu, mielofibroză primară (PMF) sau post mielofibroză policitemia vera/trombocitemie esenţială (Post-PV/ET MF)). În unele realizări, tulburarea mieloproliferativă este mielofibroză trombocitemică postesenţială (Post-ET MF). În unele realizări, tulburarea mieloproliferativă este post mielofibroză policitemia vera (Post-PV MF).

În unele realizări, inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi în plus pentru a trata sindromul mielodisplazic (MDS) la un pacient care are nevoie de aceasta. În unele realizări, pacientul menţionat este dependent de transfuzia de celule roşii sanguine.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, sindroamele mielodisplazice intenţionează să cuprindă tulburările hematopoietice eterogene şi clonale care sunt caracterizate prin hematopoieza ineficientă pe una sau mai multe dintre liniile majore de celule mieloide. Sindroamele mielodisplazice sunt asociate cu insuficienţa măduvei osoase, citopeniile sângelui periferic, şi o tendinţă de progres la leucemie mieloidă acută (AML). Mai mult, anormalităţile citogenetice clonale pot fi detectate în aproximativ 50% din cazuri cu MDS. În 1997, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) în conjuncţie cu Societatea pentru Hematopatologie (SH) şi Asociaţia Europeană de Hematopatologie (EAHP), au propus noi clasificări pentru neoplasmele hematopoietice (Harris, şi colab., J Clin Oncol 1999;17:3835-3849; Vardiman, şi colab., Blood 2002;100:2292-2302). Pentru MDS, WHO a utilizat nu numai criteriile morfologice de la clasificarea Franco-Americană-Britanică (FAB), ci de asemenea a încorporat caracteristici disponibile genetice, biologice, şi clinice pentru a defini subseturi de MDS (Bennett, şi colab., Br J Haematol 1982;51:189-199). În 2008, clasificarea WHO a MDS (Tabelul 1) a fost perfecţionată mai departe pentru a permite o subclasificare precisă şi relevantă din punct de vedere al prognozei displaziei nedescendente prin încorporarea de noi informaţii clinice şi ştiinţifice (Vardiman, şi colab., Blood 2009;114:937-951; Swerdlow, şi colab., WHO Classification of Tumours of Haematopoietic and Lymphoid Tissues, ediţia a 4-a, Lyon Franţa: IARC Press; 2008:88-103; Bunning şi Germing, „Myelodysplastic syndromes/neoplasms» în capitolul 5, Swerdlow, şi colab, eds. WHO Classification of Tumours of Haematopoietic and Lymphoid Tissues, (ed. ediţia a 4-a): Lyon, Franţa: IARC Press;2008:88-103).

Tabelul 1. Clasificarea WHO din 2008 pentru sindromul mielodisplazic de novo

Subtip Sânge Măduvă osoasă Citopenie refractară cu displazie nedescendentă (RCUD) Singur sau bicitopenie Displazie în ≥ 10% din 1 linie celulară, < 5% blaste Anemie refractară cu sideroblaste inelare (RARS) Anemie, fără blaste ≥ 15% din sideroblaste înfăşurate pe precursorii eritroidei, numai displazie de eritroidă, < 5% blaste Citopenie refractară cu displazie multidescendentă Citopenie, < 1 × 109/L monocite Displazie în ≥ 10% a celulelor în ≥ 2 descendenţi hematopoietici, ± 15% sideroblaste inelare, < 5% blaste Anemie refractară cu exces de blaste-1 (RAEB-1) Citopenie, ≤ 2% până la 4% blaste, < 1 × 109/L monocite Displazie unidescendentă sau multidescendentă, fără tije Auer, 5% până la 9% blaste Anemie refractară cu exces de blaste-2 (RAEB-2) Citopenie, ≤ 5% până la 19% blaste, < 1 × 109/L monocite Displazie unidescendentă sau multidescendentă, ± tije Auer, 10% până la 19% blaste Sindrom mielodisplazic, neclasificat (MDS-U) Citopenie Displazie unidescendentă sau fără displazie dar citogenetici MDS caracteristice, < 5% blaste MDS asociate cu del(5q) izolat Anemie, trombocite normale sau crescute Eritroidă unidescendentă. Del(5q) izolat, < 5% blaste

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este citopenie refractară cu displazie unidescendentă (RCUD).

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este anemie refractară cu sideroblaste inelare (RARS).

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este citopenie refractară cu displazie multidescendentă.

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este anemie refractară cu exces de blaste-1 (RAEB-1).

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este anemie refractară cu exces de blaste-2 (RAEB-2).

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este sindrom mielodisplazic, neclasificat (MDS-U).

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este sindrom mielodisplazic asociat cu del(5q) izolat.

În unele realizări, sindromul mielodisplazic este refractar la agenţii de stimulare ai eritropoiezei.

Prezenta divulgare mai furnizează un compus, care poate fi preparat în conformitate cu un proces al invenţiei, pentru utilizare în metode pentru tratarea psoriazisului sau a altor tulburări ale pielii prin administrarea unei formulări topice conţinând compusul.

În unele realizări, inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi pentru a trata hipertensiunea arterială pulmonară.

Prezenta divulgare mai furnizează un compus, care poate fi preparat în conformitate cu un proces al invenţiei, pentru utilizare într-o metodă de tratare a efectelor secundare dermatologice ale altor farmaceutice prin administrarea compusului. De exemplu, numeroşi agenţi farmaceutici conduc la reacţii alergice nedorite care se pot manifesta ca eczemă acneiformă sau dermatită înrudită. Exemplele de agenţi farmaceutici care au astfel de efecte secundare nedorite, includ medicamente contra cancerului cum ar fi gefitinib, cetuximab, erlotinib, şi altele asemenea. Compuşii furnizaţi aici pot fi administraţi sistemic sau topic (de exemplu, localizaţi în vecinătatea dermatitei) în combinaţie cu (de exemplu, simultan sau secvenţial) agentul farmaceutic având efectul secundar dermatologic nedorit. În unele realizări, compusul furnizat aici poate fi administrat topic împreună cu unul sau mai multe alte produse farmaceutice, unde celelalte produse farmaceutice când sunt aplicate topic în absenţa unui compus furnizat aici cauzează dermatită de contact, sensibilizare alergică de contact, sau tulburări similare ale pielii. Corespunzător, sunt furnizate aici compoziţii din divulgare care includ formulări topice conţinând compusul şi un agent farmaceutic suplimentar care poate cauza dermatită, tulburări ale pielii, sau efecte secundare înrudite.

Alte boli asociate cu JAK includ inflamaţii şi boli inflamatorii. Exemplele de boli inflamatorii includ sarcoidoză, boli inflamatorii ale ochiului (de exemplu, irită, uveită, sclerită, conjunctivită, sau boli înrudite), boli inflamatorii ale tractului respirator (de exemplu, ale tractului respirator superior incluzând nasul şi sinusurile cum ar fi rinită sau sinuzită sau ale tractului respirator inferior incluzând bronşită, boală pulmonară obstructivă cronică, şi altele asemenea), miopatie inflamatorie cum ar fi miocardită, şi alte boli inflamatorii. În unele realizări, boala inflamatorie a ochiului este blefarită.

Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata leziunile de reperfuzie de ischemie sau o boală sau afecţiune legată de un eveniment ischemic inflamator cum ar fi accidentul vascular cerebral sau stopul cardiac. Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata o stare de boală ghidată de endotoxină (de exemplu, complicaţii după chirurgia de bypass sau stări endotoxinice cronice care contribuie la insuficienţa cardiacă cronică). Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata anorexia, caşexia, sau oboseala cum ar fi cea care rezultă din, sau este asociată cu cancerul. Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata restenoza, sclerodermia, sau fibroza. Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata afecţiuni asociate cu hipoxia sau astroglioza cum ar fi, de exemplu, retinopatia diabetică, cancerul, sau neurodegenerarea. Vezi, de exemplu, Dudley, A.C. şi colab. Biochem. J. 2005, 390(Pt 2):427-36 şi Sriram, K. şi colab. J. Biol. Chem. 2004, 279(19):19936-47. Epub 2 martie 2004. Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi pentru a trata boala Alzheimer.

Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata alte boli inflamatorii cum ar fi sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) şi şocul septic.

Inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata guta şi dimensiunea crescută a prostatei datorată, de exemplu, hipertrofiei benigne a prostatei sau hiperplaziei benigne a prostatei.

Alte boli asociate cu JAK includ bolile de resorbţie osoasă cum ar fi osteoporoza, osteoartrita. Resorbţia osoasă poate fi de asemenea asociată cu alte afecţiuni cum ar fi dezechilibrul hormonal şi/sau terapia homonală, boala autoimună (de exemplu sarcoidoza osoasă), sau cancerul (de exemplu mielomul). Reducerea resorbţiei osoase din cauza inhibitorilor JAK poate fi de aproximativ 10%, de aproximativ 20%, de aproximativ 30%, de aproximativ 40%, de aproximativ 50%, de aproximativ 60%, de aproximativ 70%, de aproximativ 80%, sau de aproximativ 90%.

În unele realizări, inhibitorii JAK descrişi aici pot fi utilizaţi suplimentar pentru a trata o tulburare a ochiului uscat. Aşa cum s-a utilizat în acest document, „tulburarea ochiului uscat» intenţionează să cuprindă stările de boală rezumate într-un raport oficial recent al Seminarului Ochiului Uscat (DEWS), care a definit ochiul uscat ca „o boală multifactorială a lacrimilor şi suprafeţei oculare care conduce la simptome de discomfort, tulburare vizuală, şi instabilitate a filmului lacrimal cu potenţială deteriorare la suprafaţa oculară. Este însoţită de osmolaritatea crescută a filmului lacrimal şi inflamaţia suprafeţei oculare.» Lemp, „The Definition and Classification of Dry Eye Disease: Report of the Definition and Classification Subcommittee of the International Dry Eye Workshop», The Ocular Surface, 5(2), 75-92 aprilie 2007. În unele realizări, tulburarea ochiului uscat este selectată dintre tulburarea apoasă a ochiului uscat cu deficit de lacrimi (ADDE) sau tulburarea evaporativă a ochiului uscat, sau combinaţii adecvate ale acestora. În unele realizări, tulburarea ochiului uscat este sindromul Sjogren al ochiului uscat (SSDE). În unele realizări, tulburarea ochiului uscat este sindromul non-Sjogren al ochiului uscat (NSSDE).

Prezenta divulgare furnizează un compus, care poate fi preparat în conformitate cu un proces al invenţiei, sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare într-o metodă de tratare a conjunctivitei, uveitei (incluzând uveita cronică), corioditei, retinitei, ciclitei, sclieritei, episcleritei, sau iritei; de tratare a inflamaţiei sau durerii legate de transplantul de cornee, LASIK (keratomileuză in situ asistată cu laser), keratectomiei fotorefractiv, sau LASEK (keratomileuză subepitelială asistată cu laser); de inhibarea pierderii acuităţii vizuale legate de transplantul de cornee, LASIK, keratectomie fotorefractivă, sau LASEK; sau de inhibare a respingerii transplantului la un pacient care are nevoie de aceasta, cuprinzând administrarea la pacient a unei cantităţi eficiente terapeutic de compus, sau de sare acceptabilă farmaceutic a acestuia.

Suplimentar, compuşii furnizaţi aici, sau în combinaţie cu alţi inhibitori ai JAK, cum ar fi cei raportaţi în U.S. cu nr. ser. 11/637.545, pot fi utilizaţi pentru a trata disfuncţia respiratorie sau insuficienţa asociate cu infecţia virală, cum ar fi gripa şi SARS.

Prezenta divulgare furnizează baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1, care pot fi preparate în conformitate cu un proces al invenţiei, pentru utilizare într-o metodă de tratare a oricărora dintre bolile sau tulburările descrise aici. Prezenta divulgare furnizează utilizarea bazei libere a Compusului 1 şi a sării acidului fosforic a Compusului 1, care pot fi preparate în conformitate cu un proces al invenţiei, pentru prepararea unui medicament pentru utilizare într-o metodă de tratare a oricărora dintre bolile sau tulburările descrise aici.

Prezenta divulgare furnizează baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1, care pot fi preparate în conformitate cu un proces al invenţiei, sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru utilizare într-o metodă de modulare a JAK1. Prezenta divulgare furnizează de asemenea utilizarea bazei libere a Compusului 1 şi a sării acidului fosforic a Compusului 1, care pot fi preparate în conformitate cu un proces al invenţiei, sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia, pentru prepararea unui medicament pentru utilizare într-o metodă de modulare a JAK1.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „punere în contact» se referă la aducerea împreună a radicalilor indicaţi într-un sistem in vitro sau într-un sistem in vivo. De exemplu, „punerea în contact» a JAK cu un compus furnizat aici include administrarea unui compus din prezenta divulgare unui individ sau pacient, cum ar fi un om, având un JAK, precum şi, de exemplu, introducerea unui compus furnizat aici într-o mostră conţinând o preparare celulară sau purificată care conţine JAK.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenii „individ» sau „pacient», utilizaţi interschimbabil, se referă la orice animal, incluzând mamifere, preferabil şoareci, şobolani, alte rozătoare, iepuri, câini, pisici, porci, vite, oi, cai, sau primate, şi cel mai preferabil oameni.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, exprimarea „cantitate eficientă terapeutic» se referă la cantitatea de compus activ sau agent farmaceutic care declanşează răspunsul biologic sau medicinal care este căutat într-un ţesut, sistem, animal, individ sau om de către un cercetător, veterinar, medic sau alt clinician. În unele realizări, cantitatea eficientă terapeutic este de la aproximativ 5 mg până la aproximativ 1000 mg, sau de la aproximativ 10 mg până la aproximativ 500 mg.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „tratare» sau „tratament» se referă la unul sau mai multe dintre (1) inhibarea bolii; de exemplu, inhibarea unei boli, afecţiuni sau tulburări la un individ care experimentează sau afişează patologia sau simptomatologia bolii, afecţiunii sau tulburării (adică, oprirea dezvoltării suplimentare a patologiei şi/sau simptomatologiei); şi (2) ameliorarea bolii; de exemplu, ameliorarea unei boli, afecţiuni sau tulburări la un individ care experimentează sau afişează patologia sau simptomatologia bolii, afecţiunii sau tulburării (adică, inversarea patologiei şi/sau simptomatologiei) cum ar fi scăderea severităţii bolii.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „prevenind» sau „prevenire» se referă de exemplu la, prevenirea unei boli, afecţiuni sau tulburări la un individ care poate fi predispus la boală, afecţiune sau tulburare, dar nu experimentează sau afişează încă patologia sau simptomatologia bolii.

Terapii de combinaţie

Metodele descrise aici pot cuprinde suplimentar administrarea unuia sau mai multor agenţi terapeutici suplimentari. Unul sau mai mulţi agenţi terapeutici suplimentari pot fi administraţi unui pacient simultan sau secvenţial.

Metoda descrisă poate cuprinde suplimentar administrarea unui agent terapeutic suplimentar selectat dintre ImiD-uri, un agent anti-IL-6, un agent anti-TNF-α, un agent de hipometilare, şi un modificator al răspunsului biologic (BRM).

În general, un BRM este o substanţă făcută din organisme vii pentru a trata boli, care pot apare natural în corp sau pot fi făcute în laborator. Exemplele de BRM-uri includ IL-2, interferon, diferite tipuri de factori de stimulare ai coloniilor (CSF, GM-CSF, G-CSF), anticorpi monoclonali cum ar fi abciximab, etanercept, infliximab, rituximab, trasturzumab, şi ascorbat în doză mare.

În unele realizări, agentul anti-TNF-α este infliximab sau etanercept.

În unele realizări, agentul de hipometilare este un inhibitor de metiltransferază ADN. În unele realizări, inhibitorul de metiltransferază ADN este selectat dintre 5 azacitidină şi decitabină.

În general, ImiD-urile sunt ca agenţi imunomodulatori. În unele realizări, IMiD este selectat dintre talidomidă, lenalidomidă, pomalidomidă, CC-11006, şi CC-10015.

Compuşii descrişi aici pot fi utilizaţi într-o metodă care cuprinde în plus administrarea unui agent terapeutic suplimentar selectat dintre globulină anti-timocitară, factor de stimulare al coloniei de granulocite umane recombinante (G CSF), granulocitemonocite CSF (GM-CSF), un agent de stimulare a eritropoiezei (ESA), şi ciclosporine.

Compuşi descrişi aici pot fi utilizaţi într-o metodă care cuprinde în plus administrarea unui inhibitor suplimentar al JAK pacientului. În unele realizări, inhibitorul suplimentar al JAK este tofacitinib sau ruxolitinib.

Unul sau mai mulţi agenţi farmaceutici suplimentari cum ar fi, de exemplu, agenţi chimioterapeutici, agenţi antiinflamatori, steroizi, imunosupresive, precum şi PI3Kδ, mTor, Bcr-Abl, Flt-3, RAF şi inhibitori FAK ai kinazei cum ar fi, de exemplu, cei descrişi în WO 2006/056399, sau alţi agenţi, pot fi utilizaţi în combinaţie cu compuşii descrişi aici pentru tratament bolilor, tulburărilor sau afecţiunilor asociate cu JAK. Unul sau mai mulţi agenţi farmaceutici suplimentari pot fi administraţi unui pacient simultan sau secvenţial.

Exemplele de agenţi chimioterapeutici includ inhibitori de proteozom (de exemplu, bortezomib), talidomidă, revlimid, şi agenţi care deteriorează ADN-ul cum ar fi melfalan, doxorubicină, ciclofosfamidă, vincristină, etoposidă, carmustină, şi altele asemenea.

Exemplele de steroizi includ coriticosteroizi cum ar fi dexametazonă sau prednison.

Exemplele de inhibitori Bcr-Abli includ compuşii, şi sărurile acceptabile farmaceutic ale acestora, de genurile şi speciile divulgate în brevetul S.U.A. nr. 5.521.184, WO 04/005281, şi U.S. cu nr. ser. 60/578.491.

Exemplele de inhibitori adecvaţi ai Flt-3i includ compuşii, şi sărurile lor acceptabile farmaceutic, cum s-a divulgat în WO 03/037347, WO 03/099771, şi WO 04/046120.

Exemplele de inhibitori adecvaţi ai RAFi includ compuşii, şi sărurile lor acceptabile farmaceutic, cum s-a divulgat în WO 00/09495 şi WO 05/028444

Exemplele de inhibitori adecvaţi ai FAKi includ compuşii, şi sărurile lor acceptabile farmaceutic, cum s-a divulgat în WO 04/080980, WO 04/056786, WO 03/024967, WO 01/064655, WO 00/053595, şi WO 01/014402.

În unele realizări, compuşii furnizaţi aici (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1) pot fi utilizaţi în combinaţie cu unul sau mai mulţi alţi inhibitori ai kinazei incluzând imatinib, în special pentru tratarea pacienţilor rezistenţi la imatinib sau la alţi inhibitori ai kinazei.

În unele realizări, un agent chimioterapeutic adecvat poate fi selectat dintre agenţi antimetaboliţi, inhibitori de topoizomerază 1, analogi de platină, taxani, antraciclină, şi inhibitori EGFR, şi combinaţii ale acestora.

În unele realizări, agenţii antimetaboliţi includ capecitabină, gemcitabină, şi fluorouracil (5-FU).

În unele realizări, taxanii includ paclitaxel, Abraxane® (paclitaxel particule legate la proteină pentru suspensie injectabilă), şi Taxotere® (docetaxel).

În unele realizări, analogii de platină includ oxaliplatin, cisplatin, şi carboplatin.

În unele realizări, inhibitorii de topoizomerază 1 includ irinotecan şi topotecan.

În unele realizări, antraciclina include doxorubicină sau formulări lipozomale de doxorubicină.

În unele realizări, agentul chimioterapeutic este FOLFIRINOX (5-FU, lecovorin, irinotecan şi oxaliplatin). În unele realizări, agentul chimioterapeutic este gemcitabină şi Abraxane® (particule legate la proteina de paclitaxel pentru suspensie injectabilă).

În unele realizări, compuşii furnizaţi aici (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1) pot fi utilizaţi în combinaţie cu un agent chimioterapeutic în tratamentul cancerului, cum ar fi mielomul multiplu, şi pot îmbunătăţi răspunsul la tratament în comparaţie cu răspunsul la agentul chimioterapeutic singur, fără exacerbarea efectelor toxice ale acestuia. Exemplele de agenţi farmaceutici suplimentari utilizaţi în tratamentul mielomului multiplu, de exemplu, pot include, fără limitare, melfalan, melfalan plus prednison [MP], doxorubicină, dexametazonă, şi Velcade (bortezomib). Alţi agenţi suplimentari utilizaţi în tratamentul mielomului multiplu includ Bcr-Abl, Flt-3, RAF şi inhibitori FAK ai kinazei. Efectele aditive sau sinergice sunt rezultate dezirabile ale combinării unui inhibitor al JAK din prezenta divulgare cu un agent suplimentar. Mai mult, rezistenţa celulelor de mielom multiplu la agenţi cum ar fi dexametazona poate fi reversibilă după tratamentul cu un inhibitor al JAK din prezenta divulgare. Agenţii pot fi combinaţi cu compuşii furnizaţi aici într-o formă de dozare singură sau continuă, sau agenţii pot fi administraţi simultan sau secvenţial ca forme de dozare separate.

În unele realizări, un corticosteroid cum ar fi dexametazona este administrat unui pacient în combinaţie cu cel puţin un inhibitor al JAK unde dexametazona este administrată intermitent, spre deosebire de modul continuu.

În unele alte realizări, combinaţii ale compuşilor furnizaţi aici cu alţi agenţi terapeutici, pot fi administrate unui pacient înainte de, în timpul, şi/sau după un transplant de măduvă osoasă sau transplant de celule stem.

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este fluocinolon acetonidă (Retisert®), sau rimexolon (AL-2178, Vexol, Alcon).

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este ciclosporină (Restasis®).

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este un corticosteroid. În unele realizări, corticosteroidul este triamcinolon, dexametazonă, fluocinolon, cortizon, prednisolon, sau flumetolon.

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este selectat dintre Dehydrex™ (Holles Labs), Civamide (Opko), hialuronat de sodiu (Vismed, Lantibio/TRB Chemedia), ciclosporină (ST-603, Sirion Therapeutics), ARG101(T) (testosteron, Argentis), AGR1012(P) (Argentis), ecabet de sodiu (Senju-Ista), gefarnat (Santen), acid 15-(s)-hidroxieicosatetraenoic (15(S)-HETE), cevilemină, doxiciclină (ALTY-0501, Alacrity), minociclină, iDestrin™ (NP50301, Nascent Pharmaceuticals), ciclosporină A (Nova22007, Novagali), oxitetraciclină (Duramicină, MOLI1901, Lantibio), CF101 (2S,3S,4R,5R)-3,4-dihidroxi-5-[6-[(3-iodofenil)metilamino]purin-9-il]-N-metil-oxolan-2-carbamil, Can-Fite Biopharma), voclosporin (LX212 sau LX214, Lux Biosciences), ARG103 (Agentis), RX-10045 (analog de resolvin sintetic, Resolvyx), DYN15 (Dyanmis Therapeutics), rivoglitazone (DE011, Daiichi Sanko), TB4 (RegeneRx), OPH-01 (Ophtalmis Monaco), PCS101 (Pericor Science), REV1-31 (Evolutec), Lacritin (Senju), rebamipidă (Otsuka-Novartis), OT-551 (Othera), PAI-2 (University of Pennsylvania şi Temple University), pilocarpină, tacrolim, pimecrolim (AMS981, Novartis), loteprednol etabonat, rituximab, dicuafosol tetrasodic (INS365, Inspire), KLS-0611 (Kissei Pharmaceuticals), dehidroepiandrosteron, anakinra, efalizumab, micofenolat de sodiu, etanercept (Embrel®), hidroxiclorochină, NGX267 (TorreyPines Therapeutics), actemra, gemcitabină, oxaliplatin, L-asparaginază, sau talidomidă.

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este un agent antiangiogenic, agonist colinergic, modulator al receptorului TRP-1, un blocant al canalului de calciu, un secretagog de mucină, stimulant MUC1, un inhibitor de calcineurină, un corticosteroid, un agonist al receptorului P2Y2, un agonist al receptorului muscarinic, un inhibitor mTOR, un alt inhibitor al JAK, inhibitor al kinazei Bcr-Abl, inhibitor al kinazei Flt-3, inhibitor al kinazei RAF, şi inhibitori ai kinazei FAK cum ar fi, de exemplu, cei descrişi în WO 2006/056399, care este încorporată aici prin referinţă în întregime. În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este un derivat de tetraciclină (de exemplu, minociclină sau doxiclină). În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic se leagă la FKBP12.

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este un agent de alchilare sau agent de reticulare ADN; un agent antimetabolit/de demetilare (de exemplu, 5-flurouracil, capecitabină sau azacitidină); o terapie antihormonală (de exemplu, antagonişti ai receptorului hormonal, SERM-uri, sau inhibitor de aromotază); un inhibitor mitotic (de exemplu vincristină sau paclitaxel); un inhibitor de topoizomerază (I sau II) (de exemplu mitoxantronă şi irinotecan); un inductor apoptotic (de exemplu ABT-737); o terapie cu acizi nucleici (de exemplu antisens sau ARNi); liganzi ai receptorului nuclear (de exemplu, agonişti şi/sau antagonişti: acid retinoic complet-trans sau bexaroten); agenţi de ţintire epigenetici cum ar fi inhibitori ai histon deacetilazeii (de exemplu vorinostat), agenţi de hipometilare (de exemplu decitabină); regulatori de stabilitate ai proteinei cum ar fi inhibitori ai Hsp90, ubichitină şi/sau molecule de conjugare sau deconjugare asemănătoare cu ubichitina; sau un inhibitor EGFR (erlotinib).

În unele realizări, agenţii suplimentari terapeutici sunt picături de demulcent pentru ochi (cunoscute de asemenea ca „lacrimi artificiale»), care includ, dar nu sunt limitate la, compoziţii conţinând polivinilalcool, hidroxipropil metilceluloză, glicerină, polietilen glicol (de exemplu PEG400), sau carboximetil celuloză. Lacrimile artificiale pot ajuta în tratamentul ochiului uscat prin compensarea capacităţii reduse de umectare şi de lubrifiere a filmului lacrimal. În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic este un medicament mucolitic, cum ar fi N-acetil-cisteina, care poate interacţiona cu mucoproteinele, pentru a scădea prin urmare vâscozitatea filmului lacrimal.

În unele realizări, agentul suplimentar terapeutic include un antibiotic, antiviral, antifungal, anestezic, agenţi antiinflamatori incluzând antiinflamatoare steroidiene şi nonsteroidiene, şi agenţi antialergici. Exemplele de medicamente adecvate includ aminoglicozide cum ar fi amikacină, gentamicină, tobramicină, streptomicină, netilmicină, şi kanamicină; fluorochinolon cum ar fi ciprofloxacin, norfloxacin, ofloxacin, trovafloxacin, lomefloxacin, levofloxacin, şi enoxacin; naftiridină; sulfonamidă; polimixin; cloramfenicol; neomicină; paramomicină; colistimetat; bacitracin; vancomicină; tetraciclină; rifampin şi derivaţii săi („rifampine»); cicloserină; beta-lactam; cefalosporină; amfotericină; fluconazol; flucitozină; natamicină; miconazol; ketoconazol; corticosteroizi; diclofenac; flurbiprofen; ketorolac; suprofen; cromolin; lodoxamidă; levocabastin; nafazolină; antazolină; feniramină; sau antibiotic azalidă.

În unele realizări, compuşi furnizaţi aici pot fi utilizaţi în combinaţie cu un inhibitor al punctului de control imun în tratamentul bolilor cum ar fi cancerul. Exemplele de inhibitori ai punctului de control imun includ inhibitori împotriva moleculelor punctului de control imun cum ar fi CD27, CD28, CD40, CD122, CD96, CD73, CD47, OX40, GITR, CSF1R, JAK, PI3K delta, PI3K gama, TAM, arginază, CD137 (cunoscut de asemenea ca 4-1BB), ICOS, A2AR, B7-H3, B7-H4, BTLA, CTLA-4, LAG3, TIM3, VISTA, PD-1, PD-L1 şi PD-L2. În unele realizări, molecula punctului de control imun este o moleculă stimulatoare a punctului de control selectată dintre CD27, CD28, CD40, ICOS, OX40, GITR şi CD137. În unele realizări, molecula punctului de control imun este o moleculă inhibitoare a punctului de control selectată dintre A2AR, B7-H3, B7-H4, BTLA, CTLA-4, IDO, KIR, LAG3, PD-1, TIM3, şi VISTA. În unele realizări, compuşii furnizaţi aici pot fi utilizaţi în combinaţie cu unul sau mai mulţi agenţi selectaţi dintre inhibitori KIR, inhibitori TIGIT, inhibitori LAIR1, inhibitori CD160, inhibitori 2B4 şi inhibitori TGFR beta.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un anticorp anti-PD1, anticorp anti-PD-L1, sau anticorp anti-CTLA-4.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de PD-1, de exemplu, un anticorp monoclonal anti-PD-1. În unele realizări, anticorpul monoclonal anti-PD-1 este nivolumab, pembrolizumab (cunoscut de asemenea ca MK-3475), pidilizumab, SHR-1210, PDR001, sau AMP-224. În unele realizări, anticorpul monoclonal anti-PD-1 este nivolumab sau pembrolizumab. În unele realizări, anticorpul anti-PD1 este pembrolizumab.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de PD-L1, de exemplu, un anticorp monoclonal anti-PD-L1. În unele realizări, anticorpul monoclonal anti-PD-L1 este BMS-935559, MEDI4736, MPDL3280A (cunoscut de asemenea ca RG7446), sau MSB0010718C. În unele realizări, anticorpul monoclonal anti-PD-L1 este MPDL3280A sau MEDI4736.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de CTLA-4, de exemplu, un anticorp anti-CTLA-4. În unele realizări, anticorpul anti-CTLA-4 este ipilimumab.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de LAG3, de exemplu, un anticorp anti-LAG3. În unele realizări, anticorpul anti-LAG3 este BMS-986016 sau LAG525.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de GITR, de exemplu, un anticorp anti-GITR. În unele realizări, anticorpul anti-GITR este TRX518 sau MK-4166.

În unele realizări, inhibitorul unei molecule a punctului de control imun este un inhibitor de OX40, de exemplu, un anticorp anti-OX40 sau proteină de fuziune OX40L. În unele realizări, anticorpul anti-OX40 este MEDI0562. În unele realizări, proteina de fuziune OX40L este MEDI6383.

Compuşii din prezenta divulgare pot fi utilizaţi în combinaţie cu unul sau mai mulţi agenţi pentru tratamentul bolilor cum ar fi cancerul. În unele realizări, agentul este un agent de alchilare, un inhibitor de proteazom, un corticosteroid, sau un agent imunomodulator. Exemplele unui agent de alchilare includ ciclofosfamidă (CY), melfalan (MEL), şi bendamustină. În unele realizări, inhibitorul de proteazom este carfilzomib. În unele realizări, corticosteroidul este dexametazonă (DEX). În unele realizări, agentul imunomodulator este lenalidomidă (LEN) sau pomalidomidă (POM).

Formulări farmaceutice şi forme de dozare

Când sunt utilizaţi ca produse farmaceutice, compuşii furnizaţi aici pot fi administraţi sub formă de compoziţii farmaceutice. Aceste compoziţii pot fi preparate într-o manieră bine cunoscută în domeniul farmaceutic, şi pot fi administrate pe o varietate de căi, depinzând dacă este dorit tratamentul local sau sistemic şi de zona care urmează să fie tratată. Administrarea poate fi topică (incluzând transdermală, epidermală, oftalmică şi la membranele mucozale incluzând livrarea intranazală, vaginală şi rectală), pulmonară (de exemplu, prin inhalare sau insuflare de pulberi sau aerosoli, inclusiv cu nebulizator; intratraheală sau intranazală), orală sau parenterală. Administrarea parenterală include intravenoasă, intraarterială, subcutanată, intramuscular intraperitoneală sau injecţie sau perfuzie; sau intracranială, de exemplu, administrare intratecală sau intraventriculară. Administrarea parenterală poate fi sub forma unei singure doze bolus, sau poate fi, de exemplu, cu o pompă de perfuzie continuă. Compoziţiile farmaceutice şi formulările pentru administrare topică pot include plasturi transdermali, unguente, loţiuni, creme, geluri, picături, supozitoare, spray-uri, lichide şi pulberi. Purtătorii farmaceutici convenţionali, pe bază apoasă, de pulbere sau uleioasă, agenţii de îngroşare şi altele asemenea pot fi necesare sau dezirabile.

Această divulgare include de asemenea compoziţii farmaceutice care conţin, ca ingredient activ, de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi/sau sarea acidului fosforic a Compusului 1, în combinaţie cu unul sau mai mulţi purtători acceptabili farmaceutic (excipienţi). În unele realizări, compoziţia este adecvată pentru administrare topică. În prepararea compoziţiilor din divulgare, ingredientul activ este de obicei amestecat cu un excipient, diluat cu un excipient sau inclus într-un astfel de purtător în formă de, de exemplu, o capsulă, pliculeţ, hârtie, sau alt recipient. Când excipientul serveşte ca diluant, el poate fi un material solid, semisolid, sau lichid, care acţionează ca vehicul, purtător sau mediu pentru ingredientul activ. Astfel, compoziţiile pot fi sub formă de tablete, pilule, pulberi, pastile, pliculeţe, caşete, elixire, suspensii, emulsii, soluţii, siropuri, aerosoli (ca un solid sau într-un mediu lichid), unguente conţinând, de exemplu, până la 10% din masa compusului activ, capsule de gelatină moi şi tari, supozitoare, soluţii sterile injectabile, şi pulberi ambalate steril.

În prepararea unei formulări, un compus furnizat aici (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1) poate fi măcinat pentru a furniza dimensiunea adecvată a particulei înainte de combinarea cu celelalte ingrediente. Dacă baza liberă a Compusului 1 sau sarea acidului fosforic a Compusului 1 este substanţial insolubilă, pot fi măcinate la o dimensiune a particulei de mai puţin de 200 mesh. Dacă baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1 sunt substanţial solubile în apă, dimensiunea particulei poate fi ajustată prin măcinare pentru a furniza o distribuţie substanţial uniformă a formulării, de exemplu de aproximativ 40 mesh.

Compuşii furnizaţi aici pot fi măcinaţi utilizând procedeele de măcinare cunoscute cum ar fi măcinarea umedă pentru a obţine o dimensiune adecvată a particulei pentru formularea tabletei şi pentru alte tipuri de formulări. Preparările divizate fin (nanoparticulare) ale compuşilor furnizaţi aici pot fi preparate prin procedee cunoscute în domeniu, de exemplu, vezi cererea de brevet internaţional nr. WO 2002/000196.

Unele exemple de excipienţi adecvaţi includ lactoză, dextroză, zaharoză, sorbitol, manitol, amidonuri, gumă de salcâm, fosfat de calciu, alginaţi, tragacant, gelatină, silicat de calciu, celuloză microcristalină, polivinilpirolidonă, celuloză, apă, sirop, şi metil celuloză. Formulările pot include suplimentar: agenţi de lubrifiere cum ar fi talc, stearat de magneziu, şi ulei mineral; agenţi de umectare; agenţi de emulsionare şi de punere în suspensie; agenţi de conservare cum ar fi metil- şi propilhidroxi-benzoaţi; agenţi de îndulcire; şi agenţi de aromatizare. Compoziţiile din divulgare pot fi formulate astfel încât să asigure eliberarea rapidă, susţinută sau întârziată a ingredientului activ după administrare la pacient prin utilizarea procedurilor cunoscute în domeniu.

În unele realizări, compoziţia farmaceutică cuprinde celuloză microcristalină silicificată (SMCC) şi cel puţin un compus descris aici, sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestuia. În unele realizări, celuloza microcristalină silicificată cuprinde aproximativ 98% celuloză microcristalină şi aproximativ 2% dioxid de siliciu g/g.

În unele realizări, compoziţia este o compoziţie cu eliberare susţinută cuprinzând baza liberă a Compusului 1 şi/sau sarea acidului fosforic a Compusului 1, şi cel puţin un purtător acceptabil farmaceutic. În unele realizări, compoziţia cuprinde baza liberă a Compusului 1 şi/sau sarea acidului fosforic a Compusului 1 descris aici, şi cel puţin o componentă selectată dintre celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, hidroxipropil metilceluloză, şi oxid de polietilenă. În unele realizări, compoziţia cuprinde baza liberă a Compusului 1 şi/sau sarea acidului fosforic a Compusului 1, şi celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, şi hidroxipropil metilceluloză. În unele realizări, compoziţia cuprinde baza liberă a Compusului 1 şi/sau sarea acidului fosforic a Compusului 1, şi celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, şi oxid de polietilenă. În unele realizări, compoziţia cuprinde în plus stearat de magneziu sau dioxid de siliciu. În unele realizări, celuloza microcristalină este Avicel PH102™. În unele realizări, lactoza monohidrat este Fast-flo 316™. În unele realizări, hidroxipropil metilceluloza este hidroxipropil metilceluloză 2208 K4M (de exemplu, Methocel K4 M Premier™) şi/sau hidroxipropil metilceluloză 2208 K100LV (de exemplu, Methocel K00LV™). În unele realizări, oxidul de polietilenă este oxid de polietilenă WSR 1105 (de exemplu, Poliox WSR 1105™).

În unele realizări, este utilizat un proces de granulare umedă pentru a produce compoziţia. În unele realizări, este utilizat un proces de granulare uscată pentru a produce compoziţia.

Compoziţiile pot fi formulate într-o formă de dozare unitară, fiecare dozaj conţinând de la aproximativ 1 până la aproximativ 1.000 mg, de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 100 mg, de la 1 mg până la aproximativ 50 mg, şi de la aproximativ 1 mg până la 10 mg de ingredient activ (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1). Preferabil, dozajul este de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 50 mg sau de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 10 mg de ingredient activ. În unele realizări, fiecare dozaj conţine aproximativ 10 mg de ingredient activ. În unele realizări, fiecare dozaj conţine aproximativ 50 mg de ingredient activ. În unele realizări, fiecare dozaj conţine aproximativ 25 mg de ingredient activ. Termenul „forme de dozare unitare» se referă la unităţi discrete fizic adecvate ca dozaje unitare pentru subiecţii umani şi alte mamifere, fiecare unitate conţinând o cantitate predeterminată de material activ calculată pentru a produce efectul terapeutic dorit, în asociere cu un excipient farmaceutic adecvat.

În unele realizări, compoziţiile cuprind de la aproximativ 1 până la aproximativ 1.000 mg, de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 100 mg, de la 1 mg până la aproximativ 50 mg, şi de la aproximativ 1 mg până la 10 mg de ingredient activ (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1). Preferabil, compoziţiile cuprind de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 50 mg sau de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 10 mg de ingredient activ. O persoană având calificare obişnuită în domeniu va aprecia că aceasta cuprinde compuşi sau compoziţii conţinând de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 10 mg, de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 20 mg, de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 25 mg, de la aproximativ 1 mg până la aproximativ 50 mg de ingredient activ.

Compusul activ (de exemplu, baza liberă a Compusului 1 şi sarea acidului fosforic a Compusului 1) poate fi eficient pe un interval de dozare larg şi este în general administrat într-o cantitate eficientă farmaceutic. Se va înţelege totuşi că, cantitatea compusului de fapt administrată va fi uzual determinată de către un medic, în conformitate cu circumstanţe relevante, incluzând afecţiunea care trebuie tratată, calea de administrare aleasă, compusul actual administrat, vârsta, greutatea, şi răspunsul pacientului individual, severitatea simptomelor pacientului, şi altele asemenea.

Pentru prepararea compoziţiilor solide cum ar fi tabletele, ingredientul activ principal este amestecat cu un excipient farmaceutic pentru a forma o compoziţie preformulată solidă conţinând un amestec omogen dintr-un compus din prezenta divulgare. Când se face referire la aceste compoziţii preformulate ca omogene, ingredientul activ este de obicei dispersat uniform prin compoziţie, astfel încât compoziţia poate fi cu uşurinţă subdivizată în forme de dozare unitare la fel de eficiente, cum ar fi tabletele, pilulele şi capsulele. Această preformulare solidă este apoi subdivizată în forme de dozare unitare de tipul descris mai sus conţinând de la, de exemplu, aproximativ 0,1 până la aproximativ 1000 mg de ingredient activ din prezenta divulgare.

Tabletele sau pilulele din prezenta divulgare pot fi acoperite sau altfel compuse pentru a furniza o formă de dozare rezultând avantajul acţiunii prelungite. De exemplu, tableta sau pilula pot cuprinde o componentă de dozaj interior şi o componentă de dozaj exterior, cea din urmă fiind sub forma unei anvelope peste cea dintâi. Cele două componente pot fi separate de un strat enteric care serveşte să reziste dezintegrării din stomac şi să permită componentei interioare să treacă intactă în duoden sau să fie întârziată în eliberare. Poate fi utilizată a varietate de materiale pentru un astfel de strat enteric sau acoperire, astfel de materiale incluzând un număr de acizi polimerici şi amestecuri de acizi polimerici cu astfel de materiale ca şelac, alcool cetilic, şi acetat de celuloză.

Formele lichide în care compuşii şi compoziţiile furnizate aici pot fi încorporate pentru administrare orală sau prin injecţie, includ soluţii apoase, siropuri aromate adecvate, suspensii apoase sau uleioase, şi emulsii aromate cu uleiuri comestibile cum ar fi ulei din seminţe de bumbac, ulei de susan, ulei din nucă de cocos, sau ulei de arahide, precum şi elixire şi vehicule farmaceutice similare.

Compoziţiile pentru inhalare sau insuflare includ soluţii şi suspensii în solvenţi acceptabili farmaceutic, apoşi sau organici, sau amestecuri ale acestora, şi pulberi. Lichidul sau compoziţiile solide pot conţine excipienţi adecvaţi acceptabili farmaceutic cum s-a descris mai sus. În unele realizări, compoziţiile sunt administrate pe cale orală sau respiratorie nazală pentru efect local sau sistemic. Compoziţiile pot fi nebulizate prin utilizarea de gaze inerte. Soluţiile nebulizate pot fi respirate direct din dispozitivul de nebulizare sau dispozitivul de nebulizare poate fi ataşat la o cagulă a unei măşti de faţă, sau la o maşină de respirat cu presiune pozitivă intermitentă. Compoziţiile sub formă de soluţie, suspensie, sau pulbere pot fi administrate oral sau nazal din dispozitive care livrează formularea într-o manieră adecvată.

Formulările topice pot conţine unul sau mai mulţi purtători convenţionali. În unele realizări, unguentele pot conţine apă şi unul sau mai mulţi purtători hidrofobi selectaţi dintre, de exemplu, parafină lichidă, polioxietilen alchil eter, propilen glicol, vaselină albă, şi altele asemenea. Compoziţiile purtătoare de creme pot fi pe bază de apă în combinaţie cu glicerol şi una sau mai multe alte componente, de exemplu monostearat de glicerină, monostearat de glicerină PEG şi alcool cetistearilic. Gelurile pot fi formulate utilizând alcool izopropilic şi apă, adecvate în combinaţie cu alte componente cum ar fi, de exemplu, glicerol, hidroxietil celuloză, şi altele asemenea. În unele realizări, formulările topice conţin cel puţin aproximativ 0,1, cel puţin aproximativ 0,25, cel puţin aproximativ 0,5, cel puţin aproximativ 1, cel puţin aproximativ 2, sau cel puţin aproximativ 5 % din masa compusului furnizat aici. Formulările topice pot fi ambalate adecvat în tuburi de, de exemplu, 100 g care sunt asociate opţional cu instrucţiuni pentru tratamentul afecţiunii selectate, de exemplu, psoriazis sau altă afecţiune a pielii.

Cantitatea compusului sau compoziţiei administrată unui pacient va varia depinzând de ce este fiind administrat, scopul administrării, cum ar fi profilaxie sau terapie, starea pacientului, maniera administrării, şi altele asemenea. În aplicaţiile terapeutice, compoziţiile pot fi administrate unui pacient care suferă deja de o boală, într-o cantitate suficientă pentru a vindeca sau cel puţin a opri parţial simptomele bolii şi complicaţiile sale. Dozele eficiente vor depinde de afecţiunea bolii care este tratată precum şi de raţionamentul medicului curant depinzând de factori cum ar fi severitatea bolii, vârsta, greutatea şi afecţiunea generala a pacientului, şi altele asemenea.

Compoziţiile administrate unui pacient pot fi sub forma compoziţiilor farmaceutice descrise mai sus. Aceste compoziţii pot fi sterilizate prin tehnicile de sterilizare convenţionale, sau pot fi filtrate steril. Soluţiile apoase pot fi ambalate pentru utilizare aşa cum sunt, sau liofilizate, preparatul liofilizat fiind combinat cu un purtător apos steril înainte de administrare. PH-ul preparatului compusului va fi de obicei între 3 şi 11, mai preferabil de la 5 până la 9 şi cel mai preferabil de la 7 până la 8. Se va înţelege că utilizarea anumitora dintre excipienţii anteriori, purtători, sau stabilizatori va conduce la formarea de săruri farmaceutice.

Dozajul terapeutic dintr-un compus din prezenta divulgare poate varia în conformitate cu, de exemplu, utilizarea particulară pentru care este făcut tratamentul, maniera de administrare a compusului, sănătatea şi afecţiunea pacientului, şi raţionamentul medicului curant. Proporţia sau concentraţia bazei libere a Compusului 1 sau a sării acidului fosforic a Compusului 1 într-o compoziţie farmaceutică poate varia depinzând de un număr de factori incluzând dozajul, caracteristicile chimice (de exemplu, hidrofobicitate), şi calea de administrare. De exemplu, compuşii furnizaţi aici pot fi prevăzuţi într-o soluţie apoasă de tampon fiziologic conţinând de la aproximativ 0,1 până la aproximativ 10% m/v de compus pentru administrare parenterală. Unele doze tipice variază de la aproximativ 1 µg/kg până la aproximativ 1 g/kg din greutatea corporală pe zi. În unele realizări, intervalul de dozare este de la aproximativ 0,01 mg/kg până la aproximativ 100 mg/kg din greutatea corporală pe zi. Dozajul este probabil să depindă de astfel de variabile ca tipul şi măsura progresului bolii sau tulburării, starea generală de sănătate a pacientului particular, eficacitatea biologică relativă a compusului selectat, formularea unui excipient, şi calea sa de administrare. Dozele eficiente pot fi extrapolate din curbe de răspuns la doză derivate din in vitro sau sisteme de testare pe modele de animale.

Compoziţiile din divulgare pot include în plus unul sau mai mulţi agenţi farmaceutici suplimentari cum ar fi un agent chimioterapeutic, steroid, compus antiinflamator, sau imunosupresiv, ale căror exemple sunt listate mai sus în acest document.

În unele realizări, baza liberă a Compusului 1 sau sarea acidului fosforic a Compusului 1 sunt administrate ca o compoziţie oftalmică. Corespunzător, în unele realizări, metodele cuprind administrarea compusului, sau a sării acceptabile farmaceutic a acestuia, şi a unui purtător oftalmic acceptabil. În unele realizări, compoziţia oftalmică este o compoziţie lichidă, o compoziţie semisolidă, inserţie, film, microparticule sau nanoparticule.

În unele realizări, compoziţia oftalmică este o compoziţie lichidă. În unele realizări, compoziţia oftalmică este o compoziţie semisolidă. În unele realizări, compoziţia oftalmică este o compoziţie topică. Compoziţiile topice includ, dar nu sunt limitate la compoziţii lichide şi semisolide. În unele realizări, compoziţia oftalmică este o compoziţie topică. În unele realizări, compoziţia topică cuprinde o soluţie apoasă, o suspensie apoasă, un unguent sau un gel. În unele realizări, compoziţia oftalmică este aplicată topic pe partea din faţă a ochiului, sub pleoapa superioară, pe pleoapa inferioară şi în fornixul conjunctival. În unele realizări, compoziţia oftalmică este sterilizată. Sterilizarea poate fi realizată prin tehnici cunoscute cum ar fi filtrarea prin sterilizare a soluţiei sau prin încălzirea soluţiei în fiola gata pentru utilizare. Compoziţiile oftalmice din divulgare pot conţine în plus excipienţi farmaceutici adecvaţi pentru prepararea formulărilor oftalmice. Exemple de astfel de excipienţi sunt agenţi de conservare, agenţi de tamponare, agenţi chelatori, agenţi antioxidanţi şi săruri pentru reglarea presiunii osmotice.

Aşa cum s-a utilizat în acest document, termenul „purtător acceptabil oftalmic» se referă la orice material care poate conţine şi elibera compusul, sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia, şi care este compatibil cu ochii. În unele realizări, purtătorul acceptabil oftalmic este apa sau o soluţie apoasă sau suspensie, dar include de asemenea uleiuri cum ar fi cele utilizate pentru a face unguente şi matrice polimerice cum ar fi cele utilizate în inserturi oculare. În unele realizări, compoziţia poate fi o suspensie apoasă cuprinzând compusul, sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestuia. Compoziţiile oftalmice lichide, incluzând atât unguente cât şi suspensii, pot avea o vâscozitate care este adecvată pentru calea de administrare selectată. În unele realizări, compoziţia oftalmică are o vâscozitate în intervalul de la aproximativ 1.000 până la aproximativ 30.000 centipoise.

În unele realizări, compoziţiile oftalmice pot cuprinde suplimentar unul sau mai mulţi dintre surfactanţi, adjuvanţi, tampoane, antioxidanţi, agenţi de ajustare a tonicităţii, conservanţi (de exemplu, EDTA, BAK (clorură de benzalconiu), clorit de sodiu, perborat de sodiu, policuateriu-1), agenţi de îngroşare sau modificatori de vâscozitate (de exemplu, carboximetil celuloză, hidroximetil celuloză, alcool polivinilic, polietilen glicol, glicol 400, propilen glicol hidroximetil celuloză, hidroxpropil-guar, acid hialuronic, şi hidroxipropil celuloză) şi altele asemenea. Aditivii din formulare pot include, dar nu se limitează la, clorură de sodiu, bicarbonat de sodiu, acid sorbic, metil paraben, propil paraben, clorhexidină, ulei de ricin, şi perborat de sodiu.

Compoziţiile oftalmice apoase (soluţii sau suspensii) nu conţin în general constituenţi fiziologici sau oftalmici nocivi. În unele realizări, în compoziţie este utilizată apa purificată sau deionizată. PH-ul poate fi ajustat prin adăugarea oricăror acizi de ajustare ai pH-ului acceptabili fiziologic şi oftalmic, baze sau tampoane într-un interval de la aproximativ 5,0 până la 8,5. Exemplele de acizi acceptabili oftalmic includ acetic, boric, citric, lactic, fosforic, clorhidric, şi altele asemenea, şi exemplele de baze includ hidroxid de sodiu, fosfat de sodiu, borat de sodiu, citrat de sodiu, acetat de sodiu, lactat de sodiu, trometamină, trishidroximetilamino-metan, şi altele asemenea. Sărurile şi tampoanele includ citrat/dextroză, bicarbonat de sodiu, clorură de amoniu şi amestecuri ale anterior menţionaţilor acizi şi baze.

În unele realizări, metodele implică formarea sau furnizarea unui depozit de agent terapeutic în contact cu suprafaţa externă a ochiului. Un depozit se referă la o sursă de agent terapeutic care nu este îndepărtată rapid de lacrimi sau alte mecanisme de curăţare a ochilor. Acest lucru permite ca concentraţii continue, ridicate, extrem de susţinute de agent terapeutic să fie prezente în fluidul pe suprafaţa externă a ochiului cu o singură aplicare. Fără a dori să fie legat de nici o teorie, se crede că acea absorbţie şi penetrare pot fi dependente atât de concentraţia medicamentului dizolvat cât şi de durata de contact a ţesutului extern cu fluidul care conţine medicament. Pe măsură ce medicamentul este îndepărtat prin eliminarea fluidului ocular şi/sau absorbţiei în ţesutul ocular, este furnizat mai mult medicament, de exemplu dizolvat, în fluidul ocular completat cu fluid ocular din depozit. Corespunzător, utilizarea unui depozit poate facilta încărcarea mai uşoară a ţesutului ocular pentru agenţii terapeutici mai insolubili. În unele realizări, depozitul poate rămâne timp de până la opt ore sau mai mult. În unele realizări, formele de depozit oftalmic includ, dar nu sunt limitate la, suspensii polimerice apoase, unguente, şi inserturi solide.

În unele realizări, compoziţia oftalmică este un unguent sau gel. În unele realizări, compoziţia oftalmică este un vehicul de livrare pe bază de ulei. În unele realizări, compoziţia cuprinde o bază de petrol sau lanolină la care se adaugă ingredientul activ, uzual ca 0,1 până la 2%, şi excipienţi. Bazele comune pot include, dar nu sunt limitate la, ulei mineral, petrol şi combinaţii ale acestora. În unele realizări, unguentul este aplicat ca panglică pe pleoapa inferioară.

În unele realizări, compoziţia oftalmică este un insert oftalmic. În unele realizări, insertul oftalmic este inert biologic, moale, bioerodabil, vâscoelastic, stabil la sterilizare după expunerea la agenţi terapeutici, rezistent la infecţiile de la bacteriile din aer, bioerodabil, biocompatibil, şi/sau vâscoelastic. În unele realizări, insertul cuprinde o matrice acceptabilă oftalmic, de exemplu, o matrice polimerică. Matricea este de obicei un polimer şi agentul terapeutic este în general dispersat în acesta sau legat la matricea polimerică. În unele realizări, agentul terapeutic poate fi eliberat încet din matrice prin dizolvarea sau hidroliza legăturii covalente. În unele realizări, polimerul este bioerodabil (solubil) şi viteza de dizolvare a acestuia poate controla rata de eliberare a agentului terapeutic dispersat în acesta. Într-o altă formă, matricea polimerică este un polimer biodegradabil care se descompune, cum ar fi prin hidroliză eliberând prin urmare agentul terapeutic legat la aceasta sau dispersat în aceasta. În alte realizări, matricea şi agentul terapeutic pot fi înconjurate cu o acoperire polimerică suplimentară pentru a controla suplimentar eliberarea. În unele realizări, insertul cuprinde un polimer biodegradabil cum ar fi policaprolactonă (PCL), un copolimer acetat de etilen/vinil (EVA), polialchil cianoacrilat, poliuretan, un nailon, sau poli (dl-lactidă-co-glicolidă) (PLGA), sau un copolimer al oricărora din acestea. În unele realizări, agentul terapeutic este dispersat în materialul matricei sau dispersat prin compoziţia monomerică utilizată pentru a face materialul matriceal, înainte de polimerizare. În unele realizări, cantitatea agentului terapeutic este de la aproximativ 0,1 până la aproximativ 50%, sau de la aproximativ 2 până la aproximativ 20%. În alte realizări, matricea polimerică biodegradabilă sau bioerodabilă este utilizată astfel încât insertul uzat să nu fie îndepărtat. Pe măsură ce polimerul biodegradabil sau bioerodabil este degradat sau dizolvat, agentul terapeutic este eliberat.

În alte realizări, insertul oftalmic cuprinde un polimer, incluzând, dar fără a fi limitat la, cele descrise în Wagh, şi colab., „Polymers used in ocular dosage form and drug delivery systems», Asian J. Pharm., paginile 12-17 (ian. 2008). În unele realizări, insertul cuprinde un polimer selectat dintre polivinilpirolidonă (PVP), un acrilat sau polimer metacrilat sau copolimer (de exemplu, familia Eudragit® de polimeri de la Rohm sau Degussa), hidroximetil celuloză, acid poliacrilic, dendrimeri poli(amidoamină), poli(dimetil siloxan), oxid de polietilenă, poli(lactidă-co-glicolidă), poli(2-hidroxietilmetacrilat), poli(vinil alcool), sau fumarat de polipropilenă). În unele realizări, insertul cuprinde Gelfoam® R. În unele realizări, insertul este un conjugat de acid poliacrilic de 450 kDa-cisteină.

În unele realizări, compoziţia oftalmică este un film oftalmic. Polimerii adecvaţi pentru astfel de filme includ, dar nu se limitează la, cei descrişi în Wagh, şi colab. (ibid), În unele realizări, filmul este lentilă moale de contact, cum ar fi una făcută din copolimeri de N,N-di etil acrilamidă şi acid metacrilic reticulat cu etilenglicol dimetacrilat.

În unele realizări, compoziţia oftalmică cuprinde microsfere sau nanoparticule. În unele realizări, microsferele cuprind gelatină. În unele realizări, microsferele sunt injectate în segmentul posterior al ochiului, în spaţiul croroidal, în scleră, intravitreal sau subretinal. În unele realizări, microsferele sau nanoparticulele cuprind un polimer incluzând, dar fără a se limita la, cei descrişi în Wagh, şi colab. (ibid), care sunt încorporaţi aici prin referinţă în întregime. În unele realizări, polimerul este chitosan, un acid policarboxilic cum ar fi acidul poliacrilic, particule de albumină, acid hialuronic esteri, acid poliitaconic, poli(butil)cianoacrilat, policaprolactonă, poli(izobutil)caprolactonă, poli(acid lactic -acid co-glicolic), sau poli(acid lactic). În unele realizări, microsferele sau nanoparticulele cuprind particule lipide solide.

În unele realizări, compoziţia oftalmică cuprinde o răşină schimbătoare de ioni. În unele realizări, răşina schimbătoare de ioni este un zeolit anorganic sau răşină organică sintetică. În unele realizări, răşina schimbătoare de ioni include, dar nu se limitează la, cele descrise în Wagh, şi colab. (ibid), care sunt încorporate aici prin referinţă în întregime. În unele realizări, răşina schimbătoare de ioni este un acid poliacrilic neutralizat parţial.

În unele realizări, compoziţia oftalmică este o suspensie polimerică apoasă. În unele realizări, agentul terapeutic sau un agent polimeric de punere în suspensie este suspendat într-un mediu apos. În unele realizări, suspensiile polimerice apoase pot fi formulate astfel încât ele să reţină aceeaşi sau substanţial aceeaşi vâscozitate în ochi, pe care au avut-o înainte de administrarea la ochi. În unele realizări, ele pot fi formulate astfel încât să existe o gelatinare crescută după contactul cu fluidul lacrimal.

Truse

Prezenta divulgare include de asemenea truse farmaceutice utile, de exemplu, în tratamentul sau prevenirea bolilor sau tulburărilor asociate cu JAK, cum ar fi cancerul, care includ unul sau mai multe recipiente conţinând o compoziţie farmaceutică cuprinzând o cantitate eficientă terapeutic din baza liberă a Compusului 1 sau din sarea acidului fosforic a Compusului 1. Astfel de truse pot include în plus, dacă se doreşte, una sau mai multe diferite componentei ale trusei farmaceutice convenţionale, cum ar fi, de exemplu, recipiente cu unul sau mai mulţi purtători acceptabili farmaceutic, recipiente suplimentare, etc., după cum va fi cu uşurinţă evident celor calificaţi în domeniu. Instrucţiunile, fie ca inserturi sau fie ca etichete, care indică cantităţile componentelor care urmează să fie administrate, instrucţiuni de administrare, şi/sau instrucţiuni pentru amestecarea componentelor, pot fi de asemenea incluse în trusă.

Divulgarea va fi descrisă în mai mare detaliu pe calea exemplelor specifice. Următoarele exemple sunt oferite în scopuri ilustrative, şi nu sunt intenţionate să limiteze divulgarea în nici o manieră. Cei calificaţi în domeniu vor recunoaşte cu uşurinţă o varietate de parametri necritici care pot fi modificaţi sau modificaţi pentru a da în mod esenţial aceleaşi rezultate. S-a constatat că compuşii din exemple au fost inhibitori ai JAK în conformitate cu cel puţin un test descris aici.

EXEMPLE

Intermediar 1. 3,5-Dimetil-4,4'-bipirazol (Compusul 2x)

Etapa 1. 1'-(1-etoxi-etil)-3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2b)

La un reactor din sticlă de 100 L purjat cu azot, s-a adăugat secvenţial 1-propanol (5,0 L), apă potabilă (6,0 L), K2HPO4 (1032 g), 4-bromo-3,5-dimetilpirazol (1084 g), şi 1-(1-etoxietil)-4-(4,4,5,5-tetrametil-1,3,2-dioxaborolan-2-il)-1H-pirazol (Compusul 2a, 1502 g). S-a barbotat azot gazos prin amestecul de reacţie timp de 18 minute, s-a încărcat apoi în reactor Pd-118 (55,07 g), şi s-a barbotat azot gazos prin amestecul de reacţie timp de 18 minute suplimentare. Amestecul de reacţie a fost încălzit la aproximativ 90°C şi agitat timp de aproximativ 4 ore la aproximativ 90°C. Amestecul de reacţie a fost apoi răcit la aproximativ 17°C şi fazele au fost separate. Faza organică a fost tratată cu cărbune activat (1500 g), încălzită la aproximativ 70°C, agitată la aproximativ 70°C timp de aproximativ 4 ore, şi răcită la aproximativ 21°C. Amestecul a fost filtrat prin Celite (1500 g) şi turta de filtru a fost spălată cu 2-propanol (15,0 L). Filtratele combinate şi spălate au fost concentrate sub vid la aproximativ 58°C pentru a da produsul brut dorit, 1'-(1-etoxi-etil)-3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (2593 g), care a fost utilizat în tratamentul ulterior.

1'-(1-etoxi-etil)-3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolilul brut (2590 g) şi acetatul de etil (EtOAc, 15,0 L) au fost încărcate într-un reactor. Separat, o soluţie apoasă de NaHSO3 a fost preparată amestecând bine NaHSO3 (1500 g) şi apa potabilă (8,0 L). Soluţia apoasă de NaHSO3 a fost adăugată la amestecul de reacţie, care a fost încălzit la 65°C - 70°C, şi agitat la 65°C - 70°C timp de aproximativ 2,5 ore. Fazele au fost separate şi faza organică a fost ţinută în reactor. Separat, o soluţie apoasă de NaHSO3 a fost preparată amestecând bine NaHSO3 (1500 g) şi apa potabilă (8,0 L). Soluţia apoasă de NaHSO3 a fost adăugată la amestecul de reacţie, care a fost încălzit la 65°C - 70°C, şi agitat la 65°C - 70°C timp de aproximativ 3,5 ore. Fazele au fost separate. O coloană cromatografică a fost încărcată secvenţial cu nisip de mare (3000 g), acetat de etil (EtOAc, 15,0 L), şi gel de siliciu (SiO2, 4500 g). Gelul de siliciu şi solventul au fost amestecate şi solventul a fost eluat la suprafaţa gelului de siliciu. Nisipul de mare (3000 g) a fost încărcat la partea superioară a coloanei. Amestecul de reacţie a fost încărcat pe coloana şi eluat cu acetat de etil (18,0 L). Fracţiunile dorite au fost combinate şi soluţia combinată a fost concentrată sub vid la aproximativ 55°C pentru a da produsul purificat pe coloană (1760 g), care a fost apoi încărcat în reactorul cu clorură de metilen (16,0 L). S-a încărcat si-tiol (160 g) în reactor şi amestecul de reacţie a fost încălzit la 35°C - 40°C şi agitat la 35°C - 40°C timp de aproximativ 2 ore. Amestecul a fost filtrat şi turta de filtru a fost spălată cu clorură de metilen (3,5 L). Filtratele combinate şi soluţia de spălare au fost concentrate sub vid pentru a da produsul purificat dorit, 1'-(1-etoxi-etil)-3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (1600 g), care a conţinut solvent rezidual şi a fost utilizat direct în reacţia ulterioară. 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 12,17 (s, 1H), 7,89 (s, 1H), 7,56 (s, 1H), 5,53 (q, J = 6,0 Hz, 1H), 3,41 (dq, J = 9,6, 7,0 Hz, 1H), 3,19 (dq, J = 9,6, 7,0 Hz, 1H), 2,20 (s, 6H), 2,10, 1,60 (d, J = 6,0 Hz, 3H), 1,01 (t, J = 7,0 Hz, 3H) ppm; 13C RMN (101 MHz, DMSO-d6) δ 145,7, 137,75, 135,9, 125,48, 114,94, 108,69, 86,84, 63,57, 21,84, 15,43, 13,86 ppm.

Etapa 2. Clorhidrat de 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2x HCl)

Un reactor din sticlă de 100 L a fost purjat cu azot şi încărcat cu 1'-(1-etoxietil)-3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (5723 g, pe baza randamentului teoretic), 2-propanol (IPA, 13,0 L), şi acid clorhidric concentrat (HCl, 4,08 L) la temperatura camerei. Amestecul de reacţie rezultat a fost încălzit la aproximativ 60°C - 65°C şi agitat la 60°C - 65°C timp de aproximativ 2 ore. Amestecul de reacţie a fost răcit la temperatura camerei şi agitat la temperatura camerei timp de aproximativ 1 oră. Solidele au fost colectate prin filtrare şi turta de filtru a fost spălată cu 2-propanol (6,5 L). Produsul a fost uscat cu aer pentru a da produsul dorit, clorhidrat de 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (3088 g, 63,6% pentru două etape), ca solid alb. 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 7,94 (s, 2H), 2,38 (s, 6H) ppm; 13C RMN (101 MHz, DMSO-d6) δ 141,95, 132,75, 111,78, 109,70, 10,97 ppm.

Etapa 3. 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2x)

Un reactor din sticlă de 100 L a fost purjat cu azot şi încărcat cu clorhidrat de 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (3010 g) şi apă potabilă (24,1 L), şi amestecul de reacţie a fost răcit la 0°C - 5°C. Separat, o soluţie apoasă de NaOH a fost preparată amestecând bine NaOH (1212 g) şi apa potabilă (6,0 L). Soluţia apoasă de NaOH a fost adăugată la amestecul de reacţie în timp ce s-a menţinut temperatura la aproximativ 15°C. Amestecul de reacţie a fost încălzit la aproximativ 18°C, şi agitat la aproximativ 18°C timp de aproximativ 14 ore. Solidele au fost colectate prin filtrare şi turta de filtru a fost spălată secvenţial cu apă potabilă (30,1 L) şi n-heptan (13,5 L). Produsul a fost uscat cu aer timp de aproximativ 16 ore şi apoi uscat mai departe sub vid la aproximativ 50°C - 60°C pentru a da 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (2006 g, 81,6%) ca o pulbere albicioasă. 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 7,65 (s, 2H), 2,19 (s, 6H) ppm; 13C RMN (101 MHz, DMSO-d6) δ 140,76, 131,92, 113,44, 109,16, 12,37 ppm.

Intermediar 2. (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1x)

Etapa 1. (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1a)

Un amestec de (2S)-1,1,1-trifluoropropan-2-amină (520,96 g, 4,61 mol) în toluen (9,7 L) a fost răcit la 0°C-5°C înainte de adăugarea unei soluţii apoase 1,0 M de hidroxid de sodiu (6,92 L, 6,92 mol, 1,5 echiv) la 0°C-8°C. S-a adăugat apoi în picătură clorură de 2,4,5-trifluorobenzoil (995,62 g, 5,07 mol, 1,1 echiv) la amestec la 0°C-15°C timp de 20 min. Baia de răcire a fost îndepărtată şi amestecul de reacţie a fost încălzit la temperatura camerei şi agitat la temperatura camerei timp de 1 oră suplimentară. Cele două faze ale amestecului de reacţie au fost apoi separate. Faza organică a fost spălată cu 0,5 M soluţie apoasă de hidroxid de sodiu (4,6 L) şi concentrată sub presiune redusă pentru a da produsul brut ca solid alb. Solidul a fost apoi suspendat în n-heptan (2,3 L) la 50°C timp de 1 oră, apoi răcit la temperatura camerei. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu n-heptan (1 L), şi uscate sub vid timp de 2 zile pentru a da (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (1203,7 g, 93,2 %) ca pulbere albă. 1HNMR (300 MHz, DMSO-d6) δ 9,00 (d, J = 8,09 Hz, 1H), 7,69 (m, 2H), 4,75 (m, 1H), 1,92 (d, J = 7,00 Hz, 3H) ppm.

Etapa 2. (S)-2,5-difluoro-4-(3-hidroxiazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidă (Compusul 1b)

La un amestec de (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1a, 1807,5 g, 6,67 mol) şi clorhidrat de azetidin-3-ol (827,9 g, 7,56 mol, 1,13 echiv) în acetonitril (3,6 L), s-a adăugat 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă (DBU, 2335,2 g, 15,33 mol, 2,3 echiv) în porţii. Reacţia exotermică a ridicat temperatura internă de la 12°C până la 58°C când primele 1000 g de DBU au fost încărcate timp de 25 minute. DBU rămas a fost adăugat la 58°C-68°C timp de 20 minute, şi amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la 58°C-68°C timp de 1 oră. Amestecul de reacţie a fost apoi răcit la temperatura camerei şi tratat cu 1,0 M soluţie apoasă de acid clorhidric (4,34 L). Amestecul a fost agitat la temperatura camerei timp de 15 minute şi s-a adăugat apă (6 L). Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 1 oră. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu apă (2 L), şi uscate sub vid timp de 4 zile pentru a da (S)-2,5-difluoro-4-(3-hidroxiazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamida (2009,8 g, 93,0%) ca pulbere albă. 1H-RMN (300 MHz, DMSO-d6) δ 8,38 (d, J = 8,71 Hz , 1H), 7,26 (dd, J = 12,91 Hz, 1H), 6,38 (dd, J = 12,29 Hz, 1H), 5,70 (d, J = 6,38, 1H), 4,75 (m, 1H), 4,56 (m, 1H), 4,22 (m, 2H), 3,71 (m, 2H), 1,28 (d, J = 7,16, 3H) ppm.

Etapa 3. (S)-2,5-difluoro-4-(3-oxoazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2il) benzamidă (Compusul 1c)

O soluţie de 2,5-difluoro-4-(3-hidroxiazetidin-1-il)-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (Compusul 1b, 1672,6 g, 5,16 mol) şi diacetat de iodobenzan (1923,5 g, 5,98 mol, 1,16 echiv) în clorură de metilen (8,5 L) a fost adăugată la radicalul liber 2,2,6,6-tetrametil-1-piperidiniloxi (TEMPO, 20,9 g, 0,13 mol, 0,025 echiv) la 10°C-12°C. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la 10°C-12°C, cu temperatura internă ajungând la 36°C-38°C timp de 30-60 minute. A fost utilizată o baie de răcirea de IPA şi gheaţă uscată pentru a controla temperatura de reacţie. Odată ce temperatura amestecului intern a fost redusă până sub 25°C, amestecul de reacţie a fost apoi încălzit la 35°C-38°C şi agitat la 35°C-38°C timp de 2-3 ore suplimentare. Amestecul de reacţie a fost apoi răcit la temperatura camerei şi stins cu o soluţie apoasă (8,0 L) de tiosulfat de sodiu (82,9 g, 0,52 mol) şi fosfat de potasiu (950,0 g, 4,5 mol). Au fost separate două faze şi faza organică a fost spălată cu apă (2 × 4 L). Soluţia organică a fost apoi concentrată sub presiune redusă pentru a da produsul brut dorit ca solid. Solidul a fost suspendat în n-heptan (10 L) la temperatura camerei timp de 30 minute. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu n-heptan (2 × 2 L), şi uscate sub vid peste noapte pentru a da (S)-2,5-difluoro-4-(3-oxoazetidin-1-il)-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamida (1552,1 g, 93,4%) ca pulbere arămie. 1H-RMN (300 MHz, DMSO-d6) δ 8,50 (d, J = 8,72 Hz, 1H), 7,35 (dd, J = 12,6 Hz, 1H), 6,62 (dd, J = 12,1 Hz, 1H), 4,81 (s, 4H), 4,56 (m, 1H), 1,30 (d, J = 7,0 Hz, 3H) ppm.

Etapa 4. (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan -2-il)benzamidă (Compusul 1x)

S-a adăugat cianometilfosfonat de dietil (422,6 g, 2,39 mol, 0,98 echiv) la o soluţie de 1,0 M terţ-butoxid de potasiu în THF (1996,6 g, 2,27 mol, 0,94 echiv) şi sub azot, timp de 10 min la 5°C-25°C. Amestecul rezultat a fost apoi încălzit la temperatura camerei şi agitat timp de 1 oră pentru a genera o soluţie limpede (soluţia A). Sub azot, s-a adăugat [2,5-difluoro-4-(3-oxoazetidin-1-il)-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil] benzamidă (Compusul 1c, 784,2 g, 2,43 mol) la un amestec de etanol (EtOH, 0,75 L) şi tetrahidrofuran (THF, 2,9 L) pentru a forma o soluţie (soluţia B). Soluţia rezultată B a fost apoi răcită la -5°C într-o baie cu gheaţă uscată-IPA, şi soluţia A a fost adăugată la soluţia B în 30 minute la -5°C-5°C. Amestecul rezultat a fost agitat la 0°C-5°C timp de 60 minute. Amestecul de reacţie a fost apoi stins prin adăugarea de apă (9,4 L) timp de 10 minute. Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 60 minute. Solidele au fost apoi colectate prin filtrare şi spălate cu apă (2 L) şi n-heptan (2,4 L) pentru a da o pulbere maro. Solidul maro a fost suspendat în metil terţ-butil eter (MTBE, 4 L), peste noapte la temperatura camerei. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu MTBE (1 L), şi uscate sub vid timp de 3 zile pentru a da (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (671,1 g, 94%) ca un pulbere albicioasă. 1H-RMN (300 MHz, DMSO-d6) δ 8,50 (d, J = 9,95 Hz, 1H), 7,31 (dd, J = 12,4 Hz, 1H), 6,58 (dd, J = 12,0 Hz, 1H), 5,88 (m, 1H), 4,86 - 4,75 (m, 5H), 1,31 (d, J = 7,0 Hz, 3H) ppm.

Intermediar 3. 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil (Compusul 1y)

Etapa 1. Clorhidrat de 1-benzhidrilazetidin-3-ol

O soluţie de difenilmetanamină (2737 g, 15,0 mol, 1,04 echiv) în metanol (MeOH, 6 L) a fost tratată cu 2-(clorometil)oxiran (1330 g, 14,5 mol) la temperatura ambiantă. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de 3 zile apoi încălzit la reflux timp de 3 zile suplimentare. Amestecul de reacţie a fost apoi răcit la temperatura camerei şi apoi până la 0°C - 5°C într-o baie cu gheaţă. Solidele au fost colectate prin filtrare şi spălate cu acetonă (4 L) pentru a da primul recoltă a produsului brut dorit (1516 g). Filtratul a fost concentrat sub presiune redusă şi semisolidul rezultat a fost diluat cu acetonă (1 L). Acest solid a fost apoi colectat prin filtrare pentru a da cea de a doua recoltă a produsului brut dorit (221 g). Produsul brut, clorhidrat de 1-benzhidrilazetidin-3-ol (1737 g, randament 43,4%), a fost utilizat în reacţia ulterioară fără purificare suplimentară. 1HNMR (300 MHz, DMSO-d6) δ 12,28 (br. d, 1H), 7,7 (m, 5H), 7,49 (m, 5H), 6,38 (d, 1H), 4,72 (br. s, 1H), 4,46 (m, 1H), 4,12 (m, 2H), 3,85 (m, 2H) ppm; C16H18ClNO (MW 275,77; C16H17NO pentru bază liberă, MW, 239,31), LCMS (EI) m/e 240 (M+ + H).

Etapa 2. 3-hidroxiazetidin-1-carboxilat de terţ-butil

O suspensie de clorhidrat de 1-benzhidrilazetidin-3-ol (625 g, 2,27 mol) într-o soluţie apoasa 10% de carbonat de sodiu (Na2CO3, 5 L) şi diclorometan (CH2Cl2, 5 L) a fost agitată la temperatura camerei până când toate solidele s-au dizolvat. Cele două straturi au fost separate, şi stratul apos a fost extras cu diclorometan (CH2Cl2, 2 L). Organicele combinate extrase au fost uscate pe sulfat de sodiu (Na2SO4) şi concentrate sub presiune redusă. Baza liberă de 1-benzhidrilazetidin-3-ol brută rezultată a fost apoi dizolvată în THF (6 L) şi soluţia a fost plasată într-o bombă Parr mare. S-au adăugat dicarbonat de di-terţ-butil (BOC2O, 545 g, 2,5 mol, 1,1 echiv) şi 20% paladiu (Pd) pe carbon (125 g, umed 50%) la bomba Parr. Vasul a fost încărcat până la 30 psi cu gaz de hidrogen (H2) şi agitat sub o atmosferă constantă de hidrogen (vasul a fost reîncărcat de trei ori pentru a menţine presiunea la 30 psi) la temperatura camerei timp de 18 ore. Amestecul de reacţie a fost filtrat printr-un strat de celite şi stratul de celite a fost spălat cu THF (4 L). Filtratele au fost concentrate sub presiune redusă pentru a îndepărta solventul şi reziduul a fost încărcat pe o coloană Biotage 150 cu o cantitate minimă de diclorometan (CH2Cl2). Coloana a fost eluată cu 20% - 50% acetat de etil în n-heptan şi fracţiunile conţinând produsul pur dorit, 3-hidroxiazetidin-1-carboxilat de terţ-butil, au fost colectate şi combinate. Solvenţii au fost îndepărtaţi sub presiune redusă pentru a da 3-hidroxiazetidin-1-carboxilatul de terţ-butil (357 g, randament 90,8%) ca ulei incolor, care s-a solidificat după ce a stat la temperatura ambiantă în vid. 1HNMR (300 MHz, CDCl3), δ 4,56 (m 1H), 4,13 (m, 2H), 3,81 (m, 2H), 1,43 (s, 9H) ppm.

Etapa 3. 3-oxoazetidin-1-carboxilat de terţ-butil

O soluţie de 3-hidroxiazetidin-1-carboxilat de terţ-butil (50 g, 289 mmol) în acetat de etil (400 mL) a fost răcită la 0°C. Soluţia rezultată a fost apoi tratată cu TEMPO solid (0,5 g, 3,2 mmol, 0,011 echiv) şi o soluţie de bromură de potasiu (KBr, 3,9 g, 33,2 mmol, 0,115 echiv) în apă (60 mL) la 0°C - 5°C. În timp ce s-a menţinut temperatura reacţiei între 0°C - 5°C, s-au adăugat o soluţie de bicarbonat de sodiu apos saturat (NaHCOs, 450 mL) şi o soluţie apoasă de hipoclorit de sodiu (NaClO, 10% - 13 % clor disponibil, 450 mL). Când s-a adăugat cantitatea suplimentară de soluţie de hipoclorit de sodiu, culoarea amestecului de reacţie estompat treptat. Când materie primă a fost consumată, culoarea a amestecului de reacţie nu s-a mai modificat. Amestecul de reacţie a fost apoi diluat cu acetat de etil (EtOAc, 500 mL) şi au fost separate două straturi. Stratul organic a fost spălat cu apă (500 mL) şi soluţie apoasă saturată de clorură de sodiu (500 mL) şi uscat pe sulfat de sodiu (Na2SO4). Solventul a fost apoi îndepărtat sub presiune redusă pentru a da produsul brut, 3-oxoazetidin-1-carboxilat de terţ-butil (48 g, 49,47 g teoretic, randament de 97%), care a fost utilizat direct în etapa următoare fără purificare suplimentară. 1HNMR (CDCl3, 300 MHz) δ 4,65 (s, 4H), 1,42 (s, 9H) ppm.

Etapa 4. 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil

S-au adăugat dietil cianometil fosfat (745 g, 4,20 mol, 1,20 echiv) şi tetrahidrofuran anhidru (THF, 9 L) la un flacon cu patru gâturi la temperatura camerei. Soluţia a fost răcită cu o baie cu gheaţă-metanol la -14°C şi s-a adăugat o soluţie 1,0 M de terţ-butoxid de potasiu (t-BuOK) în tetrahidrofuran anhidru (THF, 3,85 L, 3,85 mol, 1,1 echiv) timp de 20 min, menţinând temperatura reacţiei sub -5°C. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat timp de 3 ore la -10°C şi s-a adăugat o soluţie de 1-terţ-butoxicarbonil-3-azetidinonă (600 g, 3,50 mol) în tetrahidrofuran anhidru (THF, 2 L) timp de 2 ore, menţinând temperatura internă sub -5°C. Amestecul de reacţie a fost agitat la -5°C până la -10°C timp de 1 oră şi apoi încălzit încet la temperatura camerei şi agitat la temperatura camerei peste noapte. Amestecul de reacţie a fost apoi diluat cu apă (4,5 L) şi soluţie apoasă saturată de clorură de sodiu (NaCl, 4,5 L) şi extras cu acetat de etil (EtOAc, 2 × 9 L). Straturile organice combinate au fost spălate cu saramură (6 L) şi uscate pe sulfat de sodiu anhidru (Na2SO4). Solventul a fost îndepărtat sub presiune redusă şi reziduul a fost diluat cu diclorometan (CH2Cl2, 4 L) înainte de a fi absorbit pe gel de siliciu (SiO2, 1,5 kg). Produsul brut, care a fost absorbit pe gel de siliciu, a fost purificat prin cromatografie rapidă pe coloană (SiO2, 3,5 kg, 0% - 25% EtOAc şi eluare cu gradient de n-hexani) pentru a da 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilatul de terţ-butil (414,7 g, randament 61%) ca solid alb. 1H RMN (300MHz, CDCl3) δ 5,40 (m, 1H), 4,70 (m, 2H), 4,61 (m, 2H), 1,46 (s, 9H) ppm; C10H14N2O2 (MW, 194,23), LCMS (EI) m/e 217 (M+ + Na).

Intermediar 4. Sinteza alternativă de (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1a)

Etapa 1. Clorură de 2,4,5-trifluorobenzoil

Într-un reactor de 100 L, s-au încărcat SOCl2 (34,9 kg), DMF (0,34 L), şi acid 2,4,5-trifluorobenzoic (32,3 kg). Lotul a fost încălzit la 80°C şi agitat la 80°C - 90°C timp de 9 ore. Lotul a fost răcit la 50°C - 60°C, şi distilat sub vid la 60°C până când distilarea a fost oprită. S-au încărcat 14 kg de toluen în reactor şi lotul a fost distilat continuu la 60°C pentru a da produsul brut, clorură de 2,4,5-trifluorobenzoil (46,28 kg, 88% prin HPLC), care a fost utilizat direct în reacţia următoare.

Etapa 2. (S)-2,4,5-trifluoro-N(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (Compusul 1a)

O soluţie apoasă (158 L) conţinând sare clorhidrat de (S)-1,1,1-trifluoropropan-2-amină (35 kg) a fost încărcată într-un reactor de 1000 L, şi toluenul (198 kg) a fost încărcat într-un reactor urmat de adăugarea în porţii de K2CO3 (82 kg). Clorura de 2,4,5-trifluorobenzoil (36,1 kg) a fost dizolvată în toluen (40 kg), şi soluţia de toluen a fost încărcată în reactor cu soluţia de toluen a intermediarului aminic. Amestecul rezultat a fost agitat la 20°C timp de 2 ore. Lotul a fost filtrat şi turta de filtru a fost spălată cu toluen (117 kg). Filtratul şi spălatul au fost încărcate într-un reactor de 1000 L, şi o soluţie apoasă 1N de NaOH (125 kg) a fost încărcată în reactor. Amestecul a fost agitat timp de 2 ore şi fazele au fost lăsate să se despartă. Faza apoasă a fost eliminată, şi faza organică a fost spălată de două ori cu apă (135 kg) şi depozitată într-un recipient curat (soluţia 1). O porţiune separată (porţiunea 2) a fost tratată în acelaşi mod pentru a da soluţia 2. Soluţia 1 şi soluţia 2 au fost încărcate într-un reactor de 1000 L, şi în reactor s-a încărcat Na2SO4 (104 kg). Amestecul a fost agitat timp de 2 ore, filtrat, şi turta de filtru a fost spălată cu toluen (90 kg). Filtratul şi spălatul au fost încărcate într-un reactor de 500 L, şi lotul a fost distilat sub vid la 50°C. S-au încărcat toluen (14 kg) şi heptan (166 kg) în reactorul de 500 L şi lotul a fost agitat la 80°C până când s-a obţinut o soluţie. Soluţia a fost răcită la 25°C şi agitată timp de 2 ore. Produsul a fost izolat prin filtrare în vid, şi turta de filtru a fost spălată cu n-heptan (40 kg). Turta de filtru a fost uscată sub vid la ≤50°C pentru a da produsul brut, (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (87,0 kg; 79,0% din masă de LOD; greutate netă: 68,7 kg; 68%; 69,4% prin HPLC; 97,1 ee% prin HPLC chirală), care a fost purificată suplimentar dintr-un amestec de IPA şi n-heptan în conformitate cu următoarele proceduri.

La un reactor de 500 L, s-a încărcat IPA (30,5 kg), heptan (213 kg) şi (S)-2,4,5-trifluoro-N (1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă brută (70 kg). Amestecul a fost încălzit la 85°C şi agitat pentru a forma o soluţie limpede. Lotul a fost răcit la 20°C, şi agitat timp de 12 ore. Lotul a fost filtrat, şi turta de filtru a fost spălată cu n-heptan (48 kg), şi uscată sub vid la 50°C pentru a da produsul purificat, (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (37,5 kg, 54%; puritate HPLC: 98,8%; 99,7 ee% prin HPLC chirală). 1HNMR (300 MHz, CDCl3) δ 7,96 (m, 1H), 7,01 (m, 1H), 6,71 (m, 1H), 4,93 (m, 1H), 1,44 (d, J = 8,00 Hz, 3H) ppm.

Exemplul 1. Sinteză de sare a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il) azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (sarea acidului fosforic a Compusului 1)

Etapa 1. 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (baza liberă a Compusului 1)

S-au încărcat clorhidrat de 3,5-dimetil-1H,1'H-[4,4']bipirazolil (Compusul 2x HCl, 2002 g, 12,34 mol, 1,1 echiv), DMF (3,9 L), şi DBU (0,201 L, 204,6 g, 1,34 mol, 0,12 echiv) la un reactor de 50 L şi amestecul de reacţie a fost încălzit la 50°C-60°C şi agitat timp de aproximativ 30 minute. Separat, a fost preparată o soluţie amestecând bine (S)-4-(3-(cianometilen)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamida (Compusul 1x, 3872 g, 11,21 mol) şi DMF (11,6 L). S-a adăugat apoi soluţia Compusului 1x în DMF la amestecul de reacţie în timp ce se menţine temperatura la aproximativ 61°C. Amestecul de reacţie rezultat a fost agitat la aproximativ 60°C timp de aproximativ 3,5 ore. Amestecul de reacţie a fost apoi răcit la temperatura camerei şi la reactor s-a adăugat apă (77,4 L). Amestecul de reacţie răcit a fost adăugat în apă în timp ce s-a menţinut temperatura la aproximativ 21°C. Amestecul rezultat a fost agitat la temperatura camerei timp de aproximativ 1,5 ore. Solidele au fost colectate prin filtrare şi turta de filtru a fost spălată cu apă potabilă (38,7 L). Turta umedă a fost uscată cu aer pentru a da 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil] benzamidă (baza liberă a Compusului 1, 5849 g).

O coloană cromatografică a fost încărcată secvenţial cu acetat de etil (9,9 L), CH2Cl2 (22,4 L) şi gel de siliciu (8000 g), amestecate bine, şi eluate la suprafaţa gelului de siliciu. Baza liberă brută a Compusului 1 (1006 g), gelul de siliciu (4000 g), şi CH2Cl2 (8,0 L) au fost încărcate la un prim evaporator rotativ şi rotite la aproximativ 22°C timp de aproximativ 45 minute fără colectarea solventului. Baza liberă brută a Compusului 1 (1008 g) şi gelul de siliciu (4002 g) şi CH2Cl2 (8,0 L) au fost încărcate la un al doilea evaporator rotativ şi rotite la aproximativ 23°C timp de aproximativ 45 minute fără colectarea solventului. Ambele amestecuri au fost apoi concentrate la aproximativ 34°C sub presiune redusă, şi reziduurile au fost încărcate pe coloană. Nisipul de mare (5010 g) a fost încărcat pe coloană. Coloana a fost eluată secvenţial cu eluentul colectat (16 L), 30% (v/v) EtOAc-CH2Cl2 (preparat separat din 31,2 L de EtOAc şi 72,8 L de CH2Cl2), 5% (v/v) MeOH-CH2Cl2 (preparat separat din 2,5 L de MeOH şi 47,5 L de CH2Cl2), şi 8% (v/v) MeOH-CH2Cl2 (preparat separat din 4,8 L de MeOH şi 55,2 L de CH2Cl2). Fracţiunile combinate au fost concentrate sub presiune redusă la aproximativ 45°C pentru a da baza liberă pură a Compusului 1 (1824 g). Au fost efectuate patru loturi de purificare pe coloană pentru a da 5181 g de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă pură (baza liberă a Compusului 1; randament 91%). 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 12,22 (s, 1H), 8,50 (d, J = 8,7 Hz, 1H), 8,13 (s, 1H), 7,72 (s, 1H), 7,36 (dd, J = 12,5, 6,3 Hz, 1H), 6,62 (dd, J = 11,9, 7,3 Hz, 1H), 4,78 (m, 1H), 4,64 (d, J = 8,9 Hz, 2H), 4,40 (d, J = 9,1 Hz, 2H), 3,66 (s, 2H), 2,23 (s, 6H), 1,31 (d, J = 7,0 Hz, 3H) ppm; 13C RMN (101 MHz, DMSO-d6) δ 162,8, 156,7 (d, J = 246,6 Hz), 146,9 (d, J = 236,9 Hz), 145,2, 141,6 (t, J = 12,3 Hz), 138,3, 135,5, 125,8 (q, J = 281,9 Hz), 125,6, 117,2, 116,4 (d, J = 26,4 Hz), 115,2, 111,3 (dd, J = 15,7, 5,8 Hz), 107,7, 102,0 (d, J = 29,1 Hz), 62,4, 57,7, 45,8 (q, J = 30,8 Hz), 27,0, 13,3, 13,3, 10,4 ppm; 19F RMN (282 MHz, DMSO-d6) δ -76,17 (d, J = 7,4 Hz), -116,89 (s), -139,71 (s) ppm.

Etapa 2. Sare a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1yl]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil] benzamidă (sarea brută a acidului fosforic a Compusului 1)

La o soluţie limpede de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (baza liberă a Compusului 1, 405,0 g, 798,1 mmol) în metanol (MeOH, 520,0 mL) şi 2-propanol (IPA, 2550,0 mL) la 50°C, a fost adăugată o soluţie de acid fosforic (85% din masă apoasă, 119,65 g, 1037,8 mmol, 1,3 echiv) în alcool izopropilic (IPA, 120,0 mL) timp de 18 minute. Suspensia rezultată a fost agitată la 50°C timp de 1 oră. S-a adăugat apoi n-heptan (4050,0 mL) timp de 40 min în timp ce s-a menţinut temperatura internă între 46°C-53°C. După adăugarea n-heptanului, suspensia a fost răcită la temperatura camerei şi agitată timp de 19 ore. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu un amestec de 2-propanol/şi n-heptan (3 până la 10 din volum, 2 × 700 mL) urmate de n-heptan (3 × 550 mL), şi uscate sub vid la temperatura camerei pentru a da sarea brută a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin -1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (sarea brută a acidului fosforic a Compusului 1, 434,6 g, randament 89,9%).

Etapa 3. Sare a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil] benzamidă (sarea acidului fosforic a Compusului 1, purificată)

Sarea acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol -1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (sarea brută a acidului fosforic a Compusului 1, 958,3 g, 1583 mmol) şi metanolul (MeOH, 9583,0 mL) au fost încărcate într-un flacon de 22 L la temperatura camerei. Suspensia rezultată a fost încălzită la 50°C pentru a da o soluţie limpede portocaliu deschis. Soluţia a fost filtrată prin lustruire, transferată într-un flacon de 22 L şi încălzită pentru a îndepărta metanolul timp de 70 min. S-a adăugat apoi 2-propanol (IPA, 7700 mL) la flacon timp de 30 min în timp ce s-a menţinut temperatura internă între 50°C-65°C. S-a adăugat apoi n-heptan (14400 mL) în porţii în timp ce s-a menţinut o distilare a amestecului de solvenţi (MeOH, IPA, şi n-heptan) timp de 2,5 ore. A fost distilat un total de 10818 g (15000 mL) de amestec de solvenţi. Suspensia rezultată a fost răcită la temperatura camerei şi agitată timp de 17 ore. Solidele au fost colectate prin filtrare, spălate cu un amestec de 2-propanol (IPA) şi n-heptan (1 până la 5 din volum, 3000 mL) urmate de n-heptan (3 × 4000 mL), şi uscate sub vid la temperatura camerei pentru a da sarea acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (sarea acidului fosforic a Compusului 1, 925,7 g, randament 96,6%) ca pulbere albicioasă cristalină. 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 9,35 (br. s, 4H), 8,50 (d, J = 8,9 Hz, 1H), 8,11 (s, 1H), 7,70 (s, 1H), 7,34 (dd, J = 12,5, 6,4 Hz, 1H), 6,61 (dd, J = 12,0, 7,4 Hz, 1H), 4,86 - 4,69 (m, 1H), 4,61 (d, J = 8,9 Hz, 2H), 4,38 (d, J = 8,9 Hz, 2H), 3,64 (s, 2H), 2,21 (s, 6H), 1,30 (d, J = 7,1 Hz, 3H) ppm; 13C RMN (100 MHz, DMSO-d6) δ 162,8, 156,7 (d, JCF = 246,5 Hz), 146,9 (d, JCF = 236,1 Hz), 141,6 (dd, JCF = 13,0, 11,7 Hz), 140,3, 138,3, 125,8 (q, JCF = 281,8 Hz), 125,6, 117,2, 116,4 (dd, JCF = 22,3, 4,6 Hz), 115,1, 111,3 (dd, JCF = 15,7, 5,8 Hz), 107,7 , 102,0 (dd, JCF = 29,5, 4,5 Hz), 62,3, 57,7, 57,7, 45,8 (q, JCF = 30,5 Hz), 27,0, 13,3 (d, JCF = 1,7 Hz), 11,7 ppm; C23H22F5N7O (MW 507,46), LCMS (EI) m/e 508,1 (M+ + H).

Raportul de sare al acidului fosforic a fost măsurat prin 1H RMN la 1,01 acid fosforic la bază liberă a Compusului 1. Aceeaşi formă cristalină de substanţă medicamentoasă a sării acidului fosforic al Compusului 1 a fost preparată consistent după procedurile de preparare şi purificare descrise mai sus. Această formă a fost confirmată prin calorimetrie cu scanare diferenţială (DSC) aşa cum se arată în FIG. 1, analiză termogravimetrică (TGA) aşa cum se arată în FIG. 2, şi difracţie cu raze X pe pulbere (XRPD) aşa cum se arată în FIG. 3.

Exemplul 2. Sinteză alternativă de sare a acidului fosforic de 4-[3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol-1-il)azetidin-1-il]-2,5-difluoro-N-[(1S)-2,2,2-trifluoro-1-metiletil]benzamidă (sarea acidului fosforic a Compusului 1)

Etapa 1. 3-(cianometilj-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil

Un reactor uscat căptuşit cu sticlă, de 250 L, a fost încărcat cu sulfoxid de dimetil anhidru(DMSO; 57,0 L), care a fost încălzit la 32°C. Odată ce solventul a atins temperatura, în vasul de reacţie s-a încărcat 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil (Compusul 1y, 22,8 kg, 117,4 mol, 1,0 echiv), urmat de 3,5-dimetil-4,4'-bipirazol (Compusul 2x, 20,0 kg, 123,3 mol, 1,05 echiv). Amestecul de reacţie a fost răcit la 24°C, la vasul de reacţie s-a încărcat DBU (4,4 L, 29,56 mol, 0,25 echiv), şi soluţia rezultată a fost agitată timp de cel puţin 2 ore. Amestecul de reacţie a fost apoi diluat cu clorură de metilen (116 L) şi încărcat la o soluţie apoasă de 10% acid citric şi 10% NaCl (97 L). Stratul organic inferior a fost separat din amestecul bifazic şi stratul apos a fost extras cu clorură de metilen (58 L). Straturile organice combinate au fost apoi spălate de două ori cu o soluţie apoasă de 10% acid citric şi 10% NaCl (97 L). Ca o parte din cea de a doua spălare, la stratul organic s-a adaugat clorură de metilen suplimentară (DCM) (58 L). După spălare, la amestecul de reacţie s-a încărcat acetat de izopropil (465 L), în timp ce s-a efectuat o distilare la volum constant. În timpul distilării, s-a format un solid alb. Suspensia rezultată a fost răcită la 20°C, agitată timp de cel puţin 4 ore, filtrată, şi uscată pentru a da produsul dorit, 3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil (30,4 kg, 79%), ca solid alb. 1H RMN (400 MHz, DMSO-d6) δ 12,19 (s, 1H), 8,06 (s, 1H), 7,70 (s, 1H), 4,41 (d, J = 9,4 Hz, 2H), 4,18 (d, J = 9,3 Hz, 2H), 3,55 (s, 2H), 2,23 (d, J = 19,5 Hz, 6H), 1,41 (s, 9H) ppm; C18H24N6O2, (MW 356,42), LCMS (EI) m/e 357,4 (M++H).

Etapa 2. 2-(3-(3',5'-Dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-3-il)acetonitril

La un reactor că[tuşit cu sticlă, de 450 L, s-a încărcat clorură de metilen (300 L) şi 3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-carboxilat de terţ-butil (30,0 kg, 84,17 mol, 1,000 echiv). S-a adăugat TMSI (14,4 L, 101,45 mol, 1,205 echiv) şi soluţia rezultată a fost agitată timp de cel puţin 2 ore la 25°C. În reactor s-a încărcat metanol (4,3 L, 106,12 mol, 1,261 echiv) şi amestecul de reacţie a fost agitat timp de 30 minute suplimentare. Amestecul de reacţie a fost apoi încălzit pentru a îndepărta clorura de metilen (150 L) prin distilare. După ce distilarea a fost completă, în vas s-a încărcat acetat de izopropil (IPAc, 150 L) la 25°C şi amestecul de reacţie a fost agitat timp de 1 oră. Suspensia rezultată a fost filtrată şi spălată cu IP Ac pentru a da un amestec brut de 2-(3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-3-il) acetonitril şi sare a acidului dihidroiodic de 2-(3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-3-il)acetonitril ca solid galben (68 kg).

Solidul brut a fost apoi transferat la un reactor căptuşit cu sticlă de 450 L, încărcat cu clorură de metilen (360 L). În reactor s-a încărcat trietilamină (14 L, 100,80 mol, 1,198 echiv) în 30 min şi amestecul rezultat a fost agitat la 25°C timp de 12 ore. Suspensia rezultată a fost filtrată, spălată o dată cu clorură de metilen şi de trei ori cu IPAc, filtrată, şi uscată pentru a da produsul dorit, 2-(3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-3-il)acetonitril (16,8 kg, 78%), ca solid alb. 1H RMN (600 MHz, DMSO-d6) δ 10,16 (q, J = 7,0 Hz, 1H), 9,90 (s, 1H), 8,45 (s, 1H), 7,92 (s, 1H), 4,65 - 4,55 (m, 2H), 4,36 - 4,25 (m, 2H), 3,88 (s, 2H), 2,41 (s, 6H) ppm; C13H16N6, (MW 256,31), LCMS (EI) m/e 257,2 (M+ + H).

Etapa 3. Sare a acidului clorhidric de (S)-4-(3-(Cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidă

La un reactor căptuşit cu sticlă de 250 L, s-au încărcat 2-(3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-3-il)acetonitril (12 kg, 46,8 mol, 1,00 echiv), (S)-2,4,5-trifluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (14,6 kg, 53,8 mol, 1,15 echiv), NaHCO3 (4,1 kg, 49,1 mol, 1,05 echiv), LiCl (4,0 kg, 93,6 mol, 2,00 echiv) şi DMSO (96 L, 8 V). Amestecul de reacţie rezultat a fost încălzit la 85°C timp de cel puţin 7 ore şi soluţia rezultată a fost apoi răcită la temperatura camerei. Amestecul de reacţie a fost diluat cu acetat de izopropil (147 L, 12 V) şi apoi apă (120 L, 10 V). Stratul apos a fost separat şi stratul organic rămas a fost spălat cu soluţie apoasă 1% din masă de acid citric (88 L, 7,3 V) şi apă (88 L, 7,3 V) înainte de a fi concentrat până la aproximativ 133 L (11 V). S-a adăugat apoi acetat de izopropil (147 L, 12,25 V) la amestec în timp ce s-a efectuat o distilare la volum constant. În continuare, în reactor a fost încărcată o soluţie de HCl în IPA (2,5% din masă, 96 L, 8 V) şi soluţia rezultată a fost agitată la temperatura camerei. După 1 oră, s-a încărcat metilciclohexan (220 L, 18,1 V) la suspensie şi suspensia rezultată a fost agitată la temperatura camerei timp de 4 ore suplimentare. Suspensia rezultată a fost filtrată şi turta umedă a fost spălată cu un amestec de metilciclohexan şi acetat de izopropil (3:1, 60 L, 5V), urmat de metilciclohexan (60L, 5V). În final turta umedă a fost uscată la 50°C - 60°C sub vid pentru a da produsul brut dorit, clorhidrat de (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidă (22,4 kg, 88%).

Etapa 4. Sare a acidului fosforic a (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il) benzamidei

La un reactor căptuşit cu sticlă de 450 L, s-a încărcat acetat de izopropil (286 L, 10V) şi sare a acidului clorhidric de (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (28,6 kg), urmată de KHCO3 (86 L, 10 g% în apă, 3V). Suspensia a fost agitată până când s-a obţinut o soluţie limpede. Mai departe, stratul apos a fost îndepărtat şi organicele au fost spălat cu apă (86 L (3V)) şi apoi filtrate pe cărbune la un al doilea reactor căptuşit cu sticlă. Organicele au fost concentrate pentru a îndepărta 240 L (8,4V) de solvent la 50°C sub presiune redusă de 200 mbar - 400 mbar. La reziduul rezultat s-a încărcat izopropanol (163 L, 5,7 V) la 50°C şi ulterior s-a răcit la temperatura camerei. În continuare, 14,9 kg (52% din masă) de 48% din masă H3PO4 în IPA/apă au fost încărcate în reactor timp de cel puţin 2 ore şi soluţia rezultată a fost agitată la temperatura camerei timp de cel puţin 1 oră. S-a încărcat metilciclohexan (172 L, 6V) la temperatura camerei şi amestecul a fost agitat timp de cel puţin 1 oră. Suspensia a fost filtrată şi turta a fost spălată cu 1:1 IPA/metilciclohexan (86 L, 3 V), urmată de metilciclohexan (86 L, 3 V). Turta umedă a fost apoi uscată la 50°C sub vid pentru a da sarea brută a acidului fosforic de (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-l-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (28,0 kg (88%).

La un rezctor căptuşit cu sticlă de 450 L, s-a încărcat sarea brută a acidului fosforic (28,0 kg) şi metanol (336 L (12 V)), şi amestecul rezultat a fost încălzit la 50°C pentru a da o soluţie limpede. Soluţia a fost transferată într-un reactor separat printr-un filtru de lustruire. A fost utilizat MeOH (28 L, 1 V) pentru a clăti primul reactor şi apoi a fost transferat în cel de al doilea reactor prin filtrul de lustruire. Filtratul a fost apoi concentrat până la 7V prin distilarea a 196 L (7 V) de solvent la 45°C sub presiune redusă de 300 mbar - 400 mbar. În continuare, seminţe de sare pură a acidului fosforic de (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (28,0 g, 0,1% din masă) au fost încărcate în reactor şi amestecul a fost agitat la 45°C timp de cel puţin 15 min. S-a încărcat izoprapanol (196 L, 7 V) încărcate şi 196 L (7 V) de solvenţi au fost distilaţi în jur de 45°C sub presiune redusă de 100 mbar - 200 mbar. S-a încărcat izopropanol (196 L, 7 V) în reactor şi 196 L (7 V) de solvenţi au fost îndepărtaţi prin distilare. A fost efectuată IPC pentru a confirma că metanolul a fost nu mai mult de 5% în amestec. În continuare, amestecul a fost răcit la temperatura camerei şi suspensia rezultată a fost filtrată. Turta a fost spălată de două ori cu izopropanol (56 L, 2V) şi apoi uscată la 50°C sub presiune redusă pentru a da sarea acidului fosforic de (S)-4-(3-(cianometil)-3-(3',5'-dimetil-1H,1'H-[4,4'-bipirazol]-1-il)azetidin-1-il)-2,5-difluoro-N-(1,1,1-trifluoropropan-2-il)benzamidă (24,1 kg (86,1%) ca solid alb. 1H RMN (500 MHz, DMSO-d6) δ 8,53 - 8,43 (m, 1H), 8,12 (d, J = 0,7 Hz, 1H), 7,72 (s, 1H), 7,36 (dd, J = 12,5, 6,3 Hz, 1H), 6,63 (dd, J = 11,9, 7,2 Hz, 1H), 4,85 - 4,72 (m, J = 7,5 Hz, 1H), 4,64 (d, J = 9,0 Hz, 2H), 4,45 - 4,37 (m, 2H), 3,66 (s, 2H), 2,24 (s, 6H), 1,33 (d, J = 7,1 Hz, 3H) ppm; C23H25F5N7O5P (MW 605,45; C23H22F5N7O: MW 507,47), LCMS (EI) m/e 508,2 (M+ + H).

Exemplul A. Test de kinază JAK in vitro

Compuşii furnizaţi aici care sunt testaţi pentru activitate inhibitoare a JAK, ţintesc în conformitate cu următorul test in vitro descris în Park şi colab., Anayitical Biochemistry 1999, 269, 94-104. Domeniile catalitice ale JAK1 uman (a.a. 837-1142), JAK2 (a.a. 828-1132) şi JAK3 (a.a. 781-1124) cu o etichetă His N-terminală sunt exprimate utilizând baculovirus în celule de insecte şi purificate. Activitatea catalitică a JAK1, JAK2 sau JAK3 este testată prin măsurarea fosforilării unei peptide biotinilate. Peptida fosforilată este detectată prin fluorescenţă omogenă rezolvată în timp (HTRF). Valorile IC50 ale compuşilor sunt măsurate pentru fiecare kinază în reacţii de 40 microL care conţin enzima, ATP şi 500 nM peptidă în 50 mM Tris (pH 7,8) tampon cu 100 mM NaCl, 5 mM DTT, şi 0,1 mg/mL (0,01%) BSA. Pentru măsurătorile IC50 de 1 mM, concentraţia ATP în reacţii este 1 mM. Reacţiile sunt efectuate la temperatura camerei timp de 1 oră şi apoi oprite cu 20 µL 45 mM EDTA, 300 nM SA-APC, 6 nM Eu-Py20 în tampon de testare (Perkin Elmer, Boston, MA). Legarea la anticorpul marcat cu Europiu are loc pentru 40 minute şi semnalul HTRF este măsurat pe un cititor de placă Fusion (Perkin Elmer, Boston, MA). Baza liberă a Compusului 1 a avut o IC50 de ≤ 300 nM cu o selectivitate a JAK2/JAK1 de > 10 la 1 mM ATP.

Exemplul B. Teste celulare

Liniile celulare de cancer dependente de citokine şi prin urmare transducţia semnalului JAK/STAT, pentru creştere, pot fi placate la 6000 celule pe godeu (format cu placă cu 96 de godeuri) în RPMI 1640, 10% FBS, şi 1 nG/mL de citokine adecvate. Compuşii furnizaţi aici se adaugă la celule în DMSO/mediu (concentraţie finală 0,2% DMSO) şi sunt incubaţi timp de 72 ore la 37°C, 5% CO2. Efectul compusului asupra viabilităţii celulare este evaluat utilizând testul de viabilitate celulară luminiscentă CellTiter-Glo (Promega) urmat de cuantificarea TopCount (Perkin Elmer, Boston, MA). Potenţialele efecte în afara ţintei ale compuşilor sunt măsurate în paralel utilizând o linie celulară nedirijată de JAK cu aceeaşi citire a testului. Toate experimentele sunt efectuate de obicei în duplicat.

Liniile celulare de mai sus pot fi de asemenea utilizate pentru a examina efectele compuşilor furnizaţi aici asupra fosforilării kinazelor JAK sau a potenţialelor substraturi în aval cum ar fi proteinele STAT, Akt, Shp2, sau Erk. Aceste experimente pot fi efectuate urmând o înfometare peste noapte a citokinelor, urmată de o scurtă preincubare cu compusul (2 ore sau mai puţin) şi de o stimulare a citokinelor de aproximativ 1 oră sau mai puţin. Proteinele sunt apoi extrase din celule şi analizate prin tehnici familiare celor calificaţi în domeniu incluzând colorare Western sau ELISA utilizând anticorpi care pot diferenţia între proteina fosforilată şi totală. Aceste experimente pot utiliza celule normale sau canceroase pentru a investiga activitatea compuşilor asupra biologiei supravieţuirii celulei tumorale sau asupra mediatorilor bolii inflamatorii. De exemplu, cu privire la cei din urmă, citokinele cum ar fi IL-6, IL-12, IL-23, sau IFN pot fi utilizate pentru a stimula activarea JAK, conducând la fosforilarea proteinelor STAT şi potenţial în profilurile transcripţionale (evaluate prin matrice sau tehnologie qPCR) sau în producţia şi/sau secreţia proteinelor, cum ar fi IL-17. Abilitatea compuşilor pentru a inhiba aceste efecte mediate de citokine poate fi măsurată utilizând tehnici comune celor calificaţi în domeniu.

Compuşii furnizaţi aici pot fi de asemenea testaţi în modele celulare concepute pentru a evalua potenţa şi activitatea lor împotriva JAK-urilor mutante, de exemplu, mutaţia JAK2V617F găsită în tulburările proliferative mieloide. Aceste experimente utilizează adesea celule dependente de citokine de descendenţă hematologică (de exemplu BaF/3) în care kinazele JAK de tip sălbatic sau mutante sunt exprimate ectopic (James, C., şi colab. Nature 434:1144-1148; Staerk, J., şi colab. JBC 280:41893-41899). Obiectivele finale includ efectele compuşilor asupra supravieţuirii celulei, proliferării, şi fosforilării proteinelor JAK, STAT, Akt, sau Erk.

Compuşii furnizaţi aici pot fi evaluaţi pentru activitatea lor inhibatoare a proliferării celulelor T. Un astfel de test poate fi considerat un al doilea test de proliferare ghidat de citokine (adică JAK) şi de asemenea un test simplist de supresie imună sau inhibare a imunoactivării. Următoarele constituie o scurtă prezentare a modului cum pot fi efectuate astfel de experimente. Celulele mononucleare din sângele periferic (PBMC) sunt preparate din probe de sânge integral uman utilizând metoda de separare Ficoll Hypaque şi celulele T (fracţiunea 2000) pot fi obţinute din PBMC-uri prin elutriere. Celulele T umane proaspăt izolate pot fi menţinute în mediu de cultură (RPMI 1640 suplimentat cu 10% ser fetal bovin, 100 U/ml penicilină, 100 µg/ml streptomicină) la o densitate de 2 × 106 celule/ml la 37°C până la 2 zile. Pentru analiza proliferării celulare stimulată cu IL-2, celulele T sunt mai întâi tratate cu fitohemaglutinină (PHA) la o concentraţie finală de 10 µg/mL timp de 72 ore. După spălarea o dată cu PBS, 6000 celule/godeu sunt placate în plăci cu 96 de godeuri şi tratate cu compuşi furnizaţi aici la diferite concentraţii în mediul de cultură în prezenţa a 100 U/mL IL-2 umană (ProSpec-Tany TechnoGene; Rehovot, Israel). Plăcile sunt incubate la 37°C timp de 72 ore şi indicele de proliferare este evaluat utilizând reactivi luminiscenţi CellTiter-Glo urmând protocolul sugerat de producător (Promega; Madison, WI).

Exemplu C. Eficacitate antitumorală in vivo

Compuşii furnizaţi aici pot fi evaluaţi în modelele de xenogrefă tumorală umană la şoarecii compromişi imuni. De exemplu, o variantă tumorigenă a liniei celulare de plasmacitom INA-6 poate fi utilizată pentru a inocula şoarecii SCID subcutanat (Burger, R., şi colab. Hematol J. 2:42-53, 2001). Animalele care poartă tumoare pot fi apoi randomizate în grupuri de tratament cu medicament sau cu vehicul şi diferite doze de compuşi furnizate aici pot fi administrate prin orice număr de căi uzuale incluzând orală, i.p., sau perfuzie continuă utilizând pompe implantabile. Creşterea tumorii este urmărită în timp utilizând şublere. În plus, mostrele din tumoare pot fi recoltate în orice moment după iniţierea tratamentului pentru analiză cum s-a descris mai sus (Exemplul B) pentru a evalua efectele compusului asupra activităţii JAK şi a căilor de semnalizare în aval. În plus, selectivitatea compusului poate fi evaluată utilizând modele tumorale de xenogrefă care sunt ghidate de alte kinaze cunoscute (de exemplu Bcr-Abl) cum ar fi modelul tumoral K562.

Exemplul D. Test de răspuns la hipersensibilitate întârziat de contacul cu pielea murină

Compuşii furnizaţi aici pot fi de asemenea testaţi pentru eficacitatea lor (de a inhiba ţinte JAK) în modelul de test al hipersensibilităţii întârziat murin, ghidat de celulele T. Răspunsul la hipersensibilitate de tip întârziat (DTH) de contactul cu pielea murină este considerat ca fiind un model valid de dermatitiă clinică de contact, şi al altor tulburări imunitare ale pielii mediate de limfocitele T, cum ar fi psoriazis (Immunol Astăzi. Ian 1998;19(1):37-44). DTH-urile murine partajează multiple caracteristici cu psoriazisul, incluzând infiltratele imune, creşterea însoţitoare a citokinelor inflamatorii, şi hiperproliferarea cheratinocitelor. Mai mult, multe clase de agenţi care sunt eficienţi în tratarea psoriazisului în clinici, sunt de asemenea inhibitori eficienţi ai răspunsului DTH la şoareci (Agents Actions. Ian 1993;38(1-2):116-21).

În zilele 0 şi 1, şoarecii balb/c sunt sensibilizaţi cu o aplicare topică, pe abdomenul lor ras, cu antigenul 2,4,dinitro-fluorobenzen (DNFB). În ziua 5, este măsurată grosimea urechilor utilizând un micrometru pentru ingineri. Această măsurare este înregistrată şi utilizată ca linie de bază. Ambele urechi ale animalelor sunt apoi provocate printr-o aplicare topică de DNFB într-un total de 20 µL (10 µL pe pavilionul intern şi 10 µL pe pavilionul extern) la o concentraţie de 0,2%. La douăzeci şi patru până la şaptezeci şi două de ore după provocare, urechile sunt măsurate din nou. Tratamentul cu compuşii furnizaţi aici este dat prin fazele de sensibilizare şi provocare (ziua -1 până în ziua 7) sau înainte de, şi pe tot parcursul fazei de provocare (uzual după amiaza zilei 4 până în ziua 7). Tratament compusului de testat (în diferite concentraţii) este administrat fie sistemic sau fie topic (aplicare topică a tratamentului la urechi). Eficacitatea compusului de testat este indicată de o reducere a umflării urechii în comparaţie cu situaţia fără tratament. Compusul de testat care determină o reducere de 20% sau mai mare este considerat eficient. În unele experimente, şoarecii sunt provocaţi dar nu sensibilizaţi (control negativ).

Efectul inhibitiv (inhibarea activării căilor JAK-STAT) al compuşilor furnizaţi aici poate fi confirmat prin analiză imunohistochimică. Activarea căilor JAK-STAT conduce la formarea şi translocarea factorilor de transcripţie funcţionali. În plus, influxul de celule imune şi proliferarea crescută de cheratinocite ar trebui să asigure de asemenea modificări unice ale profilurilor de expresie în ureche care pot fi investigate şi cuantificate. Secţiunile de ureche fixate cu formol şi înglobate în parafină (recoltate după faza de provocare în modelul DTH) sunt supuse la analiză imunohistochimică utilizând un anticorp care interacţionează specific cu STAT3 fosforilată (clona 58E12, Cell Signaling Technologies). Urechile de şoareci sunt tratate cu compuşi furnizaţi aici, vehicul, sau dexametazonă (un tratament eficient clinic pentru psoriazis), sau fără nici un tratament, în modelul DTH pentru comparaţie. Compuşii testaţi şi dexametazona pot produce modificări transcripţionale similare, atât calitative cât şi cantitative, şi atât compuşii testaţi cât şi dexametazona pot reduce numărul de celule care se infiltrează. Atât administrarea sistemică cât şi administrarea topică a compuşilor testaţi pot produce efecte inhibitive, adică, reducerea numărului de celule care se infiltrează şi inhibarea modificărilor transcripţionale.

Exemplul E. Activitatea antiinflamatorie in vivo

Compuşii furnizaţi aici pot fi evaluaţi în modele pe rozătoare sau pe nerozătoare concepute pentru a replica un răspuns inflamator singur sau complex. De exemplu, modelele de artrită pe rozătoare pot fi utilizate pentru a evalua potenţialul terapeutic al compuşilor dozaţi preventiv sau terapeutic. Aceste modele includ, dar nu se limitează la, artrită indusă de colagen pe şoarece sau şobolan, artrită indusă de adjuvant pe şobolan, şi artrită indusă de anticorpi de colagen. Bolile autoimune incluzând, dar fără a se limita la, scleroză multiplă, diabet zaharat de tip I, uveoretinită, tiroidită, miastenia gravis, nefropatii imunoglobulinice, miocardită, sensibilizarea căilor aeriene (astm), lupus, sau colită, pot fi de asemenea utilizate pentru a evalua potenţialul terapeutic al compuşilor furnizaţi aici. Aceste modele sunt bine stabilite în comunitatea de cercetare şi sunt familiare celor calificaţi în domeniu (Current Protocols in Immunology, Vol 3., Coligan, J.E. şi colab, Wiley Press.; Methods in Molecular Biology: Vol. 225, Inflamnation Protocols., Winyard, P.G. şi Willoughby, D.A., Humana Press, 2003.).

Exemplul F. Modele pe animale pentru tratamentul ochiului uscat, uveitei, şi conjunctivitei

Agenţii pot fi evaluaţi în unul sau mai multe modele preclinice ale ochiului uscat cunoscute celor calificaţi în domeniu incluzând, dar fără a se limita la, modelul de glandă lacrimală concanavalină A de iepure (ConA), modelul cu scopolamină la şoarece (subcutanat sau transdermal), modelul de glandă lacrimală Botulinumn de şoarece, sau oricare dintr-un număr de modele autoimune spontane pe rozătoare, care conduc la disfuncţia glandei oculare (de exemplu NOD-SCID, MRL/lpr, sau NZB/NZW) (Barabino şi colab., Experimental Eye Research 2004, 79, 613-621 şi Schrader şi colab., Developmental Opthalmology, Karger 2008, 41, 298-312). Obiectivele finale din aceste modele pot include histopatologia glandelor oculare şi a ochilor (cornee, etc.) şi posibil testul Schirmer clasic sau versiuni modificate ale acestuia (Barabino şi colab.) care măsoară producţia de lacrimi. Activitatea poate fi evaluată prin dozarea pe multiple căi de administrare (de exemplu sistemic sau topic) care poate începe înainte sau după existenţa bolii măsurabile.

Agenţii pot fi evaluaţi în unul sau mai multe modele preclinice de uveită cunoscute celor calificaţi în domeniu. Acestea includ, dar nu se limitează la, modele de uveită autoimună experimentală (EAU) şi de uveită indusă endotoxină (EIU). Experimentele EAU pot fi efectuate pe iepure, şobolan, sau şoarece şi pot implica imunizarea pasivă sau activată. De exemplu, poate fi utilizat oricare dintr-un număr sau antigeni retinali pentru a sensibiliza animalele la un imunogen relevant după care animalele pot fi provocate ocular cu acelaşi antigen. Modelul EIU este mai acut şi implică administrarea locală sau sistemică de lipopolizaharide la doze subletale. Obiectivele finale pentru ambele modele EIU şi EAU, pot include examinarea fundoscopică, histopatologie între altele. Aceste modele sunt analizate de Smith şi colab. (Immunology and Cell Biology 1998, 76, 497-51 2).

Activitatea este evaluată prin dozarea pe multiple căi de administrare (de exemplu sistemică sau topică) care poate începe înainte sau după existenţa bolii măsurabile. Unele modele listate mai sus pot dezvolta de asemenea sclerită/episclerită, coriodită, ciclită, sau irită şi sunt prin urmare utile în investigarea potenţialei activităţi a compuşilor pentru tratamentul terapeutic al acestor boli.

Agenţii pot fi de asemenea evaluaţi în unul sau mai multe modele preclinice de conjunctivită cunoscute celor calificaţi în domeniu. Acestea includ, dar nu se limitează la, modele pe rozătoare care utilizează cobai, şobolani, sau şoareci. Modelele pe cobai le includ pe cele care utilizează imunizarea activă sau pasivă şi/sau protocoale de provocare imune cu antigeni cum ar fi ovalbumină sau ambrozie (analizat în Groneberg, D.A., şi colab., Allergy 2003, 58, 1101-1113). Modelele pe şobolani şi şoareci sunt similare ca şi concept general cu cele pe cobai (analizate de asemenea de Groneberg). Activitatea poate fi evaluată prin dozarea prin multiple căi de administrare (de exemplu sistemică sau topică) care poate începe înainte sau după existenţa bolii măsurabile. Obiectivele finale pentru astfel de studii pot include, de exemplu, analiza histologică, imunologică, biochimică, sau moleculară a ţesuturilor oculare cum ar fi conjunctiva.

Exemplul G. Protecţia osoasă in vivo

Compuşii furnizaţi aici pot fi evaluaţi în diferite modele preclinice de osteopenie, osteoporoză, sau resorbţie osoasă cunoscute celor calificaţi în domeniu. De exemplu, rozătoarele ovariectomizate pot fi utilizate pentru a evalua abilitatea compuşilor de a afecta semnele şi markerii remodelării şi/sau densităţii osoase (W.S.S. Jee şi W. Yao, J Musculoskel. Nueron. Interact., 2001, 1(3), 193-207). Alternativ, densitatea şi architectura oasoasă pot fi evaluate la rozătoarele tratate cu control sau compus în modele de osteopenie indusă de terapie (de exemplu glucocorticoid) (Yao, şi colab. Arthritis and Rheumatism, 2008, 58(6), 3485-3497; şi id. 58(11), 1674-1686). În plus, efectele compuşilor furnizaţi aici asupra resorbţiei şi densităţii osoase pot fi evaluate în modelele pe rozătoare de artrită discutate mai sus (Exemplul E). Obiectivele finale pentru toate aceste modele pot varia, dar includ adesea evaluări histologice şi radiologice precum şi imunohizotologie şi markeri biochimici adecvaţi ai remodelării osoase.

Exemplul H. Model transgenic S100A9 la şoarece

S-a arătat anterior că şoarecii transgenici S100A9 afişează acumularea de MDSC în măduva osoasă, însoţită de dezvoltarea citopeniei multidescendente progresive şi de displazia citologică similară cu MDS. În plus, maturarea forţată timpurie a MDSC fie prin tratamentul cu acid complet-trans-retinoic sau fie prin întreruperea semnalizării CD33 a proteinei adaptoare (DAP12) care poartă motivul (care poartă ITAM) de activare pe bază de tirozină imunoreceptoare activă, a salvat fenotipul hematologic şi a atenuat boala. Acest sistem poate fi util pentru a testa efectele asupra inhibării JAK1 asupra unei boli asemănătoare cu MDS într-un model preclinic. J. Clin. Invest., 123(11):4595-4611 (2013), Corespunzător, un inhibitor selectiv al JAK1 este dozat prin gavaj oral. Sunt monitorizate capacitatea compusului de a reduce citopenia şi displazia citologică observată la şoarecii transgenici S100A9.

Claims (33)

1. Un proces de preparare a

sau o sare a acestuia, cuprinzând punerea în reacţie a

cu

pentru a forma baza liberă a Compusului 1, sau o sare a acestuia.

2. Procesul conform revendicării 1, în care punerea în reacţie a Compusului 1x cu Compusul 2x este efectuată în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei (DBU) şi a unei componente de solvent organic; opţional în care componenta de solvent organic cuprinde dimetilformamidă (DMF).

3. Procesul conform revendicării 1 sau 2, în care: (a) punerea în reacţie a Compusului 1x cu Compusul 2x este efectuată la o temperatură de la aproximativ 50°C până la aproximativ 60°C; sau (b) punerea în reacţie a Compusului 1x cu Compusul 2x este efectuată la o temperatură de aproximativ 60°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

4. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 3, în care sarea Compusului 1 este o sare a acidului fosforic al Compusului 1 care este preparată printr- un proces cuprinzând punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic pentru a forma

opţional în care punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată în prezenţa unei componentă solvent; suplimentar opţional în care componenta solvent cuprinde metanol, izopropanol, sau un amestec al acestora.

5. Procesul conform revendicării 4, în care: (a) punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată la o temperatură de la aproximativ 40°C până la aproximativ 70°C; (b) punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată la o temperatură este de la aproximativ 45°C până la aproximativ 55°C; sau (c) punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată la o temperatură de aproximativ 50°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

6. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 4 sau 5, în care acidul fosforic este o soluţie apoasă de aproximativ 85% din masa acidului fosforic; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

7. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 4 până la 6, în care punerea în reacţie a bazei libere a Compusului 1 cu acidul fosforic cuprinde în plus adăugarea unei a doua componente solvent la amestecul de reacţie; opţional în care a doua componentă solvent cuprinde n-heptan.

8. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 7, cuprinzând în plus prepararea Compusului 2x printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu o bază; opţional în care (a) baza este NaOH; şi/sau (b) punerea în reacţie a Compusui 2x HCl cu o bază este efectuată la o temperatură de la aproximativ 15°C până la aproximativ 18°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

9. Procesul conform revendicării 8, cuprinzând în plus prepararea Compusului 2x HCl printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu acid clorhidric; opţional în care: (a) punerea în reacţie a Compusului 2b cu acidul clorhidric este efectuată în prezenţa unei componente de solvent organic; în plus opţional în care componenta de solvent organic cuprinde 2-propanol; şi/sau (b) punerea în reacţie a Compusului 2b cu acidul clorhidric este efectuată la o temperatură de la aproximativ 60°C până la aproximativ 65°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

10. Procesul conform revendicării 9, cuprinzând în plus prepararea Compusului 2b printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu

opţional în care punerea în reacţie a Compusului 2a cu 4-bromo-3,5-dimetilpirazol este efectuată în prezenţa K2HPO4, o componentă solvent, şi a unui complex de paladiu; suplimentar opţional în care: (a) componenta solvent cuprinde 1-propanol, apă, sau un amestec al acestora; sau (b) complexul de paladiu este [1,1'-bis(di-terţ-butilfosfino)ferocen]dicloropaladiu(II) (Pd-118).

11. Procesul conform revendicării 10, în care: (a) punerea în reacţie a Compusului 2a cu 4-bromo-3,5-dimetilpirazolul este efectuată la o temperatură de la aproximativ 80°C până la aproximativ 100°C; sau (b) punerea în reacţie a Compusului 2a cu 4-bromo-3,5-dimetilpirazolul este efectuată la o temperatură de aproximativ 90°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

12. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 7, cuprinzând în plus prepararea

printr-un proces cuprinzând: punerea în reacţie a

cu

pentru a forma

punerea în reacţie a Compusului 2b cu acidul clorhidric pentru a forma

punerea în reacţie a Compusului 2x HCl cu o bază pentru a forma Compusul 2x.

13. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 12, cuprinzând în plus prepararea

în care Compusul 1x este preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze; opţional în care punerea în reacţie a Compusului 1c cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze este efectuată într-o componentă de solvent organic; suplimentar opţional în care componenta de solvent organic cuprinde tetrahidrofuran, etanol, sau un amestec al acestora.

14. Procesul conform revendicării 13, cuprinzând în plus prepararea Compusului 1c în care Compusul 1c este preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu diacetat de iodobenzan şi radicalul liber 2,2,6,6-tetrametil-1-piperidiniloxi (TEMPO); opţional în care procesul cuprinde în plus prepararea Compusului 1b în care Compusul 1b este preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

cu

în prezenţa DBU; suplimentar opţional în care procesul cuprinde prepararea Compusului 1a în care Compusul 1a este preparat printr-un proces cuprinzând punerea în reacţie a

în prezenţa unei baze.

15. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 1 până la 12, cuprinzând în plus prepararea

printr-un proces cuprinzând: punerea în reacţie a

în prezenţa unei baze pentru a forma

punerea în reacţie a Compusului 1a cu

în prezenţa of DBU pentru a forma

punerea în reacţie a Compusului 1b cu diacetat de iodobenzan şi TEMPO pentru a forma

şi punerea în reacţie a Compusului 1c cu dietil cianometilfosfonat în prezenţa unei baze pentru a forma Compusul 1x.

16. Un proces de preparare a unui compus cu Formula A:

cuprinzând punerea în reacţie 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol cu un compus cu Formula B:

în care Pg1 este o grupare amină de protecţie.

17. Procesul conform revendicării 16, în care Pg1 este terţ-butoxicarbonil.

18. Procesul conform revendicării 16 sau 17, în care punerea în reacţie este efectuată în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei; opţional în care: (a) mai puţin de 1 echivalent de 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă este utilizat pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B; sau (b) aproximativ 0,2 până la aproximativ 0,3 echivalenţi de 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enă sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

19. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 16 până la 18, în care: (a) aproximativ 1,0 până la aproximativ 1,1 echivalenţi de 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazol sunt utilizaţi pe baza 1 echivalent al compusului cu Formula B; (b) punerea în reacţie este efectuată la aproximativ temperatura camerei; şi/sau (c) reacţia 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu compusul cu Formula B este efectuată în prezenţa unei componente solvent; opţional în care componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid sau componenta solvent cuprinde dimetil sulfoxid şi clorură de metilen; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

20. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 16 până la 19, cuprinzând în plus deprotejarea compusului cu Formula A pentru a forma un compus cu Formula C:

sau o sare a acestuia.

21. Procesul conform revendicării 19, în care deprotejarea cuprinde punerea în reacţie a unui compus cu Formula A în prezenţa unei halogenuri de trialchilsilil; opţional în care halogenura de trialchilsilil este iodură de trimetilsilil.

22. Procesul conform revendicării 21, în care deprotejarea este efectuată în prezenţa unei componente solvent; opţional în care: (a) componenta solvent cuprinde clorură de metilen; sau (b) componenta solvent cuprinde clorură de metilen şi metanol; suplimentar opţional în care deprotejarea este efectuată la aproximativ temperatura camerei; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

23. Procesul conform revendicării 21 sau 22, în care procesul cuprinde în plus punerea în reacţie a unui compus cu Formula C, sau a unei săruri a acestuia, cu o bază amină, pentru a forma o bază liberă a compusului cu Formula C; opţional în care: (a) baza amină este trietilamină; şi/sau (b) reacţia compusului cu Formula C, sau a unei săruri a acestuia, cu o bază amină este efectuată în prezenţa unei componente solvent; opţional în care componenta solvent cuprinde clorură de metilen.

24. Procesul conform revendicării 23, cuprinzând în plus punerea în reacţie a formei de bază liberă a compusului cu Formula C cu Compusul 1a:

în prezenţa unei baze şi a unei halogenuri metalice alcaline pentru a forma Compusul 1:

sau o sare a acestuia; opţional în care baza este: (a) o bază bicarbonat; sau (b) bicarbonat de sodiu; suplimentar opţional în care halogenura metalică alcalină este clorură de litiu.

25. Procesul conform revendicării 24, în care punerea în reacţie este efectuată la o temperatură de la aproximativ 80°C până la aproximativ 90°C; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

26. Procesul conform revendicării 24 sau 25, în care reacţia formei de bază liberă a compusului cu Formula C cu Compusul 1a este efectuată în prezenţa unei componente solvent; opţional în care: (a) componenta solvent cuprinde sulfoxid de dimetil; sau (b) componenta solvent cuprinde sulfoxid de dimetil şi acetat de izopropil.

27. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 24 până la 26, în care procesul cuprinde în plus punerea în reacţie a Compusului 1 cu un acid puternic pentru a forma o formă de sare a Compusului 1.

28. Procesul conform oricăreia dintre revendicările 24 până la 26, cuprinzând în plus punerea în reacţie a Compusului 1 cu acidul clorhidric pentru a forma sarea acidului clorhidric a Compusului 1:

29. Procesul conform revendicării 28, cuprinzând în plus punerea în reacţie a sării acidului clorhidric a Compusului 1 cu o bază bicarbonat pentru a forma forma de bază liberă a Compusului 1; opţional în care baza bicarbonat este bicarbonat de potasiu.

30. Procesul conform revendicării 29, cuprinzând în plus punerea în reacţie a formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic pentru a forma sarea acidului fosforic a Compusului 1:

opţional în care punerea în reacţie este efectuată aproximativ la temperatura camerei; în care termenul „aproximativ” se referă la plus sau minus 10% din valoare.

31. Procesul conform revendicării 30, în care reacţia formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic este efectuată în prezenţa unei componente solvent; opţional în care: (a) componenta solvent cuprinde apă; sau (b) componenta solvent cuprinde apă şi alcool izopropilic.

32. Un proces de preparare asării acidului fosforic a Compusului 1:

cuprinzând: punerea în reacţie a 3,5-dimetil-1H,1'H-4,4'-bipirazolului cu 3-(cianometilen)azetidin-1-carboxilatului de terţ-butil în prezenţa 1,8-diazabiciclo[5,4,0]undec-7-enei pentru a forma compusul cu Formula A-1:

deprotejând compusul cu Formula A-1 pentru a forma compusul cu Formula C-1:

sau o sare a acestuia; punerea în reacţie a unui compus cu Formula C-1 cu trietilamina pentru a forma forma de bază liberă a compusului cu Formula C-1; punerea în reacţie a formei de bază liberă a compusului cu Formula C-1 cu Compusul 1a:

în prezenţa bicarbonatului de sodiu şi a clorurii de litiu pentru a forma Compusul 1:

punerea în reacţie a Compusului 1 cu acidul clorhidric pentru a forma sarea acidului clorhidric a Compusului 1:

punerea în reacţie a sării acidului clorhidric a Compusului 1 cu bicarbonatul de potasiu pentru a forma forma de bază liberă a Compusului 1; şi punerea în reacţie a formei de bază liberă a Compusului 1 cu acidul fosforic pentru a forma sarea acidului fosforic a Compusului 1.

33. Procesul din revendicările 30-32, cuprinzând în plus izolarea sării acidului fosforic a Compusului 1; opţional în care: (a) sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare; (b) sarea acidului fosforic a Compusului 1 este izolată prin recristalizare dintr-un amestec de metanol, izopropanol, şi metilciclohexan.