MD3697399T2 - Agenți terapeutici pentru utilizare în tratamentul sindromului picioarelor neliniștite - Google Patents

Abstract

Dezvăluirea de faţă furnizează tratament al bolilor neurodegenerative care cuprinde administrarea leucinei, acetil-leucinei sau a sărurilor acceptabile farmaceutic ale acestora.

Description

[0001] Bolile neurodegenerative sunt cele care afectează neuronii. Procesul degenerativ poate implica pierderea progresivă a structurii neuronale, pierderea progresivă a funcţiei neuronale sau moartea progresivă a celulelor neuronale. O astfel de neurodegenerare progresivă duce adesea la dizabilităţi fizice şi deteriorare mentală. Multe boli neurodegenerative sunt sever progresive şi neîncetate şi există puţine tratamente curative, dacă există.

[0002] Deşi procesul de neurodegenerare nu este pe deplin înţeles, se consideră că agenţii terapeutici care s-au dovedit a fi neuroprotectori în general sunt aplicabili bolilor neurodegenerative în general. În plus, multe boli neurodegenerative sunt asociate cu disfuncţii lizozomale. Aceasta include atât tulburări neurodegenerative de depozitare lizozomală (LSD), cât şi multe alte boli neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer şi boala Parkinson, unde s-au sugerat legături cu defecte lizozomale.

[0003] Strupp M. şi colab. (Jurnal of Nephrology (2013), 260(10), 2556 - 2561) şi Schniepp R. şi colab. (Cerebellum & Ataxias (2016), 3(8)) descriu efectele acetil-DL-leucinei în ataxia cerebeloasă. Bremova T. şi colab. (Neurology (2015), 85(16), 1368 - 1375)) prezintă efectul acetil-DL-leucinei în boala Niemann-Pick de tip C. Prezenta invenţie este definită în revendicările anexate. Prezenta dezvăluire abordează nevoia de a dezvolta tratamente îmbunătăţite şi aplicabile pe scară largă pentru bolile neurodegenerative. În special, prezenta dezvăluire descrie leucina şi acetil-leucina pentru tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative la un subiect. Boala neurodegenerativă poate fi, dar nu este necesar, asociată cu disfuncţie lizozomală.

[0004] Prezenta invenţie se referă la acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de tratare a sindromului picioarelor neliniştite (RLS) la un subiect care are o boală neurodegenerativă. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este parkinsonismul. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este o boală a neuronului motor. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Parkinson. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este asociată cu disfuncţia sistemului dopaminergic.

[0005] Într-o formă de realizare, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora sunt descrise pentru utilizare într-o metodă de tratare a sindromului picioarelor neliniştite (RLS) la un subiect care are nevoie de acesta, în care RLS este o boală neurodegenerativă.

[0006] Într-o formă de realizare, este descrisă acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă la un subiect care are nevoie de aceasta. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este ataxia cerebeloasă sau boala Niemann-Pick de tip C.

[0007] Într-un aspect al prezentei dezvăluiri, leucina, acetil-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora sunt descrise pentru utilizare într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de acestea, în care subiectul este asimptomatic.

[0008] Într-un alt aspect al dezvăluirii, este descrisă leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii.

[0009] Într-un alt aspect al dezvăluirii, prezenta dezvăluire include leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, pentru utilizare într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă la un subiect care are nevoie de acestea, în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau sare farmaceutic acceptabilă a acestora subiectului care are nevoie de acestea, pentru o durată aleasă dintre cel puţin aproximativ 3 luni, cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani şi cel puţin aproximativ 5 ani.

[0010] Într-un aspect al dezvăluirii, prezenta dezvăluire descrie leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă în timp, comparativ cu progresia tipică a bolii, în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau sare farmaceutic acceptabilă a acestora subiectului care are nevoie de aceasta, pentru o durată aleasă dintre cel puţin aproximativ 3 luni, cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani şi cel puţin aproximativ 5 ani.

[0011] Într-un alt aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora sunt descrise pentru utilizare într-o metodă de inversare a progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă în timp, în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau sare farmaceutic acceptabilă a acestora subiectului care are nevoie de aceasta, pentru o durată aleasă dintre cel puţin aproximativ 3 luni, cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani şi cel puţin aproximativ 5 ani.

[0012] Într-un alt aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora sunt descrise pentru utilizare într-o metodă de îmbunătăţire în timp a unui marker biochimic al unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de acestea, în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau sare farmaceutic acceptabilă a acestora subiectului care are nevoie de acestea, pentru o durată aleasă dintre cel puţin aproximativ 3 luni, cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani şi cel puţin aproximativ 5 ani.

[0013] Într-un alt aspect al dezvăluirii, prezenta dezvăluire include leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de reducere a severităţii unei boli neurodegenerative sau de reducere a severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o boală neurodegenerativă la un subiect care are nevoie de aceasta. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este ataxia cerebeloasă sau boala Niemann-Pick de tip C.

[0014] Într-un alt aspect al dezvăluirii, prezenta dezvăluire include leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, pentru utilizare într-o metodă de asigurare a neuroprotecţiei la un subiect care are, este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă, în care metoda cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau sare farmaceutic acceptabilă a acestora către subiect, pentru o durată aleasă dintre cel puţin aproximativ 3 luni, cel puţin aproximativ 6 luni, cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani şi cel puţin aproximativ 5 ani.

[0015] Într-un aspect al dezvăluirii, prezenta dezvăluire include leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acesteia, pentru administrare directă către sistemul nervos central într-o metodă dezvăluită aici, în care administrarea directă se face printr-o administrare aleasă dintre administrare intranazală, administrare intraventriculară, administrare intratecală, administrare intracraniană şi administrare prin grefă nazală a mucoasei.

[0016] Într-o formă de realizare, leucina sau o sare a acesteia acceptabilă farmaceutic este descrisă pentru administrare directă în sistemul nervos central printr-o metodă descrisă aici, în care administrarea directă se face prin administrare intratecală.

[0017] Aspecte suplimentare ale prezentei dezvăluiri includ leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, pentru utilizare într-o metodă de întârziere a progresiei unei boli neurodegenerative sau a unei tulburări de depozitare lizozomală (LSD) la un subiect. Într-un alt aspect al dezvăluirii, leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, pentru utilizare într-o metodă de asigurare a neuroprotecţiei la un subiect care suferă de o boală neurodegenerativă sau de LSD. Într-o formă de realizare, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau sarea farmaceutic acceptabilă a acestora este sub formă de racemat sau într-un exces enantiomeric al L-enantiomerului.

[0018] Într-o altă formă de realizare, metodele cuprind în plus administrarea acetil-leucinei într-o doză cuprinsă între 1,5 g şi 10 g pe zi. În plus, într-o formă de realizare, metodele cuprind în plus administrarea leucinei, acetil-leucinei sau a sării acestora acceptabile farmaceutic pentru o durată de tratament de două săptămâni sau mai mult. De exemplu, metodele cuprind administrarea leucinei, acetil-leucinei sau a sării acestora acceptabile farmaceutic, înainte de apariţia unui simptom al bolii sau a tulburării care urmează a fi tratată. Totuşi, într-o formă de realizare suplimentară, metodele cuprind în plus administrarea unei alte terapii sau agent destinat prevenirii sau tratării bolii sau tulburării care urmează a fi tratată. Într-un aspect al prezentei dezvăluiri, se oferă un kit pentru întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unui LSD la un subiect, kitul cuprinzând un mijloc pentru diagnosticarea sau prognosticul unei boli neurodegenerative sau al unui LSD şi leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora. De exemplu, kitul cuprinde un mijloc pentru diagnosticarea sau prognosticarea unei boli neurodegenerative sau a unei LSD şi leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora. Într-un alt aspect al prezentei dezvăluiri, aceasta prevede utilizarea leucinei, acetil-leucinei sau a unei sări acceptabile farmaceutic a acestora, ca agent neuroprotector la un subiect care suferă de o boală neurodegenerativă sau de o LSD. Într-un alt aspect al dezvăluirii metodelor, kiturilor sau utilizărilor, boala neurodegenerativă este asociată cu defecte de depozitare lizozomală. Într-un aspect al dezvăluirii metodelor, kiturilor sau utilizărilor, boala neurodegenerativă este alcoolismul, boala Alexander, boala Alper, boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică (SLA), ataxie-telangiectasie, lipofuscinoza ceroidă neuronală, boala Batten, encefalopatia spongiformă bovină (ESB), boala Canavan, paralizia cerebrală, sindromul Cockayne, degenerarea corticobazală, boala Creutzfeldt-Jakob, degenerarea lobară frontotemporală, boala Huntington, demenţa asociată cu HIV, boala Kennedy, demenţa cu corpi Lewy, neuroborelioza, boala Machado-Joseph, atrofia sistemică multiplă, scleroza multiplă, deficitul multiplu de sulfatază, mucolipidozele, narcolepsia, boala Niemann-Pick, boala Parkinson, boala Pick, boala Pompe, scleroza laterală primară, bolile prionice, paralizia supranucleară progresivă, boala Refsum, boala Schilder, degenerarea combinată subacută a măduvei spinării secundară anemiei pernicioase. Boala Spielmeyer-Vogt-Sjögren-Batten, ataxia spinocerebeloasă, atrofia musculară spinală, boala Steele-Richardson-Olszewski sau Tabes dorsalis. Într-o altă formă de realizare a metodelor, kiturilor sau utilizărilor, LSD este Niemann-Pick tip C (defect NPC1 şi/sau NPC2), sindromul Smith-Lemli-Opitz (SLOS), o eroare congenitală de sinteză a colesterolului, boala Tangier, boala Pelizaeus-Merzbacher, o lipofuscinoză ceroidă neuronală, o glicosfingolipidoză primară, boala Farber sau deficit multiplu de sulfatază. De exemplu, în metode, kituri sau utilizări, glicosfingolipidoza primară este boala Gaucher, boala Fabry, gangliozidoza GM1, gangliozidoza GM2, boala Krabbe sau leucodistrofia metacromatică (MLD). În plus, de exemplu, în metode, kituri sau utilizări, LSD este NPC, boala Tay-Sachs, boala Sandhoff, gangliosidoză GM1, boala Fabry, o mucopolizaharidoză neurodegenerativă, MPS I, MPS IH, MPS IS, MPS II, MPS III, MPS IIIA, MPS IIIB, MPS IIIC, MPS HID, MPS IV, MPS IV A, MPS IV B, MPS VI, MPS VII, MPS IX, o boală cu implicare lizozomală secundară, SLOS sau boala Tangier. Într-un aspect suplimentar al dezvăluirii metodelor, kiturilor sau utilizărilor, boala neurodegenerativă este ataxia cerebeloasă, boala Niemann-Pick, parkinsonismul, boala Gaucher neuropatică, boala Sandhoff, sindromul Louis-Barr, boala Alzheimer, boala Parkinson, atrofia multisistemică, demenţa fronto-temporală sau sindromul Parkinson al părţii inferioare a corpului. Într-o altă formă de realizare a metodelor, kiturilor sau utilizărilor, boala neurodegenerativă este boala Niemann-Pick, Niemann-Pick tip C, Niemann-Pick tip A, boala Tay-Sachs, boala Sandhoffs, scleroza laterală amiotrofică (SLA), atrofia multisistemică de tip cerebelos (MSA-C), demenţa fronto-temporală cu parkinsonism, sindromul de degenerare corticobazală, paralizia supranucleară progresivă sau nistagmusul de deces cerebelos. Într-o formă de realizare a metodelor, kiturilor sau utilizărilor, LSD este boala Niemann-Pick, Niemann-Pick tip C, Niemann-Pick tip A, boala Tay-Sachs, boala Sandhoff sau mucolipidoza de tip II.

[0019] Scurtă descriere a figurilor

[0021] Figura 1 prezintă fotografii ale şoarecilor Npc1-/- la vârsta de nouă săptămâni trataţi (Figura 1A) şi netrataţi (Figura 1B).

[0022] Figurile 2A şi 2B prezintă date privind greutatea pentru şoareci Npc1-/- comparativ cu şoareci de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină de la înţărcare.

[0023] Figurile 3A - 3G prezintă datele de analiză a mersului pentru şoareci Npc1-/- comparativ cu şoareci de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină de la înţărcare. De exemplu, datele privind suportul diagonal, cadenţa şi secvenţa de paşi sunt prezentate în Figurile 3A - 3C, respectiv. Figurile 3D şi 3E prezintă date privind laba din faţă (FP) (media staţionării şi ciclul de paşi în panoul D; ciclul de funcţionare în panoul E). Figurile 3F şi 3G prezintă date privind laba din spate (HP) (media staţionării şi ciclul de paşi în panoul F; ciclul de funcţionare în panoul G).

[0024] Figurile 4A - 4H prezintă datele analizei funcţiei motorii pentru şoareci Npc1-/- comparativ cu şoareci de tip sălbatic (Npc1+/+), cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină de la înţărcare. Timpul de creştere central, activitatea, timpul de creştere şi numărătoarea din faţă în spate (FR) sunt prezentate în Figurile 4A - 4D, respectiv. Timpul activ, timpul de mişcare, timpul de creştere şi numărătoarea totală de creşteri manuale sunt prezentate în Figurile 4E - 4H, respectiv.

[0025] Figura 5 arată că tratamentul cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg de la vârsta de 3 săptămâni) este asociat cu o creştere mică, dar semnificativă statistic, a duratei de viaţă la şoarecele Npc1-/-.

[0026] Figurile 6A şi 6B prezintă reducerea volumului lizozomal în celulele NPC non-neuronale în urma tratamentului cu acetil-DL-leucină. Figurile 6C-6H prezintă efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină asupra volumului lizozomal în fibroblastele pacienţilor cu NPA, MLII, MPS IIIB, aspartilglucozaminurie, MLIIIA şi respectiv MPS VII.

[0027] Figura 7A prezintă o curbă de supravieţuire care reprezintă mortalitatea la şoarecii de tip sălbatic şi la şoarecii Sandhoff, netrataţi sau trataţi cu acetil-leucină. Figura 7B prezintă scorurile de traversare a barelor pentru şoarecii din modelul Sandhoff, netrataţi şi trataţi cu acetil-leucină. Figura 7C prezintă timpul ciclului de etape pentru şoarecii Sandhoff, netrataţi şi trataţi cu acetil-leucină, evaluaţi la vârsta de 12 săptămâni.

[0028] Figurile 8A-8C prezintă efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină asupra nivelurilor de glicosfingolipide (GSL) în fibroblastele pacienţilor cu gangliozidoze GM2 (boala Tay-Sachs, boala Sandhoff şi respectiv varianta AB a bolii Tay-Sachs).

[0029] Figura 9 prezintă o matrice de analiză a mersului pentru un pacient de sex masculin în vârstă de 75 de ani, diagnosticat cu sindrom de degenerare corticobazală înainte şi în timpul tratamentului cu acetil-leucină, în care mai puţine zone roz din matrice indică o îmbunătăţire comparativ cu perioada de dinainte de tratament.

[0030] Figurile 10A şi 10B prezintă efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină în timp asupra scorului general de severitate clinică (CSS) şi, respectiv, asupra scorului general anual de creştere a severităţii (ASIS) la zece pacienţi cu NPC.

[0031] Figurile 11A-11J prezintă efectul tratamentului cu acetil-DL-leucină în timp asupra subscorurilor CSS pentru fiecare dintre cei zece pacienţi cu NPC.

[0032] Figurile 12A şi 12B prezintă efectul tratării şoarecilor NPC1-/- de tip sălbatic cu acetil-DL-leucină asupra nivelurilor fragmentelor C-terminale ale proteinei precursoare a amiloidului (APP-CTF) şi, respectiv, asupra nivelurilor conjugatului de proteină 1A/1B asociat cu lanţul uşor 3-fosfatidiletanolamină (LC3-II).

[0033] Figurile 13A-13C arată că, după tratamentul cu acetil-DL-leucină, un pacient diagnosticat cu sindrom nistagmus descendent a putut suprima parţial nistagmusul prin fixare vizuală.

[0034] Figura 14 prezintă reducerea volumului lizozomal în celulele ovariene de hamster chinezesc NPC (CHO) în urma tratamentului cu acetil-DL-leucină, acetil-D-leucină, acetil-L-leucină, DL-leucină, D-leucină şi, respectiv, L-leucină.

[0035] Descriere

[0036] Acetil-leucina sub formă de racemat (acetil-DL-leucină) şi sărurile acesteia sunt eficiente în tratamentul vertijului de diferite origini, în special al vertijului Menière şi al vertijului de origine inflamatorie (neurită vestibulară) sau toxică. De exemplu, acetil-leucina este comercializată de Pierre Fabre Medicament sub formă de racemat ca medicament antivertiginos sub denumirea de Tanganil®. Rezultatele clinice ale Tanganil® raportate de diverşi autori demonstrează o ameliorare a simptomatologiei vertijului în peste 95% din cazuri, inclusiv dispariţia atacurilor de vertij.

[0037] Acetil-DL-leucina a fost utilizată în Franţa pentru tratarea vertijului acut încă din 1957 şi are un profil de siguranţă excelent, dar siguranţa sa pe termen lung în utilizarea cronică nu a fost determinată. În ciuda numeroaselor ipoteze, inclusiv stabilizarea potenţialului membranei, modurile sale de acţiune farmacologice şi electrofiziologice rămân neclare. (Vibert şi colab. (2001) Eur J Neurosci; 13(4): 735-48; Ferber-Viart şi colab. (2009) Audiol Neurootol; 14(1): 17-25). Un studiu FDG-µPET pe un model de şobolan al unei labirintectomii acute unilaterale (Zwergal şi colab. (2016) Brain Struct Funct; 221(1): 159-70) a demonstrat un efect semnificativ al unui enantiomer L, N-acetil-L-leucina, asupra compensării posturale prin activarea vestibulo-cerebelului şi o dezactivare a talamusului posterolateral (Gunther şi colab. (2015) PLoS One; 10(3): e0120891). Ameliorarea simptomatică a ataxiei cerebeloase utilizând acetil-DL-leucină a fost demonstrată într-o serie de cazuri cu pacienţi cu afecţiuni cerebeloase (Strupp şi colab. (2013) J Neurol; 260(10): 2556-61). O altă serie de cazuri nu a constatat beneficii (Pelz şi colab. (2015) J Neurol; 262(5): 1373-5). Analiza cantitativă a mersului a arătat că acetil-DL-leucina a îmbunătăţit variabilitatea temporală a mersului la pacienţii cu ataxie cerebeloasă (Schniepp şi colab. (2015) Cerebellum; 3:8). Într-un studiu cu durata de o lună care a implicat 12 pacienţi cu sindrom Niemann-Pick de tip C (NPC), s-a demonstrat o ameliorare simptomatică a ataxiei (Bremova şi colab. (2015) Neurology; 85(16): 1368-75). În plus, un studiu PET efectuat la pacienţi cu ataxie cărora li s-a administrat acetil-DL-leucină a demonstrat un metabolism crescut la nivelul mezencefalului şi al trunchiului cerebral inferior la pacienţii care au răspuns la tratament (Becker-Bense şi colab. (2015) Rezumat EAN).

[0038] Acetil-leucina, însă, nu este cunoscută pentru tratarea bolilor neurodegenerative, care, în general, progresează pe parcursul anilor până la decenii. Prezenta dezvăluire arată în mod surprinzător că acetil-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia poate fi utilizată într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de aceasta, de exemplu, prin întârzierea debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii şi/sau prin întârzierea sau inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative, cum ar fi pe perioade lungi de timp, în comparaţie cu progresia tipică a bolii.

[0039] Aşa cum se prezintă în prezenta dezvăluire, s-a constatat, de asemenea, că leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acesteia poate fi utilizată într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de aceasta, de exemplu, prin întârzierea debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii şi/sau prin întârzierea sau inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative, cum ar fi pe perioade lungi de timp, în comparaţie cu progresia tipică a bolii.

[0040] Aceste utilizări exemplificative conform prezentei dezvăluiri, precum şi altele descrise aici, au fost complet neaşteptate, deoarece astfel de beneficii nu au fost observate şi nu ar fi putut fi deduse din învăţăturile anterioare. După cum reiese din exemple, care demonstrează eficacitatea asupra unei game largi de boli neurodegenerative, inventatorii consideră că leucina şi acetil-leucina acţionează ca agenţi neuroprotectori şi astfel inhibă neurodegenerarea care altfel s-ar aştepta să se manifeste. În plus, multe boli neurodegenerative sunt asociate cu defecte în depozitarea lizozomală, iar disfuncţia lizozomală, cum ar fi nivelurile aberant de ridicate de depozitare lizozomală, poate fi o cauză a disfuncţiei neuronale şi a morţii. După cum reiese din exemple, dar fără a dori să fie legaţi de nicio teorie specifică, inventatorii de faţă au descoperit, printre altele, că leucina şi acetil-leucina pot îmbunătăţi disfuncţia celulară (de exemplu, prin reducerea volumelor lizozomale către valorile de control) şi pot oferi neuroprotecţie.

[0041] Prin urmare, prezenta dezvăluire oferă leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de acestea.

[0042] Un „subiect», aşa cum este utilizat aici, poate fi un vertebrat, un mamifer sau un animal domestic. Prin urmare, compoziţiile conform dezvăluirii pot fi utilizate pentru a trata orice mamifer, de exemplu animale domestice (de exemplu, un cal, o vacă, o oaie sau un porc), animale de companie (de exemplu, o pisică, un câine, un iepure sau un cobai), un animal de laborator (de exemplu, un şoarece sau un şobolan) sau pot fi utilizate în alte aplicaţii veterinare. Într-o formă de realizare, subiectul este o fiinţă umană.

[0043] „Boală neurodegenerativă», aşa cum este folosit aici, se referă la orice tulburare care afectează neuronii şi implică pierderea progresivă a structurii neuronale, pierderea progresivă a funcţiei neuronale sau moartea progresivă a celulelor neuronale.

[0044] Aşa cum sunt folosite aici, formele de singular „o», „un» şi „unul/una» includ referinţa la plural.

[0045] Termenii „aproximativ» şi „cam» înseamnă a fi aproape identici cu un număr sau o valoare de referinţă, inclusiv un grad acceptabil de eroare pentru cantitatea măsurată, având în vedere natura sau precizia măsurătorilor.

[0046] Aşa cum sunt utilizaţi aici, termenii „aproximativ» şi „cam» trebuie înţeleşi, în general, ca incluzând ± 20% dintr-o cantitate, frecvenţă sau valoare specificată. Cantităţile numerice indicate aici sunt aproximative, cu excepţia cazului în care se specifică altfel, ceea ce înseamnă că termenii „aproximativ» sau „cam» pot fi deduşi atunci când nu sunt menţionaţi în mod expres.

[0047] Termenii „a administra», „administrare» sau „administrând», aşa cum sunt utilizaţi aici, se referă la (1) furnizarea, administrarea, dozarea şi/sau prescrierea de către un medic sau agentul său autorizat sau sub îndrumarea acestuia a unei compoziţii conform dezvăluirii şi (2) introducerea în, luarea sau consumul de către pacient sau persoana însăşi a unei compoziţii conform dezvăluirii.

[0048] Referinţele la „leucină» şi „acetil-leucină» includ săruri farmaceutic acceptabile ale acestora, chiar dacă nu sunt menţionate în mod expres.

[0049] Leucina sau acetil-leucina, în sensul prezentei dezvăluiri, poate fi sub formă racemică, ceea ce înseamnă că compusul cuprinde cantităţi aproximativ egale de enantiomeri. Alternativ, poate fi prezentă într-un exces enantiomeric fie al enantiomerului L, fie al enantiomerului D. Leucina sau acetil-leucina poate fi într-o singură formă enantiomerică, fie a enantiomerului L, fie a enantiomerului D. Într-o formă de realizare, forma enantiomerică unică este enantiomerul L. Formele racemică şi enantiomerică pot fi obţinute în conformitate cu procedurile cunoscute în domeniu. Conform invenţiei, se utilizează acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic.

[0050] O „sare acceptabilă farmaceutic», aşa cum se face referire aici, este orice preparat de sare care este adecvat pentru utilizare într-o aplicaţie farmaceutică. Sărurile acceptabile farmaceutic includ, dar nu se limitează la, săruri de amină, cum ar fi N,N'-dibenziletilendiamina, cloroprocaina, colina, amoniacul, dietanolamina şi alte hidroxialchilamine, etilendiamina, N-metilglucamina, procaina, N-benzilfenetilamina, 1-para-clorobenzil-2-pirolidin-1'-ilmetilbenzimidazolul, dietilamina şi alte alchilamine, piperazină, tris(hidroximetil)aminometan şi altele asemenea; săruri ale metalelor alcaline, cum ar fi litiu, potasiu, sodiu şi altele asemenea; săruri ale metalelor alcalino-pământoase, cum ar fi bariu, calciu, magneziu şi altele asemenea; săruri ale metalelor tranziţionale, cum ar fi zinc, aluminiu şi altele asemenea; alte săruri metalice, cum ar fi fosfat hidrogenat de sodiu, fosfat disodic şi altele asemenea; acizi minerali, cum ar fi clorhidraţi, sulfaţi şi altele asemenea; şi săruri ale acizilor organici, cum ar fi acetaţi, lactaţi, malaţi, tartraţi, citraţi, ascorbaţi, succinaţi, butiraţi, valeraţi, fumaraţi şi alţii asemenea.

[0051] Acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora pot fi formulate şi administrate unui subiect în conformitate cu învăţăturile cunoscute în domeniu. De exemplu, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora pot fi formulate ca o compoziţie farmaceutică. Compoziţia farmaceutică poate cuprinde acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora şi un purtător acceptabil farmaceutic. Referirea la compoziţia farmaceutică cuprinde agentul activ singur (de exemplu, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora) sau sub formă de compoziţie farmaceutică.

[0052] Compoziţia farmaceutică poate lua oricare dintre o serie de forme diferite, în funcţie, în special, de modul în care urmează să fie utilizată. Astfel, de exemplu, poate fi sub formă de pulbere, comprimat, capsulă, lichid, unguent, cremă, gel, hidrogel, aerosol, spray, soluţie micelară, plasture transdermic, suspensie de lipozomi sau orice altă formă adecvată care poate fi administrată unei persoane sau unui animal care are nevoie de tratament.

[0053] Un „purtător acceptabil farmaceutic», aşa cum se face referire aici, este orice compus cunoscut sau combinaţie de compuşi cunoscuţi, despre care specialiştii în domeniu ştiu că sunt utili în formularea compoziţiilor farmaceutice. Se va înţelege că purtătorul compoziţiei farmaceutice ar trebui să fie unul care este tolerat de subiectul căruia îi este administrat.

[0054] Într-o formă de realizare, purtătorul acceptabil farmaceutic poate fi un solid, iar compoziţia poate fi sub formă de pulbere sau comprimat. Un purtător solid acceptabil farmaceutic poate include, dar fără a se limita la, una sau mai multe substanţe care pot acţiona, de asemenea, ca agenţi de aromatizare, tampoane, lubrifianţi, stabilizatori, solubilizatori, agenţi de suspendare, agenţi de umectare, emulgatori, coloranţi, agenţi de umplutură, agenţi de glisare, adjuvanţi de compresie, lianţi inerţi, îndulcitori, conservanţi, coloranţi, acoperiri sau agenţi de dezintegrare a comprimatelor. Purtătorul poate fi, de asemenea, un material de încapsulare. În pulberi, purtătorul poate fi un solid fin divizat care este în amestec cu agenţii activi fin divizaţi conform invenţiei. În comprimate, agentul activ poate fi amestecat cu un purtător având proprietăţile de compresie necesare în proporţii adecvate şi compactat în forma şi dimensiunea dorite. Pulberile şi comprimatele pot conţine, de exemplu, până la 99% dintre agenţii activi. Printre purtătorii solizi adecvaţi se numără, de exemplu, fosfatul de calciu, stearatul de magneziu, talcul, zaharurile, lactoza, dextrina, amidonul, gelatina, celuloza, polivinilpirolidina, cerurile cu punct de topire scăzut şi răşinile schimbătoare de ioni. Într-o altă formă de realizare, purtătorul acceptabil farmaceutic poate fi un gel, iar compoziţia poate fi sub formă de cremă sau similară.

[0055] Purtătorul poate include, dar fără a se limita la, unul sau mai mulţi excipienţi sau diluanţi. Exemple de astfel de excipienţi sunt gelatina, guma arabică, lactoza, celuloza microcristalină, amidonul, glicolatul de amidon sodic, fosfatul de calciu hidrogenat, stearatul de magneziu, talcul, dioxidul de siliciu coloidal şi altele asemenea.

[0056] Într-o altă formă de realizare, purtătorul acceptabil farmaceutic poate fi un lichid. Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este sub formă de soluţie. Purtătorii lichizi sunt utilizaţi în prepararea soluţiilor, suspensiilor, emulsiilor, siropurilor, elixirelor şi compoziţiilor presurizate. Leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot fi dizolvate sau suspendate într-un purtător lichid acceptabil farmaceutic, cum ar fi apa, un solvent organic, un amestec al ambelor sau uleiuri sau grăsimi acceptabile farmaceutic. Purtătorul lichid poate conţine alţi aditivi farmaceutici adecvaţi, cum ar fi solubilizatori, emulgatori, agenţi tampon, conservanţi, îndulcitori, agenţi de aromatizare, agenţi de suspendare, agenţi de îngroşare, coloranţi, regulatori de vâscozitate, stabilizatori sau osmoregulatori. Exemple adecvate de purtători lichizi pentru administrare orală şi parenterală includ apa (care conţine parţial aditivi ca mai sus, de exemplu, derivaţi de celuloză, cum ar fi soluţia de carboximetilceluloză sodică), alcooli (inclusiv alcooli monohidrici şi alcooli polihidrici, de exemplu, glicoli) şi derivaţii acestora, precum şi uleiuri (de exemplu, ulei de cocos fracţionat şi ulei de arahide). Pentru administrare parenterală, purtătorul poate fi, de asemenea, un ester uleios, cum ar fi oleatul de etil şi miristatul de izopropil. Purtătorii lichizi sterili sunt utili în compoziţiile sterile sub formă lichidă pentru administrare parenterală. Purtătorul lichid pentru compoziţiile presurizate poate fi o hidrocarbură halogenată sau alt agent propulsor acceptabil farmaceutic.

[0057] Compoziţiile farmaceutice lichide, care sunt soluţii sau suspensii sterile, pot fi utilizate, de exemplu, prin injecţie intramusculară, intratecală, epidurală, intraperitoneală, intravenoasă şi subcutanată. Agentul activ poate fi preparat ca o compoziţie solidă sterilă care poate fi dizolvată sau suspendată în momentul administrării folosind apă sterilă, soluţie salină sau alt mediu injectabil steril adecvat.

[0058] Compoziţiile pot fi administrate oral sub formă de soluţie sau suspensie sterilă care conţine alte substanţe dizolvate sau agenţi de suspendare (de exemplu, suficientă soluţie salină sau glucoză pentru a face soluţia izotonică), săruri biliare, acacia, gelatină, monoleat de sorbitan, polisorbat 80 (esteri oleaţi ai sorbitolului şi anhidridelor sale copolimerizate cu oxid de etilenă) şi altele asemenea. Compoziţiile pot fi administrate şi pe cale orală, fie sub formă lichidă, fie solidă. Compoziţiile potrivite pentru administrare orală includ forme solide, cum ar fi pilule, capsule, granule, comprimate şi pulberi, şi forme lichide, cum ar fi soluţii, siropuri, elixire şi suspensii. Formele utile pentru administrare parenterală includ soluţii sterile, emulsii şi suspensii.

[0059] Compoziţiile pot fi administrate alternativ prin inhalare (de exemplu, intranazal). Compoziţiile pot fi, de asemenea, formulate pentru uz topic. De exemplu, cremele sau unguentele pot fi aplicate pe piele.

[0060] Acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora pot fi încorporate într-un dispozitiv cu eliberare lentă sau întârziată. Astfel de dispozitive pot fi, de exemplu, introduse pe sau sub piele, iar medicamentul poate fi eliberat în decurs de săptămâni sau chiar luni. Astfel de dispozitive pot fi avantajoase atunci când este necesar un tratament pe termen lung cu acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină, utilizate conform prezentei dezvăluiri şi care pot necesita administrare frecventă (de exemplu, administrare cel puţin zilnică).

[0061] Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este o formă farmaceutică solidă, cum ar fi un comprimat. În comprimate, agentul activ poate fi amestecat cu un vehicul, cum ar fi un purtător acceptabil farmaceutic, având proprietăţile de compresie necesare în proporţii adecvate şi compactat în forma şi dimensiunea dorite. Comprimatele pot conţine până la 99% în greutate din agenţii activi.

[0062] Compoziţiile farmaceutice sub formă de doză orală solidă, cum ar fi comprimatele, pot fi preparate prin orice metodă cunoscută în domeniul farmaciei. Compoziţiile farmaceutice sunt de obicei preparate prin amestecarea agentului activ cu purtători convenţionali acceptabili din punct de vedere farmaceutic.

[0063] O comprimat poate fi formulat aşa cum este cunoscut în domeniu. Tanganil®, de exemplu, include amidon de grâu, amidon de porumb (porumb) pregelatinizat, carbonat de calciu şi stearat de magneziu ca excipienţi. Aceiaşi excipienţi sau excipienţi similari, de exemplu, pot fi utilizaţi în prezenta dezvăluire.

[0064] Compoziţia fiecărui comprimat de Tanganil® de 700 mg este următoarea: 500 mg acetil-DL-leucină, 88 mg amidon de grâu, 88 mg amidon de porumb (porumb) pregelatinizat, 13 mg carbonat de calciu şi 11 mg stearat de magneziu. Aceleaşi comprimate, de exemplu, pot fi utilizate în cadrul prezentei dezvăluiri.

[0065] Aşa cum s-a discutat mai sus, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau sarea lor acceptabilă farmaceutic pot fi formulate şi administrate sub formă de compoziţie farmaceutică în orice număr de forme diferite. De exemplu, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau sarea lor acceptabilă farmaceutic pot fi formulate ca o compoziţie farmaceutică pentru a facilita livrarea lor prin bariera hematoencefalică. Ca un alt exemplu, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau sarea lor acceptabilă farmaceutic pot fi formulate ca o compoziţie farmaceutică pentru ocolirea barierei hematoencefalice. Formulările care facilitează livrarea prin bariera hematoencefalică sau care sunt potrivite pentru administrare într-un mod care ocoleşte bariera hematoencefalică pot fi utilizate pentru prepararea şi administrarea leucinei (neacetilate) aşa cum este descris aici. Aşa cum se demonstrează în prezenta dezvăluire, expunerea la leucină la celulele care prezintă un fenotip de boală lizozomală a îmbunătăţit, la fel ca expunerea la acetil-leucină, disfuncţia celulară (de exemplu, prin reducerea volumelor de stocare lizozomală către valorile de control), demonstrând astfel activitatea similară a leucinei şi a acetil-leucinei (a se vedea Figura 14).

[0066] Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică (de exemplu, care cuprinde acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare a acestora) este formulată pentru nano-livrare, de exemplu, sisteme coloidale de transport al medicamentelor. Exemplele adecvate includ, dar nu se limitează la, liposomi, nanoparticule (de exemplu, nanoparticule polimerice, lipidice şi anorganice), nanogeluri, dendrimeri, micele, nanoemulsii, polimeromi, exosomi şi puncte cuantice. Vezi, de exemplu, Patel şi colab., „Trecerea barierei hematoencefalice: progrese recente în administrarea medicamentelor la nivelul creierului», CNS Drugs 31:109-133 (2017)); Kabanov şi colab., „Noi tehnologii pentru administrarea medicamentelor prin bariera hematoencefalică», Curr Pharm Des., 10(12):1355-1363 (2004)); Cheng şi colab., „Nanoparticule de curcumină extrem de stabilizate testate într-un model in vitro de barieră hematoencefalică şi la şoareci Tg2576 cu boala Alzheimer», The AAPS Journal, vol. 15, nr. 2, pp. 324-336 (2013)); Lähde şi colab. „Producţia de nanoparticule de L-leucină în diverse condiţii utilizând o metodă de reactor cu flux de aerosoli», Journal of Nanomaterials, vol. 2008, articol ID 680897 (2008).

[0067] Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică (de exemplu, care cuprinde leucină sau o sare a acesteia) este formulată pentru administrare directă în sistemul nervos central (SNC), cum ar fi prin injecţie sau perfuzie. Formulările şi metodele de administrare directă în SNC sunt cunoscute în domeniu. Vezi, de exemplu, Brevetul de invenţie SUA Nr. 9,283,181. Exemple de astfel de administrare includ, dar nu se limitează la, administrarea intranazală, intraventriculară, intratecală, intracraniană şi prin grefă de mucoasă nazală.

[0068] Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este formulată pentru (şi administrată prin) administrare intranazală. Vezi, de exemplu, Hanson şi colab., „Administrarea intranazală ocoleşte bariera hematoencefalică pentru a direcţiona agenţii terapeutici către sistemul nervos central şi a trata bolile neurodegenerative», BMCNeurosci.9(Supl.3):S5(2008). Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este formulată pentru (şi administrată prin) livrare prin intermediul unei grefe nazale de mucoasă. Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este formulată pentru (şi administrată prin) injecţie sau perfuzie intracerebroventriculară. Într-o altă formă de realizare, compoziţia farmaceutică este formulată pentru (şi administrată prin) injecţie sau perfuzie intratecală intracisternală. Într-o formă de realizare, compoziţia farmaceutică este formulată pentru (şi administrată prin) injecţie sau perfuzie lombară intratecală. De exemplu, agentul activ poate fi formulat pentru administrare intratecală şi/sau administrat intratecal în aceeaşi manieră sau într-una similară discutată de Ory şi colab., „2-hidroxipropil-β-ciclodextrina intratecală scade progresia bolii neurologice în boala Niemann-Pick, tip C1: un studiu clinic de fază 1-2, nerandomizat, deschis», Vol. 390, Numărul 10104, pp. 1758-1768 (2017)).

[0069] Pot fi utilizate diverse tehnici, inclusiv, fără limitare, injectarea printr-o puncţie cisternală sau lombară sau altele asemenea, aşa cum sunt cunoscute în domeniu. Diverse dispozitive, fie interne (de exemplu, implantate), fie externe, pot fi utilizate pentru administrare, aşa cum sunt cunoscute în domeniu, cum ar fi pompe, catetere, rezervoare etc. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este o dată la două săptămâni.

[0070] Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este o dată pe lună. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este o dată la două luni. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este de două ori pe lună. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este o dată pe săptămână. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este de două sau de mai multe ori pe săptămână. Într-o formă de realizare, intervalul de administrare este zilnic. Într-o formă de realizare, administrarea este continuă, cum ar fi perfuzia continuă.

[0071] Leucina, sau o sare a acesteia acceptabilă farmaceutic, poate fi administrată într-o doză sau cantitate echivalentă cu cele descrise aici pentru acetil-leucină, ajustată pentru a ţine cont fie de livrarea directă la nivelul SNC, fie de livrarea prin bariera hematoencefalică.

[0072] În mod similar, acetil-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acesteia poate fi administrată într-o doză sau cantitate aşa cum este descrisă aici; doza poate fi ajustată în funcţie de calea de administrare (de exemplu, administrare directă la nivelul SNC).

[0073] Prezenta dezvăluire descrie leucină, acetil-leucină şi săruri farmaceutic acceptabile ale acestora, inclusiv compoziţii şi metode ale acestora, pentru tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de acestea. Subiectul care are nevoie de acestea poate avea un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei boli neurodegenerative. De exemplu, markerul unei boli neurodegenerative poate fi un marker celular. Subiectul care are nevoie de acestea poate fi diagnosticat cu o boală neurodegenerativă. De exemplu, subiectul poate fi diagnosticat cu o boală neurodegenerativă conform unui marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil. Subiectul care are nevoie de acestea poate fi suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă. De exemplu, subiectul poate avea o predispoziţie genetică la o boală neurodegenerativă (de exemplu, subiectul poate avea unul sau mai mulţi membri ai familiei cu o boală neurodegenerativă). Subiectul care are nevoie de acestea poate fi simptomatic (adică, poate avea unul sau mai multe simptome asociate cu o boală neurodegenerativă). Subiectul care are nevoie de acestea poate fi asimptomatic. Trebuie înţeles că termenii „simptomatic» şi „asimptomatic» sunt utilizaţi cu referire la simptomele unei boli neurodegenerative. Subiecţii care au un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei boli neurodegenerative, cum ar fi subiecţii care au fost diagnosticaţi cu o boală neurodegenerativă pe baza unui marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil, dar care nu prezintă alte simptome ale bolii, sunt incluşi în sfera de aplicare a termenului „asimptomatic» în sensul prezentei dezvăluiri.

[0074] Aşa cum este utilizată aici, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» şi altele asemenea se referă la întârzierea debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii, reducerea severităţii unei boli neurodegenerative sau reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o boală neurodegenerativă, întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp, comparativ cu progresia tipică a bolii şi/sau inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp. „Tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se poate referi, de asemenea, la îmbunătăţirea unui marker biochimic al unei boli neurodegenerative.

[0075] Aşa cum sunt utilizate aici, termenii „progresia tipică a bolii», „progresia bolii care ar fi de aşteptat în mod obişnuit» şi altele asemenea se referă la progresia tipică sau aşteptată a unei boli neurodegenerative, unul sau mai multe simptome asociate cu o boală neurodegenerativă sau un marker biochimic al unei boli neurodegenerative dacă subiectul nu ar fi tratat. Progresia tipică sau aşteptată a bolii se poate baza, de exemplu, pe o scală, un indice, o evaluare sau un scor cunoscut sau pe un alt test adecvat, pentru evaluarea progresiei unei boli neurodegenerative, a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative sau a unui marker biochimic al unei boli neurodegenerative, cum ar fi cele descrise ca exemple aici. Scala, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat pot corespunde progresiei bolii în general sau progresiei unuia sau mai multor simptome asociate cu boala. De exemplu, progresia tipică sau aşteptată a bolii se poate baza pe debutul sau severitatea tipică sau aşteptată a bolii neurodegenerative sau pe un simptom sau o colecţie de simptome asociate cu boala neurodegenerativă. Progresia tipică sau aşteptată a bolii poate fi determinată pentru fiecare subiect în parte sau se poate baza pe ceea ce este observat sau experimentat în mod tipic de un grup de subiecţi afectaţi de boala neurodegenerativă, cum ar fi o populaţie sau o subpopulaţie de subiecţi. Subpopulaţiile pot include, de exemplu, subpopulaţii de acelaşi sex, de aceeaşi vârstă sau de o vârstă similară, de aceeaşi perioadă sau de o perioadă similară de debut a unuia sau mai multor simptome etc.

[0076] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la întârzierea debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii. Aşa cum este utilizat aici, „întârzierea debutului unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» şi altele asemenea se referă la creşterea timpului până la, sau prevenirea, debutului bolii neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale bolii neurodegenerative. De exemplu, se poate spune că debutul este întârziat atunci când timpul până la manifestarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative durează cu cel puţin 5% mai mult decât cel observat conform progresiei tipice a bolii. În plus, de exemplu, se observă o creştere a timpului de cel puţin 10%, cel puţin 15%, cel puţin 20%, cel puţin 25%, cel puţin 30%, cel puţin 40%, cel puţin 50%, cel puţin 60%, cel puţin 70%, cel puţin 80%, cel puţin 90% sau cel puţin 100%. Într-o formă de realizare, subiectul este asimptomatic. Administrarea de leucină sau acetil-leucină poate fi iniţiată în momentul în care subiectul este asimptomatic pentru a întârzia apariţia unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste conform progresiei tipice a bolii. Într-o altă formă de realizare, subiectul este simptomatic. Administrarea de leucină sau acetil-leucină poate fi iniţiată în momentul în care subiectul prezintă unele simptome pentru a întârzia apariţia unuia sau mai multor simptome suplimentare ale unei boli neurodegenerative care altfel ar fi de aşteptat să se manifeste conform progresiei tipice a bolii. Subiectul care are nevoie de aceasta poate continua să primească tratament cu leucină sau acetil-leucină în conformitate cu duratele descrise aici. Într-o formă de realizare, tratamentul previne apariţia unuia sau mai multor simptome ale bolii neurodegenerative, care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii.

[0077] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la reducerea severităţii unei boli neurodegenerative sau la reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o boală neurodegenerativă. Severitatea unei boli neurodegenerative sau a simptomelor existente poate fi evaluată utilizând o scală, un indice, o evaluare sau un scor cunoscut, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau un alt test adecvat pentru evaluarea severităţii. De exemplu, scala, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat poate corespunde severităţii bolii în general sau severităţii unuia sau mai multor simptome asociate cu boala. Într-o formă de realizare, tratamentul îmbunătăţeşte o astfel de evaluare de la o valoare sau un grad caracteristic unui pacient simptomatic la o valoare sau un grad caracteristic unui pacient asimptomatic.

[0078] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă în timp, comparativ cu progresia tipică a bolii, sau inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă în timp. Timpul în care tratamentul întârzie sau inversează progresia poate coincide cu durata tratamentului aşa cum este descris aici. Tratamentul poate întârzia sau inversa progresia pe o durată de, de exemplu, aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult sau aproximativ două luni sau mai mult. Tratamentul poate întârzia sau inversa progresia pe o durată de, de exemplu, aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. Acesta poate întârzia sau inversa progresia pe o durată de, de exemplu, aproximativ 1 an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 3 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Tratamentul poate întârzia sau inversa progresia bolii neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu boala neurodegenerativă pe parcursul vieţii pacientului.

[0079] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp, comparativ cu progresia tipică a bolii. Aşa cum este utilizat aici, „întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă în timp» şi altele asemenea se referă la încetinirea şi/sau oprirea progresiei bolii sau a unuia sau mai multor simptome ale bolii (de exemplu, încetinirea şi/sau oprirea agravării sau creşterii severităţii bolii sau a unuia sau mai multor simptome ale bolii) în timp. Progresia bolii poate fi determinată, de exemplu, folosind o scală, un indice, o evaluare sau un scor cunoscut, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau un alt test adecvat pentru evaluarea progresiei. De exemplu, scala, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat poate corespunde progresiei bolii în general sau progresiei unuia sau mai multor simptome asociate cu boala. Într-un aspect al dezvăluirii, „întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă» înseamnă că valoarea severităţii bolii unui subiect (de exemplu, severitatea generală sau severitatea unuia sau mai multor simptome) determinată printr-o scală, un indice, o evaluare, un scor etc. cunoscut sau un alt test adecvat pentru evaluarea severităţii, nu creşte semnificativ (de exemplu, cel puţin rămâne substanţial constantă). Într-o formă de realizare, „întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» înseamnă împiedicarea subiectului să atingă sau creşterea timpului necesar unui subiect pentru a atinge (de exemplu, scăderea ratei de modificare a creşterii severităţii) o valoare a severităţii conform unei scale, unui indice, unei evaluări, unui scor etc. cunoscut sau unui alt test adecvat, pentru evaluarea progresiei în comparaţie cu o valoare corespunzătoare progresiei tipice a bolii. De exemplu, se poate spune că progresia este întârziată atunci când timpul pentru a atinge o valoare a severităţii durează cu cel puţin 5% mai mult decât cel observat conform progresiei tipice a bolii. În plus, de exemplu, se observă o creştere a timpului de cel puţin 10%, cel puţin 15%, cel puţin 20%, cel puţin 25%, cel puţin 30%, cel puţin 40%, cel puţin 50%, cel puţin 60%, cel puţin 70%, cel puţin 80%, cel puţin 90% sau cel puţin 100%. Timpul în care tratamentul întârzie progresia unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative poate coincide cu durata tratamentului aşa cum este descris aici. Într-o formă de realizare, tratamentul întârzie progresia timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni sau cel puţin aproximativ şase luni. Tratamentul poate întârzia progresia timp de cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate întârzia progresia pe durata vieţii pacientului.

[0080] 0063] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp. Aşa cum este utilizat aici, „inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp» şi altele asemenea se referă la oprirea progresiei şi reducerea severităţii bolii sau a unuia sau mai multor simptome ale bolii în timp. Progresia şi severitatea bolii pot fi determinate, de exemplu, folosind o scală, un indice, o evaluare sau un scor cunoscut, cum ar fi cele descrise ca exemple aici, sau un alt test adecvat pentru evaluarea progresiei şi severităţii. De exemplu, scala, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat poate corespunde progresiei şi severităţii bolii în general sau progresiei şi severităţii unuia sau mai multor simptome asociate cu boala. Într-o formă de realizare, „inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp» înseamnă că valoarea severităţii bolii unui subiect (de exemplu, severitatea generală sau severitatea unuia sau mai multor simptome) determinată printr-o scală, un indice, o evaluare, un scor etc. cunoscut sau un alt test adecvat, pentru evaluarea severităţii, se îmbunătăţeşte în timp (adică prezintă o reducere a severităţii în timp). Timpul în care tratamentul inversează progresia unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative poate coincide cu durata tratamentului aşa cum este descris aici. Într-o formă de realizare, tratamentul inversează progresia timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni sau cel puţin aproximativ şase luni. Într-o altă formă de realizare, tratamentul inversează progresia timp de cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate inversa progresia pe durata vieţii pacientului.

[0081] Într-un aspect al dezvăluirii, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» se referă la îmbunătăţirea, la subiect, a unui marker biochimic al unei boli neurodegenerative (de exemplu, niveluri crescute ale metabolitului(ilor) de stocare sau modificări biochimice secundare rezultate din stocarea primară). Un marker biochimic este un semnal al activităţii bolii şi poate oferi indicaţii continue privind severitatea şi progresia bolii în timp. Într-o formă de realizare, markerul biochimic este îmbunătăţit în vederea unei valori de control. Într-o formă de realizare, markerul biochimic este ales dintre creşterea volumului lizozomal, creşterea nivelului de glicosfingolipide (GSL), creşterea nivelului de conjugat al proteinei asociate cu microtubulii 1A/1B-lanţ uşor 3-fosfatidiletanolamină (LC3-II) şi creşterea nivelului de fragment C-terminal al proteinei precursoare a amiloidului (APP-CTF). Într-o formă de realizare, markerul biochimic este creşterea volumului lizozomal, iar tratamentul reduce volumul lizozomal la subiect. Într-o formă de realizare, markerul biochimic este reprezentat de creşterea nivelului de glicosfingolipide (GSL), iar tratamentul reduce nivelurile de GSL la subiect. Într-o formă de realizare, markerul biochimic este reprezentat de creşterea nivelului de conjugat al proteinei asociate cu microtubulii 1A/1B cu lanţ uşor 3-fosfatidiletanolamină (LC3-II), iar tratamentul reduce nivelurile de LC3-II la subiect. Într-o formă de realizare, markerul biochimic este reprezentat de creşterea nivelului de fragment C-terminal al proteinei precursoare a amiloidului (APP-CTF), iar tratamentul reduce nivelurile de APP-CTF la subiect. Într-un aspect al dezvăluirii, tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic în timp. De exemplu, într-un aspect al dezvăluirii, îmbunătăţirea unui marker biochimic în timp înseamnă că tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic în timp către o valoare de control, previne progresia unui marker biochimic în timp şi/sau întârzie progresia markerului biochimic în timp, în comparaţie cu progresia tipică a bolii. Timpul în care tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic poate coincide cu durata tratamentului, aşa cum este descris aici. Într-un aspect al dezvăluirii, tratamentul îmbunătăţeşte un marker biochimic timp de cel puţin aproximativ trei luni, cel puţin aproximativ patru luni, cel puţin aproximativ cinci luni sau cel puţin aproximativ şase luni. Tratamentul poate îmbunătăţi un marker biochimic timp de cel puţin aproximativ 1 an, cel puţin aproximativ 2 ani, cel puţin aproximativ 3 ani, cel puţin aproximativ 4 ani, cel puţin aproximativ 5 ani sau cel puţin aproximativ 10 ani. Tratamentul poate îmbunătăţi markerul biochimic pe parcursul vieţii pacientului.

[0082] Un „simptom» al unei boli neurodegenerative include orice manifestare clinică sau de laborator asociată cu o boală neurodegenerativă şi nu se limitează la ceea ce subiectul poate simţi sau observa. Simptomele descrise aici includ, dar nu se limitează la, simptome neurologice şi simptome psihiatrice. Exemple de simptome neurologice includ ataxia, alte tulburări de mişcare, cum ar fi hipokinezia, rigorile, tremorul sau distonia, sindromul picioarelor neliniştite (RLS), tulburări motorii oculare centrale, cum ar fi paralizia sacadală supranucleară verticală şi orizontală/a privirii şi deficite neuropsihologice, cum ar fi demenţa. Într-o formă de realizare, simptomul neurologic este RLS. Într-o formă de realizare, tratarea unei boli neurodegenerative aşa cum este descrisă aici cuprinde tratarea RLS a subiectului, de exemplu, reducerea severităţii sau îmbunătăţirea RLS, întârzierea sau inhibarea progresiei RLS sau eliminarea RLS. Exemple de simptome psihiatrice includ depresia, tulburările de comportament sau psihoza. Debutul simptomelor poate varia de la naştere până la vârsta adultă.

[0083] Progresia unei boli neurodegenerative în timp sau prin tratament poate fi monitorizată, de exemplu, utilizând unul sau mai multe teste cunoscute la două sau mai multe momente în timp şi comparând rezultatele. Progresia şi/sau severitatea bolii pot fi evaluate, de exemplu, utilizând Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei (SARA), Indicele Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI), Scala Internaţională Cooperativă de Rating al Ataxiei (ICARS), scala scurtă de rating al ataxiei (BARS), Scala Modificată de Rating al Dizabilităţii (mDRS), EuroQol 5Q-5D-5L (EQ-5D-5L), scala analogică vizuală (VAS), teste neuropsihologice, cum ar fi Scala Wechsler de Inteligenţă pentru Adulţi - Revizuită (WAIS-R), Scala Wechsler de Inteligenţă pentru Copii - IV (WISC-IV), Evaluarea Cognitivă Montreal (MoCA), precum şi scale utilizate în tulburările de mişcare, cum ar fi Scala Unificată de Rating Parkinson (UPRS) sau Scala Unificată de Rating a Atrofiei Multisistemice (UMSARS) sau alte teste adecvate. Pentru anumite LSD-uri, cum ar fi NPC, în ultimele decenii au fost dezvoltate şi validate scoruri specifice, de exemplu scorul de severitate clinică (CSS) şi scorul de creştere anuală a severităţii (ASIS) (a se vedea Yanjanin şi colab., „Progresie clinică liniară, independentă de vârsta de debut, în boala Niemann-Pick, tip C», Am J Med Genet Part B 153B:132-140) şi Scala de dizabilitate NP-C cu 6 domenii modificată (scor mDRS). De exemplu, severitatea unui pacient cu NPC poate fi cuantificată prin atribuirea unui CSS, care evaluează diverşi parametri ai bolii (ambulaţie, convulsii, mişcarea ochilor etc.) şi acordă fiecărui parametru un scor din 5. Un scor mai mare este egal cu o severitate mai mare. ASIS cuantifică rata anuală de modificare a CSS, calculată prin împărţirea CSS la vârsta pacientului. În acest sens, anumite scoruri din aceste teste sunt caracteristice pacienţilor cu boli neurodegenerative simptomatice şi evidenţiază progresia şi/sau severitatea bolii.

[0084] Astfel, „tratarea unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative», de exemplu, poate fi echivalată cu obţinerea unei evaluări îmbunătăţite, cum ar fi cele descrise aici, a unui scor SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS, UPRS, UMSARS şi/sau MoCA sau a rezultatului unui alt test adecvat pentru caracterizarea unui pacient cu boli neurodegenerative. De exemplu, într-o formă de realizare, „reducerea severităţii unei boli neurodegenerative sau reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente ale unei boli neurodegenerative» înseamnă îmbunătăţirea unui scor SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS, UPRS, UMSARS şi/sau MoCA sau a unui rezultat al unui alt test adecvat, pentru evaluarea severităţii, cum ar fi îmbunătăţirea scorului sau a rezultatului de la o valoare a severităţii caracteristică unui subiect simptomatic la o valoare caracteristică unui subiect asimptomatic. Într-o altă formă de realizare, „întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative» înseamnă că scorul SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS, UPRS, UMSARS şi/sau MoCA al unui subiect sau un rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea progresiei nu creşte semnificativ (de exemplu, cel puţin rămâne substanţial constant). Într-o altă formă de realizare, „întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome asociate cu o boală neurodegenerativă» înseamnă împiedicarea scorului SARA, SCAFI, ICARS, BARS, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS, UPRS, UMSARS şi/sau MoCA al unui subiect sau a unui rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea progresiei să atingă sau să crească timpul necesar pentru atingerea unei valori comparativ cu cea a progresiei tipice a bolii. Într-o altă formă de realizare, „inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp» înseamnă că scorul SARA, SCAFI, mDRS, EQ-5D-5L, VAS, WAIS-R, WISC-IV, CSS şi/sau MoCA al unui subiect sau un rezultat al unui alt test adecvat pentru evaluarea progresiei se îmbunătăţeşte în timp (adică prezintă o reducere a severităţii în timp).

[0085] De exemplu, pentru a evalua starea neurologică generală, se poate aplica mDRS, o scală cu patru domenii (ambulaţie, manipulare, limbaj şi înghiţire). Funcţia cerebeloasă poate fi evaluată folosind SARA, o scală de evaluare clinică cu opt itemi (mers, poziţie de stat, şezut, vorbire, funcţie motorie fină şi taximetrie; interval 0-40, unde 0 este cea mai bună stare neurologică şi 40 cea mai proastă) şi SCAFI, cuprinzând timpul de mers pe 8 minute (8MW; efectuat prin mersul pacienţilor de două ori mai repede posibil de la o linie la alta, excluzând întoarcerea), testul cu 9 găuri (9HPT) şi numărul de repetiţii „PATA» pe parcursul a 10 secunde. Afectarea subiectivă şi calitatea vieţii pot fi evaluate folosind chestionarul EQ-5D-5L şi VAS. Pentru a evalua funcţia motorie oculară, se poate utiliza videooculografia tridimensională (EyeSeeCam) pentru a măsura viteza maximă a sacadelor, câştigul urmăririi line, viteza maximă de fază lentă a nistagmusului evocat de privire (funcţia de menţinere a privirii), viteza maximă de fază lentă a nistagmusului optokinetic şi câştigul reflexului vestibulo-ocular orizontal. Pentru a evalua starea cognitivă, se pot utiliza testele WAIS-R sau WISC-IV şi MoCA, care evaluează diferite domenii cognitive, inclusiv atenţia şi concentrarea, funcţiile executive, memoria, limbajul, abilităţile vizuoconstructive, gândirea conceptuală, calculele şi orientarea, cu un maxim de 30 de puncte şi un scor prag de 26. Persoana calificată va şti cum să efectueze aceste teste şi altele asemenea.

[0086] Sindromul picioarelor neliniştite (RLS) este o afecţiune neurologică caracterizată printr-o nevoie copleşitoare de a mişca corpul, care apare de obicei în repaus şi este însoţită de senzaţii inconfortabile sau ciudate. Afectează cel mai frecvent picioarele, în special între genunchi şi gleznă, dar poate afecta şi alte zone, cum ar fi braţele, trunchiul sau chiar membrele fantomă. Conform invenţiei, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora sunt utilizate într-o metodă de tratare a RLS la un subiect care are o boală neurodegenerativă. Metoda cuprinde administrarea către subiect a unei cantităţi terapeutic eficiente de acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora. Într-o formă de realizare, subiectul care suferă de RLS are o boală neurodegenerativă aleasă dintre parkinsonism (de exemplu, aşa cum este descris aici), ataxie spinocerebeloasă, boala Huntington, parapareză spastică ereditară, scleroză laterală amiotrofică (SLA) şi boala Alzheimer. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este aleasă dintre demenţa frontotemporală, demenţa cu corpi Lewy, atrofia multisistemică, paralizia supranucleară progresivă şi degenerarea corticobazală. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este o boală a neuronului motor (de exemplu, aşa cum este descrisă aici). Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Parkinson. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este asociată cu disfuncţia sistemului dopaminergic, cum ar fi pierderea celulelor dopaminergice. Într-o formă de realizare, RLS este un simptom al bolii neurodegenerative sau poate fi asociat sau legat de boala neurodegenerativă. Într-un alt aspect al prezentei dezvăluiri, unde RLS este caracterizat ca o boală neurodegenerativă, leucina, acetilleucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora sunt utilizate pentru a trata RLS la un subiect care are nevoie de aceasta.

[0087] Tratarea sindromului picioarelor neliniştite (RLS), aşa cum se discută aici, poate include reducerea severităţii sau diminuarea, inhibarea sau eliminarea unuia sau mai multor simptome ale RLS. Un „simptom» al RLS include orice manifestare clinică sau de laborator asociată cu RLS. Simptomele RLS sunt adesea, dar nu neapărat, manifestări asociate cu boala pe care subiectul le poate simţi sau observa. Simptomele asociate cu RLS includ, dar nu se limitează la, senzaţii la nivelul picioarelor inferioare, mişcări periodice ale membrelor în somn (SMPL), senzaţii neplăcute la picioare, nevoia de mişcare, nelinişte, tulburări de somn, somnolenţă excesivă în timpul zilei şi altele asemenea. Într-o formă de realizare, simptomele asociate cu RLS care sunt diminuate, inhibate sau eliminate sunt alese dintre oricare dintre senzaţii la nivelul picioarelor inferioare, mişcări periodice ale membrelor în somn (SMPL), senzaţii neplăcute la picioare, nevoia de mişcare, nelinişte, somnolenţă excesivă în timpul zilei şi tulburări de somn sau o combinaţie de senzaţii la nivelul picioarelor inferioare, mişcări periodice ale membrelor în somn (SMPL), senzaţii neplăcute la picioare, nevoia de mişcare, nelinişte, somnolenţă excesivă în timpul zilei şi tulburări de somn.

[0088] Severitatea sindromului picioarelor neliniştite (RLS) sau a unuia sau mai multor simptome ale RLS poate fi evaluată, de exemplu, utilizând o scală, un indice, o evaluare sau un scor cunoscut. De exemplu, scala, indicele, evaluarea, scorul sau alt test adecvat poate corespunde severităţii RLS în general sau severităţii unuia sau mai multor simptome asociate cu RLS. Într-o formă de realizare, tratamentul descris aici îmbunătăţeşte o astfel de evaluare de la o valoare sau un grad caracteristic unui subiect simptomatic la o valoare sau un grad caracteristic unui subiect asimptomatic. Într-o formă de realizare, tratamentul descris aici îmbunătăţeşte o astfel de evaluare în comparaţie cu o valoare iniţială. Valoarea iniţială poate fi, de exemplu, starea subiectului înainte de iniţierea oricărui tratament pentru RLS sau înainte de iniţierea tratamentului pentru RLS cu leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora. Alternativ, valoarea iniţială poate fi, de exemplu, starea subiectului după o anumită perioadă de timp de tratament pentru RLS.

[0089] O scală de evaluare larg răspândită, cunoscută sub numele de Scala de evaluare a Grupului Internaţional de Studiu pentru Sindromul Picioarelor Neliniştite („IRLS»), a fost dezvoltată de Grupul Internaţional de Studiu pentru Sindromul Picioarelor Neliniştite („IRLSSG») (http://www.irlssg.org/) (Walters şi colab., Validarea scalei de evaluare a Grupului Internaţional de Studiu pentru Sindromul Picioarelor Neliniştite pentru sindromul picioarelor neliniştite. Sleep Medicine. 1 aprilie 2003;4(2):121-32). IRLS este o scală cu 10 itemi, cu scoruri cuprinse între 0 (fără simptome) şi 40. Scorurile >30 sunt considerate foarte severe, severe (Scor 21-30), moderate (scoruri 11-20) şi ≤10, uşoare. Utilizarea scalei este obişnuită pentru evaluarea clinică, cercetarea şi studiile terapeutice cu RLS. Într-o formă de realizare, tratamentul cu leucină, acetil-leucină sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora, aşa cum este descris aici, scade scorul subiectului pe Scala Internaţională de Evaluare a Grupului de Studiu pentru Sindromul Picioarelor Neliniştite („IRLS») în comparaţie cu un nivel iniţial. Într-o formă de realizare, IRLS este redus faţă de nivelul iniţial cu cel puţin 10%, cel puţin 20%, cel puţin 30%, cel puţin 40% sau cel puţin 50%. Într-o formă de realizare, IRLS este redus cu cel puţin 60%, cel puţin 70%, cel puţin 80%, cel puţin 90% sau 100%.

[0090] Într-o formă de realizare, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora pot fi administrate, de exemplu, într-o doză cuprinsă între aproximativ 500 mg şi aproximativ 15 g pe zi sau cuprinsă între aproximativ 500 mg şi aproximativ 10 g pe zi, cum ar fi cuprinsă între aproximativ 1,5 g şi aproximativ 10 g pe zi, opţional pe cale orală solidă sau pe cale orală lichidă. Acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare farmaceutic acceptabilă a acestora pot fi administrate, de exemplu, într-o doză conformă cu cea a Tanganil®, care este prescris adulţilor într-o doză de 1,5 g până la 2 g pe zi, 3-4 comprimate în două prize, dimineaţa şi seara.

[0091] Dacă se administrează un singur enantiomer, dozele pot fi reduse în mod corespunzător. De exemplu, dacă se administrează doar acetil-L-leucină, doza poate varia de la aproximativ 250 mg la aproximativ 15 g pe zi, de la aproximativ 250 mg la aproximativ 10 g pe zi sau de la aproximativ 250 mg la aproximativ 5 g pe zi, cum ar fi de la aproximativ 0,75 g la aproximativ 5 g pe zi.

[0092] Într-o formă de realizare, doza administrată variază de la aproximativ 1 g la aproximativ 15 g pe zi, de la aproximativ 1 g la aproximativ 10 g pe zi sau de la aproximativ 1,5 g la aproximativ 7 g pe zi. Aceasta poate fi de la aproximativ 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 sau 14 g la aproximativ 15 g pe zi. Aceasta poate fi de la aproximativ 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 sau 9 g la aproximativ 10 g pe zi. Poate fi mai mare de aproximativ 1,5 g pe zi, dar mai mică de aproximativ 15, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6 sau 5 g pe zi. Într-o formă de realizare, doza variază de la aproximativ 4 g la aproximativ 6 g pe zi. Într-o formă de realizare, doza variază de la aproximativ 4 g la aproximativ 5 g pe zi. Într-o formă de realizare, doza este de aproximativ 4,5 g pe zi. Într-o formă de realizare, doza este de aproximativ 5 g pe zi. Într-o formă de realizare, aceste doze sunt administrate sub formă orală solidă, în special comprimate. Într-o altă formă de realizare, aceste doze sunt pentru acetil-DL-leucină atunci când este în forma sa racemică. Dozele, atunci când este prezent un exces enantiomeric, pot fi mai mici decât cele menţionate aici, de exemplu, cu aproximativ 50% mai mici. Intervalele de doze menţionate mai sus, atunci când sunt înjumătăţite, sunt, prin urmare, incluse în mod explicit în prezenta dezvăluire.

[0093] Într-o formă de realizare, doza zilnică totală poate fi distribuită în mai multe administrări, adică administrarea poate avea loc de două sau mai multe ori pe zi pentru a atinge doza zilnică totală. De exemplu, numărul necesar de comprimate pentru a furniza doza zilnică totală de acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină poate fi împărţit în două administrări (de exemplu, dimineaţa şi seara) sau în trei administrări (de exemplu, dimineaţa, la prânz şi seara). Fiecare doză poate fi administrată în mod corespunzător cu sau fără alimente. De exemplu, acetil-DL-leucina sau acetil-L-leucina pot fi administrate cu aproximativ 1 sau aproximativ 2 ore înainte de mese, cum ar fi la cel puţin aproximativ 20 de minute, cel puţin aproximativ 30 de minute, cel puţin aproximativ 40 de minute sau cel puţin aproximativ 1 oră înainte de mese sau pot fi administrate la aproximativ 1, aproximativ 2 sau aproximativ 3 ore după mese, cum ar fi aşteptând cel puţin aproximativ 20 de minute, cel puţin aproximativ 30 de minute, cel puţin aproximativ 1 oră, cel puţin aproximativ 1,5 ore, cel puţin aproximativ 2 ore sau cel puţin aproximativ 2,5 ore după mese. De exemplu, o doză zilnică totală de 4,5 g acetil-DL-leucină poate fi administrată sub formă de trei comprimate de Tanganil® (sau echivalent) comprimate înainte, în timpul sau după micul dejun, încă trei comprimate înainte, în timpul sau după prânz şi încă trei comprimate înainte, în timpul sau după cină.

[0094] Administrarea de acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină în conformitate cu prezenta dezvăluire poate fi iniţiată înainte sau după ce se constată că un subiect are un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei boli neurodegenerative, cum ar fi, în primul caz, atunci când subiectul este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă. Administrarea poate fi iniţiată în momentul sau în jurul momentului în care se constată că un subiect are un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei boli neurodegenerative. În mod similar, administrarea poate fi iniţiată înainte, în momentul sau în jurul momentului sau după ce un subiect este diagnosticat cu o boală neurodegenerativă, cum ar fi înainte, în momentul sau în jurul momentului sau după ce se constată că un subiect are un marker genetic, biochimic sau alt marker similar identificabil al unei boli neurodegenerative. Administrarea de acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină poate fi iniţiată atunci când subiectul este simptomatic sau asimptomatic. În special, unul dintre avantajele tratamentului cu acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină conform prezentei dezvăluiri este că administrarea poate fi iniţiată chiar după ce se constată că un subiect are un marker genetic şi/sau biochimic al unei boli neurodegenerative, dar înainte ca subiectul să prezinte simptome ale bolii neurodegenerative (altele decât markerul genetic şi/sau biochimic, adică subiectul este asimptomatic) sau înainte ca subiectul să prezinte unul sau mai multe simptome considerate semne distinctive ale bolii. Tratamentul poate întârzia debutul bolii neurodegenerative sau al unuia sau mai multor simptome asociate cu boala neurodegenerativă, aşa cum este descris aici. Tratamentul poate fi, de asemenea, continuat pentru o durată aşa cum este descris aici.

[0095] Aşa cum s-a discutat aici, un avantaj al tratamentului cu acetil-DL-leucină sau acetil-L-leucină conform prezentei dezvăluiri este acela că acesta poate fi administrat pe o perioadă lungă de timp, de exemplu, pentru a întârzia sau chiar a inversa progresia unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative la un subiect, comparativ cu progresia tipică a bolii. Durata tratamentului poate fi, de exemplu, de aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult sau aproximativ două luni sau mai mult. Într-o formă de realizare, este de aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. Durata tratamentului poate fi de aproximativ 1 an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Durata tratamentului poate fi durata de viaţă a pacientului.

[0096] Invenţia are în vedere şi include orice combinaţii de formă farmaceutică, cantitate de doză, schemă de dozare şi durată a tratamentului. Într-o formă de realizare, doza este de la aproximativ 4 g la aproximativ 10 g pe zi, administrată în una, două sau trei administrări pe zi, pentru o durată de tratament de aproximativ două luni sau mai mult. Într-o altă formă de realizare, doza este mai mare de 4 g, dar nu mai mare de 5 g pe zi, administrată în una, două sau trei administrări pe zi, pentru o durată de tratament de aproximativ şase luni sau mai mult. Forma farmaceutică poate fi o formă farmaceutică orală solidă, în special comprimate.

[0097] Compoziţiile farmaceutice descrise aici pot fi utilizate ca monoterapie (de exemplu, utilizarea agentului activ singur) pentru tratarea unei boli neurodegenerative la un subiect. Alternativ, compoziţiile farmaceutice pot fi utilizate ca adjuvant la sau în combinaţie cu alte terapii cunoscute, de exemplu, pentru tratarea unei boli neurodegenerative la un subiect.

[0098] Boala neurodegenerativă poate fi, dar nu neapărat, asociată cu disfuncţie lizozomală (de exemplu, defect de depozitare lizozomală). Bolile neurodegenerative, conform prezentei dezvăluiri, care nu sunt asociate cu disfuncţie lizozomală includ, dar nu se limitează la, sindromul picioarelor neliniştite (RLS), boala Alexander, boala Alper, paralizia cerebrală, sindromul Cockayne, degenerarea corticobazală, demenţa asociată cu HIV, boala Kennedy, neuroborelioza, scleroza laterală primară, boala Refsum, boala Schilder, degenerarea subacută combinată a măduvei spinării secundară anemiei pernicioase, neuropatia motorie şi senzorială ereditară cu dominanţă proximală, sindromul ariciului oscilant (WHS), atrofia musculară progresivă (atrofia musculară Duchenne-Aran), paralizia bulbară progresivă, paralizia pseudobulbară, tulburările neurocognitive asociate cu HIV (HAND), parkinsonismul vascular, sindromul Parkinson al părţii inferioare a corpului, nistagmusul cerebelos descendent şi ataxia cerebeloasă, care include ataxia spinocerebeloasă (SCA) 4, ataxia spinocerebeloasă (SCA) 5. (Ataxia Lincoln), Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 8, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 10, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 11, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 12, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 13, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 14, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 15/16, Ataxia spinocerebeloasă (ACS) 18 (neuropatie senzorială/motorie cu ataxie), Ataxia spinocerebeloasă

[0099] Ataxie (SCA) 19/22, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 20, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 21, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 23, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 25, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 26, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 27, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 29, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 30, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 31, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 32, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 35, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 36, Ataxie episodică (EA) 1, Ataxie episodică (EA) 2, Ataxie episodică (EA) 3, Ataxie episodică (EA) 4, Ataxie episodică Ataxie (EA) 5, Ataxie episodică (EA) 6, Ataxie episodică (EA) 7, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 28, Ataxie spinocerebeloasă (SCA) 24 (ataxie spinocerebeloasă autosomal recesivă tip 4 (SCAR4); ataxie spinocerebeloasă cu intruziuni saccadice), Tabes dorsalis, Ataxie cu apraxie oculomotorie tip 1 (AOA1), Ataxie cu apraxie oculomotorie tip 2 (AOA2), Ataxie cu apraxie oculomotorie tip 4 (AOA4), ataxie spinocerebeloasă autosomal recesivă tip 10 (SCAR 10), sindrom de ataxie mitocondrială recesivă (MIRAS), Epilepsie miclonică, Miopatie, Ataxie senzorială (MEMSA), Neuropatie ataxică senzorială, Dizartrie, Oftalmopareză (SANDO), ataxie spinocerebeloasă cu debut infantil, Paraplegie spastică ereditară 7 (gena HSP SPG7), miopatie mitocondrială, encefalopatie, lactacidoză, sindrom de accident vascular cerebral (MELAS), epilepsie mioclonică cu fibre roşii zdrenţuite (MERRF), slăbiciune musculară neurogenă, ataxie şi retinită pigmentară (NARP), Kearns-Sayre (KSS), sindrom de tremor/ataxie X fragil (FXTAS), sindrom Arts, ataxie spinocerebeloasă 1 legată de X, ataxie spinocerebeloasă 2 legată de X, ataxie spinocerebeloasă 3 legată de X, ataxie spinocerebeloasă 4 legată de X sau ataxie spinocerebeloasă 5 legată de X, retard mental sindromic legat de X de tip Christianson, anemia sideroblastică legată de X, ataxie cerebeloasă idiopatică cu debut tardiv, ataxie sporadică cu debut la adult de etiologie necunoscută (SAOA) şi ataxie cerebeloasă, neuropatie, sindrom de areflexie vestibulară (CANVAS). Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă neasociată cu disfuncţie lizozomală este degenerarea corticobazală, SCA 28 şi AOA4.

[0100] Aşa cum s-a menţionat mai sus, multe boli neurodegenerative sunt asociate cu disfuncţie lizozomală, care include atât tulburări neurodegenerative de depozitare lizozomală (LSD), cât şi multe alte boli neurodegenerative în care s-au sugerat legături cu defecte lizozomale. Vezi, de exemplu, Boman şi colab., Journal of Parkinson's Disease, vol. 6, nr. 2, pp. 307-315 (mai 2016)); Makioka şi colab., Neuroreport, 23(5):270-276 (martie 2012)); Orr şi colab., Cercetare şi terapie în domeniul Alzheimerului, 5:53 (oct. 2013); Barlow şi colab., Proc. Natl. Acad. Sci. USA, 18;97(2):871-6 (2000)).

[0101] Într-un aspect al dezvăluirii, boala neurodegenerativă este asociată cu disfuncţie lizozomală (de exemplu, defect de stocare lizozomală). Bolile neurodegenerative, conform prezentei dezvăluiri, asociate cu disfuncţia lizozomală includ, dar nu se limitează la, alcoolism, boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică (SLA), boala Canavan, degenerarea lobară frontotemporală, boala Huntington, demenţa cu corpi Lewy, atrofia sistemică multiplă (MSA-P/MSA-C), scleroza multiplă, narcolepsia, boala Parkinson, sindromul Smith-Lemli-Opitz (SLOS) (o eroare congenitală a sintezei colesterolului), boala Tangier, boala Pelizaeus-Merzbacher, boala Pick, demenţa frontotemporală şi parkinsonismul legate de cromozomul 17, boli prionice, inclusiv scrapie, encefalopatia transmisibilă a nurcilor, boala cronică cacheantă, encefalopatia spongiformă bovină (ESB), encefalopatia spongiformă felină, encefalopatia ungulatelor exotice, kuru, boala Creutzfeldt-Jakob, sindromul Gerstmann-Sträussler-Scheinker şi insomnia familială fatală, paralizia supranucleară progresivă, atrofie musculară spinală, LSD-uri neurodegenerative şi ataxie cerebeloasă, care include Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 1, Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 2, Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 3 (boala Machado-Joseph), Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 6, Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 7, Ataxia Spinocerebeloasă (SCA) 17, atrofie dentatorubral-palidoluisiană, Ataxia Spastică Autozomal Recesivă de Charlevoix-Saguenay (ARSACS), ataxia cerebeloasă autozomal recesivă de tip 1 (Ataxia Recesivă de Beauce (RAB), mutaţia SYNE-1), ataxia cerebeloasă autozomal recesivă de tip 2 (ataxia spinocerebeloasă autozomal recesivă 9, SCAR9), ataxia cu deficit de vitamina E (AVED), ataxia telangiectazie (boala Louis Barr), ataxie Freidreich (FRDA) şi ataxie cu deficit de coenzimă Q10. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă asociată cu disfuncţie lizozomală este aleasă dintre alcoolism, boala Alzheimer, scleroză laterală amiotrofică (SLA), boala Canavan, degenerarea lobară frontotemporală, boala Huntington, atrofie multiplă sistemică (MSA-P/MSA-C), scleroză multiplă, narcolepsie, boala Parkinson, sindromul Smith Lemli Opitz (SLOS) (o eroare congenitală a sintezei colesterolului), boala Tangier, boala Pelizaeus-Merzbacher, boala Pick, demenţă frontotemporală, demenţă frontotemporală cu parkinsonism, boli prionice, paralizie supranucleară progresivă şi atrofie musculară spinală. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă asociată cu disfuncţie lizozomală este aleasă dintre SLA, MSA-P, MSA-C, demenţă frontotemporală cu parkinsonism, paralizie supranucleară progresivă, SCA 28, SCA 1 şi boala Alzheimer.

[0102] Bolile LSD neurodegenerative sunt caracterizate prin acumularea de macromolecule nedigerate sau parţial digerate, rezultând disfuncţii celulare şi neurodegenerare, care este adesea progresivă, ducând la dizabilitate fizică şi/sau deteriorare mintală. Acestea tind să apară în primii ani de viaţă, iar progresia severă duce la spitalizări frecvente. Dacă nu sunt tratate, pacienţii mor adesea la mijlocul adolescenţei. Au fost descrişi şi pacienţi cu debut la vârsta adultă. Conform prezentei dezvăluiri, bolile LSD neurodegenerative includ, dar nu se limitează la, lipofuscinoze ceroide neuronale (tipurile 1-10), boala Gaucher tip 2/3 (neuronopatică), boala Krabbe, deficit multiplu de sulfatază, mucolipidoze, inclusiv mucolipidoza I, mucolipidoza II şi mucolipidoza IV, boala Niemann-Pick tip A, boala Niemann-Pick tip B, boala Niemann-Pick tip C, boala Pompe cu debut infantil, boala Pompe cu debut tardiv, boala Tay-Sachs, boala Sandhoff, boala Farber, galactozialidoza, boala Fabry, boala Schindler, gangliozidoza GM1, gangliozidoza varianta AB GM2, leucodistrofia metacromatică (MLD), mucopolizaharidoze, inclusiv MPS IH, MPS IS, MPS IH-S, MPS II, MPS IIIA, MPS IIIB, MPS IIIC, MPS IIID. şi MPS VII, beta-manozidoză, aspartilglucozaminurie, fucosidoză, boala Salla, boala infantilă de stocare a acidului sialic liber (ISSD) şi boala Danon. Într-un aspect al dezvăluirii, LSD neurodegenerativă este aleasă dintre NPC, NPA, mucolipidoză II, MPS IIIB, aspartilglucozaminurie, mucolipidoză IIIA, MPS VII, boala Sandhoff, boala Tay-Sachs, varianta AB a bolii Tay-Sachs şi gangliozidoză GM1. Într-un aspect al dezvăluirii, boala neurodegenerativă nu este aleasă dintre LSD neurodegenerative.

[0103] Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este o boală a neuronului motor. Într-o formă de realizare, boala neuronului motor este aleasă dintre scleroza laterală primară, atrofia musculară progresivă, paralizia bulbară progresivă, paralizia pseudobulbară, SLA, boala Alzheimer, boala Canavan, degenerarea lobară frontotemporală, boala Huntington, scleroza multiplă, narcolepsie, boala Parkinson, boala Pelizaeus-Merzbacher şi atrofia musculară spinală.

[0104] Conform invenţiei, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora se utilizează pentru a trata sindromul picioarelor neliniştite (RLS) la un subiect care are o boală a neuronului motor, inclusiv, dar fără a se limita la, oricare dintre bolile neuronului motor descrise aici.

[0105] Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este ataxia cerebeloasă. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Niemann-Pick. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este Niemann-Pick tip C. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este Niemann-Pick tip A. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este parkinsonismul. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Gaucher neuronopatică. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Tay-Sachs. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Sandhoff. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Fabry. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este gangliosidoza GM1. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este sindromul Louis-Barr. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Alzheimer. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este boala Parkinson. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este atrofia multisistemică. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este atrofia multiplă sistemică de tip C (MSA-C). Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este atrofia multiplă sistemică de tip P (MSA-P). Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este demenţa fronto-temporală. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este demenţa fronto-temporală cu parkinsonism. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este sindromul Parkinson pentru partea inferioară a corpului. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este scleroza laterală amiotrofică (SLA). Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este sindromul corticobazal de degenerare. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este paralizia supranucleară progresivă. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este nistagmusul cerebelos descendent. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este SCA 28. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este ataxie-telangiectazie. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este SCA 1. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă este AOA4.

[0106] Principalele simptome ale bolii Parkinson (BP) includ rigiditate, tremor şi mişcare lentă. Există şi alte boli în care aceste simptome sunt prevalente. Aceste boli, şi BP în sine, se încadrează sub termenul generic parkinsonism. BP poate fi denumită parkinsonism primar. Alte exemple de parkinsonisme includ: atrofia multiplă de sisteme; paralizia supranucleară progresivă; hidrocefalia cu presiune normală; şi parkinsonismul vascular sau arteriosclerotic. Acele boli care pot fi clasificate drept parkinsonisme, dar nu sunt BP, pot fi, de asemenea, denumite „sindroame Parkinson-Plus». Spre deosebire de pacienţii cu BP, persoanele cu sindroame Parkinson-Plus nu răspund la L-Dopa. Termenul „parkinsonism», aşa cum este folosit aici, se poate referi la un sindrom motor ale cărui simptome principale sunt tremorul în repaus, rigiditatea, încetinirea mişcărilor şi instabilitatea posturală. Sindroamele parkinsoniene pot fi împărţite în patru subtipuri, în funcţie de originea lor: primare sau idiopatice; secundare sau dobândite; parkinsonism ereditar; şi sindroame Parkinson plus sau degenerare multiplă de sisteme.

[0107] Într-o formă de realizare, parkinsonismul este un sindrom Parkinson plus sau o degenerare multiplă a sistemului.

[0108] Într-o formă de realizare, parkinsonismul este parkinsonism vascular (arteriosclerotic), parkinsonism al părţii inferioare a corpului, atrofie multisistemică cu parkinsonism predominant (MSA-P), atrofie multisistemică cu caracteristici cerebeloase (MSA-C; atrofie olivopontocerebeloasă sporadică (OPCA)), sindromul Shy-Drager, paralizie supranucleară progresivă (sindromul Steele-Richardson-Olszewski), demenţă cu corpi Lewy, boala Pick sau demenţă frontotemporală şi parkinsonism legate de cromozomul 17.

[0109] Aşa cum s-a discutat mai sus, într-o formă de realizare a prezentei invenţii, acetil-DL-leucina, acetil-L-leucina sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora este utilizată pentru a trata sindromul picioarelor neliniştite (RLS) la un subiect care are parkinsonism, inclusiv, dar fără a se limita la, oricare dintre parkinsonismele descrise aici.

[0110] Bolile Niemann-Pick sunt un grup eterogen de boli discriminate cu transmitere autozomal recesivă. Caracteristicile celulare comune includ depozitarea anormală a sfingomielinei (SM) în celulele fagocitare mononucleare şi ţesuturile parenchimatoase, precum şi (hepato)splenomegalie. Printre cele trei subgrupuri principale ale bolii Niemann-Pick (A-C), NPC (clasificată anterior ca NPC şi NPD şi apreciată acum ca fiind o singură boală) este clasificată ca o DSC neuroviscerală fatală cauzată de acumularea anormală de colesterol neesterificat indusă de transportul intracelular anormal al colesterolului în compartimentele endozomale/lizozomale tardive. În afara SNC, caracteristicile celulare ale NPC includ acumularea anormală de colesterol neesterificat şi alte lipide (de exemplu, GSL-uri) în compartimentele endozomale/lizozomale tardive. În schimb, nu există o creştere netă a colesterolului în SNC (deşi are o distribuţie modificată), dar există niveluri foarte ridicate de GSL-uri. Neurodegenerarea progresivă este caracterizată în special prin degenerarea secvenţială a neuronilor Purkinje GABAergici din cerebel, care este paralelă cu debutul şi progresia ataxiei cerebeloase şi a altor aspecte ale disfuncţiilor neurologice observate în cursul carcinomului neuroendocrin (NPC). Studiile genetice au arătat că boala NPC este cauzată de mutaţii fie în genele Npc1, fie în cele Npc2. Legătura mecanistică precisă dintre aceste două gene rămâne necunoscută, iar rolurile funcţionale ale acestor proteine rămân enigmatice. NPC1 codifică o proteină multimembranară a membranei limitante a endosomului/lizozomului târziu, în timp ce NPC2 este o proteină solubilă de legare a colesterolului a lizozomului. Când NPC1 este inactivată, sfingozina este prima lipidă stocată, sugerând că NPC1 joacă un rol în transportul sfingozinei din lizozom, unde aceasta este generată în mod normal ca parte a catabolismului sfingolipidelor. Nivelurile crescute de sfingozină provoacă, la rândul său, un defect în intrarea calciului în depozitele acide, rezultând o eliberare de calciu mult redusă din acest compartiment. Acest lucru previne apoi fuziunea târzie endozom-lizozom, care este un proces dependent de calciu, şi provoacă acumularea secundară de lipide (colesterol, sfingomielină şi glicosfingolipide) care sunt încărcături în tranzit prin calea endocitară târzie. Alte consecinţe secundare ale inhibării funcţiei NPC1 includ endocitoza defectuoasă şi incapacitatea de a elimina vacuolele autofagice. S-a demonstrat că calea celulară NPC1/NPC2 este vizată de micobacteriile patogene pentru a promova supravieţuirea acestora în endozomii târzii.

[0111] Modelul de şoarece NPC prezintă o serie de caracteristici patologice comune cu, de exemplu, boala Alzheimer (BA). Nivelurile de conjugat cu proteină asociată cu microtubuli 1A/1B-lanţ uşor 3-fosfatidiletanolamină (LC3-II) au fost raportate anterior ca fiind crescute la şoarecele NPC. LC3-II este un marker al formării autofagozomilor, iar nivelurile crescute de LC3-II pot reflecta eliminarea afectată a vacuolelor autofagice. Autofagozomii se formează, dar nu sunt eliminaţi. Autofagia este afectată în BA, iar creierul persoanelor cu BA prezintă niveluri crescute de LC3-II. În plus, proteina precursoare a amiloidului (APP) este molecula precursoare a cărei proteoliză generează beta-amiloid (Aβ). Plăcile de Aβ sunt o caracteristică a creierului cu BA şi au fost propuse ca fiind un factor cauzal în patologia bolii. Fragmentele C-terminale ale proteinei precursoare a amiloidului (APP-CTF), care sunt un intermediar în proteoliza APP la Aβ, se acumulează în creierul cu AD şi, de asemenea, se acumulează progresiv în creierul şoarecilor NPC1.

[0112] Boala Tay-Sachs este o tulburare ereditară fatală a metabolismului lipidic, caracterizată în special în ţesutul SNC din cauza deficitului izoenzimei A a β-hexosaminidazei. Mutaţiile genei HEXA, care codifică subunitatea α a β-hexosaminidazei, cauzează deficitul izoenzimei A. Boala Tay-Sachs este un prototip al unui grup de tulburări, gangliozidozele GM2, caracterizate prin degradarea defectuoasă a gangliozidelor GM2. Gangliozida GM2 (gangliozida 2 monosialilată) se acumulează în neuroni încă din viaţa fetală.

[0113] Boala Sandhoff rezultă dintr-un deficit atât al izoenzimelor A, cât şi al izoenzimelor B (bazice) ale β-hexosaminidazei. Mutaţiile genei HEXB, care codifică subunitatea β a β-hexosaminidazei, cauzează deficitul izoenzimei B.

[0114] Gangliosidoza GM1 este cauzată de un deficit de β-galactozidază, care are ca rezultat depozitarea lizozomală a gangliozidei GM1 (gangliozidă 1 monosialilată).

[0115] Boala Fabry este cauzată de un deficit de α-galactozidază, care are ca rezultat depozitarea lizozomală a unei trihexozide ceramidice.

[0116] Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este ataxia cerebeloasă. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este boala Niemann Pick. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este boala Niemann Pick de tip C. Într-o formă de realizare, boala neurodegenerativă nu este ataxia cerebeloasă sau boala Niemann Pick (de exemplu, boala Niemann Pick de tip C).

[0117] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora tratează pierderea în greutate, deteriorarea mersului şi/sau deteriorarea funcţiei motorii asociate cu boala Niemann-Pick (de exemplu, Niemann-Pick tip C sau A) sau mucolipidoza de tip II. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot întârzia debutul, pot reduce severitatea sau elimina, sau pot întârzia sau inversa progresia pierderii în greutate, a deteriorării mersului şi/sau a deteriorării funcţiei motorii asociate cu boala Niemann-Pick (de exemplu, Niemann-Pick tip C sau A) sau mucolipidoza de tip II. Într-o formă de realizare, pierderea în greutate, deteriorarea mersului şi/sau deteriorarea funcţiei motorii sunt asociate cu Niemann-Pick tip A sau mucolipidoza de tip II.

[0118] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora tratează deteriorarea mersului, deteriorarea funcţiei motorii şi/sau mobilitatea redusă asociate cu boala Sandhoff. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot întârzia debutul, reduce severitatea sau elimina, sau întârzia sau inversa progresia deteriorării mersului, deteriorării funcţiei motorii şi/sau mobilităţii reduse asociate cu boala Sandhoff.

[0119] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora tratează coordonarea redusă, tremorul, mobilitatea redusă, deficienţele cognitive şi/sau deteriorarea mersului asociate cu boala Tay-Sachs. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot întârzia debutul, pot reduce severitatea sau elimina, sau pot întârzia sau inversa progresia coordonării reduse, tremorului, mobilităţii reduse, deficienţelor cognitive şi/sau deteriorării mersului asociate cu boala Tay-Sachs.

[0120] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora tratează deteriorarea vorbirii (de exemplu, fluenţa vorbirii şi/sau modulaţia vocii), deteriorarea mersului, mobilitatea redusă, funcţiile de înghiţire reduse şi/sau parezele asociate cu scleroza laterală amiotrofică (SLA). De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot întârzia debutul, pot reduce severitatea sau pot elimina, sau pot întârzia sau inversa progresia deteriorării vorbirii (de exemplu, fluenţa vorbirii şi/sau modulaţia vocii), a deteriorării mersului, a mobilităţii reduse, a funcţiilor de înghiţire reduse şi/sau a parezei asociate cu SLA. Într-un alt aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora tratează calitatea redusă a somnului asociată cu SLA. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acceptabilă farmaceutic a acestora pot întârzia debutul, pot reduce severitatea sau pot elimina, sau pot întârzia sau inversa progresia calităţii reduse a somnului asociată cu SLA.

[0121] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic tratează deteriorarea vorbirii, deteriorarea mersului şi/sau creşterea predispoziţiei la căderi asociate cu atrofia multisistemică de tip cerebelos (MSA-C). De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic poate întârzia debutul, reduce severitatea sau elimina, sau întârzia sau inversa progresia deteriorării vorbirii, deteriorării mersului şi/sau a creşterii predispoziţiei la căderi asociate cu MSA-C.

[0122] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic tratează deteriorarea mersului, creşterea predispoziţiei la căderi şi/sau deteriorarea vorbirii asociate cu demenţa fronto-temporală cu parkinsonism. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic poate întârzia debutul, reduce severitatea sau elimina, sau întârzia sau inversa progresia deteriorării mersului, a creşterii predispoziţiei la căderi şi/sau a deteriorării vorbirii asociate cu demenţa fronto-temporală cu parkinsonism.

[0123] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic tratează predispoziţia crescută la căderi şi/sau deteriorarea mersului asociată cu sindromul de degenerare corticobazală. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic poate întârzia debutul, reduce severitatea sau elimina, sau întârzia sau inversa progresia predispoziţiei crescute la căderi şi/sau a deteriorării mersului asociate cu sindromul de degenerare corticobazală.

[0124] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic tratează deteriorarea mersului asociată cu paralizia supranucleară progresivă. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic pot întârzia debutul, pot reduce severitatea sau elimina, sau pot întârzia sau inversa progresia deteriorării mersului asociată cu paralizia supranucleară progresivă.

[0125] Într-un aspect al dezvăluirii, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic tratează oscilopsia, deteriorarea orientării spaţiale, deteriorarea acuităţii vizuale şi/sau creşterea oscilopsiei posturale asociate cu nistagmusul cerebelos de tip descendent. De exemplu, leucina, acetil-leucina sau sarea acesteia acceptabilă farmaceutic poate întârzia debutul, reduce severitatea sau elimina, sau întârzia sau inversa progresia oscilopsiei, deteriorării orientării spaţiale, deteriorării acuităţii vizuale şi/sau creşterii oscilopsiei posturale asociate cu nistagmusul cerebelos de tip descendent.

[0126] Prezenta dezvăluire se referă, de asemenea, la o metodă de tratare a unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative la un subiect care are nevoie de aceasta, metoda cuprinzând administrarea unei cantităţi eficiente terapeutic de leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, către subiect.

[0127] O „cantitate eficientă terapeutic» dintr-un agent este orice cantitate care, atunci când este administrată unui subiect, reprezintă cantitatea de agent necesară pentru a produce efectul dorit, care, pentru prezenta dezvăluire, poate fi terapeutic şi/sau profilatic. Doza poate fi determinată în funcţie de diverşi parametri, cum ar fi forma specifică de leucină sau acetil-leucină utilizată; vârsta, greutatea şi starea pacientului care urmează să fie tratat; tipul bolii; calea de administrare; şi regimul necesar. Un medic va putea determina calea de administrare şi dozajul necesare pentru orice pacient anume. De exemplu, o doză zilnică poate fi de la aproximativ 10 la aproximativ 225 mg pe kg, de la aproximativ 10 la aproximativ 150 mg pe kg sau de la aproximativ 10 la aproximativ 100 mg pe kg de greutate corporală.

[0128] De asemenea, este descris un kit pentru tratarea unei boli neurodegenerative la un subiect, care cuprinde un mijloc pentru diagnosticarea sau prognosticul bolii/tulburării şi leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora.

[0129] Mijloacele pentru diagnosticarea sau prognosticarea unei boli neurodegenerative pot include un agent de legare specific, o sondă, un primer, o pereche sau o combinaţie de primeri, o enzimă sau un anticorp, inclusiv un fragment de anticorp, care este capabil să detecteze sau să ajute la detectarea unei boli neurodegenerative, aşa cum este definită aici. Kitul poate cuprinde LysoTracker®, care este un marker fluorescent disponibil comercial atât de la Invitrogen, cât şi de la Lonza. LysoTracker® poate fi albastru, albastru-alb, galben, verde sau roşu.

[0130] Prezenta dezvăluire se referă, de asemenea, la un kit care cuprinde leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, aşa cum este definită aici. Kitul poate cuprinde, de asemenea, tampoane sau soluţii apoase. Kitul poate cuprinde, de asemenea, instrucţiuni pentru utilizarea leucinei, acetil-leucinei sau a sării acceptabile farmaceutic a acestora.

[0131] Într-un alt aspect al dezvăluirii, este descrisă leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de asigurare a neuroprotecţiei la un subiect care are nevoie de aceasta (de exemplu, un subiect care are, este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă).

[0132] „Neuroprotecţie» şi termenii înrudiţi, aşa cum sunt utilizaţi aici, se referă la prevenire, încetinire şi/sau inversare a progresiei neurodegenerării, inclusiv, dar fără a se limita la, pierderea progresivă a structurii neuronale, pierderea progresivă a funcţiei neuronale şi/sau moartea neuronală progresivă. Asigurarea neuroprotecţiei poate duce la întârzierea apariţiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative care altfel s-ar aştepta să se manifeste conform progresiei tipice a bolii, reducerea severităţii unei boli neurodegenerative sau reducerea severităţii sau eliminarea unuia sau mai multor simptome existente asociate cu o boală neurodegenerativă, întârzierea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp, comparativ cu progresia tipică a bolii, şi/sau inversarea progresiei unei boli neurodegenerative sau a unuia sau mai multor simptome ale unei boli neurodegenerative în timp. Perioada în care este asigurată neuroprotecţia poate coincide cu durata tratamentului aşa cum este descris aici. Tratamentul poate oferi neuroprotecţie pe o durată de, de exemplu, aproximativ şapte zile sau mai mult, aproximativ două săptămâni sau mai mult, aproximativ trei săptămâni sau mai mult, aproximativ o lună sau mai mult, aproximativ şase săptămâni sau mai mult, aproximativ şapte săptămâni sau mai mult sau aproximativ două luni sau mai mult. Tratamentul poate oferi neuroprotecţie pe o durată de, de exemplu, aproximativ trei luni sau mai mult, aproximativ patru luni sau mai mult, aproximativ cinci luni sau mai mult sau aproximativ şase luni sau mai mult. Poate oferi neuroprotecţie pe o durată de, de exemplu, aproximativ 1 an sau mai mult, aproximativ 2 ani sau mai mult, aproximativ 3 ani sau mai mult, aproximativ 4 ani sau mai mult, aproximativ 5 ani sau mai mult sau aproximativ 10 ani sau mai mult. Tratamentul poate oferi neuroprotecţie pe toată durata vieţii pacientului.

[0133] Într-un alt aspect al dezvăluirii, o metodă de asigurare a neuroprotecţiei la un subiect care are nevoie de aceasta (de exemplu, un subiect care are, este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă) cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente din punct de vedere terapeutic de leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, către subiect.

[0134] De asemenea, este dezvăluit un kit pentru asigurarea neuroprotecţiei la un subiect care are nevoie de aceasta (de exemplu, un subiect care are, este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă), kitul cuprinzând un mijloc pentru diagnosticarea sau prognosticul bolii/tulburării şi leucină, acetil-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora.

[0135] Prezenta dezvăluire include, de asemenea, utilizarea leucinei, acetil-leucinei sau a unei sări acceptabile farmaceutic a acestora, ca agent neuroprotector la un subiect care are nevoie de acestea (de exemplu, un subiect care are, este suspectat că are sau prezintă riscul de a avea o boală neurodegenerativă).

[0136] Toate caracteristicile descrise aici (inclusiv orice revendicări, rezumat şi desene însoţitoare) şi/sau toate etapele oricărei metode astfel dezvăluite pot fi combinate cu oricare dintre aspectele de mai sus în orice combinaţie, cu excepţia combinaţiilor în care cel puţin unele dintre astfel de caracteristici şi/sau etape se exclud reciproc.

[0137] Exemple

[0138] Invenţia va fi explicată în continuare mai detaliat în următoarele exemple, care demonstrează utilitatea leucinei şi acetil-leucinei în tratarea unei boli neurodegenerative la un subiect şi asigurarea neuroprotecţiei la subiectul respectiv.

[0139] Exemplul 1

[0140] Studiu in vivo pe şoareci - Metode

[0141] Modelul de şoarece

[0142] Acest studiu a utilizat un model autentic de şoarece NPC, şoarecele Npc1-/- (BALB/cNctr-Npc1m1N/J), care este nul pentru proteina NPC1 şi prezintă toate caracteristicile bolii clinice (Loftus, 1997).

[0143] Această tulpină mutantă a apărut spontan şi are o durată de viaţă cuprinsă între 10 şi 14 săptămâni, prin urmare, are o evoluţie a bolii mai acută decât marea majoritate a pacienţilor. Şoarecele mutant a fost exploatat cu succes, nu numai pentru determinarea ontogenezei bolii şi a mecanismelor patogene care stau la baza acesteia, ci şi pentru evaluarea terapiilor experimentale. Analizele care au utilizat aceşti şoareci au fost efectuate la nivel animal, celular şi molecular (Baudry, 2003; Smith, 2009; Cologna, 2014; Cologna, 2012). Este modelul animal de NPC cel mai intens studiat.

[0144] Înainte de vârsta de aproximativ 4-5 săptămâni şoarecii Npc1-/- nu prezintă nicio indicaţie comportamentală perceptibilă a bolii care să îi distingă de semenii de tip sălbatic. Primele indicii ale deficitelor comportamentale, cum ar fi tremorul şi mersul ataxic, apar în săptămânile 5-6; în săptămânile 7-8, defectele de coordonare motorie devin mai evidente, iar în săptămânile 9-10, ataxia este avansată şi însoţită de o pierdere crescută în greutate şi o stare precară a blănii, deoarece hrănirea şi băutul devin dificile (s-a aplicat un criteriu de evaluare uman) (Smith, 2009).

[0145] Puii din aceeaşi fătare de tip sălbatic (Npc1+/+) au fost utilizaţi ca martor.

[0146] Protocol de tratament

[0147] Un grup de şoareci Npc1-/- şi un grup de şoareci Npc1+/+ au fost trataţi cu 0,1 g/kg acetil-DL-leucină, administrată în amestec cu hrana şoarecilor, de la înţărcare (vârsta de trei săptămâni). Grupuri separate de şoareci Npc1-/- şi Npc1+/+ au fost lăsaţi netrataţi, ca grup de control.

[0148] Starea blănii

[0149] Starea blănii şoarecilor Npc1-/-, cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină, a fost comparat prin simpla observare a şoarecilor la vârsta de nouă săptămâni.

[0150] Date despre greutate

[0151] Animalele au fost cântărite de două ori pe săptămână. Greutăţile au fost calculate ca medie (greutăţile medii) pentru toţi şoarecii din fiecare grup şi comparate.

[0152] Analiza mersului

[0153] Analiza mersului a fost efectuată pe şoareci la vârsta de opt săptămâni utilizând un sistem CatWalk® 15.0 conform instrucţiunilor producătorului (Noldus, Nottingham, Marea Britanie). Au fost înregistrate cinci cicluri per animal.

[0154] Parametrii Catwalk® măsuraţi au fost:

[0155] 1. Media de stat: durata medie (secunde) a contactului labelor cu placa de sticlă;

[0156] 2. Ciclul de paşi: durata (ele) dintre două contacte consecutive ale aceleiaşi labe;

[0157] 3. Ciclu de funcţionare: procentul de timp în care labele sunt în contact cu placa în comparaţie cu timpul necesar pentru finalizarea unui ciclu de pas;

[0158] 4. Secvenţa de paşi (AB): procentul de timp petrecut mergând în model alternativ LF-RH-RF-LH (LF: stânga faţă; RH: dreapta spate; RF: dreapta faţă; LH stânga spate);

[0159] 5. Cadenţă: paşi pe secundă într-o probă;

[0160] 6. Suport diagonal: procentul de timp cu contact simultan al labelor diagonale cu placa de sticlă (RF&LH sau RH&LF).

[0161] Analiza funcţiei motorii

[0162] Analiza funcţiei motorii a fost efectuată pe şoareci la vârsta de opt şi nouă săptămâni, utilizând un monitor de activitate în câmp deschis, conform instrucţiunilor producătorului (Linton Instruments, Amlogger Software). Fiecare şoarece a fost plasat într-o cuşcă de plastic cu aşternut şi analizat timp de cinci minute. Puii din spate au fost număraţi manual.

[0163] Parametrii funcţiei motorii măsuraţi au fost:

[0164] 1. Ridicare centrată: şoarecii se ridică pe picioarele din spate nesprijiniţi;

[0165] 2. Ridicare: şoarecii se ridică pe picioarele din spate, cu şi fără sprijinul pereţilor cuştii;

[0166] 3. Activitate: deplasarea regulată a animalului, inclusiv plimbări;

[0167] 4. Numărătoare din faţă în spate (FR): mişcarea animalului din faţa în spatele cuştii;

[0168] 5. Timp activ: durata (s/min) activităţii indiferent de mişcare;

[0169] 6. Timp mobil: durata (s/min) a mobilităţii;

[0170] 7. Timp de ridicare: durata oricărei perioade de ridicare.

[0171] Rezultate

[0172] Starea blănii

[0173] Figura 1 B arată un coleg de cuib Npc1-/- de aceeaşi vârstă netratat. Şoarecii Npc1-/- au fost observaţi ca având o blană precară la vârsta de nouă săptămâni, deoarece hrănirea şi băutul deveniseră dificile (a se vedea Figura 1B).

[0174] În contrast evident, Figura 1A prezintă un şoarece Npc1-/- tratat cu acetil-DL-leucină de la înţărcare. Şoarecii Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină aveau o blană netedă şi lucioasă, asemănătoare cu cea a colegilor de cuib de tip sălbatic (Npc1+/+) (vezi Figura 1A).

[0175] Date despre greutate

[0176] După cum se poate observa în Figura 2A, şoarecii de tip sălbatic (Npc1+/+) au luat în greutate progresiv pe durata studiului, adică de la trei săptămâni până la vârsta de 10 săptămâni. În plus, Figura 2A prezintă greutatea medie per grup de şoareci în fiecare moment (Npc1-/- netratat, n = 1; Npc1-/-acetil-DL-leucină 0,1 g/kg, n = 3; Npc1+/+ netratat, n = 3; Npc1+/+ acetil-DL-leucină 0,1 g/kg, n = 2).

[0177] Tratamentul cu acetil-DL-leucină nu a avut un efect semnificativ asupra acestei creşteri în greutate.

[0178] Şoarecii Npc1-/- s-au îngrăşat iniţial, în mare parte în acelaşi mod ca şi controalele Npc1+/+. Cu toate acestea, şoarecii Npc1-/- au început apoi să slăbească de la vârsta de şase săptămâni. La sfârşitul studiului (vârsta de 10 săptămâni), şoarecii cântăreau aproape la fel de puţin ca la vârsta de doar patru săptămâni.

[0179] Tratamentul cu acetil-DL-leucină a întârziat aceste simptome de pierdere în greutate cu două săptămâni, comparativ cu grupul netratat.

[0180] O comparaţie a modificărilor de greutate în şoarecii Npc1-/-, cu şi fără tratament cu acetil-DL-leucină, este prezentată în Figura 2B. În special, Figura 2B prezintă modificarea greutăţii (%) per grup de şoareci în fiecare moment, doar pentru şoareci Npc1-/-. Efectul benefic al tratamentului cu acetil-DL-leucină în întârzierea pierderii în greutate este clar evident din această figură.

[0181] Analiza mersului

[0182] Rezultatele analizei mersului sunt prezentate în Figura 3. Datele privind suportul diagonal, cadenţa şi secvenţa de paşi sunt prezentate în Figurile 3A - 3C, respectiv. Figurile 3D şi 3E prezintă date privind laba din faţă (FP) (media în staţionare şi ciclul de paşi în Figura 3D; ciclul de funcţionare în Figura 3E). Figurile 3F şi 3G prezintă date privind laba din spate (HP) (media în staţionare şi ciclul de paşi în Figura 3F; ciclul de funcţionare în Figura 3G). Datele sunt prezentate ca medie ± SEM. n=3 pentru Npc1+/+ netratat, n=2 pentru Npc1+/+ tratat, n=1 pentru Npc1-/- netratat (prin urmare, nu s-a efectuat nicio analiză statistică), n=3 pentru Npc1-/-tratat.

[0183] Prima bară din fiecare grafic arată proprietăţile de mers ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+).

[0184] A doua bară din fiecare grafic arată proprietăţile de mers ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+) trataţi cu acetil-DL-leucină. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte proprietăţile de mers între aceşti şoareci şi colegii de cuib netrataţi.

[0185] A treia bară din fiecare grafic arată proprietăţile de mers ale unui şoarece Npc1-/-. În general, acest şoarece a prezentat un mers slab în comparaţie cu şoarecii Npc1+/+. Şoarecele a petrecut extrem de puţin timp, dacă a petrecut vreun timp, în poziţie de sprijin diagonal (Figura 3A) sau în secvenţă de paşi (Figura 3C), iar funcţia labei posterioare în poziţie medie de stat în picioare (Figura 3F) şi ciclu de funcţionare (Figura 3G) a fost, de asemenea, drastic afectată.

[0186] A patra bară din fiecare grafic arată proprietăţile mersului şoarecilor Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină. Aceşti şoareci au demonstrat un mers semnificativ îmbunătăţit în comparaţie cu semenii lor netrataţi. De fapt, au prezentat proprietăţi de mers similare cu şoarecii Npc1+/+.

[0187] Analiza funcţiei motorii

[0188] Analiza la vârsta de opt săptămâni nu a relevat nicio diferenţă în proprietăţile funcţiei motorii între şoarecii Npc1-/- şi cei de tip sălbatic (Npc1+/+) (datele nu sunt prezentate).

[0189] Totuşi, până la vârsta de nouă săptămâni, defectele de coordonare motorie deveniseră evidente.

[0190] Rezultatele analizei funcţiei motorii la nouă săptămâni sunt prezentate în Figura 4. Numărul de pui care se ridică în centru, activitatea, numărătorile de ridicare şi de deplasare din faţă în spate (FR) sunt prezentate în Figurile 4A - 4D, respectiv. Timpul activ, timpul de mişcare, timpul de ridicare şi numărul total de pui care se ridică manual sunt prezentate în Figurile 4E - 4H, respectiv. Datele sunt prezentate ca medie ± SEM. n=3 pentru Npc1+/+ netratat, n=2 pentru Npc1+/+ tratat, n=1 pentru Npc1-/- netratat (prin urmare, nu s-a efectuat nicio analiză statistică), n=3 pentruNpc1-/- tratat.

[0191] Prima bară din fiecare grafic arată proprietăţile funcţiei motorii ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+).

[0192] A doua bară din fiecare grafic arată proprietăţile funcţiei motorii ale şoarecilor de tip sălbatic (Npc1+/+) trataţi cu acetil-DL-leucină. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte proprietăţile funcţiei motorii între aceşti şoareci şi cei din aceeaşi linie de şoareci netrataţi.

[0193] A treia bară din fiecare grafic arată proprietăţile funcţiei motorii ale unui şoarece Npc1-/-. În general, acest şoarece a prezentat o funcţie motorie slabă în comparaţie cu şoarecii Npc1+/+. Şoarecele a petrecut extrem de puţin timp, dacă a petrecut vreun timp, stând ridicat (panoul H), în special pe picioarele din spate nesprijinit (panoul A).

[0194] A patra bară din fiecare grafic arată proprietăţile funcţiei motorii ale şoarecilor Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină. Aceşti şoareci au demonstrat o funcţie motorie semnificativ îmbunătăţită în comparaţie cu semenii lor netrataţi. De fapt, au prezentat proprietăţi similare ale funcţiei motorii cu şoarecii Npc1+/+.

[0195] Durată de viaţă

[0196] De asemenea, s-a observat că tratamentul şoarecilor Npc1-/- cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg de la vârsta de 3 săptămâni) este asociat cu o creştere semnificativă statistic a duratei de viaţă (Figura 5). Aceste date indică în continuare efectul acetil-leucinei în întârzierea debutului bolii.

[0197] Concluzie

[0198] Unde şoarecii Npc1-/- au prezentat semne clare ale bolii care i-au diferenţiat de semenii de tip sălbatic de la vârsta de 5-6 săptămâni, colegii de cuib Npc1-/- trataţi cu acetil-DL-leucină de la înţărcare nu au prezentat astfel de simptome decât după două sau mai multe săptămâni. Tratamentul şoarecilor Npc1-/- cu acetil-DL-leucină a întârziat debutul şi progresia simptomelor NPC şi a prezentat dovezi de neuroprotecţie.

[0199] Este rezonabil să ne aşteptăm ca, deoarece acetil-DL-leucina a oferit neuroprotecţie generală, rezultatele observate în NPC să fie observate şi în alte tulburări neurodegenerative şi în tulburări neurodegenerative asociate cu defecte de depozitare lizozomală.

[0200] Exemplul 2

[0201] Metode

[0202] O linie celulară de fibroblaste de la un pacient cu NPC a fost tratată timp de 3 zile cu N-acetil-DL-leucină (1 mM), iar volumul lizozomal relativ a fost cuantificat prin LysoTracker, un colorant fluorescent care se acumulează în organitele acide. Fluorescenţa crescută a LysoTracker indică o creştere a dimensiunii şi/sau numărului lizozomilor şi este o caracteristică a celulelor NPC.

[0203] În plus, fibroblastele derivate de la pacienţii cu boala Niemann-Pick A (NPA), mucolipidoză de tip II (MLII), mucopolizaharidoză de tip IIIB (MPS IIIB), aspartilglucozaminurie, mucolipidoză de tip IIIA (MLIIIA) şi mucopolizaharidoză de tip VII (MPS VII) au fost trataţi cu acetil-DL-leucină (1 mM) timp de 6 zile, iar volumul lizozomal a fost cuantificat prin LysoTracker.

[0204] Rezultate

[0205] Tratamentul fibroblastelor derivate de la un pacient cu NPC cu severitate clinică uşoară cu 1 mM N-acetil-DL-leucină a fost asociat cu o scădere semnificativă a fluorescenţei LysoTracker, indicând un volum lizozomal redus în timp (Figura 6A). Aceste constatări au fost reproduse în fibroblaste obţinute de la alţi pacienţi cu NPC cu severitate clinică variabilă care au fost trataţi cu 1 mM N-acetil-DL-leucină timp de 72 de ore (Figura 6B).

[0206] Fibroblastele derivate din pacienţii cu NPA şi MLII, MPS IIIB, aspartilglucozaminurie, MLIIIA şi MPS VII au prezentat niveluri crescute de fluorescenţă LysoTracker în raport cu grupul de control de tip sălbatic de aceeaşi vârstă (Figurile 6C-6H). Acest lucru indică un lizozom extins care apare ca urmare a depozitării lipidelor, în comparaţie cu fibroblastele de la indivizi sănătoşi. Tratamentul cu acetil-leucină a fost asociat cu o reducere semnificativă statistic a fluorescenţei LysoTracker către nivelul de control atât în fibroblastele NPA, MLII şi MPS IIIB, comparativ cu fibroblastele NPA, MLII şi MPS IIIB netratate, respectiv (Figurile 6C-6E) şi a fost asociat cu o tendinţă de reducere a fluorescenţei LysoTracker către nivelul de control în fibroblastele cu aspartilglucozaminurie, MLIIIA şi MPS VII, comparativ cu fibroblastele cu aspartilglucozaminurie netratate, MLIIIA şi MPS VII, respectiv (Figurile 6F-6H). Reducerea fluorescenţei LysoTracker a indicat o scădere a volumului lizozomal (Figurile 6C-6H şi 6D). Datele prezentate în Figurile 6A - 6D arată rezultatele după 6 zile de tratament pentru fiecare linie celulară, respectiv cu 1 mM acetil-leucină, cu volumul lizozomal exprimat ca modificare de un număr de ori faţă de fibroblastele de tip sălbatic netratate. Asteriscurile (*/****) indică o valoare p de (<0,05/0,001) faţă de fibroblastele cu boală netratate.

[0207] Concluzie

[0208] Tratamentul cu N-acetil-DL-leucină a fost asociat cu rectificarea depozitării lizozomale perturbate prin reducerea volumului lizozomal şi, prin urmare, acetil-leucina a corectat direct un fenotip al acestor tulburări de depozitare lizozomală. Aceste boli reprezintă clase diferite de LSD-uri şi, prin urmare, aceste rezultate susţin în continuare utilitatea efectului acetil-leucinei împotriva unei game largi de tulburări de depozitare lizozomală.

[0209] Exemplul 3

[0210] Boala Sandhoff este o afecţiune care poate rezulta din transmiterea autosomal recesivă a mutaţiilor din gena HEXB, care codifică subunitatea beta a beta-hexosaminidazei. Drept urmare, gangliozida GM2 nu se degradează şi se acumulează în lizozomii din celulele periferice şi ale sistemului nervos central (SNC).

[0211] Acest studiu a utilizat un model murin al bolii Sandhoff, şoarecele Hexb-/-, aşa cum este descris în Jeyakumar şi colab. (Jeyakumar, M. şi colab. (1999) Proc. Natl. Acad. Sci. SUA 96: 6388-6393).

[0212] Şoarecii de tip sălbatic (Hexb+/+) au fost utilizaţi ca grup de control.

[0213] Durată de viaţă

[0214] Tratamentul cu acetil-DL-leucină a fost asociat cu o creştere semnificativă statistic a duratei de viaţă a şoarecilor Sandhoff (Figura 7A). În Figura 7A, şoarecii trataţi cu acetil-leucină au fost trataţi cu 0,1 g/kg acetil-leucină de la vârsta de 3 săptămâni. Asteriscurile (*) indică o valoare p de <0,05 faţă de şoarecii Sandhoff netrataţi. Datele reprezintă media a n = 6 şoareci per grup. Fără tratament, timpul median de supravieţuire al şoarecilor Sandhoff a fost de 112 zile. Tratamentul cu acetil-leucină (0,1 g/kg greutate corporală de la vârsta de 3 săptămâni) a crescut durata mediană de viaţă la 120 de zile.

[0215] Funcţia motorie

[0216] Tratamentul şoarecilor Sandhoff cu acetil-leucină a dus la îmbunătăţiri ale funcţiei motorii, aşa cum este indicat de studiile de trecere a barei şi de cicluri de pas.

[0217] Testul de trecere a barei

[0218] Testul de trecere a barei este o metodă de evaluare a funcţiei motorii la şoareci, în care şoarecele este plasat atârnat de centrul unei bare orizontale de membrele anterioare. Un şoarece de tip sălbatic cu funcţie motorie normală va putea să-şi angajeze membrele posterioare şi, astfel, să se deplaseze pe una dintre platformele de la oricare dintre capetele barei, completând astfel testul.

[0219] Un şoarece Sandhoff netratat poate finaliza testul până la vârsta de aproximativ 11 săptămâni. După acest moment, funcţia motorie şi mobilitatea/implicarea membrelor posterioare se deteriorează până în punctul în care şoarecele nu mai poate finaliza testul şi va cădea de pe bară pe suprafaţa căptuşită de dedesubt.

[0220] Tratamentul modelului de şoarece Sandhoff cu acetil-DL-leucină (0,1 g/kg greutate corporală de la vârsta de 3 săptămâni) a fost asociat cu o funcţie motorie îmbunătăţită şi cu mobilitatea/implicarea membrelor posterioare, evaluate prin testul de încrucişare cu bare (Figura 7B). În Figura 7B, tratamentul cu acetil-leucină de 0,1 g/kg greutate corporală a fost administrat de la vârsta de 3 săptămâni. Şoarecii Sandhoff trataţi cu acetil-leucină şi-au păstrat capacitatea de a finaliza testul până la vârsta de 13 săptămâni (inclusiv). Datele prezentate reprezintă media a 6 şoareci per grup. Şoarecii Sandhoff trataţi şi-au păstrat capacitatea de a finaliza testul până la vârsta de 13 săptămâni (inclusiv).

[0221] Ciclul de pas

[0222] Ciclul de pas este durata de timp necesară locomoţiei unui membru din momentul în care acesta părăseşte solul până când îl părăseşte cu următoarea ocazie.

[0223] Timpul ciclului etapizat a fost evaluat la vârsta de 12 săptămâni la şoareci model Sandhoff netrataţi şi trataţi cu acetil-leucină. Tratamentul cu acetil-leucină a constituit 0,1 g/kg greutate corporală de acetil-leucină de la vârsta de 3 săptămâni.

[0224] Tratamentul modelului de şoarece Sandhoff cu acetil-leucină a fost asociat cu timpi semnificativ mai rapizi pentru ciclul pasului frontal (p<0,05 faţă de şoarecele SH netratat), timpi semnificativ mai rapizi pentru ciclul pasului posterior (p.<0,01 faţă de şoarecele SH netratat) şi timpi medii semnificativ mai rapizi ai ciclului de paşi (p<0,001 faţă de şoarecele SH netratat) (Figura 7C). În Figura 7C, tratamentul cu acetil-leucină de 0,1 g/kg greutate corporală a fost administrat de la vârsta de 3 săptămâni. Ciclul de paşi frontali se referă la membrele anterioare ale şoarecelui, ciclul de paşi posteriori la membrele posterioare ale şoarecelui, iar ciclul mediu de paşi ia în considerare toate membrele şoarecelui. Asteriscurile (*/**/***) indică valori p de \<0,05/0,01/0,001 faţă de şoarecele Sandhoff netratat. Datele prezentate reprezintă media ± deviaţia standard.

[0225] Astfel, tratamentul cu acetil-leucină a fost asociat cu un ciclu de pas mai rapid în modelul de şoarece Sandhoff, ceea ce poate indica o îmbunătăţire a funcţiei motorii.

[0226] Concluzii

[0227] Aceste studii demonstrează că tratamentul cu acetil-leucină al unui model murin de boală Sandhoff poate duce la îmbunătăţiri ale funcţiei motorii, aşa cum a fost evaluată prin două experimente independente, precum şi la o creştere semnificativă a duratei de viaţă.

[0228] Exemplul 4

[0229] Gangliozidozele GM2 sunt un grup de tulburări de depozitare lizozomală care apar din defecte ale activităţii β-hexosaminidazei. Grupul cuprinde boala Tay-Sachs, boala Sandhoff şi varianta AB a bolii Tay-Sachs.

[0230] Fibroblastele derivate de la pacienţi cu GM2 (boala Tay-Sachs, boala Sandhoff şi varianta AB a bolii Tay-Sachs) şi de la lotul sănătos de control au fost trataţi cu acetil-DL-leucină (1 mM timp de 6 zile) înainte de extracţie şi cuantificarea nivelurilor de glicosfingolipide (GSL) prin cromatografie lichidă de înaltă performanţă (HPLC).

[0231] În absenţa tratamentului, fibroblastele derivate din toate cele 3 varietăţi de gangliozidoză GM2 au demonstrat niveluri crescute de GSL în comparaţie cu controalele de tip sălbatic netratate. În toate cele 3 cazuri, tratamentul cu acetil-DL-leucină (1 mM timp de 6 zile) a fost asociat cu o reducere a depozitării GSL. În cazul bolii Tay-Sachs, această scădere a fost semnificativă statistic (p<0,05). În cazul bolii Sandhoff şi al variantei AB a bolii Tay-Sachs, a existat o tendinţă spre scăderea nivelurilor de GSL asociate cu tratamentul. Datele prezentate în Figurile 8A - 8C arată rezultatele tratamentului pentru fiecare linie celulară, respectiv, cu nivelurile de GSL ajustate pentru conţinutul de proteine şi exprimate ca modificare de un număr de ori faţă de nivelurile din fibroblastele de tip sălbatic netratate.

[0232] Exemplul 5

[0233] Pacientul 1

[0234] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 28 de ani, diagnosticat genetic cu boala Tay-Sachs, care a prezentat disartrofonie, tremor, ataxie a poziţiei de sprijin şi a mersului, parapareză şi atrofii musculare. În special, pacientul nu era capabil să stea în picioare sau să meargă, putea face paşi individuali cu sprijin puternic şi avea instabilitate posturală distinctă, tulburări de mişcare oculară, disfagie şi dizartrie şi tulburări uşoare ale funcţiei cognitive. Primele simptome au fost observate la vârsta de 16 ani.

[0235] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 15,5/40. În plus, rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0236] Test mediu de mers pe jos 8 metri (8MW): 21,6 s

[0237] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 48,3 s

[0238] Testul pentru placa perforată cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 44,9 s

[0239] Test de cuvinte MW PATA: 20

[0240] Evaluarea Cognitivă Montreal (MoCA): 18/30

[0241] De asemenea, a fost înregistrat un video al pacientului pentru comparaţii ulterioare.

[0242] În ziua următoare acestei examinări, pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi începând cu a doua săptămână.

[0243] După o lună, respectiv patru luni, pacientul a fost reexaminat în timpul continuării tratamentului. După o lună, pacientul şi-a îmbunătăţit motricitatea fină şi şi-a redus tremurul mâinilor, de exemplu în timpul mâncatului sau băutului. Mersul nu s-a modificat semnificativ. După patru luni, pacientul era într-o stare stabilă, cu o funcţie cognitivă uşor îmbunătăţită, dar prezenta o deteriorare a posturii, a mersului şi a funcţiei motrice fine. Scorurile SARA ale pacientului şi rezultatele analizelor SCAFI sunt prezentate mai jos în comparaţie cu valorile iniţiale.

[0244] Tabelul 1. Parametrii de evaluare a pacientului

Nivel de referinţă

După o lună cu acetil-DL-leucină

După 4 luni cu acetil-DL-leucină

SARA

15,5/40

15,5/40

17/40

8MWT

21,6 sec

7 sec

25,49 sec

9HPTD

48,3 sec

45,9 sec

48,67 sec

9HPTND

44,9 sec

40,1 sec

47,09 sec

PATA

20

22

21

MoCA

18/30

21/30

22/30

[0246] Per total, pacientul a prezentat o ameliorare a simptomelor în urma tratamentului cu acetil-leucină.

[0247] Pacientul 2

[0248] Pacienta din acest studiu de caz era o femeie în vârstă de 32 de ani, diagnosticată genetic cu boala Tay-Sachs şi care prezenta ataxie a posturii şi a mersului, tulburări motorii fine, parapareză a extremităţilor inferioare şi atrofii musculare. În special, mersul nu era posibil fără sprijin, iar pacienta suferea de disfagie şi tulburări de vorbire, tulburări de mişcare oculară şi tulburări uşoare ale funcţiei cognitive. Primele simptome au fost observate la vârsta de 7 ani.

[0249] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 10,5/40. În plus, rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0250] Test mediu de mers pe jos 8 metri (8MW): 12,5 s

[0251] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 21,5 s

[0252] Testul pentru placa perforată cu 9 găuri MW, performanţă non-dominanta (9HPTND): 35,5s

[0253] Test de cuvinte MW PATA: 18

[0254] Evaluarea Cognitivă de la Montreal (MoCA): 21/30

[0255] De asemenea, a fost înregistrat un video al pacientului pentru comparaţii ulterioare.

[0256] În ziua examinării, pacientul a început terapie cu acetil-leucină în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi începând cu a doua săptămână.

[0257] După o lună, pacientul a fost reexaminat în timp ce continua tratamentul şi a prezentat o pronunţie îmbunătăţită, o stabilitate posturală îmbunătăţită şi o funcţie cognitivă îmbunătăţită. Postura şi mersul au fost posibile fără sprijin. Scorul SARA al pacientului şi rezultatele analizei SCAFI a pacientului sunt prezentate mai jos în comparaţie cu valorile iniţiale.

[0258] Tabelul 2. Parametrii de evaluare a pacientului

Nivel de referinţă

După o lună cu acetil-DL-leucină

SARA

10,5/40

5/40

8MWT

12,5 sec

9,55 sec

9HPTD

21,5 sec

34,97 sec

9HPTND

35,5 sec

39,34 sec

PATA

18

17

MoCA

21/30

25/30

[0260] Pacientul 3

[0261] Pacientul din acest studiu de caz a fost un copil de sex masculin în vârstă de 8 ani, diagnosticat genetic cu boala Tay-Sachs şi care prezenta crampe epileptice (tonico-clonice, de aproximativ 10 secunde, autolimitate) aproape în fiecare zi înainte de a adormi, tulburări de mişcare oculară, anartrie, probleme distincte ale funcţiei cognitive şi de concentrare (examenul neurologic nu a fost posibil), nu era capabil să stea în picioare sau să meargă singur şi era foarte limitat în activităţile zilnice (nu era posibil să mănânce, să se spele sau să se îmbrace singur). Primele simptome au fost observate la vârsta de 9 luni.

[0262] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 36/40, un scor mRDS de 18/24, o scală vizuală EQ-5D-5L de 50 şi un 8MWT de 18,1 (doar cu susţinere puternică).

[0263] Pacientul a fost tratat cu acetil-leucină în doză de 1,5 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 3 g pe zi începând cu a doua săptămână.

[0264] După o lună, pacientul a fost reexaminat în timp ce continua tratamentul şi a demonstrat abilităţi motorii fine îmbunătăţite (a fost capabil să apuce obiecte mici), motivaţie crescută (a încercat mai des să meargă singur), stabilitate posturală, mers şi poziţie posturală îmbunătăţite şi putea rosti cuvinte individuale. Scorurile SARA, mRDS, scala vizuală EQ-5D-5L şi 8MWT ale pacientului sunt prezentate mai jos în comparaţie cu valorile iniţiale.

[0265] Tabelul 3. Parametrii de evaluare a pacientului

Nivel de referinţă

După o lună de tratament cu acetil-DL-leucină

SARA

36/40

33/40

mRDS

18/24

16/24

Scala vizuală EQ-5D-5L

50

60

8MWT

18,1 (doar cu sprijin puternic)

11,75 (cu sprijinul unui braţ)

[0267] Exemplul 6

[0268] Pacientul din acest studiu de caz a fost un băiat în vârstă de 13 ani, diagnosticat genetic cu gangliosidoză GM1, care nu era capabil să stea în picioare sau să meargă singur, era foarte limitat în activităţile zilnice (mâncatul, spălatul şi îmbrăcatul nu erau posibile) şi prezenta tulburări de mişcare oculară, anartrie şi probleme distincte de funcţie cognitivă şi concentrare (examenul neurologic nu a fost posibil). Primele simptome au fost observate la vârsta de 2 ani.

[0269] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 35/40, un scor mRDS de 15 şi o scală vizuală EQ-5D-5L de 50.

[0270] Pacientul a fost tratat cu acetil-leucină în doză de 1,5 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 3 g pe zi începând cu a doua săptămână.

[0271] După o lună, pacientul a fost reexaminat în timp ce continua tratamentul şi a prezentat o stare generală stabilă, mers îmbunătăţit (mai fluent) şi o poziţie stabilă în poziţie naturală. Scorurile pacientului la scalele vizuale SARA, mRDS şi EQ-5D-5L sunt prezentate mai jos în comparaţie cu valorile iniţiale.

[0272] Tabelul 4. Parametrii de evaluare a pacientului

Nivel de referinţă

După o lună de tratament cu acetil-DL-leucină

SARA

35/40

35/40

mRDS

15

16

Scala vizuală EQ-5D-5L

50

60

[0274] Exemplul 7

[0275] Pacient 1

[0276] Pacientul din acest studiu de caz era un bărbat în vârstă de 73 de ani, diagnosticat anterior cu scleroză laterală amiotrofică (SLA).

[0277] Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin dizartrie progredientă (vorbire nazală şi neclară) şi slăbiciune a dorsiflexorului drept, cu cădere consecutivă a piciorului în decursul ultimilor trei ani.

[0278] Clinic, pacientul a prezentat vorbire bulbară, o pareză de 3/5 a dorsiflexorilor piciorului drept şi ridicarea degetului mare, reflexe generalizate exagerate şi creşterea tonusului spastic al membrului inferior drept. EMG a demonstrat activitate spontană, iar cMRT nu a evidenţiat nicio patologie.

[0279] Pacientul a început tratamentul cu Riluzol în perioada diagnosticării SLA. Cu toate acestea, simptomatologia clinică a rămas neschimbată.

[0280] Pacientul a fost apoi tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 grame pe zi în prima săptămână, apoi cu o doză de 5 grame pe zi începând cu a doua săptămână. Rezultatele au fost documentate prin înregistrare video.

[0281] După 15 zile de tratament, a fost efectuat un examen medical în care pacientul a raportat o îmbunătăţire semnificativă a vorbirii. Pacientul a putut vorbi mai fluent şi a putut să-şi moduleze vocea mai bine în comparaţie cu premedicaţia (ceea ce a fost documentat prin video).

[0282] După încă 20 de zile, a fost efectuat un alt examen medical, în care pacientul a raportat o îmbunătăţire suplimentară a vorbirii. În plus, pacientul a raportat o îmbunătăţire a mersului. Pareza dorsiflexorilor piciorului drept şi, în consecinţă, piciorul căzut s-au ameliorat dramatic şi au fost greu detectabile clinic. În plus, pacientul a raportat o îmbunătăţire a somnului: adormea mult mai repede, dormea mai mult şi se simţea evident mai odihnit dimineaţa.

[0283] Pacientul a continuat tratamentul timp de aproximativ încă 30 de zile. La aproximativ 7 zile după ce pacientul a oprit tratamentul, a fost efectuat un examen medical în care pacientul nu a raportat nicio îmbunătăţire subiectivă suplimentară nici a vorbirii, nici a parezei dorsiflexorului drept. De asemenea, somnul se deteriorase. După aproximativ 1-2 săptămâni suplimentare fără tratamentul cu acetil-leucină, pacientul a raportat o deteriorare a vorbirii. Pacientul a reluat tratamentul la acel moment şi, aproximativ două luni mai târziu, a raportat o simptomatologie stabilă. Comparativ cu momentul în care a fost iniţiat tratamentul cu acetil-leucină, s-a putut observa o uşoară deteriorare a vorbirii.

[0284] Întrucât pacientul nu a observat nicio îmbunătăţire a vorbirii, acesta a solicitat oprirea medicaţiei. Aproximativ 2-3 săptămâni mai târziu, pacientul a raportat din nou o deteriorare a vorbirii după întreruperea tratamentului cu acetil-DL-leucină. Pacientul a reluat tratamentul şi a raportat o ameliorare a simptomatologiei, în special a vorbirii.

[0285] Per total, pacientul a prezentat o ameliorare a simptomelor în urma tratamentului cu acetil-leucină.

[0286] Pacientul 2

[0287] Pacientul din acest studiu de caz era un bărbat în vârstă de 74 de ani, care fusese diagnosticat anterior cu SLA.

[0288] Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin dizartrie progredientă (vorbire nazală şi neclară) şi disfagie concomitentă, slăbiciune la mers timp de peste un an şi o pareză a membrului superior stâng timp de aproximativ patru luni. EMG a demonstrat activitate polifazică generalizată şi afectare neurogenă cronică în segmentul bulbar, cervical şi lombar.

[0289] Examenul clinic al pacientului a evidenţiat dizartrie severă, hipomotilitate a limbii, pareză 2/5-3/5 a braţului stâng cu afectarea motricităţii fine, reflexe generalizate exagerate şi fasciculaţii. Medicaţia cu Riluzol fusese începută cu o lună mai devreme.

[0290] Pacientul a fost iniţiat tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu o doză de 5 g pe zi din a doua săptămână încolo.

[0291] După aproximativ 2 luni, pacientul a fost reexaminat şi a raportat o deteriorare progresivă a funcţiei motorii a mâinii stângi, dar o îmbunătăţire discretă a mersului. În plus, funcţiile de înghiţire au rămas stabile.

[0292] Pacientul 3

[0293] Pacientul din acest studiu de caz era un bărbat în vârstă de 66 de ani, care fusese diagnosticat anterior cu SLA.

[0294] Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin slăbiciune progredientă şi atrofie a ambelor extremităţi superioare proximale, o uşoară afectare a abilităţilor motorii fine şi fasciculaţii şi crampe generalizate. EMG a evidenţiat activitate spontană patologică şi modificări neurogene cronice, iar RMN-ul creierului şi coloanei cervicale nu a evidenţiat nicio patologie. S-a iniţiat medicaţie cu Riluzol.

[0295] Aproximativ două luni mai târziu, un examen clinic a arătat o pareză de 3/5 până la 4/5 a ambilor umeri şi a părţii proximale a braţelor şi o încetinire a mişcărilor motorii fine, fasciculaţii generalizate şi reflexe normale. Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu o doză de 5 g pe zi din a doua săptămână încoace.

[0296] După o lună, pacientul nu a raportat ameliorare a simptomatologiei, neexistând nicio ameliorare a forţei musculare a membrelor superioare. Medicaţia cu acetil-DL-leucină a fost suspendată, iar pacientul a fost rugat să raporteze agravarea simptomatologiei.

[0297] Pacientul 4

[0298] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 66 de ani, diagnosticat cu SLA. Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin slăbiciune progresivă şi atrofie a ambelor extremităţi superioare proximale, o uşoară afectare a abilităţilor motorii fine şi fasciculaţii şi crampe generalizate. EMG a evidenţiat activitate spontană patologică şi modificări neurogene cronice. RMN-ul creierului şi coloanei cervicale nu a evidenţiat nicio patologie. A fost iniţiat tratamentul cu riluzol.

[0299] Un examen clinic a arătat o pareză de 3/5 până la 4/5 a ambilor umeri şi a braţelor proximale, o încetinire a mişcărilor motorii fine, fasciculaţii generalizate şi reflexe normale, precum şi un scor ALS-FRS de 44/48.

[0300] Pacientul a fost iniţiat tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu o doză de 5 g pe zi din a doua săptămână încolo.

[0301] După aproximativ o lună, pacientul a raportat o ameliorare subiectivă a disfagiei şi mai puţină hipersalivaţie. Rudele sale au raportat o îmbunătăţire a expresiei faciale şi o vitalitate sporită. Slăbiciunea membrelor a rămas neschimbată. Terapia a fost suspendată şi, 10 zile mai târziu, pacientul a raportat o agravare a simptomatologiei, în special o deteriorare subiectivă a disfagiei şi a hipersalivaţiei. Pacientul a reluat tratamentul continuu.

[0302] Pacientul a fost reevaluat aproximativ 8 săptămâni mai târziu, iar simptomatologia a rămas stabilă. Scorul ALS-FRS al pacientului a fost de 43/48. Comparativ cu simptomatologia din perioada diagnosticului, s-a observat doar o uşoară progresie a slăbiciunii mersului şi a membrelor superioare.

[0303] Exemplul 8

[0304] Tratamentul cu acetil-leucină a demonstrat îmbunătăţiri la 3 pacienţi diagnosticaţi cu atrofie cerebeloasă multisistemică (MSA-C).

[0305] Pacientul 1

[0306] Pacientul 1 din acest studiu de caz a fost o femeie de aproximativ 50 de ani care prezentase ataxie progresivă cu probleme de vorbire şi probleme de mers în ultimii trei ani.

[0307] Examenul clinic al pacientului a relevat semne motorii oculare cerebeloase centrale, disartrofonie moderată, ataxie uşoară a membrelor şi ataxie moderată a poziţiei stabile şi a mersului. În plus, un RMN al pacientului a arătat atrofie a cerebelului şi a trunchiului cerebral, în special a punţii şi mezencefalului. În consecinţă, pacientul a fost diagnosticat cu MSA-C.

[0308] Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 5 g pe zi (2 g la trezire, 1,5 g înainte de prânz şi 1,5 g înainte de masa de seară).

[0309] După o săptămână de tratament, pacientul a prezentat deja o îmbunătăţire semnificativă a vorbirii.

[0310] Pacientul 2

[0311] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 77 de ani, care fusese diagnosticat cu MSA-C.

[0312] Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin dificultăţi progresive de mers şi mers nesigur, cu tendinţă de cădere (pacientul a căzut de aproximativ 10 ori pe lună). Pacientul a prezentat ameţeli, sindrom hipokinetico-rigid, mişcări oculare saccadice, dismetrie la testul de coordonare şi disfuncţie autonomă, de exemplu disfuncţie erectilă, hipotensiune ortostatică şi golire incompletă a vezicii urinare, în ultimii patru ani.

[0313] Înainte de începerea tratamentului, simptomele pacientului au rămas neschimbate timp de cel puţin trei luni.

[0314] Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină în doză de 3 grame pe zi timp de prima săptămână, urmată de o doză de până la 5 grame pe zi.

[0315] După 3 săptămâni de tratament, a fost efectuată o examinare suplimentară. Pacientul şi soţia sa au raportat o îmbunătăţire semnificativă a mersului: pacientul merge mai sigur, iar căderile au încetat complet. În plus, ameţelile resimţite de pacient s-au ameliorat substanţial.

[0316] Pacientul a fost instruit să întrerupă medicaţia, iar după o săptămână pacientul a raportat o deteriorare a mersului şi ameţeli. Pacientul a raportat că se simte mai nesigur la mers, cu o tendinţă puternică de a cădea.

[0317] Pacientului i s-a recomandat apoi să reia medicaţia, pe care a continuat-o timp de încă 40 de zile şi apoi a oprit-o din nou. În timpul examenului clinic, la 7 zile după oprirea medicaţiei, pacientul a confirmat deteriorarea progresivă a mersului şi ameţeli la două zile după oprirea tratamentului şi o tendinţă foarte puternică de cădere la 5 zile după oprirea tratamentului. Ulterior, pacientul a revenit la tratamentul continuu.

[0318] Pacientul 3

[0319] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 76 de ani, diagnosticat cu MSA-C oligosimptomatic.

[0320] Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin dificultăţi progresive la mers şi mers nesigur (fără căderi), precum şi ameţeli.

[0321] Clinic, pacientul a prezentat mişcare oculară saccadică şi dismetrie la testele de coordonare. RMN-ul cerebral a evidenţiat o atrofie a mezencefalului, iar FDG-PET cerebral a evidenţiat un metabolism redus al striatumului şi cerebelului. Rezultatele posturografiei pacientului au fost patologice, cu o tendinţă ridicată la cădere.

[0322] Înainte de începerea tratamentului, simptomatologia clinică a pacientului a rămas neschimbată pe o perioadă de cel puţin un an.

[0323] A fost efectuată o analiză a mersului, care a evidenţiat un mers atactic, o viteză redusă şi o lăţime a traseului crescută în comparaţie cu intervalul normal, precum şi fluctuaţii ale mersului. Pacientul a fost apoi tratat cu acetil-DL-leucină în doză de 3 grame pe zi timp de prima săptămână, urmată de o doză de 5 grame pe zi începând cu a doua săptămână.

[0324] După o lună de tratament, a fost efectuată o examinare suplimentară. Analiza mersului a arătat o îmbunătăţire a vitezei de mers şi o reducere a lăţimii traiectoriei şi a fluctuaţiilor mersului.

[0325] Tabelul 5. Parametrii analizei mersului.

La scurt timp după începerea tratamentului

După 27 de zile de tratament

Interval normal (± SD)

Viteză (cm/sec)

72

106

110,81 (18,33)

Viteză maximă (cm/sec)

183

208

158,30 (22,66)

Cadenţă (paşi/minut)

101

113

109,19 (12,75)

Lăţimea şinei (cm)

16,8

14,6

9,06 (1,94)

Lungimea ciclului de pas (cm)

87

113

121,81 (11,52)

Poziţie dublă (%)

32,5

27,3

20,73 (2,55)

Coeficient de variaţie (temporală)

3,3

3,1

1,94 (0,85)

Evaluarea funcţională a mersului

21/30

20/30

24,9 (3,6)

[0327] Pacientului i s-a recomandat să întrerupă medicaţia şi a raportat deteriorarea progresivă a mersului şi ameţeli la aproximativ două până la trei săptămâni după oprirea medicaţiei.

[0328] Ulterior, pacientul a revenit la tratamentul continuu, iar simptomatologia s-a re-ameliorat. Tratamentul a fost din nou suspendat, iar pacientul a fost evaluat trei săptămâni mai târziu. Pacientul a raportat o deteriorare a simptomelor, în special ameţeli. Analiza mersului a arătat o creştere a lăţimii mersului, comparabilă cu starea de dinainte de terapie:

[0329] Tabelul 6. Parametrii analizei mersului.

După 20 de zile de resuspendare a tratamentului

Viteză (cm/sec)

106

Viteză maximă (cm/sec)

197

Cadenţă (paşi/minut)

112

Lăţimea şinei (cm)

17,5

Lungimea ciclului de pas (cm)

115

Poziţie dublă (%)

27,1

Coeficient de variaţie (temporală)

2,5

Evaluarea funcţională a mersului

22/30

[0331] Exemplul 9

[0332] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 59 de ani, cu modificări progrediente ale personalităţii, caracterizate prin apatie, letargie şi indiferenţă. În plus, pacientul a prezentat un sindrom hipokinetico-rigid predominant stâng, cu afectare a abilităţilor motorii fine şi rezonanţă redusă a braţului stâng. Mai mult, pacientul a prezentat bradikinezie generalizată şi tulburări de mers, cu paşi mici şi 2-3 căderi pe lună. Pacientul prezintă, de asemenea, vorbire neclară şi deficite cognitive legate de încetinirea psihomotorie şi fluenţă semantică redusă a cuvintelor.

[0333] Pacientul a fost diagnosticat cu demenţă frontotemporală cu parkinsonism, iar testul Datscan a relevat o reducere a receptorilor dopaminergici, ceea ce susţine diagnosticul. Examenul FDG-PET cerebral a arătat un metabolism redus în principal frontal.

[0334] Pacientul a prezentat o mică îmbunătăţire în timpul tratamentului cu L-Dopa şi Ropinirol.

[0335] Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 grame pe zi timp de o săptămână, apoi o doză de 5 grame pe zi timp de 4 săptămâni.

[0336] După aproximativ o lună de tratament cu acetil-leucină, medicaţia a fost oprită, iar pacientul a fost reexaminat 13 zile mai târziu.

[0337] Pacientul, soţia şi fiica sa au raportat o îmbunătăţire semnificativă a mersului în urma terapiei cu acetil-leucină şi, în plus, căderile pacientului s-au oprit. Pacientul a prezentat, de asemenea, o îmbunătăţire a vorbirii, care a devenit mai puţin neclară, mai uşor de înţeles şi, subiectiv, mult mai controlată. După suspendarea tratamentului, simptomele s-au agravat.

[0338] Exemplul 10

[0339] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 75 de ani, cu tulburări progresive de mers nesigur şi ameţeli care au dus la căderi pe spate. În plus, pacientul a prezentat un sindrom hipokinetico-rigid predominant pe partea stângă, cu apraxie şi fenomen de membru străin.

[0340] Pacientul a fost diagnosticat cu sindrom corticobazal. Un Datscan a relevat o reducere a receptorilor dopaminergici, iar un RMN a arătat un cortex motor atrofic al emisferei drepte, susţinând diagnosticul.

[0341] Pacientul nu a prezentat nicio îmbunătăţire în timpul tratamentului cu L-Dopa.

[0342] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Analiza mersului a fost efectuată înainte de începerea tratamentului.

[0343] După 20 de zile de tratament cu acetil-leucină, pacientul a fost reexaminat. S-a observat o ameliorare a simptomelor de ameţeală şi o reducere semnificativă a frecvenţei căderilor.

[0344] Tabelul 7. Parametrii analizei mersului.

Înainte de tratament

După 20 de zile de tratament

Medie (± deviaţie standard)

Viteză (cm/sec)

63

92

110,81 (18.3,3)

Viteză maximă (cm/sec)

131

152

158,30 (22,66)

Cadenţă (paşi/minut)

90

106

109,19 (12,75)

Lăţimea şinei (cm)

12,1

12,3

9,06 (1,94)

Lungimea ciclului de pas (cm)

84

104

121,81 (11,52)

Poziţie dublă (%)

29,8

26.6

20,73 (2,55)

Coeficient de variaţie (temporală)

3,9

3,4

1,94 (0,85)

Evaluarea funcţională a mersului

13/30

18/30

24,9 (3,6)

[0346] S-a observat o îmbunătăţire obiectivă a parametrilor de analiză a mersului, de exemplu în ceea ce priveşte viteza, viteza maximă, cadenţa şi reducerea poziţiei duble (Tabelul 2 şi Figura 9).

[0347] După 8 săptămâni de tratament cu acetil-leucină, medicaţia a fost oprită, iar pacientul a fost reexaminat 6 zile mai târziu.

[0348] Pacientul a raportat o creştere a simptomelor de ameţeală la două zile după întreruperea tratamentului (senzaţia de beţie).

[0349] Ulterior, pacientul a revenit la tratament continuu.

[0350] Exemplul 11

[0351] Pacientul 1

[0352] Pacientul din acest studiu de caz a fost o femeie în vârstă de 76 de ani, cu ameţeli, care au apărut în principal în timpul mersului. Nu au fost raportate căderi. Pacientul a prezentat, de asemenea, tulburări de mers cu paşi mici şi bradikinezie generalizată şi paralizie verticală a privirii, cu afectare a abilităţilor motorii fine.

[0353] Pacientul a fost diagnosticat cu paralizie supranucleară progresivă. Datscan a relevat o reducere a receptorilor dopaminergici, iar FDG-PET cerebral a arătat un metabolism redus predominant frontal, susţinând diagnosticul.

[0354] Pacientul a prezentat o mică îmbunătăţire în timpul tratamentului cu L-Dopa.

[0355] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi timp de o săptămână, apoi cu o doză de 5 g pe zi timp de 4 săptămâni. După 27 de zile de tratament cu acetil-leucină, medicaţia a fost oprită, iar pacientul a fost reexaminat 60 de zile mai târziu.

[0356] Pacientul a raportat o reducere semnificativă a ameţelilor şi o uşoară îmbunătăţire a mersului în urma terapiei cu acetil-leucină. După întreruperea tratamentului, simptomele s-au agravat.

[0357] Pacientul a fost reexaminat aproximativ două luni mai târziu şi a raportat o simptomatologie stabilă a paraliziei supranucleare progresive subiacente; nu a existat nicio progresie clinică. Scorul PSPRS a rămas stabil, iar reducerea ameţelilor a fost încă semnificativă.

[0358] Pacientul 2

[0359] Pacientul din acest studiu de caz a fost o femeie în vârstă de 66 de ani, cu sindrom hipokinetico-rigid simetric, tulburări de mers cu paşi mici şi nesiguri (tendinţă puternică la cădere) şi paralizie a privirii verticale cu afectare a abilităţilor motorii fine. Pacientul a fost diagnosticat cu paralizie supranucleară progresivă. Testul Datscan a relevat o reducere a receptorilor de dopamină, iar FDG-PET cerebral a arătat un metabolism redus predominant frontal, susţinând diagnosticul. Nu a existat niciun răspuns la levodopa.

[0360] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Analiza mersului a fost efectuată înainte de începerea tratamentului. După 17 zile de tratament, medicaţia a fost oprită, iar pacientul a fost reexaminat 4 zile mai târziu. Pacientul nu a raportat nicio îmbunătăţire semnificativă a mersului sau sindrom de rigiditate hipokinetică.

[0361] Tabelul 8. Parametrii analizei mersului.

-

Înainte de tratament

După 17 zile de tratament

Valori normale (± DS)

Viteză (cm/sec)

51

68

119,12 (17,27)

Viteză maximă (cm/sec)

123

98

176,78 (19,10)

cadenţă (paşi/minut)

93

99

113,06 (10,38)

Lăţimea şinei (cm)

10,3

9,3

9,49 (3,56)

Lungimea ciclului de pas (cm)

66

82

126,71 (13,06)

Poziţie dublă (%)

34,5

28,6

20,35 (3,21)

Coeficient de variaţie (temporală)

8,5

6,6

1,76 (0,73)

Evaluarea funcţională a mersului

15/30

15/30

27,1(2,3)

[0363] Pacientul a fost reevaluat aproximativ două luni mai târziu şi nu a raportat nicio agravare a simptomelor după întreruperea medicaţiei.

[0364] Pacientul 3

[0365] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 56 de ani, cu sindrom hipokinetico-rigid simetric, insecuritate, antecedente de căderi şi paralizie a privirii verticale cu afectare a abilităţilor motorii fine. Pacientul a fost diagnosticat cu paralizie supranucleară progresivă. Testul Datscan a relevat o reducere a receptorilor de dopamină, iar examenul FDG-PET cerebral a arătat un metabolism redus frontomesial şi parietotemporal, susţinând diagnosticul. Nu a existat niciun răspuns la levodopa.

[0366] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Analiza mersului a fost efectuată înainte de începerea tratamentului. După 17 zile de tratament, medicaţia a fost oprită, iar pacientul a fost reexaminat 4 zile mai târziu. Pacientul nu a raportat nicio îmbunătăţire semnificativă a mersului sau sindrom de rigiditate hipokinetică.

[0367] Tabelul 9. Parametrii analizei mersului.

-

Înainte de tratament

După 17 zile de tratament

Valori normale (± DS)

Viteză (cm/sec)

103

120

125,34 (20,66)

Viteză maximă (cm/sec)

163

194

180,07 (26,57)

cadenţă (paşi/minut)

106

112

115,27 (12,02)

Lăţimea şinei (cm)

15,5

15,1

9,12 (2,97)

Lungimea ciclului de pas (cm)

118

129

130,34 (13,01)

Poziţie dublă (%)

25,8

24,3

19,65 (2,75)

Coeficient de variaţie (temporală)

3,6

3,1

1,77 (1,04)

Evaluarea funcţională a mersului

28/30

27/30

28,4 (1,6)

[0369] Pacientul a fost reevaluat aproximativ două luni mai târziu şi nu a raportat nicio agravare a simptomelor după întreruperea medicaţiei.

[0370] Pacientul 4

[0371] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 76 de ani, cu tulburări progrediente de mers, paşi nesiguri şi mici (tendinţă puternică de cădere), camptocormie, sacade lente şi hipometrice, blefarospasm şi afectare a abilităţilor motorii fine. Pacientul a fost diagnosticat cu paralizie supranucleară progresivă. RMN-ul a evidenţiat o atrofie discretă a creierului mijlociu (semnul lui Mickey Mouse). S-a observat un uşor răspuns la levodopa.

[0372] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Analiza mersului a fost efectuată înainte de începerea tratamentului. După trei săptămâni de tratament, medicaţia a fost oprită şi pacientul a fost reexaminat. Pacientul a raportat un mers cu o siguranţă subiectivă crescută şi o frecvenţă redusă a căderilor. Analiza mersului a arătat o îmbunătăţire a mersului odată cu creşterea vitezei, a vitezei maxime şi a lungimii ciclului de paşi, precum şi cu reducerea lăţimii traseului, a poziţiei duble şi a coeficientului de variaţie.

[0373] Tabelul 10. Parametrii analizei mersului.

Înainte de tratament

După 3 săptămâni de tratament

Valori normale (± DS)

Viteză (cm/sec)

39

65

110,81 (18,33)

Viteză maximă (cm/sec)

70

93

158,30 (22,66)

cadenţă (paşi/minut)

109

125

109,19 (12,75)

Lăţimea şinei (cm)

15,4

13,6

9,06 (1,94)

Lungimea ciclului de pas (cm)

43

63

121,81 (11,52)

Poziţie dublă (%)

45,4

36

20,73 (2,55)

Coeficient de variaţie (temporală)

8,2

6,8

1,94 (0,85)

Evaluarea funcţională a mersului

14/30

24,9 (3,6)

[0375] După trei luni fără medicaţie, pacientul a raportat o progresie a sindromului hipokinetico-rigid. Mersul s-a înrăutăţit, cu căderi mai frecvente.

[0376] Exemplul 12

[0377] Pacientul 1

[0378] Pacientul din acest studiu de caz era un inginer în vârstă de 42 de ani, care suferea de ameţeli şi dezechilibru postural de aproape un an.

[0379] Pacientul a fost diagnosticat cu nistagmus descendent: pacientul prezenta o vedere înceţoşată (oscilopsie) sever afectată din cauza nistagmusului şi întâmpina dificultăţi la citire şi scriere. Acuitatea vizuală a pacientului era: dreapta 0,75, stânga 0,67, binoculară 0,83, iar nistagmusul descendent a fost documentat prin video-oculografie. Pacientul a prezentat, de asemenea, o oscilaţie corporală crescută, documentată prin posturografie.

[0380] Tratamentul cu 4-aminopiridină (Fampyra, 10 mg de două ori pe zi) timp de patru săptămâni nu a adus niciun beneficiu.

[0381] Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi (1 g la trezire, 1 g înainte de prânz şi 1 g înainte de masa de seară) timp de o săptămână, apoi o doză de 5 grame pe zi (2 g la trezire, 1,5 g înainte de prânz şi 1,5 g înainte de masa de seară).

[0382] După 10 zile, pacientul a raportat un beneficiu semnificativ şi că efectul s-a dezvoltat lent. Pacientul a continuat tratamentul cu această doză şi nu au apărut efecte secundare. O întrerupere temporară a medicaţiei a dus la o deteriorare considerabilă.

[0383] Pacientul a fost reexaminat la aproximativ 14 săptămâni după începerea tratamentului cu acetil-leucină, perioadă în care pacientul a raportat că este foarte mulţumit de beneficii. Cititul şi scrisul pacientului au fost mult mai bune datorită reducerii oscilopsiei: imaginea vizuală înconjurătoare a fost stabilă. Pacientul a reuşit să suprime nistagmusul prin fixare vizuală. În plus, orientarea spaţială a pacientului a fost îmbunătăţită.

[0384] Examinarea clinică efectuată de doi examinatori independenţi a relevat o reducere a nistagmusului, iar video-oculografia a arătat că pacientul putea suprima nistagmusul prin fixare vizuală. Acuitatea vizuală a pacientului a fost: dreapta 0,83, stânga 1,0, binoculară 1.

[0385] Posturografia a demonstrat o reducere a oscilaţiei posturale.

[0386] Per total, acest studiu de caz demonstrează o ameliorare a simptomelor pacientului pentru această indicaţie.

[0387] Pacientul 2

[0388] Pacientul din acest studiu de caz a fost diagnosticat cu nistagmus descendent. Pacientul a prezentat dezechilibru postural şi ameţeli. Pacientul nu a beneficiat de Fampyra®.

[0389] Pacientul a început să ia acetil-DL-leucină (3 g/zi în prima săptămână; 5 g/zi ulterior) şi ulterior a prezentat o îmbunătăţire a mersului, cu capacitatea de a merge pe distanţe mult mai lungi (o oră) şi o stare de alertă îmbunătăţită. Nistagmusul de fază descendentă al pacientului s-a îmbunătăţit şi el (documentat prin video-oculografie). Pacientul a putut suprima parţial nistagmusul prin fixare vizuală, evaluată utilizând un centru ţintă (punct prezentat în centrul unui afişaj timp de 30 de secunde, Figura 13A) şi în întuneric complet folosind ochelari de protecţie acoperiţi cu ochelari speciali timp de 45 de secunde (Figura 13B). Rezultatele (mediana vitezei de fază lentă, SPV) au fost următoarele: Centru ţintă - orizontal: -0,02 °/s, vertical: 2,41 °/s; Întuneric complet - orizontal: 0,05 °/s, vertical: 3,27 °/s (Figura 13C). Pacientul a putut minimiza mişcările oculare în timpul fixării, aşa cum se arată în Figura 13A.

[0390] Analiza mersului a arătat o creştere a vitezei auto-alese de la 56 la 85 cm/sec şi a vitezei maxime de mers de la 122 la 155 cm/sec. Medicaţia a fost apoi suspendată.

[0391] La aproximativ o lună după oprirea tratamentului cu acetil-DL-leucină, simptomatologia pacientului s-a agravat. Analiza mersului a arătat o scădere a vitezei auto-alese de la 85 la 72 cm/sec şi a vitezei maxime de mers de la 155 la 113 cm/sec.

[0392] Exemplul 13

[0393] Pacientul 1

[0394] Pacientul din acest studiu de caz a fost o femeie în vârstă de 70 de ani, cu sindrom hipokinetico-rigid predominant pe partea dreaptă şi tremor, antecolis, căderi frecvente, disfuncţie ortostatică şi incontinenţă urinară de urgenţă.

[0395] Pacientul a fost diagnosticat cu atrofie sistemică multiplă de tip Parkinson (MSA-P). Testul Datscan a relevat o reducere predominant pe partea stângă a receptorilor de dopamină, iar tomografia FDG-PET a creierului a arătat un metabolism redus predominant parieto-occipital. S-a observat un răspuns discret la administrarea de levodopa (100/25 mg de 3 ori pe zi).

[0396] Pacientul a început să ia acetil-DL-leucină (3 g/zi în prima săptămână; 5 g/zi ulterior). După 3 săptămâni de tratament cu acetil-DL-leucină, pacientul a fost evaluat şi nu a raportat nicio îmbunătăţire semnificativă a mersului, reducerea căderilor sau ameliorarea sindromului rigid hipokinetic. Medicaţia a fost oprită.

[0397] 6 săptămâni mai târziu, pacientul nu a raportat agravarea simptomelor după întreruperea medicaţiei.

[0398] Pacientul 2

[0399] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 78 de ani, diagnosticat cu atrofie multisistemică de tip Parkinson (MSA-P). Simptomatologia pacientului a fost caracterizată printr-un sindrom hipokinetico-rigid progresiv, disfuncţie ortostatică şi ameţeli şi tulburări de echilibru consecutive. Pacientul a prezentat mişcări oculare saccadice şi rigoare simetrică a ambelor membre superioare. Echilibrul pe o frânghie imaginară a fost asociat cu nesiguranţă şi pierderea echilibrului. FDG-PET a creierului a arătat un metabolism redus atât al cortexului parietal, cât şi al celui occipital, sugestiv pentru demenţă cu corpi Lewy.

[0400] Pacientul a fost iniţiat cu tratament cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Pacientul a fost examinat înainte de iniţierea tratamentului şi a prezentat simptomatologia clinică descrisă mai sus, cu mers nesigur foarte pronunţat şi ameţeli.

[0401] După o lună de tratament, medicaţia a fost oprită şi pacientul a fost evaluat. Pacientul a raportat o ameliorare subiectivă a ameţelilor, iar examenul clinic a arătat o îmbunătăţire a echilibrului pe o frânghie imaginară, pe care pacientul a efectuat-o fără dificultăţi în comparaţie cu examinarea anterioară. A fost efectuată o analiză a mersului.

[0402] După o lună fără medicaţie, pacientul a raportat simptomatologie stabilă. Nu s-a raportat nicio agravare a ameţelilor sau a insecurităţii mersului. A fost efectuată o analiză a mersului.

[0403] După două luni fără medicaţie, s-a efectuat o analiză a mersului, care a arătat o reducere a vitezei de mers, o reducere a lungimii paşilor şi o agravare a scorului FGA. Pacientul a raportat o agravare a simptomatologiei generale, inclusiv slăbiciune progresivă a picioarelor şi o insecuritate crescută a mersului.

[0404] Tabelul 11. Parametrii analizei mersului.

După 1 lună de tratament

După o lună fără tratament

După 2 luni fără tratament

Valori normale (± DS)

Viteză (cm/sec)

109

114

94

110,81 (18,33)

Viteză maximă (cm/sec)

214

196

177

158,30 (22,66)

cadenţă (paşi/minut)

109

109

106

109,19 (12,75)

Lăţimea şinei (cm)

3,8

2,3

3,4

9,06 (1,94)

Lungimea ciclului de pas (cm)

120

126

107

121,81 (11,52)

Poziţie dublă (%)

25,6

22,5

26,7

20,73 (2,55)

Coeficient de variaţie (temporală)

2,7

1,7

2,1

1,94 (0,85)

Evaluarea funcţională a mersului

24/30

25/30

22/30

24.9 (3.6)

[0406] Pacientul 3

[0407] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 78 de ani, diagnosticat cu atrofie sistemică multiplă de tip Parkinson (MSA-P). Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin sindrom hipokinetico-rigid progresiv, incontinenţă urinară, disfuncţie cognitivă incipientă şi tulburări de mers cu paşi mici şi 2-3 căderi pe lună. Deficitele cognitive au fost caracterizate prin încetinire psihomotorie şi confuzie mentală intermitentă. Datscan a relevat o reducere a receptorilor de dopamină, ceea ce a susţinut diagnosticul. FDG-PET cerebral a arătat un metabolism redus predominant striatal. Terapia cu levodopa a fost suspendată din cauza efectelor secundare.

[0408] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină, în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, apoi cu 5 g pe zi. Pacientul a fost evaluat după o lună de tratament cu acetil-DL-leucină. Soţia pacientului a raportat o îmbunătăţire semnificativă a funcţiei cognitive. Episoadele de confuzie mentală au dispărut complet. Structura cognitivă a pacientului părea mult mai clară şi mai dreaptă. Nu a existat nicio îmbunătăţire a funcţiei mersului. Soţia pacientului a susţinut continuarea medicaţiei.

[0409] Exemplul 14

[0410] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 45 de ani, diagnosticat cu ataxie spinocerebeloasă 28 (SCA 28). Testele genetice au evidenţiat o variantă patogenă cunoscută în AFG3L2. Simptomatologia pacientului a fost caracterizată prin sindrom cerebelos progresiv de la vârsta de 30 de ani, caracterizat prin vorbire neclară, mers instabil, tulburări de echilibru şi ameţeli. Tatăl şi bunica pacientului au suferit de o simptomatologie similară. Pacientul a prezentat mişcări oculare sacadate şi dismetrie la testele de coordonare, mers ataxic, vorbire neclară, reflexe exagerate ale membrelor inferioare, spasticitate a membrelor inferioare şi un semn Babinski pozitiv în stânga. RMN-ul computerizat a evidenţiat o atrofie marcată a cerebelului.

[0411] Pacientul a fost tratat cu acetil-DL-leucină în doză de 5 g pe zi. Înainte de începerea tratamentului, a fost efectuată o analiză a mersului. După aproximativ o lună de tratament, medicaţia a fost oprită şi pacientul a fost evaluat. Pacientul a raportat o îmbunătăţire a simptomatologiei, în special o reducere a ameţelilor (aproape dispărute) şi un mers mai stabil. Pacientul a raportat că nu mai merge ca un robot şi poate urca scările fără a folosi balustradele. A fost efectuată o analiză a mersului, care a arătat o îmbunătăţire a parametrilor.

[0412] Tabelul 12. Parametrii analizei mersului.

Înainte de tratament

După un tratament de o lună

Valori standard (± SD)

Viteză auto-aleasă (cm/sec)

101

118

126,61 (21,43)

Viteză maximă (cm/sec)

188

201

182,94 (25,37)

Cadenţă (paşi/minut)

100

105

115,52 (9,36)

Lăţimea şinei (cm)

14,5

11,7

9,43 (2,27)

Lungimea ciclului de pas (cm)

122

135

131,55 (17,98)

Poziţie dublă (%)

24,9

23,8

18,76 (3,46)

Coeficient de variaţie (temporală)

4,1

2,1

1,88 (0,79)

Evaluarea funcţională a mersului

24/30

23/30

28,9 (1,5)

[0414] Exemplul 15

[0415] Pacienţii 1 şi 2

[0416] Pacienţii din acest studiu de caz au fost două surori de sex feminin, în vârstă de 24 (Pacienta 1) şi, respectiv, 19 (Pacienta 2). Pacienţii suferă de ataxie-telangiectazie.

[0417] Pacientul 1 a prezentat etape de dezvoltare întârziate. Pacientul nu a mers până la vârsta de 2 ani şi a prezentat progresia semnelor şi simptomelor de ataxie cerebeloasă, convulsii, împreună cu hipertonie generalizată, distală pronunţată şi telangiectazii la nivelul ochilor, urechilor şi toracelui. Diagnosticul a fost stabilit la vârsta de 9 ani. Funcţia motorie oculară a pacientului 1 a evidenţiat nistagmus descendent cu privirea directă înainte şi în privirea spre stânga mai mare decât spre dreapta, nistagmus de menţinere a privirii în sus, urmărire sacadică lină, verticală şi orizontală, şi sacade hipometrice orizontale şi verticale, cu motilitate ascendentă restricţionată.

[0418] Înainte de începerea tratamentului, examinarea Pacientului 1 a indicat un scor SARA (Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei) de 22/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0419] Test mediu de mers pe jos 8 metri (8MW): 21,8 s

[0420] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 90,2 s

[0421] Testul pentru placa perforată cu 9 găuri MW, nedominant (9HPTND): 125,8 s

[0422] Test de cuvinte MW PATA: 12.5

[0423] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 99

[0424] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0425] Tabelul 13. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea

Orizontal

Vertical

Centru

0,54

6,9

Vpravo

-1,16

6,2

Vlavo

12,2

12,6

Nadol

-0,14

6,9

Nahor

-0,39

5,95

[0427] Pacienta 1 a început tratamentul cu acetil-DL-leucină (5 g/zi) după examinare. După o lună de tratament, pacienta a fost reevaluată. Îngrijitorii au raportat o îmbunătăţire a vorbirii şi a mersului. Pacienta însăşi nu a perceput nicio schimbare. Examinarea a indicat un scor pe Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei (SARA) de 15,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientei au fost:

[0428] Test mediu de mers pe jos 8 metri (8MW): 18,5 s

[0429] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 77,9 s

[0430] Testul pentru placă perforată cu 9 găuri MW, nedominant (9HPTND): 101,3 s

[0431] Test de cuvinte MW PATA: 13

[0432] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 85

[0433] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0434] Tabelul 14. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea

Orizontal

Vertical

Centru

0,4

4,77

Corect

-0,95

4,83

Stânga

8,2

8,85

Jos

-0,44

5,29

Sus

0,72

2,67

[0436] Subseturile SARA şi SCAFI ale pacientului 1 s-au îmbunătăţit după tratament, iar video-oculografia a arătat o îmbunătăţire semnificativă a stabilităţii fixării şi o scădere a intensităţii nistagmusului descendente.

[0437] Pacientul 2 a prezentat etape de dezvoltare întârziate, convulsii la vârsta de 1 an, hipotonie generalizată, contracturi ale extremităţilor inferioare cu pes equinovarus bilateral, areflexie, leucemie limfoblastică acută la vârsta de 3 ani, splină uşor mărită, hipercolesterolemie, anemie microcitară hipocromatică, nevi pigmentari şi vitiligo. Primele simptome au fost observate de părinţii pacientului la vârsta de 15 luni. Funcţia motorie oculară a pacientului 2 a prezentat smucituri pătrate, nistagmus de menţinere a privirii la stânga mai mare decât la dreapta cu componentă verticală, nistagmus descendent, urmărire sacadă lină, paralizie verticală a privirii în sus mai mare decât în jos şi convergenţă afectată.

[0438] Înainte de începerea tratamentului, examinarea Pacientului 2 a indicat un scor pe Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei (SARA) de 28,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0439] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate executa fără sprijin

[0440] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 300 s

[0441] Testul pentru placă perforată cu 9 găuri MW, nedominant (9HPTND): 299,2 s

[0442] Test de cuvinte MW PATA: 13.5

[0443] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 45

[0444] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0445] Tabelul 15. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea

Orizontal

Vertical

Centru

-2

6,18

Corect

-3,97

7,6

Stânga

-0,24

9,49

Jos

-2,86

5,58

Sus

-1,11

4,97

[0447] Pacienta 2 a început tratamentul cu acetil-DL-leucină (5 g/zi) după examinare. După o lună de tratament, pacienta a fost reevaluată. Îngrijitorii au raportat o îmbunătăţire a funcţiei motorii fine, a tremorului mâinilor şi a vorbirii. Pacienta însăşi nu a perceput niciun beneficiu. Examinarea a indicat un scor pe Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei (SARA) de 23,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientei au fost:

[0448] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate executa fără sprijin

[0449] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 300 s

[0450] Test pentru placa perforată cu 9 găuri MW, test non-dominant (9HPTND): 300 s

[0451] Test de cuvinte MW PATA: 14

[0452] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 80

[0453] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0454] Tabelul 16. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea

Orizontal

Vertical

Centru

-1,45

5,6

Corect

-3,45

6,56

Stânga

3,58

7

Jos

-2,5

4,69

Sus

-0,51

3,15

[0456] Video-oculografia a arătat o îmbunătăţire a stabilităţii fixării şi o îmbunătăţire semnificativă a intensităţii nistagmusului descendent la Pacientul 2.

[0457] Pacientul 3

[0458] Pacientul din acest studiu de caz a fost o tânără de 19 ani care suferea de ataxie-telangiectasie din copilărie, având:

•

Dezvoltare motorie întârziată, semne şi simptome de ataxie cerebeloasă, hipotonie axială pronunţată cu hipertonie acrală, contracturi severe ale picioarelor cu diformităţi ortopedice *pes equinus* şi *transversoplanus* bilaterale, astfel încât deplasarea în scaun cu rotile este limitată, disdiadochokinezie şi areflexie a extremităţilor inferioare cu percepţie proprioceptivă scăzută; şi

•

Limfom non-Hodgkin, polimorfism MTHFR (C677T), limfangiom al buzei inferioare, colecistolitiază, cardiomiopatie dilatativă, nevi pigmentari, cifoscolioză toraco-lombară şi teleangiectazii sclerale la ambii ochi.

[0460] Funcţia motorie oculară a pacientului a evidenţiat nistagmus de menţinere a privirii la dreapta şi la stânga, mişcări oculare sacadice, sacade lente în toate direcţiile, în special pe orizontală, reflex vestibulo-ocular patologic cu sacade corective de recuperare şi supresia patologică a fixării vizuale a reflexului vestibulo-ocular.

[0461] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 23/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0462] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate efectua

[0463] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 150 s

[0464] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, nedominant (9HPTND): 161,6 s

[0465] Test de cuvinte MW PATA: 14

[0466] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 80

[0467] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0468] Tabelul 17. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea [°/s]

Orizontal

Vertical

Centru

3

-1,5

Corect

-0,4

-1

Stânga

7,3

2,5

Jos

2,4

-0,2

[0470] Pacientul a început tratamentul cu acetil-DL-leucină (5 g/zi) la aproximativ şase luni după examinare. După puţin peste 7 luni de tratament, pacientul a fost reevaluat. Îngrijitorii şi pacientul au raportat o îmbunătăţire generală a stării de bine, fără o specificare mai clară. Examinarea a indicat un scor SARA (Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei) de 21,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0471] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate efectua

[0472] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 124,5 s

[0473] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 147,5 s

[0474] Test de cuvinte MW PATA: 10

[0475] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 80

[0476] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0477] Tabelul 18. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea [°/s]

Orizontal

Vertical

Centru

-0,1

0,4

Corect

-4,2

1,7

Stânga

1,7

0,1

Jos

-0,6

1,2

[0479] Pacientul a prezentat o uşoară îmbunătăţire a subsetului 9HPT SARA şi SCAFI, precum şi o îmbunătăţire semnificativă a stabilităţii fixării şi o scădere a intensităţii nistagmusului de menţinere a privirii în toate poziţiile.

[0480] Pacientul 4

[0481] Pacientul din acest studiu de caz a fost o tânără de 15 ani, care suferea de ataxie-telangiectazie de la vârsta de 4 ani. De la vârsta de 7 ani, pacienta a prezentat semne şi simptome severe de ataxie cerebeloasă, afectare motorie fină, hipotonie musculară cu areflexie, atrofie musculară şi flexie plantară cu contracturi discrete. Pacienta era imobilizată într-un scaun cu rotile, dar putea merge cu sprijin constant. Pacienta avea anemie hemolitică severă, hipogamaglobulinemie, telangiectazii la nivelul sclerozei şi toracelui, sindrom Cushing secundar din cauza administrării de corticosteroizi şi era suspectată de limfom non-Hodgkin al SNC.

[0482] Funcţia motorie oculară a pacientului a evidenţiat o deviere lentă a ochilor în sus, nistagmus cu bătaie stângă în poziţie centrală, nistagmus de ţinere a privirii în toate direcţiile, orizontal cu componentă de bătaie descendentă, tresărire la mişcări bruşte ale capului.

[0483] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 23,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0484] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate efectua

[0485] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 124,5 s

[0486] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 52,3 s

[0487] Test de cuvinte MW PATA: 14

[0488] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 70

[0489] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0490] Tabelul 19. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea [°/s]

Orizontal

Vertical

Centru

-0,6

1,76

Corect

3,7

-0,1

Stânga

-6

0,6

Jos

5,7

2,7

[0492] Pacienta a început tratamentul cu acetil-DL-leucină (5 g/zi) după examinare. După puţin peste o lună de tratament, pacienta a fost reevaluată. Pacienta şi mama ei au raportat o îmbunătăţire a scrisului de mână, în special datorită scăderii tremorului mâinilor şi a funcţiei motorii fine. Pacienta a raportat, de asemenea, că bea mai uşor şi nu mai avea nevoie de pai. Membrii familiei au descris o îmbunătăţire a mersului, cu o stabilitate crescută şi o nevoie mai mică de sprijin. Examinarea a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 18,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientei au fost:

[0493] Testul de mers mediu 8 metri (8MW): nu se poate efectua

[0494] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 93,5 s

[0495] Test pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, test non-dominant (9HPTND): 101,7 s

[0496] Test de cuvinte MW PATA: 15.5

[0497] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 70

[0498] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0499] Tabelul 20. Parametri video-oculografici.

Viteză de fază lentă a nistagmusului care menţine privirea [°/s]

Orizontal

Vertical

Centru

-0,2

4,8

Corect

-1

0,3

Stânga

-0,8

1,9

Jos

-0,7

-2,3

[0501] Pacientul a prezentat o îmbunătăţire a SARA şi a subsetului 9HPT al mâinii dominante. Video-oculografia a arătat o îmbunătăţire generală a stabilităţii fixării şi o scădere a intensităţii nistagmusului spontan şi de menţinere a privirii în toate poziţiile.

[0502] Pacientul 5

[0503] Pacientul din acest studiu de caz a fost un băiat în vârstă de 10 ani care suferea de ataxie-telangiectasie încă din copilărie, având:

•

Dezvoltare psihomotorie întârziată, mers instabil la 14 luni cu incidenţă crescută a căderilor, semne şi simptome de ataxie cerebeloasă severă, dizartrie şi dislalie, tulburări motorii fine, tremor rar al capului, tempo psihomotor lent, hipotonie cu atrofie musculară şi hiporeflexie, anteflexie a capului cu cifoză în zona toracică, picior transversoplan, scapulă alată, parasomnie cu pavor nocturnus şi autism; şi

•

Imunosupresie semnificativă, telangiectazii pe palatul moale, scleroză, incontinenţă şi habitus astenic.

[0505] Pacientul era imobilizat într-un scaun cu rotile, dar era capabil să efectueze câţiva paşi cu un sprijin constant şi puternic. Funcţia motorie oculară a pacientului a prezentat apraxie oculomotorie cu anteflexie pronunţată a capului, mişcare „în bloc» a capului şi a ochilor la privirea din dreapta şi din stânga, paralizie verticală a privirii cu sacade verticale lente şi urmărire sacadică lină, sacade orizontale lente spre stânga, paralizie sacadică spre dreapta, motilitate oculară restricţionată, în special verticală, şi instabilitate a fixării în toate poziţiile.

[0506] Înainte de începerea tratamentului, examinarea pacientului a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 24,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0507] Testul mediu de mers 8 metri (8MW): incapacitatea de a merge fără sprijin constant

[0508] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 102,7 s

[0509] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 116,8 s

[0510] Test de cuvinte MW PATA: 6

[0511] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 90

[0512] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0513] Viteza de fază lentă (SPV) a nistagmusului de fixare şi menţinere a privirii, [°/s]

[0515] Tabelul 21. Parametri video-oculografici.

Orizontal

Vertical

Centru

0,96

1,53

Corect

0,21

2

Stânga

2,1

3,64

Jos

0,71

3,91

Sus

0,31

1,69

[0517] Pacientul a început tratamentul cu acetil-DL-leucină (5 g/zi) după examinare. După aproximativ o lună de tratament, pacientul a fost reevaluat. Mama pacientului a descris o îmbunătăţire semnificativă a stabilităţii mersului; înainte de terapie, acesta cădea constant pe spate şi trebuia parţial „transportat». Sub tratament medicamentos, putea merge doar ţinând de mână îngrijitorul.

[0518] Funcţia motorie fină, intensitatea tremorului mâinilor şi capacitatea de a ţine corpul s-au îmbunătăţit. Îmbunătăţirea funcţiei motorii fine s-a reflectat în activităţile zilnice, cum ar fi mâncatul şi băutul independent. Pacientul a luat în greutate 1,5 kg şi a avut un apetit mai bun. Examinarea a indicat un scor SARA (Scala pentru Evaluarea şi Ratingul Ataxiei) de 20,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0519] Testul mediu de mers 8 metri (8MW): incapacitatea de a merge fără sprijin

[0520] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 103,6 s

[0521] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 88,8 s

[0522] Test de cuvinte MW PATA: 7.5

[0523] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 80

[0524] Rezultatele video-oculografiei au fost:

[0525] Viteza de fază lentă (SPV) a nistagmusului de fixare şi menţinere a privirii, [°/s]

[0527] Tabelul 22. Parametri video-oculografici.

Orizontal

Vertical

Centru

0,79

3,54

Corect

1,17

2,36

Stânga

1,22

2,53

Jos

0,62

1,08

Sus

0,33

1,71

[0529] După aproape 7 luni de tratament, pacientul a fost reevaluat din nou. Mama pacientului a descris un mers semnificativ mai stabil; această constatare a rămas constantă de la prima evaluare după tratament. Pacientul a prezentat o concentrare şi o vorbire îmbunătăţite. Pacientul se putea ridica singur în picioare şi era, în general, mai independent în activităţile zilnice. Pacientul a luat în greutate încă 3 kg, a prezentat o îmbunătăţire a apetitului şi a forţei.

[0530] Examinarea a indicat un scor pe Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei (SARA) de 17,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0531] Test mediu de mers pe distanţa de 8 metri (8MW): 15,3 s (ţinere de mână)

[0532] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 92,4 s

[0533] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, nedominant (9HPTND): 98,3 s

[0534] Test de cuvinte MW PATA: 11

[0535] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 100

[0536] Pacientul a fost reevaluat după puţin peste un an de tratament şi a prezentat o îmbunătăţire a interacţiunii sociale, a activităţii şi a agilităţii. Părinţii pacientului au raportat o ameliorare a incontinenţei. Pacientul a dezvoltat o durere frontală localizată, recurentă, însoţită de vărsături dimineaţa. Pe baza antecedentelor familiale, s-a suspectat că durerea localizată ar putea fi cauzată de migrenă infantilă.

[0537] Examinarea a indicat un scor pe Scala de Evaluare şi Rating a Ataxiei (SARA) de 16,5/40. Rezultatele analizei Indicelui Funcţional al Ataxiei Spinocerebeloase (SCAFI) al pacientului au fost:

[0538] Test mediu de mers pe distanţa de 8 metri (8MW): 13,9 s (capabil să meargă singur, cu mama ţinută de mână)

[0539] Testul dominant pentru placa perforată cu 9 găuri MW (9HPTD) (dreapta): 95,6 s

[0540] Testul pentru plăci perforate cu 9 găuri MW, non-dominant (9HPTND): 127,6 s

[0541] Test de cuvinte MW PATA: 14.5

[0542] Scală analogică vizuală (conform evaluării pacientului): 95

[0543] În urma tratamentului cu acetil-DL-leucină, pacientul a prezentat îmbunătăţiri ale subtestelor SARA şi SCAFI, o calitate a vieţii crescută, o stabilitate a fixării în general îmbunătăţită şi o scădere a intensităţii nistagmusului spontan şi a celui de menţinere a privirii, în special în plan vertical (după 1 lună).

[0544] Pacient 6

[0545] Pacientul din acest studiu de caz a fost o fetiţă de 10 ani, care suferea de ataxie-telangiectazie, cu mers şi poziţie posturală ataxică, tulburări ale funcţiei motorii fine cu tremor al mâinilor, disfagie şi tulburări de vorbire, tulburări de mişcare oculară şi probleme cu funcţia cognitivă şi concentrarea. Primele simptome au fost observate la vârsta de un an.

[0546] După examinarea iniţială, pacientul a început tratamentul cu acetil-DL-leucină în doză de 1,5 g/zi în prima săptămână şi în doză de 3 g/zi începând cu a doua săptămână. Pacientul a fost evaluat după o lună, respectiv şase luni de tratament. După o lună de tratament, pacientul a prezentat o creştere a abilităţilor motorii fine, cu reducerea tremorului mâinilor, îmbunătăţirea stabilităţii posturale şi a mersului, o pronunţie îmbunătăţită şi o încredere în sine sporită. După şase luni de tratament, pacientul avea o stare generală stabilă, mers şi poziţie stabilă şi un scris de mână îmbunătăţit. Cu toate acestea, pacientul suferea de anxietate, ceea ce se aştepta să influenţeze negativ răspunsul.

[0547] Scorurile SARA şi SCAFI ale pacientului la fiecare evaluare sunt prezentate mai jos.

[0548] Tabelul 23. Parametrii de evaluare a pacientului.

Nivel de referinţă

După o lună de tratament cu acetil-DL-leucină

După şase luni de tratament cu acetil-DL-leucină

SARA

11/40

8,5/40

11/40

8MWT

8,95 sec

8,45 sec

7,53 sec

9HPTD

85,38 sec

81,95 sec

136,27 sec

9HPTND

71,2 sec

70,39 sec

80,32 sec

PATA

14,5

15,5

13

[0550] Exemplul 16

[0551] Pacientul din acest studiu de caz era o femeie de puţin peste 60 de ani, diagnosticată genetic cu ataxie spinocerebeloasă (SCA) de tip 1. Înainte de tratament, pacienta avea probleme severe de vorbire şi înghiţire, tremor la ambele braţe, spasticitate şi ataxie moderată a poziţiei şi mersului. Pacienta avea, de asemenea, probleme cu somnul.

[0552] După trei săptămâni de tratament cu acetil-DL-leucină (5 g/zi), toate simptomele s-au ameliorat semnificativ, lucru demonstrat în continuare prin examenul clinic, inclusiv spasticitatea şi afectarea funcţiei motorii oculare.

[0553] Trei luni mai târziu, medicaţia a fost oprită. După două săptămâni, intensitatea semnelor şi simptomelor a fost aceeaşi ca înainte de terapie. Tratamentul a fost reluat, iar pacientul a rămas şi continuă tratamentul după mai bine de doi ani, cu aceeaşi doză, fără efecte secundare.

[0554] Fiica pacientei a raportat o progresie considerabilă a bolii în timp, cu un efect simptomatic persistent, însă a observat, anecdotic, că tratamentul a demonstrat eficacitate simptomatică pe termen lung.

[0555] Exemplul 17

[0556] Pacientul din acest studiu de caz era o femeie în vârstă de 70 de ani, cu mers nesigur şi căderi frecvente, halucinaţii vizuale nocturne şi tulburare de somn REM. Pacienta prezenta sindrom hipokinetico-rigid simetric, cu afectarea abilităţilor motorii fine şi fluctuaţii ale atenţiei şi conştientizării.

[0557] Pacientul a fost diagnosticat cu demenţă cu corpi Lewy. FDG-PET cerebral a evidenţiat o disfuncţie sinaptică la nivelul lobului parietal şi occipital, iar DATscan a evidenţiat o degenerare a transportorului presinaptic de dopamină, susţinând diagnosticul. Tratamentul cu Levodopa 100 mg de 4 ori pe zi şi Quetiapină 25 mg seara a ameliorat simptomatologia.

[0558] Pacientul a început să ia acetil-leucină (3 g/zi timp de o săptămână; 5 g/zi ulterior) şi a fost evaluat după patru săptămâni. Pacientul a raportat oboseală crescută şi o deteriorare a echilibrului şi a vorbirii. Medicaţia a fost redusă la 3 g/zi, iar pacientului i s-a recomandat să întrerupă medicaţia aproximativ două săptămâni mai târziu.

[0559] Pacientul a fost reevaluat la aproximativ o lună după întreruperea medicaţiei şi nu a raportat o ameliorare a simptomatologiei odată cu scăderea dozei şi nicio agravare a simptomelor după întreruperea medicaţiei.

[0560] Tabelul 24. Parametrii mersului.

-

După o săptămână de tratament cu acetil-DL-leucină

După 4 săptămâni de acetil-DL-leucină

Valoare normală (± DS)

Viteză (cm/sec)

55

56

119,12 (17,27)

Viteză maximă (cm/sec)

92

74

176,78 (19,10)

cadenţă (paşi/minut)

81

85 |

113,06 (10,38)

Lăţimea şinei (cm)

4,6

6,7

9,49 (3,56)

Lungimea ciclului de pas (cm)

81

79

126,71 (13,06)

Poziţie dublă (%)

36,1

II 38,7

20,35 (3,21)

Coeficient de variaţie (temporală)

9,1

8,8

1,76 (0,73)

Evaluarea funcţională a mersului

11/30

27,1 (2,3)

[0562] Exemplul 18

[0563] În acest studiu de caz, patru pacienţi (fraţi de sex masculin) au suferit de ataxie cu apraxie oculomotorie de tip 4 şi au fost ulterior diagnosticaţi cu aceasta. Cei trei fraţi mai mari aveau 12, 11 şi, respectiv, 10 ani la momentul debutului bolii. Înainte de începerea tratamentului cu acetil-DL-leucină, până la vârsta de 15 ani/16 ani, cei trei fraţi mai mari au mers rapid, conform relatărilor mamei pacienţilor. Fraţii mai mari au început tratamentul cu acetil-leucină la 25, 23 şi, respectiv, 19 ani şi urmează tratamentul de aproximativ patru ani. Nu sunt disponibile date clinice pe termen lung pentru aceşti trei pacienţi.

[0564] Cel mai mic frate avea 11 ani la momentul debutului. A început tratamentul cu acetil-DL-leucină la vârsta de 13 ani. În timpul tratamentului, cel mai mic frate nu a mers rapid până la aproape 18 ani, conform relatărilor mamei pacientului. Mama pacientului a raportat, de asemenea, că cel mai mic frate şi-a îmbunătăţit motricitatea fină şi vorbirea la fiecare vârstă, comparativ cu fraţii mai mari. Nu sunt disponibile date clinice pe termen lung pentru cel mai mic frate.

[0565] Exemplul 19

[0566] Gravitatea condiţiei unui pacient cu NPC poate fi cuantificată prin atribuirea unui scor de severitate clinică (CSS), care evaluează diverşi parametri ai bolii şi acordă fiecărui parametru un scor din 5 (scor mai mare = severitate mai mare). A se vedea Yanjanin şi colab., „Progresie clinică liniară, independentă de vârsta de debut, în boala Niemann-Pick, tip C», Am J Med Genet Part B 153B:132-140. La un pacient netratat, se poate prezice de obicei cum se va schimba scorul CSS în timp, deoarece progresia bolii pare a fi liniară. De exemplu, dacă pacientul A trece de la un CSS de 8 la un CSS de 12 între luna 0 şi luna 12, se poate prezice că până în luna 36, pacientul va avea un CSS de 20. Scorul anual de creştere a severităţii (ASIS) cuantifică rata anuală de modificare a CSS, calculată prin împărţirea CSS a unui pacient la vârsta pacientului. De exemplu, dacă pacientul B netratat ar fi avut un CSS de 8 la vârsta de doi ani, ASIS al pacientului ar fi 4. În fiecare an, se aşteaptă ca pacientul să progreseze cu 4 puncte CSS, astfel încât, la vârsta de 4 ani, CSS al pacientului ar fi 16. Dacă intervenţia terapeutică ar încetini sau ar opri progresia bolii, ne-am aştepta ca pacientul să aibă un scor ASIS mai mic după o astfel de terapie decât la momentul iniţial.

[0567] Zece pacienţi cu NPC au primit acetil-leucină în doză de 4,5 g/zi pe perioade lungi de timp. Un CSS a fost determinat la momentul iniţial şi la diferite momente în timp, pentru mişcarea ochilor, mersul pe jos, vorbire, înghiţire, abilităţi motorii fine, cogniţie, memorie şi convulsii. Un CSS general a fost calculat la momentul iniţial şi la fiecare astfel de moment în timp prin adunarea valorilor individuale CSS pentru fiecare parametru (mişcarea ochilor, mersul pe jos etc.). Numărul de zile după iniţierea terapiei la care a fost evaluat CSS a fost diferit pentru fiecare pacient, aşa cum se arată în Tabelul 25.

[0568] Tabelul 25. Zile după iniţierea administrării de acetil-leucină la care a fost evaluat CSS

ID pacient

Valoare de referinţă (zile)

Punctul de timp 2 (zile)

Punctul de timp 3 (zile)

Punctul de timp 4 (zile)

1

0

126

231

2

0

119

200

297

3

0

91

240

4

0

107

196

5

0

78

238

414

6

0

184

238

414

7

0

81

165

8

0

90

217

9

0

400

644

10

0

83

[0570] Tabelele 26-34 de mai jos prezintă fiecare CSS pentru mişcările generale, mişcarea ochilor, mersul pe jos, vorbirea, înghiţirea, abilităţile motorii fine, cogniţia, memoria şi, respectiv, convulsiile.

[0571] Tabelul 26. CSS în general.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

11

11

10

2

33

33

33

33

3

13

12

11

4

13

13

10

5

12

12

12

12

6

21

23

21

21

7

19

19

19

8

13

12

11

9

22

22

21

10

14

11

[0573] Tabelul 27. Mişcarea ochilor în CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

3

3

3

2

3

3

3

3

3

3

3

3

4

2

2

2

5

3

3

3

3

6

3

3

3

3

7

3

3

3

8

3

3

2

9

3

3

3

10

3

3

[0575] Tabelul 28. Mersul în CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

2

2

1

2

5

5

5

5

3

1

1

1

4

2

2

1

5

1

1

1

1

6

2

4

2

2

7

2

2

2

8

1

1

1

9

2

2

2

10

2

2

[0577] Tabelul 29. Discurs CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

1

1

1

2

2

2

2

2

3

1

1

1

4

2

2

1

5

1

1

1

1

6

2

2

2

2

7

1

1

1

8

1

1

1

9

2

2

2

10

1

1

[0579] Tabelul 30. Înghiţit CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

0

0

0

2

4

4

4

4

3

2

2

2

4

2

2

2

5

2

2

2

2

6

3

3

3

3

7

3

3

3

8

2

2

2

9

3

3

3

10

2

2

[0581] Tabelul 31. Abilităţi motorii fine CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

1

1

1

2

5

5

5

5

3

2

1

1

4

1

1

1

5

1

1

1

1

6

4

4

4

4

7

2

2

2

8

2

1

1

9

4

4

4

10

1

1

[0583] Tabelul 32. Cogniţia CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

3

3

3

2

5

5

5

5

3

3

3

3

4

3

3

3

5

3

3

3

3

6

4

4

4

4

7

4

4

4

8

3

3

3

9

4

4

4

10

3

2

[0585] Tabelul 33. Memorie CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

1

1

1

2

4

4

4

4

3

1

1

0

4

1

1

0

5

1

1

1

1

6

3

3

3

3

7

4

4

4

8

1

1

1

9

4

4

3

10

2

0

[0587] Tabelul 34. Convulsii CSS.

Scorul de severitate clinică (CSS)

ID pacient

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

1

0

0

0

2

5

5

5

5

3

0

0

0

4

0

0

0

5

0

0

0

0

6

0

0

0

0

7

0

0

0

8

0

0

0

9

0

0

0

10

0

0

[0589] Scorul ASIS la momentul iniţial şi la fiecare moment a fost calculat utilizând scorul CSS şi vârsta fiecărui pacient la momentul evaluării. Scorul ASIS general pentru fiecare pacient la fiecare moment este prezentat mai jos în Tabelul 35.

[0590] Tabelul 35. ASIS în general.

Scorurile anuale de creştere a severităţii (ASIS)

Nivel de referinţă

Punctul de timp 2

Punctul de timp 3

Punctul de timp 4

0,381371618

0,376864272

0,339262493

1,94125463

1,904748736

1,880675612

1,852636028

0,65

0,592617631

0,53250497

0,481909063

0,476731928

0,363469002

0,433188377

0,429874461

0,423232908

0,416160273

0,561964246

0,607297766

0,552333117

0,545420607

0,536675431

0,533334614

0,529913714

0,486750384

0,445200609

0,402903129

0,738624874

0,71243018

0,665646967

0,595597228

0,406038403

[0592] După cum se arată în Tabelul 26 şi Figura 10A, niciunul dintre cei zece pacienţi nu a prezentat o creştere generală a CSS pe parcursul experimentului. Pacientul 6 a prezentat o creştere a CSS între momentul iniţial şi momentul 2, dar a revenit la valoarea iniţială până la momentul 3 şi a rămas la acest nivel şi la momentul 4. Patru dintre cei zece pacienţi (Pacienţii 2, 5, 6 şi 7) au avut un CSS constant pe parcursul experimentului, ceea ce indică faptul că boala nu a progresat la aceşti indivizi. Şase dintre cei zece pacienţi (Pacienţii 1, 3, 4, 8, 9 şi 10) au prezentat o reducere a CSS pe parcursul experimentului, ceea ce indică faptul că boala nu a progresat şi, de fapt, a devenit mai puţin severă. Îmbunătăţiri au fost observate la diferite subscoruri: Pacientul 1: mers pe jos; Pacientul 3: motricitate fină; Pacientul 4: mers pe jos şi vorbire; Pacientul 8: mişcarea ochilor şi motricitate fină; Pacientul 9: memorie; Pacientul 10: cogniţie. Datele prezentate în Figurile 11A-11J prezintă subscorurile CSS pentru fiecare pacient, respectiv, sub forma unui grafic cu bare.

[0593] După cum se arată în Tabelul 35 şi Figura 10B, toţi cei zece pacienţi au prezentat o reducere a ASIS în timpul tratamentului, comparativ cu ASIS la momentul iniţial. La pacienţii 2, 5, 6 şi 7, CSS a rămas acelaşi pe măsură ce vârsta a crescut, rezultând o mică reducere a ASIS. La pacienţii 1, 3, 4, 8, 9 şi 10, reducerea ASIS a fost mai mare datorită scăderii CSS odată cu creşterea vârstei.

[0594] Exemplul 20

[0595] Modelul de şoarece cu boala Niemann-Pick de tip C (NPC) prezintă o serie de caracteristici patologice comune cu boala Alzheimer (BA), aşa cum este descris aici. Şoarecii NPC1 -/- de tip sălbatic au fost trataţi cu acetil-dl-leucină (0,1 g/kg greutate corporală zilnic) de la vârsta de 3 săptămâni. Şoarecii au fost sacrificaţi la vârsta de 8 săptămâni. Nivelurile fragmentelor C-terminale ale proteinei precursoare a amiloidului (APP-CTF) au fost evaluate în raport cu nivelurile totale ale proteinei precursoare a amiloidului (APP) din cerebel pentru şoareci de tip sălbatic, şoareci NPC1 -/- de tip sălbatic netrataţi şi şoareci NPC1 -/- de tip sălbatic trataţi cu AL. Nivelurile de conjugat cu proteină asociată cu microtubuli 1A/1B-lanţ uşor 3-fosfatidiletanolamină (LC3-II) au fost, de asemenea, evaluate în raport cu nivelurile de control ale încărcării cu tubulină pentru tip sălbatic, şoareci NPC1 -/- de tip sălbatic netrataţi şi şoareci NPC1 -/- de tip sălbatic trataţi cu AL.

[0596] Datele APP-CTF sunt prezentate în Figura 12A. Datele au reprodus acumularea de APP-CTF observată anterior în creierul şoarecelui NPC1. Tratamentul cu acetil-dl-leucină a fost asociat cu scăderea APP-CTF.

[0597] Datele LC3-II sunt prezentate în Figura 12B. Datele au reprodus acumularea de LC3-II observată anterior în creierul şoarecelui NPC1. Tratamentul cu acetil-dl-leucină a fost asociat cu o scădere a LC3-II, indicând o restaurare parţială a fluxului autofagic.

[0598] Concluzie

[0599] Tratamentul cu acetil-leucină a fost asociat cu o îmbunătăţire a patologiei AD în creierul şoarecelui NPC1.

[0600] Exemplul 21

[0601] Celulele ovariene de hamster chinezesc (CHO) NPC au fost tratate in vitro timp de 72 de ore cu 1 mM de acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină, acetil-D-leucină, DL-leucină, L-leucină şi respectiv D-leucină. Volumul lizozomal relativ a fost cuantificat prin LysoTracker.

[0602] S-a observat că celulele NPC CHO au niveluri crescute de fluorescenţă LysoTracker în raport cu controalele de tip sălbatic, ceea ce indică un volum lizozomal crescut al fenotipului bolnav.

[0603] Tratamentul celulelor NPC CHO cu fiecare dintre acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină, acetil-D-leucină, DL-leucină, L-leucină şi D-leucină a redus semnificativ volumul lizozomal din celule. Datele prezentate în Figura 14 arată rezultatele pentru fiecare tratament, volumul lizozomal exprimat ca modificare de un număr de ori faţă de fibroblastele de tip sălbatic netratate. Asteriscurile (**) indică o valoare p de <0,01 faţă de NPC1-nul netratat.

[0604] Datele arată că leucina şi acetil-leucina au demonstrat o activitate similară in vitro şi ambele au fost asociate cu rectificarea depozitării lizozomale perturbate prin reducerea volumului lizozomal şi, prin urmare, au corectat direct un fenotip al tulburărilor de depozitare lizozomală.

[0605] Exemplul 22

[0606] Pacientul 1

[0607] Pacientul din acest studiu de caz era o femeie în vârstă de 55 de ani care prezenta slăbiciune proximală a membrului inferior. Avea o pareză flexorială a capului, lent progresivă, de la vârsta de 42 de ani şi fusese diagnosticată (confirmată genetic) cu distrofie miotonică de tip 2. La consultaţia de la 55 de ani, aceasta nu a raportat simptome senzoriale, dar s-a plâns de un sindrom al picioarelor neliniştite noaptea şi în perioadele de odihnă ale zilei, care a apărut în ultimii doi ani. Tratamentele prealabile cu agonişti dopaminergici nu au ameliorat simptomele. Activitatea creatin kinazei serice a fost doar uşor crescută, până la 400 UI/L. Pacientul a fost evaluat utilizând indicele de diagnostic RLS (RLS-DI) (vezi Walters şi colab., Sleep Med 2003;4(2):121-132). Scorul pacientului pe Scala Internaţională de Evaluare a Sindromului Picioarelor Neliniştite (IRLS) a fost de 36, prin urmare, a fost diagnosticat un RLS sever. Pacientul a fost iniţiat cu terapie cu acetil-DL-leucină în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi pentru a doua săptămână încoace. În decurs de 14 zile de tratament cu acetil-DL-leucină, IRLS a scăzut la 26, iar după încă 5 săptămâni, IRLS a scăzut la 9. Întreruperea tratamentului timp de 4 săptămâni după săptămâna 12 a tratamentului a crescut IRLS la 28. Reintroducerea tratamentului a redus scorul la 8 după 2 săptămâni. Continuarea tratamentului pe o perioadă de peste 22 de săptămâni a stabilizat scorul IRLS la 8.

[0608] Pacientul 2

[0609] Pacientul din acest studiu de caz era o femeie în vârstă de 72 de ani care prezenta slăbiciune proximală a membrului inferior. Avea o pareză flexorială a capului, lent progresivă, de la vârsta de 48 de ani şi fusese diagnosticată (confirmată genetic) cu distrofie miotonică de tip 2 în urmă cu 15 ani. La consultaţia de la vârsta de 72 de ani, aceasta nu a raportat simptome senzoriale, dar s-a plâns de un sindrom al picioarelor neliniştite noaptea şi în perioadele de odihnă ale zilei, care a apărut în ultimii opt ani. Tratamentul prealabil cu agonisţi ai dopaminei, L-dopa, pregabalină şi opioide nu a dus la o ameliorare susţinută a simptomelor. Activitatea creatin kinazei serice a fost uşor crescută la 300 UI/L. Măsurătorile de fier şi toate investigaţiile de laborator suplimentare au fost normale. Pacienta a fost evaluată folosind RLS-DI, iar scorul IRLS al pacientei a fost de 32, prin urmare, a fost diagnosticat un RLS moderat până la sever. Pacienta a început terapia cu acetil-DL-leucină în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi începând cu a doua săptămână. În decurs de 14 zile de tratament cu acetil-DL-leucină, scorul IRLS a scăzut la 22, iar după încă 5 săptămâni, scorul IRLS a scăzut la 7. Continuarea tratamentului timp de peste 28 de săptămâni a stabilizat scorul IRLS la 8.

[0610] Pacientul 3

[0611] Pacientul din acest studiu de caz a fost un bărbat în vârstă de 73 de ani, care prezenta o slăbiciune proximală uşoară a membrelor superioare şi inferioare, lent progresivă de la vârsta de 50 de ani. Pacientul fusese diagnosticat (confirmat genetic) cu miopatie McArdle în urmă cu aproximativ 16 ani. La consultaţia efectuată la vârsta de 73 de ani, acesta nu a raportat simptome senzoriale, dar s-a plâns de oboseală severă şi rezistenţă redusă. Pacientul a raportat, de asemenea, un sindrom al picioarelor neliniştite noaptea şi în perioadele de odihnă ale zilei, care a apărut în ultimii 12 ani. Tratamentul prealabil cu agonişti ai dopaminei, L-dopa, pregabalină nu a dus la o ameliorare susţinută a simptomelor. Activitatea creatin kinazei serice a fost uşor crescută la 200 UI/l; cu toate acestea, pacientul a avut 5 episoade de rabdomioliză în ultimii 20 de ani. Măsurătorile repetate ale fierului şi toate investigaţiile de laborator suplimentare au fost normale. Pacientul a fost evaluat folosind RLS-DI, iar IRLS-ul pacientului a fost de 34, prin urmare, a fost diagnosticat un RLS sever. Pacientul a fost iniţiat cu terapie cu acetil-DL-leucină în doză de 3 g pe zi în prima săptămână, urmată de o doză de 5 g pe zi pentru a doua săptămână încoace. În decurs de 21 de zile de tratament cu acetil-DL-leucină, scorul IRLS a scăzut la 20, iar după încă 10 săptămâni, scorul IRLS a scăzut la 10. Continuarea tratamentului timp de peste 30 de săptămâni a stabilizat scorul IRLS la 10. În plus, oboseala pacientului a scăzut (Scala Severităţii Oboselii: 9 (minim) până la 63 (maxim)) de la 53 la 28.

Claims (6)

1. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă de tratare a sindromului picioarelor neliniştite (RLS) la un subiect care are o boală neurodegenerativă.

2. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă conform revendicării 1, în care boala neurodegenerativă este parkinsonismul.

3. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă conform revendicării 1, în care boala neurodegenerativă este o boală a neuronului motor.

4. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă conform revendicării 1, în care boala neurodegenerativă este boala Parkinson.

5. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă conform revendicării 1, în care boala neurodegenerativă este asociată cu disfuncţia sistemului dopaminergic.

6. Acetil-DL-leucină, acetil-L-leucină sau o sare acceptabilă farmaceutic a acestora, pentru utilizare într-o metodă conform oricăreia dintre revendicările 1-5, în care metoda cuprinde administrarea acetil-leucinei subiectului care are nevoie de aceasta într-o cantitate cu efect terapeutic de la aproximativ 1 g până la aproximativ 15 g pe zi, de la aproximativ 1 g până la aproximativ 10 g pe zi, de la aproximativ 1,5 g până la aproximativ 7 g pe zi, de la aproximativ 4 g până la aproximativ 6 g pe zi sau de la aproximativ 4 g până la aproximativ 5 g pe zi.