MD3519049T2

MD3519049T2 - Metodă sigură și eficace de tratare a psoriazisului cu anticorp specific anti-IL23

Info

Publication number: MD3519049T2
Application number: MDE20190884T
Authority: MD
Inventors: Bruce Randazzo; Yasmine Wasfi
Original assignee: Janssen Biotech Inc
Priority date: 2016-09-30
Filing date: 2017-09-29
Publication date: 2026-02-28
Also published as: JP2020500152A; MA46366B1; MX2019003703A; KR20190059305A; IL316404A; JP2024088688A; EP3519049A1; US20200385454A1; AU2017336799A1; EP3519049B1; RS67608B1; AU2023254982A1; IL265666A; EP3519049A4; FI3519049T3; PT3519049T; CA3037961A1; MA46366A; IL316408A; KR20240046648A

Abstract

O metodă de tratare a psoriazisului la un pacient prin administrarea unui anticorp specific il-23, de exemplu, guselkumab, într-o cantitate sigură şi eficientă, iar pacientul atinge pasi90, pasi100 sau iga 0 sau 1 scor precum măsurat la 16, 24, 32, 40 şi 48 de săptămâni după tratamentul iniţial.

Description

[0001] Domeniul invenţiei

[0002] Prezenta invenţie se referă la metode de tratare a psoriazisului cu un anticorp care se leagă de proteina IL-23 umană. În special, se referă la o metodă de administrare a anticorpului specific anti-IL-23 guselkumab şi la compoziţii farmaceutice specifice de guselkumab, care sunt sigure şi eficiente pentru pacienţii care suferă de psoriazis.

[0003] Contextul invenţiei

[0004] Interleukina (IL)-12 este o citokină heterodimerică secretată, compusă din 2 subunităţi proteice glicozilate legate prin punţi de disulfură, denumite p35 şi p40 pentru masele lor moleculare aproximative. IL-12 este produsă în principal de celulele prezentatoare de antigen şi determină imunitatea mediată celular prin legarea la un complex de receptori cu două catene care este exprimat la suprafaţa celulelor T sau a celulelor natural killer (NK). Lanţul beta-1 al receptorului IL-12 (IL-12Rβ1) se leagă de subunitatea p40 a IL-12, asigurând interacţiunea primară între IL-12 şi receptorul său. Cu toate acestea, ligarea IL-12p35 a celei de-a doua catene receptoare, IL-12Rβ2, este cea care conferă semnalizarea intracelulară (de exemplu, fosforilarea STAT4) şi activarea celulei purtătoare de receptor (Presky et al., 1996). Se consideră că semnalizarea IL-12 concomitentă cu prezentarea antigenului determină diferenţierea celulelor T către fenotipul T helper 1 (Th1), caracterizat prin producţia de interferon gama (IFNy) (Trinchieri, 2003). Se consideră că celulele Th1 promovează imunitatea împotriva unor agenţi patogeni intracelulari, generează izotipuri de anticorpi fixatori de complement şi contribuie la imunosupravegherea tumorală. Astfel, se consideră că IL-12 este o componentă semnificativă a mecanismelor imune de apărare ale gazdei.

[0005] S-a descoperit că subunitatea proteică p40 a IL-12 se poate asocia, de asemenea, cu o subunitate proteică separată, denumită p19, pentru a forma o nouă citokină, IL-23 (Oppman et al., 2000). IL-23 semnalizează, de asemenea, printr-un complex de receptor cu două catene. Deoarece subunitatea p40 este partajată între IL-12 şi IL-23, rezultă că respectiva catenă IL-12Rβ1 este, de asemenea, folosită în comun între IL-12 şi IL-23. Cu toate acestea, ligarea IL-23p19 a celei de-a doua componente a complexului receptorului IL-23, IL-23R, este cea care conferă semnalizarea intracelulară specifică IL-23 (de exemplu, fosforilarea STAT3) şi producerea ulterioară de IL-17 de către celulele T (Parham et al, 2002; Aggarwal et al., 2003). Studii recente au demonstrat că funcţiile biologice ale IL-23 sunt distincte de cele ale IL-12, în ciuda similarităţii structurale dintre cele două citokine (Langrish et al, 2005).

[0006] Reglarea anormală a IL-12 şi a populaţiilor de celule Th1 a fost asociată cu multe boli mediate imun, deoarece neutralizarea IL-12 de către anticorpi este eficientă în tratarea modelelor animale de psoriazis, scleroză multiplă (MS), artrită reumatoidă, boală inflamatorie intestinală, diabet zaharat insulino-dependent (tip 1) şi uveită (Leonard et al, 1995; Hong et al., 1999; Malfait et al., 1998; Davidson et al., 1998). Cu toate acestea, deoarece aceste studii au vizat subunitatea comună p40, atât IL-12, cât şi IL-23 au fost neutralizate in vivo. Prin urmare, nu era clar dacă boala era mediată de IL-12 sau IL-23 sau dacă era necesară inhibarea ambelor citokine pentru a obţine suprimarea bolii. Studii recente au confirmat, prin şoareci deficienţi în IL-23p19 sau prin neutralizarea specifică a IL-23 cu anticorpi, că inhibarea IL-23 poate oferi beneficii echivalente cu strategiile anti-IL-12p40 (Cua et al., 2003, Murphy et al., 2003, Benson et al., 2004). Prin urmare, există tot mai multe dovezi cu privire la rolul specific al IL-23 în bolile mediate de sistemul imunitar. Neutralizarea IL-23 fără inhibarea căilor IL-12 ar putea oferi astfel o terapie eficientă pentru bolile mediate imun, cu un impact limitat asupra mecanismului imunitar important de apărare al gazdei. Acest lucru ar reprezenta o îmbunătăţire semnificativă comparativ cu opţiunile terapeutice actuale.

[0007] Psoriazisul este o afecţiune cutanată comună, cronică, mediată imun, cu comorbidităţi semnificative, cum ar fi artrita psoriazică (PsA), depresia, boala cardiovasculară, hipertensiunea, obezitatea, diabetul, sindromul metabolic şi boala Crohn. Psoriazisul în plăci este cea mai frecventă formă a bolii şi se manifestă prin leziuni eritematoase bine delimitate, acoperite cu scuame alb-argintii. Plăcile sunt pruriginoase, dureroase, adesea desfigurante şi invalidante, iar o proporţie semnificativă de pacienţi cu psoriazis prezintă plăci pe mâini/unghii, faţă, picioare şi organe genitale. Ca atare, psoriazisul are un impact negativ asupra calităţii vieţii legate de sănătate (HRQoL) într-o măsură semnificativă, inclusiv prin impunerea unor poveri fizice şi psihosociale care se extind dincolo de simptomele dermatologice fizice şi interferează cu activităţile zilnice. De exemplu, psoriazisul are un impact negativ asupra relaţiilor familiale, conjugale, sociale şi de muncă şi este asociat cu o incidenţă mai mare a depresiei şi cu tendinţe de sinucidere crescute.

[0008] Caracterizarea histologică a leziunilor de psoriazis relevă o epidermă îngroşată rezultată din proliferarea şi diferenţierea aberantă a keratinocitelor, precum şi infiltrarea şi co-localizarea dermică a limfocitelor T CD3+ şi a celulelor dendritice. Deşi etiologia psoriazisului nu este bine definită, analiza genică şi proteică a arătat că IL-12, IL-23 şi moleculele lor din aval sunt supraexprimate în leziunile psoriazice, iar unele pot corela cu gravitatea bolii psoriazisului. Unele terapii utilizate în tratarea psoriazisului modulează nivelurile IL-12 şi IL-23, despre care se speculează că ar contribui la eficacitatea lor. Celulele Th1 şi Th17 pot produce citokine efectuatoare care induc producerea de vasodilatatoare, chemoatractante şi exprimarea moleculelor de adeziune pe celulele endoteliale, care, la rândul lor, promovează recrutarea monocitelor şi neutrofilelor, infiltrarea celulelor T, neovascularizarea, precum şi activarea şi hiperplazia keratinocitelor. Keratinocitele activate pot produce factori chimioatractanţi care promovează traficul de neutrofile, monocite, celule T şi celule dendritice, stabilind astfel un ciclu de inflamaţie şi hiperproliferare a keratinocitelor.

[0009] Elucidarea patogenezei psoriazisului a dus la tratamente biologice eficiente care vizează factorul de necroză tumorală-alfa (TNF-α), atât interleukina (IL)-12 şi IL-23 şi, cel mai recent, IL-17, cât şi IL-23 în mod individual (inclusiv în studiile clinice de fază 1 şi 2 folosind guselkumab). Guselkumab (cunoscut şi sub denumirea de CNTO 1959) este un anticorp monoclonal IgG1 lambda complet uman care se leagă de subunitatea p19 a IL-23 şi inhibă semnalizarea intracelulară şi în aval a IL-23, necesară pentru diferenţierea terminală a celulelor T helper (Th) 17.

[0010] Sofen et al., J. Allergy Clin. Immunol 33:4 (2014) raportează că guselkumab demonstrează răspuns clinic şi molecular la pacienţii cu psoriazis moderat-grav. Gordon et al., NEJM 373:2 (2015) descrie un studiu de fază 2 al guselkumab versus adalimumab pentru psoriazisul în plăci. Takahashi et al., Int. J. Dermatol., 54(10):1194-1198 (2015) compară eficacitatea ustekinumab între cazurile de psoriazis din Japonia naive la medicamente anti-TNFα şi cele rezistente la medicamente anti-TNFα. Foulkes et al., Clin. Exp. Dermatol. 36(6):585-589 (2011) prezintă o analiză a ghidurilor şi a revizuirilor sistematice privind psoriazisul publicate în 2009-2010.

[0011] Rezumatul invenţiei

[0012] Invenţia descrie un anticorp IL-23 pentru utilizare într-o metodă de tratare a psoriazisului la un pacient care nu răspunde la un inhibitor TNF, cuprinzând administrarea anticorpului pacientului într-o cantitate sigură şi eficientă, unde anticorpul este guselkumab, iar inhibitorul TNF este adalimumab.

[0013] Orice trimiteri din descriere la metodele de tratament se referă la compuşii, compoziţiile farmaceutice şi medicamentele din prezenta invenţie pentru utilizare într-o metodă pentru tratarea corpului uman (sau animal) prin terapie (sau în scop de diagnosticare).

[0014] Într-un exemplu de realizare, anticorpul specific anti-IL-23 este administrat la o doză iniţială, o doză la 4 săptămâni după aceea şi la un interval de dozare de o dată la 8 săptămâni după aceea, de exemplu, o doză la 0, 4, 8, 16, 24, 32, 40 şi 48 de săptămâni. Într-o altă formă de realizare, compoziţia utilizată în metoda invenţiei cuprinde o compoziţie farmaceutică cuprinzând: un anticorp specific anti-IL-23 într-o cantitate de la aproximativ 1,0 µg/ml la aproximativ 1000 mg/ml, în special la 50 mg sau 100 mg. Într-un exemplu de realizare preferat, anticorpul specific anti-IL-23 este guselkumab la 100 mg/ml; 7,9 % (g/v) zaharoză, 4,0 mM histidină, 6,9 mM L-histidină monohidroclorură monohidrat; 0,053 % (g/v) polisorbat 80 din compoziţia farmaceutică; în care diluantul este apă în stare standard.

[0015] Într-un exemplu de realizare, pacientul cu psoriazis a îndeplinit obiectivele de a obţine un scor IGA de boală eliminată sau minimă (IGA 0/1) şi o îmbunătăţire de 90 % a răspunsului PASI (PASI 90) sau o îmbunătăţire de 100 % a răspunsului PASI (PASI 100) în săptămâna 16.

[0016] Descriere detaliată a exemplelor de realizare preferate

[0017] Aşa cum este utilizată în prezentul document, metoda de tratare a psoriazisului cuprinde administrarea de anticorpi umani specifici anti-IL-23 izolaţi, recombinanţi şi/sau sintetici, precum şi compoziţii, metode şi dispozitive diagnostice şi terapeutice.

[0018] Aşa cum este utilizat în prezentul document, un „anticorp specific anti-IL-23», „anticorp anti-IL-23», „porţiune de anticorp» sau „fragment de anticorp» şi/sau „variantă de anticorp» şi altele asemenea includ orice moleculă care conţine proteină sau peptidă ce cuprinde cel puţin o porţiune a unei molecule de imunoglobulină, cum ar fi, dar fără a se limita la, cel puţin o regiune determinantă de complementaritate (CDR) a unei catene grele sau uşoare sau o porţiune de legare a ligandului a acestora, o regiune variabilă a catenei grele sau a catenei uşoare, o regiune constantă a catenei grele sau a catenei uşoare, o regiune cadru sau orice porţiune a acesteia, sau cel puţin o porţiune a unui receptor IL-23 sau a unei proteine de legare, care poate fi încorporată într-un anticorp. Un astfel de anticorp afectează opţional în plus un ligand specific, cum ar fi, dar fără a se limita la, cazurile în care un astfel de anticorp modulează, scade, creşte, antagonizează, agonizează, atenuează, ameliorează, blochează, inhibă, abrogă şi/sau interferează cu cel puţin o activitate sau legare a IL-23, sau cu activitatea sau legarea receptorului IL-23, in vitro, in situ şi/sau in vivo. Ca exemplu nelimitativ, un anticorp anti-IL-23 adecvat, o porţiune sau o variantă specificată poate lega cel puţin o moleculă IL-23 sau porţiuni, variante sau domenii specificate ale acesteia. Un anticorp anti-IL-23 adecvat, o porţiune specificată sau o variantă poate, de asemenea, opţional, să afecteze cel puţin una dintre activitatea sau funcţia IL-23, cum ar fi, dar fără a se limita la, sinteza de ARN, ADN sau proteine, eliberarea IL-23, semnalizarea receptorului IL-23, clivarea membranei IL-23, activitatea IL-23, producţia şi/sau sinteza IL-23.

[0019] Termenul „anticorp» este destinat, de asemenea, să cuprindă anticorpi, fragmente de digestie, porţiuni specificate şi variante ale acestora, inclusiv mimetici de anticorpi sau porţiuni de anticorpi care imită structura şi/sau funcţia unui anticorp sau a unui fragment sau a unei porţiuni specificate ale acestuia, inclusiv anticorpi cu catenă unică şi fragmente ale acestora. Fragmentele funcţionale includ fragmente de legare la antigen care se leagă de un IL-23 de mamifer. De exemplu, fragmente de anticorpi capabile să se lege la IL-23 sau porţiuni ale acestuia, incluzând, dar fără a se limita la, Fab (de exemplu, prin digestia cu papaină), Fab' (de exemplu, prin digestia cu pepsină şi reducere parţială) şi F(ab')2 (de exemplu, prin digestia cu pepsină), facb (de exemplu, prin digestia cu plasmine), pFc' (de exemplu, prin digestia cu pepsină sau plasmine), Fd (de exemplu, prin digestia cu pepsină, reducere parţială şi reagregare), fragmente Fv sau scFv (de exemplu, prin tehnici de biologie moleculară), sunt cuprinse de termen (a se vedea, de exemplu, Colligan, Immunology, supra).

[0020] Astfel de fragmente pot fi produse prin scindare enzimatică, tehnici sintetice sau recombinante, aşa cum este cunoscut în domeniu şi/sau aşa cum este descris în prezentul document. Anticorpii pot fi, de asemenea, produşi în diverse forme trunchiate folosind gene de anticorpi în care unul sau mai mulţi codoni stop au fost introduşi în amonte de locul de oprire naturală. De exemplu, o genă combinată care codifică o porţiune a catenei grele F(ab')2 poate fi proiectată pentru a include secvenţe de ADN care codifică domeniul CH1 şi/sau regiunea de balama a catenei grele. Diferitele porţiuni de anticorpi pot fi unite chimic prin tehnici convenţionale sau pot fi preparate ca o proteină contiguă folosind tehnici de inginerie genetică.

[0021] Aşa cum este utilizat în prezentul document, termenul „anticorp uman» se referă la un anticorp în care practic fiecare parte a proteinei (de exemplu, CDR, cadru, domenii CL, CH (de exemplu, CH1, CH2, CH3), balama, (VL, VH)) este în mare parte neimunogenă la om, cu doar modificări sau variaţii minore de secvenţă. Un „anticorp uman» poate fi, de asemenea, un anticorp care este derivat din sau corespunde îndeaproape secvenţelor de imunoglobulină din linia germinală umană. Anticorpii umani pot include reziduuri de aminoacizi care nu sunt codificate de secvenţele de imunoglobuline ale liniei germinale (de exemplu, mutaţii introduse prin mutageneză aleatorie sau specifică locului in vitro sau prin mutaţie somatică in vivo). Adesea, acest lucru înseamnă că anticorpul uman este în mare parte neimunogenic la om. Anticorpii umani au fost clasificaţi în grupe pe baza asemănărilor secvenţei de aminoacizi. Prin urmare, folosind o căutare a similarităţii secvenţei, un anticorp cu o secvenţă liniară similară poate fi ales ca şablon pentru a crea un anticorp uman. În mod similar, anticorpii desemnaţi drept primate (maimuţă, babuin, cimpanzeu etc.), rozătoare (şoarece, şobolan, iepure, cobai, hamster şi altele asemenea) şi alte mamifere desemnează astfel de anticorpi specifici speciei, sub-genului, genului, sub-familiei şi familiei. În plus, anticorpii chimerici pot include orice combinaţie a celor de mai sus. Astfel de modificări sau variaţii, opţional şi preferabil, sunt păstrate sau reduc imunogenitatea la oameni sau la alte specii în raport cu anticorpii nemodificaţi. Astfel, un anticorp uman este distinct de un anticorp chimeric sau umanizat.

[0022] Se subliniază faptul că un anticorp uman poate fi produs de un animal non-uman sau de o celulă procariotă sau eucariotă care este capabilă să exprime gene de imunoglobulină umană rearanjate funcţional (de exemplu, catenă grea şi/sau catenă uşoară). În plus, atunci când un anticorp uman este un anticorp cu catenă unică, acesta poate cuprinde o peptidă de legătură care nu se găseşte în anticorpii umani nativi. De exemplu, un Fv poate cuprinde o peptidă linker, cum ar fi de la două la aproximativ opt reziduuri de glicină sau alte aminoacizi, care conectează regiunea variabilă a catenei grele şi regiunea variabilă a catenei uşoare. Astfel de peptide linker sunt considerate ca fiind de origine umană.

[0023] Se pot utiliza, de asemenea, anticorpi bispecifici, heterospecifici, heteroconjugaţi sau similari, care sunt anticorpi monoclonali, de preferinţă umani sau umanizaţi, care au specificităţi de legare pentru cel puţin două antigene diferite. În cazul de faţă, una dintre specificităţile de legare este pentru cel puţin o proteină IL-23, cealaltă fiind pentru orice alt antigen. Metodele de realizare a anticorpilor bispecifici sunt cunoscute în stadiul tehnicii. În mod tradiţional, producţia recombinantă de anticorpi bispecifici se bazează pe coexprimarea a două perechi catenă grea-catenă uşoară, unde cele două catene grele au specificităţi diferite (Milstein şi Cuello, Nature 305:537 (1983)). Datorită asortării aleatorii a catenelor grele şi uşoare de imunoglobulină, aceşti hibridomi (cuadroame) produc un amestec potenţial de 10 molecule diferite de anticorpi, dintre care doar una are structura bispecifică corectă. Purificarea moleculei corecte, care este realizată de obicei prin etape de cromatografie de afinitate, este destul de greoaie, iar eficienţele produsului sunt scăzute. Proceduri similare sunt dezvăluite, de exemplu, în WO 93/08829, US Patent nr. 6210668, 6193967, 6132992, 6106833, 6060285, 6037453, 6010902, 5989530, 5959084, 5959083, 5932448, 5833985, 5821333, 5807706, 5643759, 5601819, 5582996, 5496549, 4676980, WO 91/00360, WO 92/00373, EP 03089, Traunecker et al., EMBO J. 10:3655 (1991), Suresh et al., Methods in Enzymology 121:210 (1986).

[0024] Anticorpii specifici anti-IL-23 (denumiţi de asemenea anticorpi specifici IL-23) (sau anticorpi împotriva IL-23) utili în metodele şi compoziţiile prezentei invenţii pot fi caracterizaţi opţional prin legare cu afinitate ridicată la IL-23 şi, opţional şi preferabil, având toxicitate scăzută. În special, un anticorp al invenţiei, în care componentele individuale, cum ar fi regiunea variabilă, regiunea constantă şi cadrul, individual şi/sau colectiv, opţional şi preferabil posedă o imunogenitate scăzută, este util în prezenta invenţie. Anticorpii care pot fi utilizaţi în invenţie sunt caracterizaţi opţional prin capacitatea lor de a trata pacienţii pentru perioade extinse cu atenuare măsurabilă a simptomelor şi toxicitate scăzută şi/sau acceptabilă. Imunogenitatea scăzută sau acceptabilă şi/sau afinitatea ridicată, precum şi alte proprietăţi adecvate, pot contribui la rezultatele terapeutice atinse. „Imunogenitatea scăzută» este definită în prezentul document ca determinând apariţia unor răspunsuri semnificative HAHA, HACA sau HAMA la mai puţin de aproximativ 75 %, sau preferabil la mai puţin de aproximativ 50 % dintre pacienţii trataţi şi/sau determinând creşterea unor titre scăzute la pacientul tratat (mai puţin de aproximativ 300, preferabil mai puţin de aproximativ 100, măsurate cu un test imunoenzimatic cu antigen dublu) (Elliott et al., Lancet 344:1125-1127 (1994)). „Imunogenitatea scăzută» poate fi, de asemenea, definită ca incidenţa nivelurilor titrabile de anticorpi la anticorpul anti-IL-23 la pacienţii trataţi cu anticorp anti-IL-23, aşa cum este observată la mai puţin de 25 % dintre pacienţii trataţi, preferabil, la mai puţin de 10 % dintre pacienţii trataţi cu doza recomandată pentru cursul recomandat de terapie, pe durata perioadei de tratament.

[0025] Utilitate

[0026] Acizii nucleici izolaţi dezvăluiţi în prezentul document pot fi utilizaţi pentru producerea a cel puţin unui anticorp anti-IL-23 sau a unei variante specificate a acestuia, care poate fi utilizat pentru a măsura sau a produce un efect într-o celulă, ţesut, organ sau animal (inclusiv mamifere şi oameni), pentru a diagnostica, monitoriza, modula, trata, atenua, ajuta la prevenirea incidenţei sau la reducerea simptomelor psoriazisului.

[0027] O astfel de metodă poate cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente dintr-o compoziţie sau compoziţie farmaceutică care cuprinde cel puţin un anticorp anti-IL-23 către o celulă, ţesut, organ, animal sau pacient care are nevoie de o astfel de modulare, tratare, ameliorare, prevenire sau reducere a simptomelor, efectelor sau mecanismelor. Cantitatea eficientă poate cuprinde o cantitate de la aproximativ 0,001 la 500 mg/kg per administrare unică (de exemplu, bolus), multiplă sau continuă, sau pentru a atinge o concentraţie serică de 0,01-5000 μg/ml concentraţie serică per administrare unică, multiplă sau continuă, sau orice interval sau valoare eficientă din acestea, aşa cum este realizat şi determinat folosind metode cunoscute, aşa cum este descris în prezentul document sau cunoscut în domeniile relevante.

[0028] Referinţe bibliografice

[0029] Ausubel, et al., ed., Current Protocols in Molecular Biology, John Wiley & Sons, Inc., NY, NY (1987-2001); Sambrook, et al., Molecular Cloning: A Laboratory Manual, ediţia a 2-a, Cold Spring Harbor, NY (1989); Harlow and Lane, antibodies, a Laboratory Manual, Cold Spring Harbor, NY (1989); Colligan, et al., eds., Current Protocols in Immunology, John Wiley & Sons, Inc., NY (1994-2001); Colligan et al., Current Protocols in Protein Science, John Wiley & Sons, NY, NY, (1997-2001).

[0030] Anticorpii prezentei invenţii - producere şi generare

[0031] Un anticorp anti-IL-23 poate fi produs opţional de o linie celulară, o linie celulară mixtă, o celulă imortalizată sau o populaţie clonală de celule imortalizate, aşa cum este bine cunoscut în domeniu. A se vedea, de exemplu, Ausubel, et al., ed., Current Protocols in Molecular Biology, John Wiley & Sons, Inc., NY, NY (1987-2001); Sambrook, et al., Molecular Cloning: A Laboratory Manual, ediţia a 2-a, Cold Spring Harbor, NY (1989); Harlow and Lane, antibodies, a Laboratory Manual, Cold Spring Harbor, NY (1989); Colligan, et al., eds., Current Protocols in Immunology, John Wiley & Sons, Inc., NY (1994-2001); Colligan et al., Current Protocols in Protein Science, John Wiley & Sons, NY, NY, (1997-2001).

[0032] Un anticorp anti-IL-23 preferat este guselkumab (denumit şi CNTO1959) având secvenţa de aminoacizi a regiunii variabile a catenei grele cu NR. ID. SECV.: 106 şi secvenţa aminoacizilor din regiunea variabilă a catenei uşoare cu NR. ID. SECV.: 116 şi având secvenţele de aminoacizi CDR ale catenei grele cu NR. ID. SECV.: 5, NR. ID. SECV.: 20 şi NR. ID. SECV.: 44; şi secvenţele de aminoacizi CDR cu catenă uşoară cu NR. ID. SECV.: 50, NR. ID. SECV.: 56 şi NR. ID. SECV.: 73. Alţi anticorpi anti-IL-23 au secvenţele enumerate în prezentul document şi sunt descrişi în Brevetul SUA nr. 7,935,344).

[0033] Anticorpii umani care sunt specifici pentru proteinele IL-23 umane sau fragmente ale acestora pot fi generaţi împotriva unui antigen imunogen adecvat, cum ar fi o proteină IL-23 izolată şi/sau o porţiune a acesteia (inclusiv molecule sintetice, cum ar fi peptidele sintetice). Alţi anticorpi specifici sau generali de mamifere pot fi generaţi în mod similar. Prepararea antigenilor imunogeni şi producerea de anticorpi monoclonali pot fi efectuate folosind orice tehnică adecvată.

[0034] Într-o abordare, un hibridom este produs prin fuziunea unei linii celulare nemuritoare adecvate (de exemplu, o linie celulară de mielom, cum ar fi, dar fără a se limita la, Sp2/0, Sp2/0-AG14, NSO, NS1, NS2, AE-1, L.5, L243, P3X63Ag8.653, Sp2 SA3, Sp2 MAI, Sp2 SS1, Sp2 SA5, U937, MLA 144, ACT IV, MOLT4, DA-1, JURKAT, WEHI, K-562, COS, RAJI, NIH 3T3, HL-60, MLA 144, NAMALWA, NEURO 2A, sau altele asemenea, sau heteromielome, produse de fuziune ale acestora, sau orice celulă sau celulă de fuziune derivată din acestea, sau orice altă linie celulară adecvată, aşa cum este cunoscută în domeniu) (a se vedea, de exemplu, www.atcc.org, www.lifetech.com, şi altele asemenea), cu celule producătoare de anticorpi, cum ar fi, dar fără a se limita la, splină izolată sau clonată, sânge periferic, limfă, amigdale sau alte celule imune sau care conţin celule B, sau orice alte celule care exprimă secvenţe constante sau variabile sau de cadru sau CDR ale catenei grele sau uşor, fie ca acid nucleic endogen sau heterolog, ca recombinant sau endogen, viral, bacterian, algal, procariot, amfibian, insectă, reptilian, peşte, mamifer, rozătoare, cabaline, ovine, caprine, ovine, primate, eucariote, ADN genomic, ADNc, ADNr, ADN sau ARN mitocondrial, ADN sau ARN cloroplast, ARNhn, ARNm, ARNt, monocatenar, dublu sau triplu catenar, hibridizat şi altele asemenea sau orice combinaţie a acestora. A se vedea, de exemplu, Ausubel, supra, şi Colligan, Immunology, supra, capitolul 2.

[0035] Celulele producătoare de anticorpi pot fi obţinute, de asemenea, din sângele periferic sau, preferabil, din splină sau ganglionii limfatici, de la oameni sau alte animale adecvate care au fost imunizate cu antigenul de interes. Orice altă celulă gazdă adecvată poate fi, de asemenea, utilizată pentru exprimarea acidului nucleic heterolog sau endogen care codifică un anticorp conform prezentei invenţii. Celulele fuzionate (hibridoame) sau celulele recombinante pot fi izolate utilizând condiţii de cultură selective sau alte metode cunoscute adecvate şi pot fi clonate prin diluţie limitativă sau sortare celulară, sau prin alte metode cunoscute. Celulele care produc anticorpi cu specificitatea dorită pot fi selectate printr-un test adecvat (de exemplu, ELISA).

[0036] Pot fi utilizate alte metode adecvate de producere sau izolare a anticorpilor cu specificitatea necesară, inclusiv, dar fără a se limita la, metode care selectează anticorpi recombinanţi dintr-o bibliotecă de peptide sau proteine (de exemplu, dar fără a se limita la, o bibliotecă de afişare pe bacteriofag, ribozom, oligonucleotidă, ARN, ADNc sau altele asemenea; de exemplu, aşa cum este disponibil de la Cambridge antibody Technologies, Cambridgeshire, Marea Britanie; MorphoSys, Martinsreid/Planegg, DE; Biovation, Aberdeen, Scoţia, Regatul Unit; BioInvent, Lund, Suedia; Dyax Corp., Enzon, Affymax/Biosite; Xoma, Berkeley, CA; Ixsys. A se vedea, de exemplu, EP 368,684, WO92/001047; WO93/006213; WO93/011236; WO92/020791; WO93/019172; US 5.962.255; WO95/001438; WO95/015388; WO98/001757; (CAT/MRC); WO90/14443; WO90/14424; WO90/14430; WO94/018219; WO92/18619; WO96/07754; (Scripps); WO96/13583, WO97/08320 (MorphoSys); WO95/16027 (BioInvent); WO88/06630; WO90/3809 (Dyax); US 4,704,692 (Enzon); WO91/017271 (Affymax); WO89/06283; EP 371 998; EP 550 400; (Xoma); EP 229 046; WO92/006204 (Ixsys); sau peptide sau proteine generate stocastic - US 5723323, 5763192, 5814476, 5817483, 5824514, 5976862, WO 86/05803, EP 590 689 (Ixsys, predecesorul Applied Molecular Evolution (AME))) sau care se bazează pe imunizarea animalelor transgenice (de exemplu, şoareci SCID, Nguyen et al., Microbiol. Immunol. 41:901-907 (1997). Sandhu et al., Crit. Rev. Biotechnol. 16:95-118 (1996). Eren et al., Immunol. 93:154-161 (1998)) care sunt capabile să producă un repertoriu de anticorpi umani, aşa cum este cunoscut în domeniu şi/sau aşa cum este descris în prezentul document. Astfel de tehnici includ, dar nu se limitează la, afişarea ribozomală (Hanes et al., Proc. Natl. Acad. Sci. SUA, 94:4937-4942 (mai 1997); Hanes et al., Proc. Natl. Acad. Sci. SUA, 95:14130-14135 (noiembrie 1998)); tehnologii de producere a anticorpilor cu o singură celulă (de exemplu, metoda anticorpilor limfocitari selectaţi („SLAM») (brevet SUA nr. 5,627,052, Wen et al., J. Immunol. 17:887-892 (1987). Babcook et al., Proc. Natl. Acad. Sci. SUA 93:7843-7848 (1996)); microdroplet de gel şi citometrie de flux (Powell et al., Biotechnol. 8:333-337 (1990). One Cell Systems, Cambridge, MA; Gray et al., J. Imm. Met. 182:155-163 (1995). Kenny et al., Bio/Technol. 13:787-790 (1995). Selecţia celulelor B (Steenbakkers et al., Molec. Biol. Reports 19:125-134 (1994); Jonak et al., Progress Biotech, Vol. 5, In Vitro Immunization in Hybridoma Technology, Borrebaeck, ed., Elsevier Science Publishers B.V., Amsterdam, Netherlands (1988)).

[0037] Metodele de inginerie sau umanizare a anticorpilor neumani sau umani pot fi de asemenea utilizate şi sunt bine cunoscute în domeniu. În general, un anticorp umanizat sau modificat are unul sau mai multe reziduuri de aminoacizi provenind dintr-o sursă non-umană, de exemplu, dar fără a se limita la, şoarece, şobolan, iepure, primată non-umană sau alt mamifer. Aceste reziduuri de aminoacizi neumani sunt înlocuite cu reziduuri denumite adesea reziduuri de tip „import», care sunt de obicei preluate dintr-o variabilă, constantă sau alt domeniu de tip „import» al unei secvenţe umane cunoscute.

[0038] Secvenţele cunoscute de Ig umane sunt dezvăluite, de exemplu, www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/query.fcgi; www.ncbi.nih.gov/igblast; www.atcc.org/phage/hdb.html; www.mrc-cpe.cam.ac.uk/ALIGNMENTS.php; www.kabatdatabase.com/top.html; ftp.ncbi.nih.gov/repository/kabat; www.sciquest.com; www.abcam.com; www.antibodyresource.com/onlinecomp.html; www.public.iastate.edu/~pedro/research_tools.html; www.whfreeman.com/immunology/CH05/kuby05.htm; www.hhmi.org/grants/lectures/1996/vlab; www.path.cam.ac.uk/~mrc7/mikeimages.html; mcb.harvard.edu/BioLinks/Immunology.html; www.immunologylink.com; pathbox.wustl.edu/-hcenter/index.html; www.appliedbiosystems.com; www.nal.usda.gov/awic/pubs/antibody; www.m.ehime-u.ac.jp/~yasuhito/Elisa.html; www.biodesign.com; www.cancerresearchuk.org; www.biotech.ufl.edu; www.isac-net.org; baserv.uci.kun.nl/~jraats/links1.html; www.recab.uni-hd.de/immuno.bme.nwu.edu; www.mrc-cpe.cam.ac.uk; www.ibt.unam.mx/vir/V_mice.html; http://www.bioinf.org.uk/abs; antibody.bath.ac.uk; www.unizh.ch; www.cryst.bbk.ac.uk/~ubcg07s; www.nimr.mrc.ac.uk/CC/ccaewg/ccaewg.html; www.path.cam.ac.uk/~mrc7/humanisation/TAHHP.html; www.ibt.unam.mx/vir/structure/stat_aim.html; www.biosci.missouri.edu/smithgp/index.html; www.jerini.de; Kabat et al., Sequences of Proteins of Immunological Interest, U.S. Dept. Health (1983).

[0039] Astfel de secvenţe importate pot fi utilizate pentru a reduce imunogenitatea sau pentru a reduce, creşte sau modifica legarea, afinitatea, rata de asociere, rata de disociere, aviditatea, specificitatea, timpul de înjumătăţire sau orice altă caracteristică adecvată, aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii. În general, reziduurile CDR sunt implicate direct şi în cea mai mare măsură în influenţarea legării antigenului. Prin urmare, o parte sau toate secvenţele CDR neumane sau umane sunt menţinute, în timp ce secvenţele neumane ale regiunilor variabile şi constante pot fi înlocuite cu aminoacizi umani sau cu alţi aminoacizi.

[0040] Anticorpii pot fi, de asemenea, opţional umanizaţi sau anticorpi umani modificaţi genetic, cu păstrarea unei afinităţi ridicate pentru antigen şi a altor proprietăţi biologice favorabile. Pentru a îndeplini acest obiectiv, anticorpii umanizaţi (sau umani) pot fi opţional preparaţi printr-un proces de analiză a secvenţelor parentale şi a diferitelor produse conceptuale umanizate, utilizând modele tridimensionale ale secvenţelor parentale şi umanizate. Modelele tridimensionale de imunoglobulină sunt disponibile în mod obişnuit şi sunt familiare persoanelor de specialitate din domeniu. Sunt disponibile programe de calculator care ilustrează şi afişează structuri conformaţionale tridimensionale probabile ale secvenţelor de imunoglobulină candidate selectate. Inspecţia acestor afişaje permite analiza rolului probabil al reziduurilor în funcţionarea secvenţei candidate de imunoglobulină, adică analiza reziduurilor care influenţează capacitatea imunoglobulinei candidate de a se lega de antigenul său. În acest fel, reziduurile cadru (FR) pot fi selectate şi combinate din secvenţele consens şi de import, astfel încât să fie obţinută caracteristica dorită a anticorpului, cum ar fi afinitatea crescută pentru antigenul (antigenii) ţintă.

[0041] În plus, anticorpul specific IL-23 uman poate include un cadru al catenei uşoare de linie germinală umană. Secvenţa liniei germinale a catenei uşoare poate fi selectată dintre secvenţele VK umane incluzând, dar fără a se limita la, A1, A10, A11, A14, A17, A18, A19, A2, A20, A23, A26, A27, A3, A30, A5, A7, B2, B3, L1, L10, L11, L12, L14, L15, L16, L18, L19, L2, L20, L22, L23, L24, L25, L4/18a, L5, L6, L8, L9, O1, O11, O12, O14, O18, O2, O4 şi O8. Uneori, acest cadru al liniei germinale umane a catenei uşoare este selectat din V1-11, V1-13, V1-16, V1-17, V1-18, V1-19, V1-2, V1-20, V1-22, V1-3, V1-4, V1-5, V1-7, V1-9, V2-1, V2-11, V2-13, V2-14, V2-15, V2-17, V2-19, V2-6, V2-7, V2-8, V3-2, V3-3, V3-4, V4-1, V4-2, V4-3, V4-4, V4-6, V5-1, V5-2, V5-4 şi V5-6.

[0042] În alte cazuri, anticorpul specific IL-23 uman poate include un cadru al catenei grele din linia germinală umană. Uneori, acest cadru al liniei germinale umane a catenei grele este selectat dintre VH1-18, VH1-2, VH1-24, VH1-3, VH1-45, VH1-46, VH1-58, VH1-69, VH1-8, VH2-26, VH2-5, VH2-70, VH3-11, VH3-13, VH3-15, VH3-16, VH3-20, VH3-21, VH3-23, VH3-30, VH3-33, VH3-35, VH3-38, VH3-43, VH3-48, VH3-49, VH3-53, VH3-64, VH3-66, VH3-7, VH3-72, VH3-73, VH3-74, VH3-9, VH4-28, VH4-31, VH4-34, VH4-39, VH4-4, VH4-59, VH4-61, VH5-51, VH6-1 şi VH7-81.

[0043] În exemple de realizare specifice, regiunea variabilă a catenei uşoare şi/sau regiunea variabilă a catenei grele cuprinde o regiune cadru sau cel puţin o parte a unei regiuni cadru (de exemplu, care conţine 2 sau 3 subregiuni, cum ar fi FR2 şi FR3). În anumite exemple de realizare, cel puţin FRL1, FRL2, FRL3 sau FRL4 este complet uman. În alte exemple de realizare, cel puţin FRH1, FRH2, FRH3 sau FRH4 este pe deplin uman. În unele exemple de realizare, cel puţin FRL1, FRL2, FRL3 sau FRL4 este o secvenţă de linie germinală (de exemplu, linie germinală umană) sau cuprinde secvenţe consens umane pentru cadrul respectiv (disponibile cu uşurinţă la sursele de secvenţe Ig umane cunoscute, descrise mai sus). În alte exemple de realizare, cel puţin FRH1, FRH2, FRH3 sau FRH4 este o secvenţă de linie germinală (de exemplu, linie germinală umană) sau cuprinde secvenţe consens umane pentru cadrul specific. În exemplele de realizare preferate, regiunea cadru este o regiune cadru complet umană.

[0044] Umanizarea sau ingineria anticorpilor poate fi efectuată utilizând orice metodă cunoscută, cum ar fi, dar fără a se limita la cele descrise în, Winter (Jones et al., Nature 321:522 (1986); Riechmann et al., Nature 332:323 (1988); Verhoeyen et al., Science 239:1534 (1988)), Sims et al., J. Immunol. 151: 2296 (1993); Chothia şi Lesk, J. Mol. Biol. 196:901 (1987), Carter et al., Proc. Natl. Acad. Sci. Statele Unite ale Americii 89:4285 (1992); Presta et al., J. Immunol. 151:2623 (1993), brevete SUA nr. 5723323, 5976862, 5824514, 5817483, 5814476, 5763192, 5723323, 5,766886, 5714352, 6204023, 6180370, 5693762, 5530101, 5585089, 5225539; 4816567, WO99/006834, WO97/020032, WO92/011272, WO92/003461, WO94/018219, WO90/005144, WO92/001047, WO93/006213, WO90/14443, WO90/14424, WO90/14430, EP 229246.

[0045] Uneori, un anticorp dezvăluit cuprinde o regiune Fc alterată (de exemplu, cu mutaţii). De exemplu, uneori regiunea Fc a fost modificată pentru a reduce sau a creşte funcţiile efectuatoare ale anticorpului. Uneori, regiunea Fc este un izotip selectat din IgM, IgA, IgG, IgE sau alt izotip. În mod alternativ sau suplimentar, poate fi util să fie combinate modificările aminoacizilor cu una sau mai multe modificări suplimentare ale aminoacizilor care modifică legarea C1q şi/sau funcţia de citotoxicitate dependentă de complement a regiunii Fc a unei molecule de legare IL-23. Polipeptida de pornire de interes deosebit poate fi una care se leagă de C1q şi prezintă citotoxicitate dependentă de complement (CDC). Polipeptidele cu activitate de legare C1q preexistentă, având opţional în plus capacitatea de a media CDC, pot fi modificate astfel încât una sau ambele dintre aceste activităţi să fie îmbunătăţite. Modificările aminoacizilor care modifică C1q şi/sau modifică funcţia sa de citotoxicitate dependentă de complement sunt descrise, de exemplu, în WO0042072.

[0046] După cum s-a dezvăluit mai sus, se poate proiecta o regiune Fc a unui anticorp uman specific IL-23 cu funcţie efectuatoare modificată, de exemplu, prin modificarea legării C1q şi/sau a legării FcyR şi, astfel, prin schimbarea activităţii de citotoxicitate dependentă de complement (CDC) şi/sau a activităţii de citotoxicitate mediată de celule dependentă de anticorpi (ADCC). „Funcţiile efectuatoare» sunt responsabile de activarea sau diminuarea unei activităţi biologice (de exemplu, la un subiect). Exemple de funcţii efectuatoare includ, dar nu se limitează la: legarea de C1q; CDC; legarea de receptor Fc; ADCC fagocitoză; reglarea descendentă a receptorilor de suprafaţă celulară (de exemplu, receptorul celulei B; BCR), etc. Astfel de funcţii efectuatoare pot necesita ca regiunea Fc să fie combinată cu un domeniu de legare (de exemplu, un domeniu variabil al anticorpului) şi pot fi evaluate folosind diverse teste (de exemplu, teste de legare Fc, teste ADCC, teste CDC etc.).

[0047] De exemplu, se poate genera o regiune Fc variantă a anticorpului IL-23 uman (sau anti-IL-23) cu o legare C1q îmbunătăţită şi o legare FcyRIII îmbunătăţită (de exemplu, având atât activitate ADCC îmbunătăţită, cât şi activitate CDC îmbunătăţită). În mod alternativ, dacă se doreşte ca funcţia efectuatoare să fie redusă sau eliminată, o regiune Fc variantă poate fi proiectată cu activitate CDC redusă şi/sau activitate ADCC redusă. Uneori, doar una dintre aceste activităţi poate fi crescută şi, opţional, cealaltă activitate poate fi redusă (de exemplu, pentru a genera o variantă de regiune Fc cu activitate ADCC îmbunătăţită, dar activitate CDC redusă şi invers).

[0048] Mutaţiile Fc pot fi, de asemenea, introduse în moleculele proiectate pentru a modifica interacţiunea lor cu receptorul Fc neonatal (FcRn) şi pentru a îmbunătăţi proprietăţile lor farmacocinetice. A fost descrisă o colecţie de variante Fc umane cu afinitate îmbunătăţită pentru FcRn (Shields et al., (2001). Cartografierea de înaltă rezoluţie a locului de legare pe IgG1 uman pentru FcyRI, FcyRII, FcγRIII şi FcRn şi proiectarea variantelor de IgG1 cu legare îmbunătăţită la FcyR, J. Biol. Chem. 276:6591-6604).

[0049] Un alt tip de substituţie de aminoacizi serveşte la modificarea modelului de glicolizare al regiunii Fc a anticorpului uman specific IL-23. Glicolizarea unei regiuni Fc este de obicei fie N-legată, fie O-legată. N-legat se referă la ataşarea fragmentului de carbohidrat la catena laterală a unui reziduu de asparagină. Glicolizarea de tip O se referă la ataşarea unuia dintre zaharurile N-acetilgalactozamină, galactoză sau xiloză la un hidroxiaminoacid, cel mai frecvent serină sau treonină, deşi 5-hidroxiprolina sau 5-hidroxilizina pot fi, de asemenea, utilizate. Secvenţele de recunoaştere pentru ataşarea enzimatică a fragmentului de carbohidrat la secvenţele peptidice ale catenei laterale de asparagină sunt asparagină-X-serină şi asparagină-X-treonină, unde X este orice aminoacid, cu excepţia prolinei. Astfel, prezenţa oricăreia dintre aceste secvenţe peptidice într-o polipeptidă creează un potenţial loca de glicolizare.

[0050] Modelul de glicolizare poate fi modificat, de exemplu, prin eliminarea unuia sau a mai multor locuri de glicolizare găsite în polipeptidă şi/sau prin adăugarea unuia sau a mai multor locuri de glicolizare care nu sunt prezente în polipeptidă. Adăugarea locuri de glicolizare la regiunea Fc a unui anticorp uman specific IL-23 este realizată în mod convenabil prin modificarea secvenţei de aminoacizi astfel încât să conţină una sau mai multe dintre secvenţele tripeptidice descrise mai sus (pentru locurile de glicolizare N-legate). O variantă exemplară de glicolizare prezintă o substituţie de aminoacid la reziduul Asn 297 al catenei grele. Modificarea poate fi, de asemenea, realizată prin adăugarea sau substituirea cu unul sau mai multe reziduuri de serină sau treonină la secvenţa polipeptidei iniţiale (pentru locurile de glicolizare O-legată). În plus, o modificare a Asn 297 în Ala poate elimina unul dintre locurile de glicolizare.

[0051] În anumite exemple de realizare, anticorpul specific IL-23 uman conform prezentei invenţii este exprimat în celule care exprimă beta (1,4)-N-acetilglucozaminiltransferaza III (GnT III), astfel încât GnT III adaugă GlcNAc la anticorpul IL-23 uman. Metode pentru producerea anticorpilor într-un astfel de mod sunt descrise în WO/9954342, WO/03011878, publicaţia de brevet 20030003097A1 şi Umana et al., Nature Biotechnology, 17:176-180, feb. 1999.

[0052] Anticorpul anti-IL-23 poate fi, de asemenea, generat opţional prin imunizarea unui animal transgenic (de exemplu, şoarece, şobolan, hamster, primată non-umană şi altele asemenea) capabil să producă un repertoriu de anticorpi umani, aşa cum este descris în prezentul document şi/sau aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii. Celulele care produc un anticorp uman anti-IL-23 pot fi izolate de la astfel de animale şi imortalizate folosind metode adecvate, cum ar fi metodele descrise în prezentul document.

[0053] Şoarecii transgenici care pot produce un repertoriu de anticorpi umani care se leagă de antigeni umani pot fi obţinuţi prin metode cunoscute (de exemplu, dar fără a se limita la, Brevetele SUA Nr.: 5,770,428, 5,569,825, 5,545,806, 5,625,126, 5,625,825, 5,633,425, 5,661,016 şi 5,789,650 emise către Lonberg et al.; Jakobovits et al. WO 98/50433, Jakobovits et al. WO 98/24893, Lonberg et al. WO 98/24884, Lonberg et al. WO 97/13852, Lonberg et al. WO 94/25585, Kucherlapate et al. WO 96/34096, Kucherlapate et al. EP 0463 151 B1, Kucherlapate et al. EP 0710 719 A1, Surani et al. US. Pat. Nr. 5,545,807, Bruggemann et al. WO 90/04036, Bruggemann et al. EP 0438 474 B1, Lonberg et al. EP 0814 259 A2, Lonberg et al. GB 2 272 440 A, Lonberg et al. Nature 368:856-859 (1994), Taylor et al., Int. Immunol. 6(4):579-591 (1994), Green et al., Nature Genetics 7:13-21 (1994), Mendez et al., Nature Genetics 15:146-156 (1997), Taylor et al., Nucleic Acids Research 20(23):6287-6295 (1992), Tuaillon et al., Proc Natl Acad Sci USA 90(8):3720-3724 (1993), Lonberg et al., Int Rev Immunol 13(1):65-93 (1995) şi Fishwald et al., Nat Biotechnol 14(7):845-851 (1996)). În general, aceşti şoareci cuprind cel puţin o transgenă care cuprinde ADN din cel puţin un loc de imunoglobulină umană care este rearanjat funcţional sau care poate suferi un rearanjament funcţional. Locurile imunoglobulinelor endogene la astfel de şoareci pot fi perturbate sau şterse pentru a elimina capacitatea animalului de a produce anticorpi codificaţi de gene endogene.

[0054] Screeningul anticorpilor pentru legarea specifică la proteine sau fragmente similare poate fi realizat în mod convenabil folosind biblioteci de afişare peptidică. Această metodă implică screeningul colecţiilor mari de peptide pentru identificarea membrilor individuali care au funcţia sau structura dorită. Screeningul anticorpilor din bibliotecile de expunere a peptidelor este bine cunoscut în stadiul tehnicii. Secvenţele peptidice afişate pot avea o lungime de la 3 la 5000 sau mai mulţi aminoacizi, frecvent de la 5 la 100 de aminoacizi şi adesea de la aproximativ 8 la 25 de aminoacizi. În plus faţă de metodele sintetice chimice directe pentru generarea bibliotecilor de peptide, au fost descrise mai multe metode de ADN recombinant. Un tip implică afişarea unei secvenţe peptidice pe suprafaţa unui bacteriofag sau a unei celule. Fiecare bacteriofag sau celulă conţine secvenţa de nucleotide care codifică secvenţa peptidică afişată specifică. Astfel de metode sunt descrise în publicaţiile de brevet PCT nr. 91/17271, 91/18980, 91/19818 şi 93/08278.

[0055] Alte sisteme pentru generarea bibliotecilor de peptide prezintă aspecte atât ale sintezei chimice in vitro, cât şi ale metodelor recombinante. A se vedea Publicaţiile de brevet PCT nr. 92/05258, 92/14843 şi 96/19256. A se vedea, de asemenea, brevetele SUA nr. 5,658,754; şi 5,643,768. Bibliotecile de afişare peptidice, vectorul şi kiturile de screening sunt disponibile în comerţ de la furnizori precum Invitrogen (Carlsbad, CA) şi Cambridge Antibody Technologies (Cambridgeshire, Regatul Unit). A se vedea, de exemplu, brevetele din SUA cu nr. 4704692, 4939666, 4946778, 5260203, 5455030, 5518889, 5534621, 5656730, 5763733, 5767260, 5856456, atribuite către Enzon; 5223409, 5403484, 5571698, 5837500, atribuite către Dyax, 5427908, 5580717, atribuite către Affymax; 5885793, atribuit companiei Cambridge Antibody Technologies; 5750373, atribuit Genentech, 5618920, 5595898, 5576195, 5698435, 5693493, 5698417, atribuit Xoma, Colligan, supra; Ausubel, supra; sau Sambrook, supra.

[0056] Anticorpii utilizaţi în metoda prezentei invenţii pot fi de asemenea preparaţi folosind cel puţin un acid nucleic care codifică un anticorp anti-IL23 pentru a obţine animale sau mamifere transgenice, cum ar fi capre, vaci, cai, oi, iepuri şi altele asemenea, care produc astfel de anticorpi în laptele lor. Astfel de animale pot fi obţinute utilizând metode cunoscute. A se vedea, de exemplu, dar fără a se limita la, Brevetele SUA nr. 5,827,690; 5,849,992; 4,873,316; 5,849,992; 5,994,616; 5,565,362; 5,304,489 şi altele asemenea.

[0057] Anticorpii utilizaţi în metoda prezentei invenţii pot fi, de asemenea, preparaţi folosind cel puţin un acid nucleic care codifică un anticorp anti-IL23 pentru a se obţine plante transgenice şi celule vegetale cultivate (de exemplu, dar fără a se limita la, tutun şi porumb) care produc astfel de anticorpi, porţiuni specificate sau variante ale acestora în părţile plantei sau în celulele cultivate provenite din acestea. Ca exemplu nelimitativ, frunzele de tutun transgenice care exprimă proteine recombinante au fost utilizate cu succes pentru a furniza cantităţi mari de proteine recombinante, de exemplu, folosind un promotor inductibil. A se vedea, de exemplu, Cramer et al., Curr. Top. Microbol. Immunol. 240:95-118 (1999) şi referinţele citate în aceasta. De asemenea, porumbul transgenic a fost utilizat pentru exprimarea proteinelor de mamifere la niveluri de producţie comercială, cu activităţi biologice echivalente cu cele produse în alte sisteme recombinante sau purificate din surse naturale. A se vedea, de exemplu, Hood et al., Adv. Exp. Med. Biol. 464:127-147 (1999) şi referinţele citate în acestea. Anticorpii au fost, de asemenea, produşi în cantităţi mari din seminţe de plante transgenice, inclusiv fragmente de anticorpi, cum ar fi anticorpii cu o singură catenă (scFv), inclusiv din seminţe de tutun şi tuberculi de cartofi. A se vedea, de exemplu, Conrad et al., Plant Mol. Biol. 38:101-109 (1998) şi referinţele citate în acestea. Astfel, anticorpii din prezenta invenţie pot fi de asemenea produşi folosind plante transgenice, conform metodelor cunoscute. A se vedea, de exemplu, Fischer et al., Biotechnol. Appl. Biochim. 30:99-108 (Oct., 1999), Ma et al., Trends Biotechnol. 13:522-7 (1995). Ma et al., Plant Physiol. 109:341-6 (1995). Whitelam et al., Biochem. Soc. Trans. 22:940-944 (1994). şi referinţele citate în acestea.

[0058] Anticorpii se pot lega de IL-23 uman cu o gamă largă de afinităţi (KD). Într-un exemplu de realizare preferat, un mAb uman poate fi legat opţional de IL-23 uman cu afinitate ridicată. De exemplu, un mAb uman poate lega IL-23 uman cu un KD egal sau mai mic de aproximativ 10-7 M, cum ar fi, dar fără a se limita la, 0,1-9,9 (sau orice interval sau valoare din acest interval) X 10-7, 10-8, 10-9, 10-10, 10-11, 10-12, 10-13 sau orice interval sau valoare din acest interval.

[0059] Afinitatea sau aviditatea unui anticorp pentru un antigen poate fi determinată experimental utilizând orice metodă adecvată. (A se vedea, de exemplu, Berzofsky et al., „Antibody-Antigen Interactions», în Fundamental Immunology, Paul, W. E., Ed., Raven Press: New York, NY (1984); Kuby, Janis Immunology, W. H. Freeman and Company: New York, NY (1992); şi metodele descrise în prezentul document). Afinitatea măsurată a unei anumite interacţiuni anticorp-antigen poate varia dacă este măsurată în condiţii diferite (de exemplu, concentraţie de sare, pH). Astfel, măsurătorile de afinitate şi alţi parametri de legare la antigeni (de exemplu, KD, Ka, Kd) sunt preferabil efectuate cu soluţii standardizate de anticorp şi antigen şi o soluţie-tampon standardizată, cum ar fi soluţia-tampon descrisă în prezentul document.

[0060] Molecule de acizi nucleici

[0061] Folosind informaţiile prezentate în prezentul document, de exemplu, secvenţele de nucleotide care codifică cel puţin 70-100 % dintre aminoacizii contigui ai cel puţin uneia dintre regiunile variabile ale catenei uşoare sau grele sau ale regiunilor CDR descrise în prezentul document, printre alte secvenţe dezvăluite în prezentul document, fragmente specificate, variante sau secvenţe de consens ale acestora, sau un vector depus care cuprinde cel puţin una dintre aceste secvenţe, o moleculă de acid nucleic conform prezentei dezvăluiri, care codifică cel puţin un anticorp anti-IL-23, poate fi obţinută utilizând metodele descrise în prezentul document sau cunoscute în stadiul tehnicii.

[0062] Moleculele de acid nucleic pot fi sub formă de ARN, cum ar fi ARNm, ARNhn, ARNt sau orice altă formă, sau sub formă de ADN, incluzând, dar fără a se limita la, ADNc şi ADN genomic obţinut prin clonare sau produs sintetic, sau orice combinaţii ale acestora. ADN-ul poate fi triplu catenar, dublu catenar sau monocatenar, sau orice combinaţie a acestora. Orice porţiune din cel puţin o catenă de ADN sau ARN poate fi catena de codificare, cunoscută şi sub denumirea de catenă de sens, sau poate fi catena necodificatoare, denumită şi catenă anti-sens.

[0063] Moleculele de acid nucleic izolate utilizate în metoda prezentei dezvăluiri pot include molecule de acid nucleic care cuprind un cadru de citire deschis (ORF), opţional, cu unul sau mai mulţi introni, de exemplu, dar fără a se limita la, cel puţin o porţiune specificată din cel puţin un CDR, cum ar fi CDR1, CDR2 şi/sau CDR3 al cel puţin unei catene grele sau catene uşoare; molecule de acid nucleic care cuprind secvenţa codificatoare pentru un anticorp anti-IL-23 sau o regiune variabilă; şi molecule de acid nucleic care cuprind o secvenţă de nucleotide în mare parte diferită de cele descrise mai sus, dar care, datorită degenerescenţei codului genetic, codifică în continuare cel puţin un anticorp anti-IL-23, aşa cum este descris în prezentul document şi/sau aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii. Desigur, codul genetic este bine cunoscut în domeniu. Astfel, ar fi de rutină pentru un specialist în domeniu să genereze astfel de variante degenerate de acid nucleic care codifică anticorpi anti-IL-23 specifici utilizaţi în metoda prezentei invenţii. A se vedea, de exemplu, Ausubel et al., supra. Exemple nelimitative de molecule izolate de acid nucleic includ acizi nucleici care codifică HC CDR1, HC CDR2, HC CDR3, LC CDR1, LC CDR2 şi LC CDR3, respectiv.

[0064] După cum este indicat în prezentul document, moleculele de acid nucleic care cuprind un acid nucleic care codifică un anticorp anti-IL-23 pot include, dar nu se limitează la cele care codifică secvenţa de aminoacizi a unui fragment de anticorp, în sine; secvenţa de codificare pentru întregul anticorp sau o parte a acestuia; secvenţa de codificare pentru un anticorp, fragment sau porţiune, precum şi secvenţe suplimentare, cum ar fi secvenţa de codificare cel puţin a unui lider de semnal sau a unei peptide de fuziune, cu sau fără secvenţele de codificare suplimentare menţionate mai sus, cum ar fi cel puţin un intron, împreună cu secvenţe suplimentare, necodificatoare, incluzând, dar fără a se limita la, secvenţe necodificatoare 5' şi 3', cum ar fi secvenţele transcrise, netranslatate, care joacă un rol în transcriere, procesarea ARNm, inclusiv îmbinarea şi semnalele de poliadenilare (de exemplu, legarea ribozomilor şi stabilitatea ARNm); O secvenţă de codificare suplimentară care codifică pentru aminoacizi suplimentari, cum ar fi cei care oferă funcţionalităţi suplimentare. Astfel, secvenţa care codifică un anticorp poate fi fuzionată cu o secvenţă marker, cum ar fi o secvenţă care codifică o peptidă ce facilitează purificarea anticorpului fuzionat, care cuprinde un fragment sau o porţiune de anticorp.

[0065] Polinucleotide care se hibridizează selectiv la o polinucleotidă, astfel cum este descrisă în prezentul document

[0066] Metoda din prezenta dezvăluire utilizează acizi nucleici izolaţi care hibridizează în condiţii de hibridizare selectivă cu o polinucleotidă dezvăluită în prezentul document. Astfel, aceste polinucleotide pot fi utilizate pentru izolarea, detectarea şi/sau cuantificarea acizilor nucleici care includ astfel de polinucleotide. De exemplu, polinucleotidele pot fi utilizate pentru a identifica, izola sau amplifica clone parţiale sau de lungime completă într-o bibliotecă depozitată. Uneori, polinucleotidele sunt secvenţe genomice sau ADNc izolate sau, în alt mod, complementare unui ADNc dintr-o bibliotecă de acizi nucleici umani sau de mamifere.

[0067] Preferabil, biblioteca de ADNc cuprinde cel puţin 80 % secvenţe de lungime completă, de preferinţă cel puţin 85 % sau 90 % secvenţe de lungime completă şi, mai preferabil, cel puţin 95 % secvenţe de lungime completă. Bibliotecile de ADNc pot fi normalizate pentru a spori reprezentarea secvenţelor rare. Condiţiile de hibridizare cu stringenţă scăzută sau moderată sunt, de obicei, dar nu exclusiv, utilizate cu secvenţe care prezintă o identitate de secvenţă redusă în raport cu secvenţele complementare. Condiţiile de stringenţă moderată şi ridicată pot fi utilizate opţional pentru secvenţe cu identitate mai mare. Condiţiile de stringenţă redusă permit hibridizarea selectivă a secvenţelor care au aproximativ 70 % identitate de secvenţă şi pot fi utilizate pentru identificarea secvenţelor ortologe sau paraloge.

[0068] Opţional, polinucleotidele vor codifica cel puţin o parte a unui anticorp. Polinucleotidele cuprind secvenţe de acid nucleic care pot fi utilizate pentru hibridizarea selectivă la o polinucleotidă care codifică un anticorp conform prezentei invenţii. A se vedea, de exemplu, Ausubel, supra; Colligan, supra.

[0069] Construcţia acizilor nucleici

[0070] Acizii nucleici izolaţi pot fi obţinuţi folosind (a) metode recombinante, (b) tehnici sintetice, (c) tehnici de purificare şi/sau (d) combinaţii ale acestora, aşa cum este bine cunoscut în domeniu.

[0071] Acizii nucleici pot cuprinde în mod convenabil secvenţe suplimentare faţă de o polinucleotidă a prezentei dezvăluiri. De exemplu, un loc de clonare multiplă care cuprinde unul sau mai multe locuri de restricţie ale endonucleazelor poate fi inserat în acidul nucleic pentru a facilita izolarea polinucleotidei. De asemenea, secvenţe traductibile pot fi inserate pentru a ajuta la izolarea polinucleotidei translatate din prezenta dezvăluire. De exemplu, o secvenţă marker de hexa-histidină oferă un mijloc convenabil de a purifica proteinele din prezenta dezvăluire. Acidul nucleic al prezentei dezvăluiri, cu excepţia secvenţei de codificare, este opţional un vector, adaptor sau linker pentru clonarea şi/sau exprimarea unei polinucleotide conform prezentei dezvăluiri.

[0072] La astfel de secvenţe de clonare şi/sau exprimare pot fi adăugate secvenţe suplimentare pentru a le optimiza funcţia în clonare şi/sau exprimare, pentru a facilita izolarea polinucleotidei sau pentru a îmbunătăţi introducerea polinucleotidei într-o celulă. Utilizarea vectorilor de clonare, a vectorilor de expresie, a adaptorilor şi a linkerilor este bine cunoscută în domeniu. (A se vedea, de exemplu, Ausubel, supra; sau Sambrook, supra)

[0073] Metode recombinante pentru construirea acizilor nucleici

[0074] Compoziţiile de acid nucleic izolate, cum ar fi ARN, ADNc, ADN genomic sau orice combinaţie a acestora, pot fi obţinute din surse biologice utilizând orice număr de metodologii de clonare cunoscute de specialiştii în domeniu. Uneori, sondele oligonucleotide care hibridizează selectiv, în condiţii stricte, la polinucleotidele din prezenta dezvăluire sunt folosite pentru a identifica secvenţa dorită într-o bibliotecă de ADNc sau ADN genomic. Izolarea ARN-ului, precum şi construirea bibliotecilor de ADNc şi genomice, sunt bine cunoscute de către cei cu cunoştinţe obişnuite în domeniu. (A se vedea, de exemplu, Ausubel, supra; sau Sambrook, supra)

[0075] Metode de screening şi izolare a acizilor nucleici

[0076] O bibliotecă de ADNc sau genomică poate fi analizată folosind o sondă bazată pe secvenţa unei polinucleotide utilizate în metoda prezentei dezvăluiri, cum ar fi cele dezvăluite în prezentul document. Probele pot fi utilizate pentru a hibridiza cu secvenţe de ADN genomic sau ADNc pentru a izola gene omoloage în aceleaşi organisme sau în organisme diferite. Specialiştii în domeniu vor aprecia că în test pot fi utilizate diferite grade de stringenţă a hibridizării; iar fie hibridizarea, fie mediul de spălare pot fi stringente. Pe măsură ce condiţiile de hibridizare devin mai stricte, trebuie să existe un grad mai mare de complementaritate între sondă şi ţintă pentru ca formarea duplexului să aibă loc. Gradul de stringenţă poate fi controlat de unul sau mai multe dintre temperatură, puterea ionică, pH şi prezenţa unui solvent parţial denaturant, cum ar fi formamida. De exemplu, stringenţa hibridizării poate fi variată în mod convenabil prin modificarea polarităţii soluţiei reactante, de exemplu, prin manipularea concentraţiei de formamidă în intervalul de la 0 % la 50 %. Gradul de complementaritate (identitatea secvenţei) necesar pentru legarea detectabilă va varia în funcţie de stringenţa mediului de hibridizare şi/sau a mediului de spălare. Gradul de complementaritate va fi în mod optim de 100 % sau 70-100 % sau orice interval sau valoare cuprinsă între acestea. Cu toate acestea, trebuie înţeles că variaţiile minore de secvenţă ale sondelor şi primerilor pot fi compensate prin reducerea stringenţei mediului de hibridizare şi/sau de spălare.

[0077] Metodele de amplificare a ARN sau ADN sunt bine cunoscute în domeniu şi pot fi utilizate conform prezentei dezvăluiri fără experimente excesive, pe baza învăţăturilor şi îndrumărilor prezentate în prezentul document.

[0078] Metodele cunoscute de amplificare a ADN sau ARN includ, fără a se limita la acestea, reacţia în lanţ a polimerazei (PCR) şi procesele de amplificare aferente (a se vedea, de exemplu, brevetele SUA nr. 4,683,195, 4,683,202, 4,800,159, 4,965,188, atribuite către Mullis, et al.; 4,795,699 şi 4,921,794 către Tabor et al; 5,142,033 către Innis; 5,122,464 către Wilson, et al.; 5,091,310 către Innis; 5,066,584 către Gyllensten et al.; 4,889,818 către Gelfand et al.; 4,994,370 către Silver et al.; 4,766,067 către Biswas; 4,656,134 către Ringold) şi amplificarea mediată de ARN care utilizează ARN antisens la secvenţa ţintă ca şablon pentru sinteza ADN-ului dublu catenar (Brevetul SUA nr. 5,130,238 atirbuit către Malek et al., cu denumirea comercială NASBA). (A se vedea, de exemplu, Ausubel, supra; sau Sambrook, supra.)

[0079] De exemplu, tehnologia reacţiei în lanţ a polimerazei (PCR) poate fi utilizată pentru a amplifica secvenţele de polinucleotide utilizate în metoda prezentei dezvăluiri şi genele înrudite direct din ADN genomic sau din biblioteci de ADNc. PCR şi alte metode de amplificare in vitro pot fi, de asemenea, utile, de exemplu, pentru a clona secvenţe de acid nucleic care codifică proteine ce urmează să fie exprimate, pentru a produce acizi nucleici care să fie utilizaţi ca sonde pentru detectarea prezenţei ARNm dorit în probe, pentru secvenţierea acizilor nucleici sau în alte scopuri. Exemple de tehnici suficiente pentru a ghida persoanele de specialitate prin metode de amplificare in vitro se găsesc în Berger, supra, Sambrook, supra şi Ausubel, supra, precum şi în Mullis, et al., brevetul SUA nr. 4,683,202 (1987); şi Innis, et al., PCR Protocols A Guide to Methods and Applications, Eds., Academic Press Inc., San Diego, CA (1990). Kiturile disponibile în comerţ pentru amplificarea PCR genomică sunt cunoscute în stadiul tehnicii. A se vedea, de exemplu, Advantage-GC Genomic PCR Kit (Clontech). În plus, de exemplu, proteina genei 32 T4 (Boehringer Mannheim) poate fi utilizată pentru a îmbunătăţi randamentul produselor PCR lungi.

[0080] Metode sintetice pentru construirea acizilor nucleici

[0081] Acizii nucleici izolaţi utilizaţi în metoda prezentei dezvăluiri pot fi, de asemenea, preparaţi prin sinteză chimică directă prin metode cunoscute (a se vedea, de exemplu, Ausubel et al., supra). Sinteza chimică produce, în general, o oligonucleotidă monocatenară, care poate fi convertită în ADN dublu catenar prin hibridizare cu o secvenţă complementară sau prin polimerizare cu o ADN polimerază, folosind catenă simplă ca matriţă. O persoană de specialitate în domeniu va recunoaşte că, în timp ce sinteza chimică a ADN poate fi limitată la secvenţe de aproximativ 100 sau mai multe baze, secvenţe mai lungi pot fi obţinute prin ligarea secvenţelor mai scurte.

[0082] Casete de expresie recombinante

[0083] Prezenta dezvăluire utilizează casete de expresie recombinante care cuprind un acid nucleic. O secvenţă de acid nucleic, de exemplu, un ADNc sau o secvenţă genomică ce codifică un anticorp utilizat în metoda prezentei dezvăluiri, poate fi utilizată pentru a construi o casetă de expresie recombinantă care poate fi introdusă în cel puţin o celulă gazdă dorită. O casetă de expresie recombinantă va cuprinde, de obicei, o polinucleotidă legată în mod operabil de secvenţe reglatoare de iniţiere a transcripţiei care vor direcţiona transcrierea polinucleotidei în celula gazdă vizată. Atât promotorii heterologi, cât şi cei non-heterologi (adică endogeni) pot fi utilizaţi pentru a direcţiona exprimarea acizilor nucleici.

[0084] Uneori, acizii nucleici izolaţi care servesc ca promotor, enhancer sau alte elemente pot fi introduşi în poziţia corespunzătoare (în amonte, în aval sau în intron) a unei forme neheterologe a unei polinucleotide din prezenta dezvăluire, astfel încât să regleze în sus sau în jos expresia unei polinucleotide. De exemplu, promotorii endogeni pot fi modificaţi in vivo sau in vitro prin mutaţie, ştergere şi/sau substituţie.

[0085] Vectori şi celule gazdă

[0086] Prezenta dezvăluire se referă, de asemenea, la vectori care includ molecule izolate de acid nucleic, celule gazdă care sunt modificate genetic cu vectorii recombinanţi şi producerea a cel puţin unui anticorp anti-IL-23 prin tehnici recombinante, aşa cum este bine cunoscut în domeniu. A se vedea, de exemplu, Sambrook et al., supra; Ausubel et al., supra.

[0087] Polinucleotidele pot fi opţional unite cu un vector care conţine un marker selectabil pentru propagare într-o gazdă. În general, un vector plasmidic este introdus într-un precipitat, cum ar fi un precipitat de fosfat de calciu, sau într-un complex cu o lipidă încărcată. Dacă vectorul este un virus, acesta poate fi ambalat in vitro utilizând o linie celulară de ambalare adecvată şi apoi transdus în celule gazdă.

[0088] Inserţia de ADN trebuie să fie legată în mod operativ de un promotor adecvat. Structurile de expresie vor conţine în continuare locuri pentru iniţierea transcrierii, terminare şi, în regiunea transcrisă, un loc de legare a ribozomului pentru translaţie. Porţiunea de codificare a transcrierilor mature exprimate de constructe va include, de preferinţă, o translaţie care începe la început şi un codon de terminare (de exemplu, UAA, UGA sau UAG) poziţionat corespunzător la capătul ARNm care urmează să fie tradus, UAA şi UAG fiind preferate pentru expresia în celule de mamifere sau eucariote.

[0089] Vectorii de expresie vor fi preferabil, dar opţional, prevăzuţi cu cel puţin un marker selectabil. Astfel de markeri includ, de exemplu, dar nu se limitează la, metotrexat (MTX), dihidrofolat reductază (DHFR, Brevetele SUA nr. 4,399,216; 4,634,665; 4,656,134; 4,956,288; 5.149.636; 5,179,017, ampicilină, neomicină (G418), acid micofenolic sau glutamin-sintetază (GS, brevetele SUA nr. 5,122,464; 5,770,359; 5,827,739) rezistenţă pentru cultura celulelor eucariote şi gene de rezistenţă la tetraciclină sau ampicilină pentru cultivarea în E. coli şi alte bacterii sau procariote. Mediile de cultură şi condiţiile adecvate pentru celulele gazdă descrise mai sus sunt cunoscute în stadiul tehnicii. Vectorii adecvaţi vor fi uşor evidenţi pentru o persoană de specialitate în domeniu. Introducerea unui construct vector într-o celulă gazdă poate fi efectuată prin transfectare cu fosfat de calciu, transfectare mediată de DEAE-dextran, transfectare mediată de lipide cationice, electroporare, transducţie, infecţie sau alte metode cunoscute. Astfel de metode sunt descrise în domeniu, cum ar fi Sambrook, supra, Capitolele 1-4 şi 16-18; Ausubel, supra, capitolele 1, 9, 13, 15, 16.

[0090] Cel puţin un anticorp dezvăluit în prezentul document poate fi exprimat într-o formă modificată, cum ar fi o proteină de fuziune, şi poate include nu numai semnale de secreţie, ci şi regiuni funcţionale heterologe suplimentare. De exemplu, o regiune de aminoacizi suplimentari, în special aminoacizi încărcaţi, poate fi adăugată la terminaţia N a unui anticorp pentru a îmbunătăţi stabilitatea şi persistenţa în celula gazdă, în timpul purificării sau în timpul manipulării şi depozitării ulterioare. De asemenea, fracţiunile peptidice pot fi adăugate la un anticorp dezvăluit în prezentul document pentru a facilita purificarea. Astfel de regiuni pot fi îndepărtate înainte de prepararea finală a unui anticorp sau a cel puţin unui fragment din acesta. Astfel de metode sunt descrise în multe manuale standard de laborator, cum ar fi Sambrook, supra, capitolele 17,29-17,42 şi 18,1-18,74; Ausubel, supra, capitolele 16, 17 şi 18.

[0091] Persoanele cu un nivel mediu de cunoştinţe în domeniu sunt familiarizate cu numeroasele sisteme de exprimare disponibile pentru exprimarea unui acid nucleic care codifică o proteină utilizată în metoda prezentei invenţii. În mod alternativ, acizii nucleici pot fi exprimaţi într-o celulă gazdă prin activarea (prin manipulare) a ADN-ului endogen care codifică un anticorp, prezent într-o celulă gazdă. Astfel de metode sunt bine cunoscute în stadiul tehnicii, de exemplu, aşa cum sunt descrise în brevetele SUA nr. 5,580,734, 5,641,670, 5,733,746 şi 5,733,761.

[0092] Ilustrative pentru culturi de celule utile pentru producerea anticorpilor, a porţiunilor specificate sau a variantelor acestora, sunt celulele de mamifere. Sistemele celulare de mamifere vor fi adesea sub formă de monostraturi de celule, deşi pot fi utilizate şi suspensii celulare de mamifere sau bioreactoare. Un număr de linii celulare gazdă adecvate, capabile să exprime proteine glicozilate intacte, au fost dezvoltate în domeniu şi includ liniile celulare COS-1 (de exemplu, ATCC CRL 1650), COS-7 (de exemplu, ATCC CRL-1651), HEK293, BHK21 (de exemplu, ATCC CRL-10), CHO (de exemplu, ATCC CRL 1610) şi BSC-1 (de exemplu, ATCC CRL-26), celule COS-7, celule CHO, celule Hep G2, P3X63Ag8.653, SP2/0-Ag14, celule 293, celule HeLa şi altele asemenea, care sunt uşor disponibile, de exemplu, de la American Type Culture Collection, Manassas, Va (www.atcc.org). Celulele gazdă preferate includ celule de origine limfoidă, cum ar fi celulele de mielom şi limfom. Celulele gazdă preferate în mod special sunt celulele P3X63Ag8.653 (număr de aderare ATCC CRL-1580) şi celulele SP2/0-Ag14 (număr de aderare ATCC CRL-1851). Într-un exemplu de realizare deosebit de preferat, celula recombinantă este o celulă P3X63Ab8.653 sau SP2/0-Ag14.

[0093] Vectorii de expresie pentru aceste celule pot include una sau mai multe dintre următoarele secvenţe de control al expresiei, cum ar fi, dar fără a se limita la, o origine de replicare; un promotor (de exemplu, promotori SV40 târzii sau timpurii, promotorul CMV (Brevetele SUA 5,168,062; 5,385,839), un promotor HSV tk, un promotor pgk (fosfoglicerat kinază), un promotor EF-1 alfa (brevet SUA nr. 5,266,491), cel puţin un promotor uman de imunoglobulină; un potenţiator şi/sau locuri de procesare a informaţiilor, cum ar fi locuri de legare a ribozomilor, locuri de îmbinare a ARN, locuri de poliadenilare (de exemplu, un loc de adiţie poli A SV40 mare T Ag) şi secvenţe de terminare de transcripţie. A se vedea, de exemplu, Ausubel et al., supra; Sambrook et al., supra. Alte celule utile pentru producerea acizilor nucleici sau a proteinelor din prezenta invenţie sunt cunoscute şi/sau disponibile, de exemplu, din American Type Culture Collection Catalogue of Cell Lines and Hybridomas (www.atcc.org) sau din alte surse cunoscute sau comerciale.

[0094] Când sunt utilizate celule gazdă eucariote, secvenţele de poliadenilare sau de terminare a transcripţiei sunt de obicei încorporate în vector. Un exemplu de secvenţă de terminare este secvenţa de poliadenilare din gena hormonului de creştere bovin. De asemenea, pot fi incluse secvenţe pentru scindarea precisă a transcrierii. Un exemplu de secvenţă de scindare este intronul VP1 din SV40 (Sprague et al., J. Virol. 45:773-781 (1983)). În plus, secvenţele genice pentru controlul replicării în celula gazdă pot fi încorporate în vector, aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii.

[0095] Purificarea unui anticorp

[0096] Un anticorp anti-IL-23 poate fi recuperat şi purificat din culturile de celule recombinante prin metode bine cunoscute, incluzând, dar fără a se limita la, purificarea cu proteină A, precipitarea cu sulfat de amoniu sau etanol, extracţia acidă, cromatografia cu schimb de anioni sau cationi, cromatografia cu fosfoceluloză, cromatografia cu interacţiune hidrofobă, cromatografia de afinitate, cromatografia cu hidroxiapatită şi cromatografia cu lectină. Cromatografia lichidă de înaltă performanţă („HPLC») poate fi, de asemenea, utilizată pentru purificare. A se vedea, de exemplu, Colligan, Current Protocols in Immunology sau Current Protocols in Protein Science, John Wiley & Sons, NY, NY, (1997-2001), de exemplu, capitolele 1, 4, 6, 8, 9, 10.

[0097] Anticorpii utilizaţi în metoda prezentei invenţii includ produse purificate natural, produse ale procedurilor sintetice chimice şi produse obţinute prin tehnici recombinante de la o gazdă eucariotă, incluzând, de exemplu, drojdie, celule de plante superioare, celule de insecte şi celule de mamifere. În funcţie de gazda utilizată într-o procedură de producţie recombinantă, anticorpul poate fi glicozilat sau poate fi neglicozilat, fiind preferată forma glicozilată. Astfel de metode sunt descrise în multe manuale standard de laborator, cum ar fi Sambrook, supra, Secţiunile 17,37-17,42; Ausubel, supra, capitolele 10, 12, 13, 16, 18 şi 20, Colligan, Protein Science, supra, capitolele 12-14.

[0098] Anticorpi anti-IL-23

[0099] Un anticorp anti-IL-23 conform prezentei dezvăluiri include orice proteină sau moleculă care conţine peptidă care cuprinde cel puţin o porţiune a unei molecule de imunoglobulină, cum ar fi, dar fără a se limita la, cel puţin o porţiune de legare a ligandului (LBP), cum ar fi, dar fără a se limita la, o regiune de determinare a complementarităţii (CDR) a unei catene grele sau uşoare sau o porţiune de legare a ligandului a acestora, o regiune variabilă a catenei grele sau a catenei uşoare, o regiune cadru (de exemplu, FR1, FR2, FR3, FR4 sau fragment al acestora, cuprinzând în plus, opţional, cel puţin o substituţie, inserţie sau ştergere), o regiune constantă a catenei grele sau a catenei uşoare (de exemplu, cuprinzând cel puţin un CH1, balama1, balama2, balama3, balama4, CH2 sau CH3 sau fragment al acestora, cuprinzând în plus, opţional, cel puţin o substituţie, inserţie sau ştergere), sau orice porţiune a acestora, care poate fi încorporată într-un anticorp. Un anticorp poate include sau poate fi derivat din orice mamifer, cum ar fi, dar fără a se limita la, un om, un şoarece, un iepure, un şobolan, un rozător, o primată sau orice combinaţie a acestora şi altele asemenea.

[0100] Anticorpii izolaţi utilizaţi în metoda prezentei dezvăluiri cuprind secvenţele de aminoacizi de anticorpi dezvăluite în prezentul document, codificate de orice polinucleotidă adecvată, sau orice anticorp izolat sau preparat. Preferabil, anticorpul uman sau fragmentul de legare la antigen se leagă de IL-23 uman şi, astfel, neutralizează parţial sau în mare parte cel puţin o activitate biologică a proteinei. Un anticorp sau o porţiune sau o variantă specificată a acestuia, care neutralizează parţial sau, preferabil, în mare parte cel puţin o activitate biologică a cel puţin unei proteine IL-23 sau a unui fragment al acesteia, poate lega proteina sau fragmentul şi, astfel, poate inhiba activităţile mediate prin legarea IL-23 la receptorul IL-23 sau prin alte mecanisme dependente sau mediate de IL-23. Aşa cum este utilizat în prezentul document, termenul „anticorp neutralizant» se referă la un anticorp care poate inhiba o activitate dependentă de IL-23 cu aproximativ 20-120 %, preferabil cu cel puţin aproximativ 10, 20, 30, 40, 50, 55, 60, 65, 70, 75, 80, 85, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100 % sau mai mult, în funcţie de test. Capacitatea unui anticorp anti-IL-23 de a inhiba o activitate dependentă de IL-23 este preferabil evaluată prin cel puţin un test adecvat pentru proteina IL-23 sau pentru receptor, aşa cum este descris în prezentul document şi/sau aşa cum este cunoscut în domeniu. Un anticorp uman poate fi din orice clasă (IgG, IgA, IgM, IgE, IgD etc.) sau izotip şi poate include o catenă uşoară kappa sau lambda. Uneori, anticorpul uman cuprinde o catenă grea IgG sau un fragment definit, de exemplu, cel puţin unul dintre izotipuri, IgG1, IgG2, IgG3 sau IgG4 (de exemplu, γ1, γ2, γ3, γ4). Anticorpii de acest tip pot fi preparaţi prin utilizarea unui şoarece transgenic sau a unui alt mamifer transgenic non-uman care cuprinde cel puţin o transgenă a catenei uşoare umane (de exemplu, IgG, IgA şi IgM), aşa cum este descris în prezentul document şi/sau aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii. Într-un exemplu de realizare, anticorpul uman anti-IL-23 cuprinde o catenă grea de tip IgG1.

[0101] Un anticorp se leagă de cel puţin un epitop specificat, specific pentru cel puţin o proteină, subunitate, fragment, porţiune IL-23 sau orice combinaţie a acestora. Cel puţin un epitop poate cuprinde cel puţin o regiune de legare a anticorpilor care cuprinde cel puţin o porţiune a proteinei, epitop care este preferabil compus din cel puţin o porţiune extracelulară, solubilă, hidrofilă, externă sau citoplasmatică a proteinei.

[0102] În general, anticorpul uman sau fragmentul de legare la antigen va cuprinde o regiune de legare la antigen care cuprinde cel puţin o regiune de determinare a complementarităţii umane (CDR1, CDR2 şi CDR3) sau o variantă a cel puţin unei regiuni variabile a catenei grele şi cel puţin o regiune de determinare a complementarităţii umane (CDR1, CDR2 şi CDR3) sau o variantă a cel puţin unei regiuni variabile a catenei uşoare. Secvenţele CDR pot fi derivate din secvenţe ale liniei germinale umane sau pot corespunde îndeaproape secvenţelor liniei germinale. De exemplu, pot fi utilizate CDR-urile dintr-o bibliotecă sintetică derivată din CDR-urile non-umane originale. Aceste CDR-uri pot fi formate prin încorporarea de substituţii conservatoare din secvenţa neumană iniţială. Uneori, anticorpul sau porţiunea sau varianta de legare la antigen poate avea o regiune de legare la antigen care cuprinde cel puţin o porţiune din cel puţin un CDR al catenei uşoare (adică, CDR1, CDR2 şi/sau CDR3) având secvenţa de aminoacizi a CDR-urilor 1, 2 şi/sau 3 corespunzătoare.

[0103] Astfel de anticorpi pot fi preparaţi prin unirea chimică a diferitelor porţiuni (de exemplu, CDR-uri, cadru) ale anticorpului folosind tehnici convenţionale, prin prepararea şi exprimarea uneia (adică, una sau mai multe) molecule de acid nucleic care codifică anticorpul utilizând tehnici convenţionale de tehnologie ADN recombinant sau prin utilizarea oricărei alte metode adecvate.

[0104] Anticorpul specific anti-IL-23 poate cuprinde cel puţin una dintre regiunile variabile ale catenei grele sau uşoare, având o secvenţă de aminoacizi definită. De exemplu, uneori, anticorpul anti-IL-23 cuprinde cel puţin una dintre cel puţin o regiune variabilă a catenei grele, având opţional secvenţa de aminoacizi cu NR. ID. SECV.:106 şi/sau cel puţin o regiune variabilă a catenei uşoare, având opţional secvenţa de aminoacizi cu NR. ID. SECV.: 116. Anticorpii care se leagă de IL-23 uman şi care cuprind o regiune variabilă definită a catenei grele sau uşoare pot fi preparaţi folosind metode adecvate, cum ar fi afişarea pe fagi (Katsube, Y., et al., Int J Mol. Med, 1(5):863-868 (1998)) sau metode care utilizează animale transgenice, aşa cum sunt cunoscute în domeniu şi/sau aşa cum sunt descrise în prezentul document. De exemplu, un şoarece transgenic, care cuprinde o transgenă a catenei grele al imunoglobulinei umane rearanjată funcţional şi o transgenă care cuprinde ADN dintr-un loc al catenei uşoare al imunoglobulinei umane care poate fi rearanjat în mod funcţional, poate fi imunizat cu IL-23 uman sau un fragment al acestuia pentru a induce producerea de anticorpi. Dacă se doreşte, celulele producătoare de anticorpi pot fi izolate şi hibridoamele sau alte celule producătoare de anticorpi imortalizate pot fi preparate astfel cum este descris în prezentul document şi/sau astfel cum este cunoscut în stadiul tehnicii. În mod alternativ, anticorpul, porţiunea specificată sau varianta pot fi exprimate utilizând acidul nucleic de codificare sau o porţiune a acestuia într-o celulă gazdă adecvată.

[0105] De asemenea, în prezentul document sunt dezvăluiţi anticorpi, fragmente de legare la antigen, catene de imunoglobulină şi CDR-uri care cuprind aminoacizi într-o secvenţă care este în mare parte aceeaşi cu o secvenţă de aminoacizi descrisă în prezentul document. Preferabil, astfel de anticorpi sau fragmente de legare la antigen şi anticorpii care cuprind astfel de catene sau CDR-uri pot lega IL-23 uman cu afinitate ridicată (de exemplu, KD mai mic sau egal cu aproximativ 10-9 M). Secvenţele de aminoacizi care sunt în mare parte aceleaşi cu secvenţele descrise în prezentul document includ secvenţe care cuprind substituţii conservative de aminoacizi, precum şi ştergeri şi/sau inserţii de aminoacizi. O substituţie conservatoare de aminoacid se referă la înlocuirea unui prim aminoacid cu un al doilea aminoacid care are proprietăţi chimice şi/sau fizice (de exemplu, sarcină, structură, polaritate, hidrofobicitate/hidrofilicitate) similare cu cele ale primului aminoacid. Substituţiile conservatoare includ, fără limitare, înlocuirea unui aminoacid cu altul din următoarele grupe: lizină (K), arginină (R) şi histidină (H); aspartat (D) şi glutamat (E); asparagină (N), glutamină (Q), serină (S), treonină (T), tirozină (Y), K, R, H, D şi E; alanină (A), valină (V), leucină (L), izoleucină (I), prolină (P), fenilalanină (F), triptofan (W), metionină (M), cisteină (C) şi glicină (G); F, W şi Y; C, S şi T.

[0106] Coduri de aminoacizi

[0107] Aminoacizii care alcătuiesc anticorpii anti-IL-23 sunt adesea abreviaţi. Denumirile aminoacizilor pot fi indicate prin desemnarea aminoacidului prin codul său dintr-o singură literă, codul său din trei litere, numele sau codonul (codonii) din trei nucleotide, aşa cum este bine înţeles în stadiul tehnicii (a se vedea Alberts, B., et al., Molecular Biology of The Cell, ediţia a treia, Garland Publishing, Inc., New York, 1994):

COD CU O SINGURĂ LITERĂ

COD CU TREI LITERE

DENUMIRE

TREI CODONI DE NUCLEOTIDE

A

Ala

Alanină

GCA, GCC, GCG, GCU

C

Cys

Cisteină

UGC, UGU

D

Asp

Acid aspartic

GAC, GAU

E

Glu

Acid glutamic

GAA, GAG

F

Phe

Fenilalanină

UUC, UUU

G

Gly

Glicină

GGA, GGC, GGG, GGU

H

Lui

Histidină

CAC, CAU

I

Ile

Izoleucină

AUA, AUC, AUU

K

Lis

Lizină

AAA, AAG

L

Leu

Leucină

UUA, UUG, CUA, CUC, CUG, CUU

M

Întâlnit

Metionină

AUG

N

Asn

Asparagină

AAC, AAU

P

Pro

Prolină

CCA, CCC, CCG, CCU

Q

Gln

Glutamină

CAA, CAG

R

Arg

Arginină

AGA, AGG, CGA, CGC, CGG, CGU

S

Ser

Serină

AGC, AGU, UCA, UCC, UCG, UCU

T

Thr

Treonină

ACA, ACC, ACG, ACU

V

Val

Valină

GUA, GUC, GUG, GUU

W

Trp

Triptofan

UGG

Y

Tyr

Tirozină

UAC, UAU

[0109] Un anticorp anti-IL-23 dezvăluit în prezenta descriere poate include una sau mai multe substituţii, ştergeri sau adăugiri de aminoacizi, fie provenite din mutaţii naturale, fie din manipulare umană, aşa cum este specificat în prezentul document.

[0110] Numărul de substituţii de aminoacizi care ar fi făcute de un specialist în domeniu depinde de mulţi factori, inclusiv de cei descrişi mai sus. În general, numărul de substituţii, inserţii sau ştergeri de aminoacizi pentru orice anticorp, fragment sau variantă anti-IL-23 dat nu va fi mai mare de 40, 30, 20, 19, 18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, cum ar fi 1-30 sau orice interval sau valoare cuprinsă între acestea, astfel cum este specificat în prezentul document.

[0111] Aminoacizii dintr-un anticorp specific anti-IL-23 care sunt esenţiali pentru funcţie pot fi identificaţi prin metode cunoscute în domeniu, cum ar fi mutageneza direcţionată la loc sau mutageneza cu scanare alanină (de exemplu, Ausubel, supra, capitolele 8, 15; Cunningham şi Wells, Science 244:1081-1085 (1989)). Această ultimă procedură introduce mutaţii unice de alanină la fiecare reziduu din moleculă. Moleculele mutante rezultate sunt apoi testate pentru activitate biologică, cum ar fi, dar fără a se limita la, cel puţin o activitate de neutralizare a IL-23. Locurile care sunt critice pentru legarea anticorpilor pot fi, de asemenea, identificate prin analiza structurală, cum ar fi cristalizarea, rezonanţa magnetică nucleară sau marcarea prin fotoafinitate (Smith et al., J. Mol. Biol. 224:899-904 (1992) şi de Vos et al., Science 255:306-312 (1992)).

[0112] Anticorpii anti-IL-23 pot include, dar nu se limitează la, cel puţin o porţiune, secvenţă sau combinaţie selectată de la 5 la toţi aminoacizii contigui din cel puţin unul dintre NR. ID. SECV.: 5, 20, 44, 50, 56 şi 73.

[0113] Anticorpii IL-23 sau porţiuni sau variante specificate pot include, dar nu se limitează la, cel puţin o porţiune, secvenţă sau combinaţie selectată dintre cel puţin 3-5 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus; 5-17 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus, 5-10 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus, 5-11 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus, 5-7 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus; 5-9 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV. de mai sus.

[0114] Un anticorp anti-IL-23 poate cuprinde, opţional, în plus, o polipeptidă care constă din cel puţin unul dintre 70-100 % din 5, 17, 10, 11, 7, 9, 119 sau 108 aminoacizi contigui cu NR. ID. SECV de mai sus. Uneori, secvenţa de aminoacizi a unei catene de imunoglobulină sau a unei porţiuni a acestuia (de exemplu, regiune variabilă, CDR) prezintă o identitate de aproximativ 70-100 % (de exemplu, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100 sau orice interval sau valoare cuprinsă între acestea) cu secvenţa de aminoacizi a catenei corespunzătoare cu cel puţin unul dintre NR. ID. SECV. de mai sus. De exemplu, secvenţa de aminoacizi a unei regiuni variabile a catenei uşoare poate fi comparată cu secvenţa cu NR. ID. SECV. de mai sus, sau secvenţa de aminoacizi a unui CDR3 al unei catene grele poate fi comparată cu NR. ID. SECV. de mai sus. Preferabil, identitatea aminoacizilor de 70-100 % (adică 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100 sau orice interval sau valoare cuprinsă între acestea) este determinată utilizând un algoritm computerizat adecvat, aşa cum este cunoscut în stadiul tehnicii.

[0115] „Identitatea», aşa cum este cunoscută în domeniu, este o relaţie între două sau mai multe secvenţe polipeptidice sau două sau mai multe secvenţe polinucleotidice, determinată prin compararea secvenţelor. În domeniu, „identitate» înseamnă, de asemenea, gradul de similaritate a secvenţei dintre secvenţe polipeptidice sau polinucleotidice, determinat prin potrivirea dintre şirurile unor astfel de secvenţe. „Identitatea» şi „similitudinea» pot fi calculate cu uşurinţă prin metode cunoscute, inclusiv, dar fără a se limita la cele descrise în Computational Molecular Biology, Lesk, A. M., ed., Oxford University Press, New York, 1988; Biocomputing: Informatics and Genome Projects, Smith, D. W., ed., Academic Press, New York, 1993; Computer Analysis of Sequence Data, Partea I, Griffin, A. M., şi Griffin, H. G., eds., Humana Press, New Jersey, 1994; Sequence Analysis in Molecular Biology, von Heinje, G., Academic Press, 1987; şi Sequence Analysis Primer, Gribskov, M. şi Devereux, J., eds., M Stockton Press, New York, 1991; şi Carillo, H., şi Lipman, D., Siam J. Applied Math., 48:1073 (1988). În plus, valorile pentru identitatea procentuală pot fi obţinute din aliniamentele secvenţelor de aminoacizi şi nucleotide generate utilizând setările implicite pentru componenta AlignX a Vector NTI Suite 8.0 (Informax, Frederick, MD).

[0116] Metodele preferate pentru determinarea identităţii sunt concepute pentru a oferi cea mai mare potrivire între secvenţele testate. Metodele de determinare a identităţii şi similitudinii sunt codificate în programe de calculator disponibile public. Metodele preferate de programe de calculator pentru determinarea identităţii şi similarităţii între două secvenţe includ, dar nu se limitează la, pachetul de programe GCG (Devereux, J., et al., Nucleic Acids Research 12(1): 387 (1984)), BLASTP, BLASTN şi FASTA (Atschul, S. F. et al., J. Molec. Biol. 215:403-410 (1990)). Programul BLAST X este disponibil public de la NCBI şi alte surse (BLAST Manual, Altschul, S., et al., NCBINLM NIH Bethesda, Md. 20894: Altschul, S., et al., J. Mol. Biol. 215:403-410 (1990). Algoritmul bine-cunoscut Smith Waterman poate fi, de asemenea, utilizat pentru a determina identitatea.

[0117] Parametrii preferaţi pentru compararea secvenţei polipeptidice includ următoarele: (1) Algoritm: Needleman şi Wunsch, J. Mol Biol. 48:443-453 (1970) Matrice de comparaţie: BLOSSUM62 de la Hentikoff şi Hentikoff, Proc. Natl. Acad. Sci, SUA. 89:10915-10919 (1992).

[0118] Penalizare pentru decalaj: 12

[0119] Penalizare pentru lungimea decalajului: 4

[0120] Un program util cu aceşti parametri este disponibil public ca programul de decalaj de la Genetics Computer Group, Madison Wis. Parametrii menţionaţi mai sus sunt parametrii implicaţi pentru comparaţiile secvenţelor peptidice (fără penalizare pentru decalajele terminale).

[0121] Parametrii preferaţi pentru compararea polinucleotidelor includ următoarele:

[0122] (1) Algoritm: Needleman şi Wunsch, J. Mol Biol. 48:443-453 (1970).

[0123] Matrice de comparaţie: potriviri = +10, nepotriviri = 0

[0124] Penalizare pentru decalaj: 50

[0125] Penalizare pentru lungimea decalajului: 3

[0126] Disponibil sub formă de: Programul de decalaj de la Genetics Computer Group, Madison Wis. Aceştia sunt parametrii impliciţi pentru compararea secvenţelor de acizi nucleici.

[0127] Cu titlu de exemplu, o secvenţă de polinucleotide poate fi identică cu o altă secvenţă, adică 100 % identică, sau poate include până la un anumit număr întreg de modificări de nucleotide în comparaţie cu secvenţa de referinţă. Astfel de modificări sunt selectate din grupa care constă din cel puţin o ştergere, substituţie, inclusiv tranziţie şi transversiune, sau inserţie de nucleotide, iar modificările pot apărea la poziţiile terminale 5' sau 3' ale secvenţei de nucleotide de referinţă sau oriunde între aceste poziţii terminale, intercalate fie individual între nucleotidele din secvenţa de referinţă, fie în unul sau mai multe grupe contigue din secvenţa de referinţă. Numărul de modificări ale nucleotidelor este determinat prin înmulţirea numărului total de nucleotide din secvenţă cu procentul numeric al identităţii procentuale respective (împărţit la 100) şi scăderea acelui produs din numărul total de nucleotide din secvenţă, sau:

[0128] n.sub.n.ltorsim.x.sub.n -(x.sub.n.y),

[0129] în care n.sub.n este numărul de modificări ale nucleotidelor, x.sub.n este numărul total de nucleotide din secvenţă, iar y este, de exemplu, 0,70 pentru 70 %, 0,80 pentru 80 %, 0,85 pentru 85 %, 0,90 pentru 90 %, 0,95 pentru 95 % etc. şi în care orice produs neîntreg dintre x.sub.n şi y este rotunjit în jos la cel mai apropiat număr întreg înainte de a fi scăzut din x.sub.n.

[0130] Modificările unei secvenţe de polinucleotidă care codifică NR. ID. SECV de mai sus pot crea mutaţii fără sens, cu sens incorect sau care alterează cadrul de citire în această secvenţă de codificare şi, prin urmare, pot modifica polipeptida codificată de polinucleotidă în urma unor astfel de modificări. În mod similar, o secvenţă polipeptidică poate fi identică cu secvenţa de referinţă a NR. ID. SECV. de mai sus, adică să fie 100 % identică, sau poate include până la un anumit număr întreg de modificări ale aminoacizilor în comparaţie cu secvenţa de referinţă, astfel încât procentul de identitate să fie mai mic de 100 %. Astfel de modificări sunt selectate din grupa care constă din cel puţin o ştergere de aminoacid, substituţie, inclusiv substituţie conservatoare şi non-conservatoare, sau inserţie, şi în care modificările pot apărea la poziţiile amino- sau carboxi-terminale ale secvenţei polipeptidice de referinţă sau oriunde între aceste poziţii terminale, intercalate fie individual între aminoacizii din secvenţa de referinţă, fie în unul sau mai multe grupe contigue din secvenţa de referinţă. Numărul de modificări ale aminoacizilor pentru un anumit procent de identitate se determină prin înmulţirea numărului total de aminoacizi din NR. ID. SECV de mai sus cu procentul numeric al identităţii respective (împărţit la 100) şi apoi scăderea acelui produs din numărul total de aminoacizi cu NR. ID. SECV de mai sus, sau:

[0131] n.sub.a.ltorsim.x.sub.a -(x.sub.a.y),

[0132] în care n.sub.a este numărul de modificări ale aminoacizilor, x.sub.a este numărul total de aminoacizi din NR. ID. SECV de mai sus, iar y este, de exemplu, 0,70 pentru 70 %, 0,80 pentru 80 %, 0,85 pentru 85 % etc. şi în care orice produs neîntreg al x.sub.a şi y este rotunjit în jos la cel mai apropiat număr întreg înainte de a fi scăzut din x.sub.a.

[0133] Secvenţe exemplare şi porţiuni ale regiunilor variabile ale catenei grele şi ale catenei uşoare sunt incluse în NR. ID. SECV. de mai sus. Anticorpii dezvăluiţi în prezentul document, sau variantele specificate ale acestora, pot cuprinde orice număr de reziduuri de aminoacizi contigue dintr-un anticorp dezvăluit în prezentul document, unde acel număr este selectat din grupa de numere întregi care constă din 10-100 % din numărul de reziduuri contigue dintr-un anticorp anti-IL-23. Opţional, această sub-secvenţă de aminoacizi contigui are cel puţin aproximativ 10, 20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90, 100, 110, 120, 130, 140, 150, 160, 170, 180, 190, 200, 210, 220, 230, 240, 250 sau mai mulţi aminoacizi în lungime sau orice interval sau valoare cuprinsă între acestea. În plus, numărul de astfel de sub-secvenţe poate fi orice număr întreg selectat din grupa de la 1 la 20, cum ar fi cel puţin 2, 3, 4 sau 5.

[0134] După cum vor aprecia specialiştii în domeniu, anticorpii activi din punct de vedere biologic au o activitate specifică de cel puţin 20 %, 30 % sau 40 % şi, preferabil, de cel puţin 50 %, 60 % sau 70 % şi, cel mai preferabil, de cel puţin 80 %, 90 % sau 95 %-100 % sau mai mult (incluzând, fără limitare, până la de 10 ori activitatea specifică) a celui al anticorpului nativ (non-sintetic), endogen sau înrudit şi cunoscut. Metodele de testare şi cuantificare a măsurilor activităţii enzimatice şi specificităţii substratului sunt bine cunoscute de către specialiştii în domeniu.

[0135] De asemenea, sunt dezvăluiţi în prezentul document anticorpi umani şi fragmente de legare la antigen, aşa cum sunt descrise în prezentul document, care sunt modificate prin ataşarea covalentă a unei componente organice. O astfel de modificare poate produce un anticorp sau un fragment de legare la antigen cu proprietăţi farmacocinetice îmbunătăţite (de exemplu, timp de înjumătăţire serică in vivo crescut). Fragmentul organic poate fi o grupă polimerică hidrofilă liniară sau ramificată, o grupă de acid gras sau o grupă ester de acid gras. Uneori, grupa polimerică hidrofilă poate avea o greutate moleculară de la aproximativ 800 la aproximativ 120.000 Daltoni şi poate fi un polialcanglicol (de exemplu, polietilenglicol (PEG), polipropilenglicol (PPG)), polimer de carbohidrat, polimer de aminoacid sau polivinilpirolidonă, iar grupa de acid gras sau ester de acid gras poate cuprinde de la aproximativ opt la aproximativ patruzeci de atomi de carbon.

[0136] Anticorpii modificaţi şi fragmentele de legare la antigen pot cuprinde una sau mai multe grupe organice care sunt legate covalent, direct sau indirect, de anticorp. Fiecare fracţiune organică legată de un anticorp sau de un fragment de legare la antigen dezvăluit în prezentul document poate fi, în mod independent, o grupă polimerică hidrofilă, o grupă de acid gras sau o grupă de ester de acid gras. Aşa cum este utilizat în prezentul document, termenul „acid gras» include acizi mono-carboxilici şi acizi di-carboxilici. O „grupă polimerică hidrofilă», aşa cum este utilizată în prezentul document, se referă la un polimer organic care este mai solubil în apă decât în octan. De exemplu, polilizina este mai solubilă în apă decât în octan. Astfel, este dezvăluit un anticorp modificat prin ataşarea covalentă a polilizinei. Polimerii hidrofili adecvaţi pentru modificarea anticorpilor pot fi liniari sau ramificaţi şi includ, de exemplu, polialcani glicoli (de exemplu, PEG, monometoxi-polietilen glicol (mPEG), PPG şi altele asemenea), carbohidraţi (de exemplu, dextran, celuloză, oligozaharide, polizaharide şi altele asemenea), polimeri de aminoacizi hidrofili (de exemplu, polilizină, poliarginină, poliaspartat şi altele asemenea), oxizi de polialcan (de exemplu, oxid de polietilenă, oxid de polipropilenă şi altele asemenea) şi pirolidonă de polivinil. Preferabil, polimerul hidrofil care modifică un anticorp dezvăluit în prezentul document are o greutate moleculară de la aproximativ 800 la aproximativ 150.000 Daltoni ca entitate moleculară separată. De exemplu, pot fi utilizate PEG5000 şi PEG20.000, în care indicele este masa moleculară medie a polimerului în Daltoni. Grupa polimerică hidrofilă poate fi substituită cu de la una la aproximativ şase grupe alchil, acizi graşi sau esteri de acizi graşi. Polimerii hidrofili care sunt substituiţi cu o grupă de acid gras sau de ester de acid gras pot fi preparaţi prin utilizarea unor metode adecvate. De exemplu, un polimer care cuprinde o grupă amină poate fi cuplat la un carboxilat al acidului gras sau al esterului de acid gras, iar un carboxilat activat (de exemplu, activat cu N, N-carbonil diimidazol) pe un acid gras sau ester de acid gras poate fi cuplat la o grupă hidroxil pe un polimer.

[0137] Acizii graşi şi esterii acizilor graşi adecvaţi pentru modificarea anticorpilor pot fi saturaţi sau pot conţine una sau mai multe unităţi de nesaturare. Acizii graşi care sunt adecvaţi pentru modificarea anticorpilor includ, de exemplu, n-dodecanoat (C12, laurat), n-tetradecanoat (C14, miristat), n-octadecanoat (C18, stearat), n-eicosanoat (C20, arahidat), n-docosanoat (C22, behenat), n-triacontanoat (C30), n-tetracontanoat (C40), cis-Δ9-octadecanoat (C18, oleat), toţi cis-Δ5,8,11,14-eicosatetraenoaţi (C20, arahidonaţi), acid octanedioic, acid tetradecandioic, acid octadecandioic, acid docosanedioic şi altele asemenea. Printre esterii adecvaţi ai acizilor graşi se numără monoesterii acizilor dicarboxilici care includ o grupă alchil inferioară liniară sau ramificată. Grupa alchil inferioară poate cuprinde de la unu la aproximativ doisprezece, preferabil de la unu la aproximativ şase atomi de carbon.

[0138] Anticorpii umani modificaţi şi fragmentele de legare la antigen pot fi preparaţi utilizând metode adecvate, cum ar fi prin reacţie cu unul sau mai mulţi agenţi de modificare. Un „agent de modificare», aşa cum este utilizat termenul în prezentul document, se referă la o grupă organică adecvată (de exemplu, polimer hidrofil, acid gras, ester de acid gras) care cuprinde o grupă de activare. O „grupă de activare» este o fracţiune chimică sau o grupă funcţională care poate, în condiţii adecvate, să reacţioneze cu o a doua grupă chimică, formând astfel o legătură covalentă între agentul de modificare şi a doua grupă chimică. De exemplu, grupele de activare reactive cu amină includ grupe electrofile, cum ar fi tosilatul, mezilatul, halo (cloro, bromo, fluoro, iodo), esterii N-hidroxisuccinimidilici (NHS) şi altele asemenea. Grupele de activare care pot reacţiona cu tiolii includ, de exemplu, maleimidă, iodoacetil, acrilolil, disulfide de piridil, tio de acid 5-tiol-2-nitrobenzoic (TNB-tiol) şi altele asemenea. O grupă funcţională aldehidă poate fi cuplată la molecule care conţin grupe de tip amină sau hidrazidă, iar o grupă de tip azidă poate reacţiona cu o grupă de fosfor trivalentă pentru a forma legături de fosforamidat sau fosforimidă. Metode adecvate pentru introducerea grupelor de activare în molecule sunt cunoscute în domeniu (a se vedea, de exemplu, Hermanson, G. T., Bioconjugate Techniques, Academic Press: San Diego, CA (1996)). O grupare de activare poate fi legată direct de gruparea organică (de exemplu, polimer hidrofil, acid gras, ester de acid gras), sau printr-o fracţiune de linker, de exemplu, o grupă divalentă C1-C12 în care unul sau mai mulţi atomi de carbon pot fi înlocuiţi cu un heteroatom, cum ar fi oxigen, azot sau sulf. Fracţiunile de tip linker adecvate includ, de exemplu, tetraetilenglicol, -(CH2)3-, -NH-(CH2)6-NH-, -(CH2)2-NH- şi -CH2-O-CH2-CH2-O-CH2-CH2-O-CH-NH-. Agenţii de modificare care cuprind o fracţiune linker pot fi produşi, de exemplu, prin reacţia unei mono-Boc-alchildiamine (de exemplu, mono-Boc-etilendiamină, mono-Boc-diaminohexan) cu un acid gras în prezenţa 1-etil-3-(3-dimetilaminopropil)carbodiimidei (EDC) pentru a forma o legătură amidică între amina liberă şi carboxilatul acidului gras. Grupa protectoare Boc poate fi îndepărtată din produs prin tratare cu acid trifluoroacetic (TFA) pentru a expune o amină primară care poate fi cuplată la un alt carboxilat, aşa cum este descris, sau poate reacţiona cu anhidridă maleică, iar produsul rezultat ciclizat pentru a produce un derivat maleimido activat al acidului gras. (A se vedea, de exemplu, Thompson et al., WO 92/16221)

[0139] Anticorpii modificaţi pot fi produşi prin reacţia unui anticorp uman sau a unui fragment de legare la antigen cu un agent de modificare. De exemplu, fragmentele organice pot fi legate de anticorp într-o manieră nespecifică locului prin utilizarea unui agent de modificare reactiv la amină, de exemplu, un ester NHS al PEG. Anticorpii umani modificaţi sau fragmentele de legare la antigen pot fi, de asemenea, preparaţi prin reducerea legăturilor de disulfură (de exemplu, legături de disulfură intracatenare) ale unui anticorp sau fragment de legare la antigen. Anticorpul redus sau fragmentul de legare la antigen poate reacţiona apoi cu un agent de modificare reactiv la tiol pentru a produce anticorpul modificat. Anticorpii umani modificaţi şi fragmentele de legare la antigen care cuprind o fracţiune organică ce este legată de locuri specifice ale unui anticorp pot fi preparaţi folosind metode adecvate, cum ar fi proteoliza inversă (Fisch et al., Bioconjugate Chem., 3:147-153 (1992); Werlen et al., Bioconjugate Chem., 5:411-417 (1994); Kumaran et al., Protein Sci. 6(10):2233-2241 (1997); Itoh et al., Bioorg. Chem., 24(1): 59-68 (1996); Capellas et al., Biotechnol. Bioeng., 56(4):456-463 (1997)), şi metodele descrise în Hermanson, G. T., Bioconjugate Techniques, Academic Press: San Diego, CA (1996).

[0140] Metoda prezentei invenţii utilizează, de asemenea, o compoziţie de anticorp anti-IL-23 care cuprinde guselkumab şi cel puţin unul, cel puţin doi, cel puţin trei, cel puţin patru, cel puţin cinci sau mai mulţi anticorpi anti-IL-23 ai acestuia, aşa cum este descris în prezentul document şi/sau aşa cum este cunoscut în domeniu, care sunt prezenţi într-o compoziţie, amestec sau formă nenaturală. Astfel de compoziţii cuprind compoziţii care nu apar în mod natural, care cuprind guselkumab şi cel puţin o variantă de lungime completă, cu ştergere la terminaţia C şi/sau N, domeniu, fragment sau variantă specificată a secvenţei de aminoacizi a anticorpului anti-IL-23, selectată din grupa formată din 70-100 % dintre aminoacizii contigui cu NR. ID. SECV de mai sus sau fragmente, domenii sau variante specificate ale acestora. Compoziţiile preferate de anticorpi anti-IL-23 includ guselkumab şi cel puţin un anticorp cu lungime completă, fragment, domeniu sau variantă, drept cel puţin o porţiune care conţine CDR sau LBP din secvenţa de anticorp anti-IL-23 descrisă în prezentul document, de exemplu, 70-100 % dintre NR. ID. SECV de mai sus sau fragmente, domenii sau variante specificate ale acestora. Compoziţii suplimentare preferate cuprind, de exemplu, guselkumab şi 40-99 % din cel puţin unul dintre 70-100 % dintre NR. ID. SECV de mai sus, etc., sau fragmente, domenii sau variante specificate ale acestora. Astfel de procente de compoziţie sunt în greutate, volum, concentraţie, molaritate sau molalitate, ca soluţii lichide sau uscate, amestecuri, suspensii, emulsii, particule, pulbere sau coloizi, aşa cum sunt cunoscute în domeniu sau aşa cum sunt descrise în prezentul document.

[0141] Compoziţii de anticorpi care cuprind ingrediente terapeutice active suplimentare

[0142] Compoziţiile de anticorpi utilizate în metoda invenţiei pot cuprinde, opţional, în plus, o cantitate eficace din cel puţin un compus sau o proteină selectată dintre cel puţin unul dintre un medicament antiinfecţios, un medicament pentru sistemul cardiovascular (CV), un medicament pentru sistemul nervos central (SNC), un medicament pentru sistemul nervos autonom (SNA), un medicament pentru tractul respirator, un medicament pentru tractul gastrointestinal (GI), un medicament hormonal, un medicament pentru echilibrul fluidelor sau electroliţilor, un medicament hematologic, un antineoplazic, un medicament pentru imunomodulare, un medicament oftalmic, otic sau nazal, un medicament topic, un medicament nutriţional sau altele asemenea. Astfel de medicamente sunt bine-cunoscute în domeniu, inclusiv formulele, indicaţiile, dozarea şi administrarea pentru fiecare medicament prezentat în prezentul document (a se vedea, de exemplu, Nursing 2001 Handbook of Drugs, ediţia 21, Springhouse Corp., Springhouse, PA, 2001; Health Professional's Drug Guide 2001, ed., Shannon, Wilson, Stang, Prentice-Hall, Inc, Upper Saddle River, NJ; Pharmcotherapy Handbook, Wells et al., ed., Appleton & Lange, Stamford, CT).

[0143] Ca exemplu de medicament care pot fi combinat cu anticorpii pentru metoda prezentei invenţii, medicamentul antiinfecţios poate fi cel puţin unul selectat dintre amebicide sau cel puţin un antiprotozoar, antihelmintice, antifungice, antimalarice, antituberculotice sau cel puţin un antileprotic, aminoglicozide, peniciline, cefalosporine, tetracicline, sulfonamide, fluorochinolone, antivirale, antiinfecţioase macrolide şi diverse antiinfecţioase. Medicamentul hormonal poate fi cel puţin unul selectat dintre corticosteroizi, androgeni sau cel puţin un steroid anabolic, estrogen sau cel puţin un progestativ, gonadotropină, medicament antidiabetic sau cel puţin un glucagon, hormon tiroidian, antagonist al hormonului tiroidian, hormon hipofizar şi medicament asemănător paratiroidei. Cel puţin o cefalosporină poate fi cel puţin una selectată dintre cefaclor, cefadroxil, cefazolin sodiu, cefdinir, clorhidrat de cefepimă, cefiximă, cefmetazol sodiu, cefonicid sodiu, cefoperazonă sodiu, cefotaximă sodiu, cefotetan disodiu, cefoxitin sodiu, cefpodoximă proxetil, cefprozil, ceftazidimă, ceftibuten, ceftizoximă sodiu, ceftriaxonă sodiu, cefuroximă axetil, cefuroximă sodiu, clorhidrat de cefalexină, monohidrat de cefalexină, cefradină şi loracarbef.

[0144] Cel puţin un corticosteroid poate fi cel puţin unul selectat dintre betametazonă, acetat de betametazonă, fosfat de sodiu betametazonă, acetat de cortizon, dexametazonă, acetat de dexametazonă, fosfat de sodiu dexametazonă, acetat de fludrocortizon, hidrocortizon, acetat de hidrocortizon, cipionat de hidrocortizon, fosfat de sodiu hidrocortizon, succinat de sodiu hidrocortizon, metilprednisolon, acetat de metilprednisolon, succinat de sodiu metilprednisolon, prednisolon, acetat de prednisolon, fosfat de sodiu prednisolon, tebutat de prednisolon, prednison, triamcinolon, acetonid de triamcinolon şi diacetat de triamcinolon. Cel puţin un androgen sau steroid anabolizant poate fi cel puţin unul selectat dintre danazol, fluoximesteron, metiltestosteron, nandrolon decanoat, nandrolon fenpropionat, testosteron, cipionat de testosteron, enantat de testosteron, propionat de testosteron şi sistem transdermic cu testosteron.

[0145] Cel puţin un imunosupresor poate fi cel puţin unul selectat dintre azatioprină, basiliximab, ciclosporină, daclizumab, imunoglobină de limfocite, muromonab-CD3, micofenolat mofetil, clorhidrat de micofenolat mofetil, sirolimus şi tacrolimus.

[0146] Cel puţin un antiinfecţios local poate fi cel puţin unul selectat dintre aciclovir, amfotericină B, cremă cu acid azelaic, bacitracină, nitrat de butoconazol, fosfat de clindamicină, clotrimazol, nitrat de econazol, eritromicină, sulfat de gentamicină, ketoconazol, acetat de mafenidină, metronidazol (topic), nitrat de miconazol, mupirocină, clorhidrat de naftifină, sulfat de neomicină, nitrofurazonă, nistatină, sulfadiazină de argint, clorhidrat de terbinafină, terconazol, clorhidrat de tetraciclină, tioconazol şi tolnaftat. Cel puţin un scabicid sau pediculicid poate fi cel puţin unul selectat dintre crotamiton, lindan, permetrin şi piretrină. Cel puţin un corticosteroid topic poate fi cel puţin unul selectat dintre dipropionatul de betametazonă, valeratul de betametazonă, propionatul de clobetasol, desonida, dezoximetazona, dexametazona, fosfatul de sodiu de dexametazonă, diacetatul de diflorazonă, acetonida de fluocinolon, fluocinonid, flurandrenolid, propionatul de fluticazonă, halcionid, hidrocortizon, acetatul de hidrocortizon, butiratul de hidrocortizon, valeratul de hidrocortizon, furoatul de mometazonă şi acetonida de triamcinolonă. (A se vedea, de exemplu, pp. 1098-1136 din Nursing 2001 Drug Handbook.)

[0147] Compoziţiile de anticorpi anti-IL-23 pot cuprinde în plus cel puţin una din orice cantitate adecvată şi eficace dintr-o compoziţie sau compoziţie farmaceutică care cuprinde cel puţin un anticorp anti-IL-23 contactat sau administrat unei celule, unui ţesut, organ, animal sau pacient care are nevoie de o astfel de modulare, tratament sau terapie, opţional cuprinzând în plus cel puţin una selectată dintre cel puţin un antagonist TNF (de exemplu, dar fără a se limita la un antagonist chimic sau proteic TNF, anticorp monoclonal sau policlonal TNF sau fragment, un receptor TNF solubil (de exemplu, p55, p70 sau p85) sau fragment, polipeptide de fuziune ale acestora, sau un antagonist TNF micromolecular, de exemplu, proteina de legare TNF I sau II (TBP-1 sau TBP-II), nerelimonmab, infliximab, etanercept, CDP-571, CDP-870, afelimomab, lenercept şi altele asemenea), un antireumatic (de exemplu, metotrexat, auranofin, aurotioglucoză, azatioprină, etanercept, tiomalat de aur sodiu, sulfat de hidroxiclorochină, leflunomidă, sulfasalazină), o imunizare, o imunoglobulină, un imunosupresiv (de exemplu, basiliximab, ciclosporină, daclizumab), o citokină sau un antagonist al citokinelor. Exemple nelimitative de astfel de citokine includ, dar nu se limitează la, oricare dintre IL-1 până la IL-23 şi altele (de exemplu, IL-1, IL-2 etc.). Dozele adecvate sunt bine cunoscute în stadiul tehnicii. A se vedea, de exemplu, Wells et al., eds., Pharmacotherapy Handbook, ediţia a 2-a, Appleton and Lange, Stamford, CT (2000); PDR Pharmacopoeia, Tarascon Pocket Pharmacopoeia 2000, Deluxe Edition, Tarascon Publishing, Loma Linda, CA (2000).

[0148] Compuşii de anticorpi anti-IL-23, compoziţiile sau combinaţiile utilizate în metoda prezentei invenţii pot cuprinde în plus cel puţin unul dintre orice auxiliar adecvat, cum ar fi, dar fără a se limita la, diluant, liant, stabilizator, tampoane, săruri, solvenţi lipofili, conservant, adjuvant sau altele asemenea. Sunt preferate auxiliarele acceptabile din punct de vedere farmaceutic. Exemple nelimitative de astfel de soluţii sterile şi metode de preparare a acestora sunt bine-cunoscute în domeniu, cum ar fi, dar fără a se limita la, Gennaro, Ed., Remington's Pharmaceutical Sciences, ediţia a 18-a, Mack Publishing Co. (Easton, PA) 1990. Pot fi selectaţi de obicei purtători acceptabili din punct de vedere farmaceutic, care sunt adecvaţi pentru modul de administrare, solubilitatea şi/sau stabilitatea anticorpului, fragmentului sau compoziţiei variantei anti-IL-23, aşa cum este bine cunoscut în stadiul tehnicii sau aşa cum este descris în prezentul document.

[0149] Excipienţii farmaceutici şi aditivii utili în prezenta compoziţie includ, fără a se limita la, proteine, peptide, aminoacizi, lipide şi carbohidraţi (de exemplu, zaharuri, inclusiv monozaharide, di-, tri-, tetra- şi oligozaharide; zaharuri derivatizate, cum ar fi alditoli, acizi aldonici, zaharuri esterificate şi altele similare; şi polizaharide sau polimeri de zahăr), care pot fi prezenţi în mod individual sau în combinaţie, cuprinzând în mod individual sau în combinaţie 1-99,99 % în greutate sau volum. Excipienţii proteici exemplari includ albumina serică, cum ar fi albumina serică umană (HSA), albumina umană recombinantă (rHA), gelatina, cazeina şi altele asemenea. Componentele reprezentative ale aminoacizilor/anticorpilor, care pot funcţiona şi într-o capacitate de tamponare, includ alanină, glicină, arginină, betaină, histidină, acid glutamic, acid aspartic, cisteină, lizină, leucină, izoleucină, valină, metionină, fenilalanină, aspartam şi altele asemenea. Un aminoacid preferat este glicina.

[0150] Excipienţii carbohidraţi adecvaţi pentru utilizare în cadrul invenţiei includ, de exemplu, monozaharide, cum ar fi fructoza, maltoza, galactoza, glucoza, D-manoza, sorboza şi altele asemenea; dizaharide, cum ar fi lactoza, zaharoza, trehaloza, celobioza şi altele similare; polizaharide, cum ar fi rafinoza, melezitoza, maltodextrinele, dextranii, amidonurile şi altele asemenea; şi alditoli, cum ar fi manitol, xilitol, maltitol, lactitol, xilitol, sorbitol (glucitol), mioinozitol şi altele similare. Excipienţii carbohidraţi preferaţi pentru utilizare în prezenta invenţie sunt manitol, trehaloză şi rafinoză.

[0151] Compoziţiile de anticorpi anti-IL-23 pot include, de asemenea, o soluţie-tampon sau un agent de reglare a pH-ului; De obicei, soluţia-tampon este o sare preparată dintr-un acid organic sau o bază organică. Soluţiile-tampon reprezentative includ săruri de acizi organici, cum ar fi sărurile acidului citric, acidului ascorbic, acidului gluconic, acidului carbonic, acidului tartric, acidului succinic, acidului acetic sau acidului ftalic; Tris, clorhidrat de trometamină sau soluţii-tampon de fosfat. Soluţiile-tampon preferate pentru utilizare în compoziţiile prezente sunt sărurile de acid organic, cum ar fi citratul.

[0152] În plus, compoziţiile de anticorpi anti-IL-23 pot include excipienţi/aditivi polimerici, cum ar fi polivinilpirolidone, ficolls (un zahăr polimeric), dextraţi (de exemplu, ciclodextrine, cum ar fi 2-hidroxipropil-β-ciclodextrină), polietilen glicoli, agenţi de aromatizare, agenţi antimicrobieni, îndulcitori, antioxidanţi, agenţi antistatici, surfactanţi (de exemplu, polisorbaţi, cum ar fi „TWEEN 20» şi „TWEEN 80»), lipide (de exemplu, fosfolipide, acizi graşi), steroizi (de exemplu, colesterol) şi agenţi de chelare (de exemplu, EDTA).

[0153] Aceşti excipienţi farmaceutici cunoscuţi şi/sau aditivi suplimentari cunoscuţi adecvaţi pentru utilizare în compoziţiile de anticorp, porţiune sau variantă anti-IL-23 conform invenţiei sunt cunoscuţi în domeniu, de exemplu, aşa cum sunt enumeraţi în „Remington: The Science & Practice of Pharmacy», ediţia a 19-a, Williams & Williams, (1995) şi în „Physician's Desk Reference», ediţia a 52-a, Medical Economics, Montvale, NJ (1998). Materialele purtătoare sau excipiente preferate sunt carbohidraţii (de exemplu, zaharide şi alditoli) şi soluţiile-tampon (de exemplu, citrat) sau agenţii polimerici. O moleculă purtătoare exemplificativă este mucopolizaharida, acidul hialuronic, care poate fi utilă pentru administrarea intraarticulară.

[0154] Formule

[0155] După cum s-a menţionat mai sus, invenţia cuprinde formule stabile, care cuprind, preferabil, o soluţie-tampon fosfat cu soluţie salină sau o sare aleasă, precum şi soluţii conservate şi formule care conţin un conservant, precum şi formule conservate pentru utilizări multiple, adecvate pentru uz farmaceutic sau veterinar, cuprinzând cel puţin un anticorp anti-IL-23 într-o formulă acceptabilă din punct de vedere farmaceutic. Formulele conservate conţin cel puţin un conservant cunoscut sau selectat opţional din grupa care constă din cel puţin un fenol, m-cresol, p-cresol, o-cresol, clorocresol, alcool benzilic, nitrit fenilmercuric, fenoxietanol, formaldehidă, clorobutanol, clorură de magneziu (de exemplu, hexahidrat), alchilparaben (metil, etil, propil, butil şi altele asemenea), clorură de benzalconiu, clorură de benzetoniu, dehidroacetat de sodiu şi timerosal sau amestecuri ale acestora într-un diluant apos. Orice concentraţie sau amestec adecvat poate fi utilizat, aşa cum este cunoscut în domeniu, cum ar fi 0,001-5 %, sau orice interval sau valoare din acest interval, cum ar fi, dar fără a se limita la 0,001, 0,003, 0,005, 0,009, 0,01, 0,02, 0,03, 0,05, 0,09, 0,1, 0,2, 0,3, 0,4, 0,5, 0,6, 0,7, 0,8, 0,9, 1,0, 1,1, 1,2, 1,3, 1,4, 1,5, 1,6, 1,7, 1,8, 1,9, 2,0, 2,1, 2,2, 2,3, 2,4, 2,5, 2,6, 2,7, 2,8, 2,9, 3,0, 3,1, 3,2, 3,3, 3,4, 3,5, 3,6, 3,7, 3,8, 3,9, 4,0, 4,3, 4,5, 4,6, 4,7, 4,8, 4,9 sau orice interval sau valoare din acest interval. Exemple nelimitative includ, fără conservant, 0,1-2 % m-cresol (de exemplu, 0,2, 0,3). 0,4, 0,5, 0,9, 1,0 %), 0,1-3 % alcool benzilic (de exemplu, 0,5, 0,9, 1,1, 1,5, 1,9, 2,0, 2,5 %), 0,001-0,5 % timerosal (de exemplu, 0,005, 0,01), 0,001-2,0 % fenol (de exemplu, 0,05, 0,25, 0,28, 0,5, 0,9, 1,0 %), 0,0005-1,0 % alchilparaben(i) (de exemplu, 0,00075, 0,0009, 0,001, 0,002, 0,005, 0,0075, 0,009, 0,01, 0,02, 0,05, 0,075, 0,09, 0,1, 0,2, 0,3, 0,5, 0,75, 0,9, 1,0 %) şi altele asemenea.

[0156] După cum s-a menţionat mai sus, metoda invenţiei utilizează un articol de fabricaţie, care cuprinde material de ambalare şi cel puţin un flacon care conţine o soluţie de cel puţin un anticorp specific anti-IL-23 cu soluţiile-tampon şi/sau conservanţii prescrişi, opţional într-un diluant apos, în care materialul de ambalare respectiv cuprinde o etichetă care indică faptul că o astfel de soluţie poate fi păstrată pe o perioadă de 1, 2, 3, 4, 5, 6, 9, 12, 18, 20, 24, 30, 36, 40, 48, 54, 60, 66, 72 de ore sau mai mult. Invenţia utilizează în plus un articol de fabricaţie, care cuprinde material de ambalare, un prim flacon care cuprinde anticorp specific anti-IL-23 liofilizat şi un al doilea flacon care cuprinde un diluant apos de soluţie-tampon sau conservant prescris, în care materialul de ambalare cuprinde o etichetă care oferă instrucţiuni pacientului să reconstituie anticorpul specific anti-IL-23 în diluantul apos pentru a forma o soluţie care poate fi păstrată pe o perioadă de douăzeci şi patru de ore sau mai mult.

[0157] Anticorpul specific anti-IL-23 utilizat în conformitate cu prezenta invenţie poate fi produs prin mijloace recombinante, inclusiv din preparate celulare de mamifere sau preparate transgenice, sau poate fi purificat din alte surse biologice, aşa cum este descris în prezentul document sau aşa cum este cunoscut în domeniu.

[0158] Domeniul anticorpului specific anti-IL-23 include cantităţile care, la reconstituire, dacă este într-un sistem umed/uscat, generează concentraţii de la aproximativ 1,0 µg/ml la aproximativ 1000 mg/ml, deşi concentraţii mai mici sau mai mari sunt posibile şi depind de vehiculul de administrare prevăzut, de exemplu, formulele de soluţie vor diferi de plasturele transdermic, metodele pulmonare, transmucosale sau cele osmotice sau cu micropompă.

[0159] Preferabil, diluantul apos conţine opţional în plus un conservant acceptabil din punct de vedere farmaceutic. Conservanţii preferaţi îi includ pe cei selectaţi din grupa care constă din fenol, m-cresol, p-cresol, o-cresol, clorocresol, alcool benzilic, alchilparaben (metil, etil, propil, butil şi altele asemenea), clorură de benzalconiu, clorură de benzetoniu, dehidroacetat de sodiu şi timerosal sau amestecuri ale acestora. Concentraţia de conservant utilizată în formulă este o concentraţie suficientă pentru a produce un efect antimicrobian. Aceste concentraţii depind de conservantul selectat şi pot fi determinate cu uşurinţă de către un specialist în domeniu.

[0160] Alţi excipienţi, de exemplu, agenţi de izotonicitate, soluţii-tampon, antioxidanţi şi agenţi de îmbunătăţire a conservării, pot fi adăugaţi opţional şi preferabil la diluant. Un agent de izotonicitate, cum ar fi glicerina, este utilizat de regulă la concentraţii cunoscute. Este preferabil ca o soluţie-tampon tolerată din punct de vedere fiziologic să fie adăugată pentru a oferi un control îmbunătăţit al pH-ului. Formulele pot acoperi o gamă largă de pH-uri, cum ar fi de la aproximativ pH 4 la aproximativ pH 10, intervale preferate de la aproximativ pH 5 la aproximativ pH 9 şi un interval cel mai preferat de la aproximativ 6,0 la aproximativ 8,0. Preferabil, formulele prezentei invenţii au un pH cuprins între aproximativ 6,8 şi aproximativ 7,8. Soluţiile-tampon preferate includ soluţiile-tampon de fosfat, cel mai preferabil fosfatul de sodiu, în special soluţia salină tamponată cu fosfat (PBS).

[0161] Alţi aditivi, cum ar fi solubilizatori acceptabili din punct de vedere farmaceutic, precum Tween 20 (polioxietilenă (20) sorbitan monolaurat), Tween 40 (polioxietilenă (20) sorbitan monopalmitat), Tween 80 (polioxietilenă (20) sorbitan monooleat), Pluronic F68 (copolimeri bloc de polioxietilenă polioxipropilenă) şi PEG (polietilenglicol) sau tensioactivi neionici, cum ar fi polisorbat 20 sau 80 sau poloxamer 184 sau 188, polili Pluronic®, alţi copolimeri bloc şi chelatori, cum ar fi EDTA şi EGTA, pot fi adăugaţi opţional la formule sau compoziţii pentru a reduce agregarea. Aceşti aditivi sunt deosebit de utili dacă se foloseşte o pompă sau un recipient din plastic pentru administrarea formulei. Prezenţa unui agent tensioactiv de suprafaţă acceptabil din punct de vedere farmaceutic atenuează tendinţa proteinei de a se agrega.

[0162] Formulele pot fi preparate printr-un proces care cuprinde amestecarea a cel puţin unui anticorp specific anti-IL-23 şi a unui conservant selectat din grupa care constă din fenol, m-crezol, p-crezol, o-crezol, clorocrezol, alcool benzilic, alchilparaben (metil, etil, propil, butil şi altele asemenea), clorură de benzalconiu, clorură de benzetoniu, dehidroacetat de sodiu şi timerosal sau amestecuri ale acestora într-un diluant apos. Amestecarea a cel puţin unui anticorp specific anti-IL-23 şi a conservantului într-un diluant apos este realizată folosind proceduri convenţionale de dizolvare şi amestecare. Pentru a pregăti o formulă adecvată, de exemplu, o cantitate măsurată de cel puţin un anticorp specific anti-IL-23 în soluţie tamponată este combinată cu conservantul dorit într-o soluţie tamponată, în cantităţi suficiente pentru a asigura proteina şi conservantul la concentraţiile dorite. Variaţiile acestui proces ar fi recunoscute de către o persoană de nivel mediu de calificare în domeniu. De exemplu, ordinea în care sunt adăugate componentele, dacă sunt utilizaţi aditivi suplimentari, temperatura şi pH-ul la care este preparată formula sunt toţi factori care pot fi optimizaţi pentru concentraţia şi mijloacele de administrare utilizate.

[0163] Formulele pot fi administrate pacienţilor sub formă de soluţii limpezi sau sub formă de flacoane duale cuprinzând un flacon de anticorp specific anti-IL-23 liofilizat care este reconstituit cu un al doilea flacon ce conţine apă, un conservant şi/sau excipienţi, preferabil o soluţie-tampon de fosfat şi/sau soluţie salină şi o sare aleasă, într-un diluant apos. Fie un flacon cu o singură soluţie, fie un flacon dublu care necesită reconstituire poate fi reutilizat de mai multe ori şi poate fi suficient pentru unul sau mai multe cicluri de tratament al pacientului, oferind astfel un regim de tratament mai convenabil decât cel disponibil în prezent.

[0164] Prezentele articole de fabricaţie sunt utile pentru administrare pe o perioadă cuprinsă între imediat şi douăzeci şi patru de ore sau mai mare. Prin urmare, articolele de fabricaţie revendicate în prezent oferă avantaje semnificative pacientului. Formulele conform invenţiei pot fi opţional depozitate în condiţii de siguranţă la temperaturi cuprinse între aproximativ 2 °C şi aproximativ 40 °C şi menţin activitatea biologică a proteinei în perioade de timp îndelungate, permiţând astfel o etichetă a ambalajului care indică faptul că soluţia poate fi păstrată şi/sau utilizată pe o perioadă de 6, 12, 18, 24, 36, 48, 72 sau 96 de ore sau mai mult. Dacă este utilizat diluant conservat, o astfel de etichetă poate include utilizarea până la 1-12 luni, o jumătate, un an şi jumătate şi/sau doi ani.

[0165] Soluţiile de anticorp specific anti-IL-23 pot fi preparate printr-un proces care cuprinde amestecarea a cel puţin unui anticorp într-un diluant apos. Amestecarea este realizată utilizând proceduri convenţionale de dizolvare şi amestecare. Pentru a prepara un diluant adecvat, de exemplu, o cantitate măsurată de cel puţin un anticorp în apă sau soluţie-tampon este combinată în cantităţi suficiente pentru a se obţine proteina şi, opţional, un conservant sau o soluţie-tampon la concentraţiile dorite. Variaţiile acestui proces ar fi recunoscute de către o persoană de nivel mediu de calificare în domeniu. De exemplu, ordinea în care sunt adăugate componentele, dacă sunt utilizaţi aditivi suplimentari, temperatura şi pH-ul la care este preparată formula sunt toţi factori care pot fi optimizaţi pentru concentraţia şi mijloacele de administrare utilizate.

[0166] Produsele revendicate pot fi administrate pacienţilor sub formă de soluţii limpezi sau sub formă de flacoane duale cuprinzând un flacon cu cel puţin un anticorp specific anti-IL-23 liofilizat, care este reconstituit cu un al doilea flacon ce conţine diluantul apos. Fie un flacon cu o singură soluţie, fie un flacon dublu care trebuie reconstituit poate fi reutilizat de mai multe ori şi poate fi suficient pentru unul sau mai multe cicluri de tratament al pacientului, oferind astfel un regim de tratament mai convenabil decât cele disponibile în prezent.

[0167] Produsele revendicate pot fi administrate indirect pacienţilor prin furnizarea către farmacii, clinici sau alte astfel de instituţii şi facilităţi, sub formă de soluţii clare sau flacoane duale care cuprinde un flacon de liofilizat cu cel puţin un anticorp specific anti-IL-23, care este reconstituit cu un al doilea flacon ce conţine diluantul apos. Soluţia limpede, în acest caz, poate avea un volum de până la un litru sau chiar mai mare, oferind un rezervor mare din care porţiuni mai mici din cel puţin o soluţie de anticorp pot fi prelevate o dată sau de mai multe ori pentru a fi transferate în flacoane mai mici şi oferite de farmacie sau clinică clienţilor şi/sau pacienţilor acestora.

[0168] Dispozitivele recunoscute care cuprind sisteme cu un singur flacon includ dispozitive pen-injector pentru administrarea unei soluţii, cum ar fi BD Pen, BD Autojector®, Humaject®, NovoPen®, B-D®Pen, AutoPen® şi OptiPen®, GenotropinPen®, Genotronorm Pen®, Humatro Pen®, Reco-Pen®, Roferon Pen®, Biojector®, Iject®, J-tip Needle-Free Injector®, Intraject®, Medi-Ject®, Smartject®, de exemplu, fabricate sau dezvoltate de Becton Dickensen (Franklin Lakes, NJ, www.bectondickenson.com), Disetronic (Burgdorf, Elveţia, www.disetronic.com; Bioject, Portland, Oregon (www.bioject.com); National Medical Products, Weston Medical (Peterborough, Marea Britanie, www.weston-medical.com), Medi-Ject Corp (Minneapolis, MN, www.mediject.com) şi dispozitive similare adecvate. Dispozitivele recunoscute care cuprind un sistem cu flacon dublu includ acele sisteme pen-injector pentru reconstituirea unui medicament liofilizat într-un cartuş pentru administrarea soluţiei reconstituite, cum ar fi HumatroPen®. Exemple de alte dispozitive adecvate includ seringi preumplute, autoinjectoare, injectoare fără ac şi seturi de perfuzie IV fără ac.

[0169] Produsele pot include material de ambalare. Materialul de ambalare oferă, pe lângă informaţiile solicitate de agenţiile de reglementare, condiţiile în care poate fi utilizat produsul. Materialul de ambalare oferă instrucţiuni pacientului, după caz, să reconstituie cel puţin un anticorp anti-IL-23 în diluantul apos pentru a forma o soluţie şi să utilizeze soluţia pe o perioadă de 2-24 ore sau mai mult pentru produsul cu două flacoane, umed/uscat. Pentru flaconul unic, produsul soluţie, seringa preumplută sau autoinjector, eticheta indică faptul că o astfel de soluţie poate fi utilizată într-o perioadă de 2-24 ore sau mai mult. Produsele sunt utile pentru utilizare în produse farmaceutice umane.

[0170] Formulele utilizate în metoda prezentei invenţii pot fi preparate printr-un proces care cuprinde amestecarea unui anticorp anti-IL-23 şi a unei soluţii-tampon selectate, preferabil o soluţie-tampon de fosfat care conţine soluţie salină sau o sare aleasă. Amestecarea anticorpului anti-IL-23 şi a soluţiei-tampon într-un diluant apos este realizată folosind proceduri convenţionale de dizolvare şi amestecare. Pentru a prepara o formulă adecvată, de exemplu, o cantitate măsurată de cel puţin un anticorp în apă sau soluţie-tampon este combinată cu agentul de tamponare dorit în apă, în cantităţi suficiente pentru a se obţine proteina şi agentul de tamponare la concentraţiile dorite. Variaţiile acestui proces ar fi recunoscute de către o persoană de nivel mediu de calificare în domeniu. De exemplu, ordinea în care sunt adăugate componentele, dacă sunt utilizaţi aditivi suplimentari, temperatura şi pH-ul la care este preparată formula sunt toţi factori care pot fi optimizaţi pentru concentraţia şi mijloacele de administrare utilizate.

[0171] Metoda conform invenţiei oferă compoziţii farmaceutice care cuprind diverse formule utile şi acceptabile pentru administrare la un pacient uman sau animal. Astfel de compoziţii farmaceutice sunt preparate folosind apă la „stare standard» ca diluant şi metode de rutină bine-cunoscute de către persoanele cu calificare obişnuită în domeniu. De exemplu, mai întâi pot fi obţinute componente de tamponare, cum ar fi histidina şi hidratul de monoclorhidrat de histidină, urmate de adăugarea unui volum adecvat, nefinal, de diluant de apă, zaharoză şi polisorbat 80 la „starea standard». Apoi poate fi adăugat un anticorp izolat. În cele din urmă, volumul compoziţiei farmaceutice este ajustat la volumul final dorit în condiţii de „stare standard», utilizând apa ca diluant. Specialiştii în domeniu vor recunoaşte o serie de alte metode adecvate pentru prepararea compoziţiilor farmaceutice.

[0172] Compoziţiile farmaceutice pot fi soluţii sau suspensii apoase care cuprind masa indicată a fiecărui constituent pe unitatea de volum de apă sau care au un pH indicat la „starea standard». Aşa cum este utilizat în prezentul document, termenul „stare standard» înseamnă o temperatură de 25 °C +/- 2 °C şi o presiune de 1 atmosferă. Termenul „stare standard» nu este utilizat în domeniu pentru a se referi la un singur set de temperaturi sau presiuni recunoscut în domeniu, ci este, în schimb, o stare de referinţă care specifică temperaturile şi presiunea care urmează să fie utilizate pentru a descrie o soluţie sau o suspensie cu o compoziţie specifică în condiţiile de referinţă ale „stării standard». Acest lucru se datorează faptului că volumul unei soluţii este, în parte, o funcţie de temperatură şi presiune. Specialiştii în domeniu vor recunoaşte că unele compoziţii farmaceutice echivalente cu cele dezvăluite în prezentul document pot fi produse la alte temperaturi şi alte presiuni. Dacă echivalenţa unor astfel de compoziţii farmaceutice cu cele dezvăluite în prezentul document trebuie determinată în condiţiile „stării standard» definite mai sus (de exemplu, 25 °C +/- 2 °C şi o presiune de 1 atmosferă).

[0173] Este important de menţionat faptul că astfel de compoziţii farmaceutice pot conţine mase de componente „aproximativ» o anumită valoare (de exemplu, „aproximativ 0,53 mg L-histidină») per unitate de volum a compoziţiei farmaceutice sau pot avea valori ale pH-ului de aproximativ o anumită valoare. O masă componentă prezentă într-o compoziţie farmaceutică sau o valoare a pH-ului este „aproximativ» o valoare numerică dată dacă anticorpul izolat prezent în compoziţia farmaceutică este capabil să lege o catenă peptidică în timp ce anticorpul izolat este prezent în compoziţia farmaceutică sau după ce anticorpul izolat a fost îndepărtat din compoziţia farmaceutică (de exemplu, prin diluare). Altfel spus, o valoare, cum ar fi o valoare a masei componente sau o valoare a pH-ului, este „aproximativ» o valoare numerică dată atunci când activitatea de legare a anticorpului izolat este menţinută şi detectabilă după ce anticorpul izolat este plasat în compoziţia farmaceutică.

[0174] Analiza legării competitive este efectuată pentru a determina dacă mAb-urile specifice IL-23 se leagă de epitopi similari sau diferiţi şi/sau concurează între ele. Ab-urile sunt acoperite individual pe plăci ELISA. Se adaugă mAb-uri concurente, urmate de adăugarea hrIL-23 biotinilat. Pentru controlul pozitiv, acelaşi mAb pentru acoperire poate fi utilizat ca mAb concurent („auto-concurenţă»). Legarea IL-23 este detectată utilizând streptavidină. Aceste rezultate demonstrează dacă mAb-urile recunosc epitopi similari sau parţial suprapuşi pe IL-23.

[0175] Într-o realizare a compoziţiilor farmaceutice, concentraţia de anticorp izolat este de la aproximativ 77 la aproximativ 104 mg per ml de compoziţie farmaceutică. Într-un alt exemplu de realizare a compoziţiilor farmaceutice, pH-ul este de la aproximativ 5,5 la aproximativ 6,5.

[0176] Formulele stabile sau conservate pot fi furnizate pacienţilor sub formă de soluţii limpezi sau sub formă de flacoane duale cuprinzând un flacon cu cel puţin un anticorp anti-IL-23 liofilizat care este reconstituit cu un al doilea flacon ce conţine un conservant sau o soluţie-tampon şi excipienţi într-un diluant apos. Fie un flacon cu o singură soluţie, fie un flacon dublu care trebuie reconstituit poate fi reutilizat de mai multe ori şi poate fi suficient pentru unul sau mai multe cicluri de tratament al pacientului, oferind astfel un regim de tratament mai convenabil decât cele disponibile în prezent.

[0177] Alte formule sau metode de stabilizare a anticorpului anti-IL-23 pot avea ca rezultat altceva decât o soluţie clară sau o pulbere liofilizată care conţine anticorpul. Printre soluţiile neclare se numără formule care cuprind suspensii de particule, aceste particule fiind o compoziţie ce conţine anticorpul anti-IL-23 într-o structură de dimensiune variabilă şi cunoscută sub diverse denumiri, precum microsferă, microparticulă, nanoparticulă, nanosferă sau lipozom. Astfel de formulări relativ omogene, în esenţă sferice, de particule care conţin un agent activ pot fi formate prin contactarea unei faze apoase care conţine agentul activ şi un polimer şi a unei faze neapoase, urmată de evaporarea fazei neapoase pentru a determina coalescenţa particulelor din faza apoasă, aşa cum este descris în brevetul SUA 4,589,330. Microparticulele poroase pot fi preparate utilizând o primă fază care conţine agent activ şi un polimer dispersat într-un solvent continuu şi îndepărtând solventul respectiv din suspensie prin liofilizare sau diluare-extracţie-precipitare, aşa cum este descris în brevetul SUA 4,818,542. Polimerii preferaţi pentru astfel de preparate sunt copolimerii naturali sau sintetici sau polimerii selectaţi din grupa formată din gelatină, agar, amidon, arabinogalactan, albumină, colagen, acid poliglicolic, acid polilactic, glicolidă-L(-) lactidă, poli(episilon-caprolactonă), poli(epsilon-caprolactonă-CO-acid lactic), poli(epsilon-caprolactonă-CO-acid glicolic), poli(β-acid hidroxibutiric), polietilenoxid, polietilenă, poli(alchil-2-cianoacrilat), poli(hidroxietil metacrilat), poliamide, poli(aminoacizi), poli(2-hidroxietil DL-aspartamidă), poli(uree de ester), poli(L-fenilalanină/etilenglicol/1,6-diizocianatohexan) şi poli(metil metacrilat). Polimerii preferaţi în mod deosebit sunt poliesterii, cum ar fi acidul poliglicolic, acidul polilactic, glicolid-lactidă L(-), poli(epsilon-caprolactonă), poli(epsilon-caprolactonă-CO-acid lactic) şi poli(epsilon-caprolactonă-CO-acid glicolic). Solvenţii utili pentru dizolvarea polimerului şi/sau a activului includ: apă, hexafluoroizopropanol, clorură de metilen, tetrahidrofuran, hexan, benzen sau hexafluoroacetonă sesquihidrat. Procesul de dispersare a fazei care conţine substanţa activă cu o a doua fază poate include forţarea sub presiune a primei faze menţionate printr-un orificiu dintr-o duză pentru a influenţa formarea picăturilor.

[0178] Formulele sub formă de pulbere uscată pot rezulta din procese altele decât liofilizarea, cum ar fi uscarea prin pulverizare sau extracţia cu solvent prin evaporare sau prin precipitarea unei compoziţii cristaline, urmată de una sau mai multe etape de îndepărtare a solventului apos sau neapos. Prepararea unui preparat de anticorpi uscat prin pulverizare este descrisă în brevetul SUA 6,019,968. Compoziţiile de pulbere uscată pe bază de anticorpi pot fi produse prin uscarea prin pulverizarea soluţiilor sau suspensiilor de anticorp şi, opţional, excipienţi, într-un solvent, în condiţii care să asigure obţinerea unei pulberi uscate respirabile. Solvenţii pot include compuşi polari, cum ar fi apa şi etanolul, care pot fi uscaţi cu uşurinţă. Stabilitatea anticorpilor poate fi îmbunătăţită prin efectuarea procedurilor de uscare prin pulverizare în absenţa oxigenului, cum ar fi sub o atmosferă de azot sau prin utilizarea azotului ca gaz de uscare. O altă formulă relativ uscată este o dispersie a mai multor microstructuri perforate dispersate într-un mediu de suspensie care cuprinde în mod obişnuit un propulsor hidrofluoroalcan, aşa cum este prezentat în WO 9916419. Dispersiile stabilizate pot fi administrate la nivelul plămânului unui pacient folosind un inhalator cu doză măsurată. Echipamentele utile în fabricarea comercială a medicamentelor uscate prin pulverizare sunt fabricate de Buchi Ltd. sau Niro Corp.

[0179] Un anticorp anti-IL-23, fie în formulele stabile, fie în cele conservate sau în soluţiile descrise în prezentul document, poate fi administrat unui pacient, în conformitate cu prezenta invenţie, prin mai multe metode de administrare, inclusiv injecţie SC sau IM; transdermal, pulmonar, transmucosal, implant, pompă osmotică, cartuş, micropompă sau alte mijloace apreciate de către specialistul în domeniu, aşa cum sunt bine cunoscute în domeniu.

[0180] Aplicare terapeutică

[0181] Orice metodă dezvăluită în prezentul document poate cuprinde administrarea unei cantităţi eficiente dintr-o compoziţie sau compoziţie farmaceutică care cuprinde un anticorp anti-IL-23 unei celule, unui ţesut, unui organ, unui animal sau unui pacient care are nevoie de o astfel de modulare, tratament sau terapie. O astfel de metodă poate cuprinde opţional, suplimentar, co-administrarea sau terapia combinată pentru tratarea unor astfel de boli sau tulburări, în care administrarea respectivului cel puţin un anticorp anti-IL-23, porţiune specificată sau variantă a acestuia, mai cuprinde administrarea, înainte, concomitent şi/sau după, a cel puţin unui compus selectat dintre cel puţin un antagonist TNF (de exemplu, dar fără a se limita la, un antagonist chimic sau proteic TNF, anticorp monoclonal sau policlonal TNF sau fragment, un receptor TNF solubil (de exemplu, p55, p70 sau p85) sau fragment, polipeptide de fuziune ale acestora, sau un antagonist TNF de tip micromoleculă, de exemplu, proteina de legare TNF I sau II (TBP-1 sau TBP-II), nerelimonmab, infliximab, etanercept (Enbrel™), adalimumab (Humira™), CDP-571, CDP-870, afelimomab, lenercept şi altele asemenea), un antireumatic (de exemplu, metotrexat, auranofină, aurotioglucoză, azatioprină, tiomalat de sodiu auriu, sulfat de hidroxiclorochină, leflunomidă, sulfasalazină), un relaxant muscular, un narcotic, un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), un analgezic, un anestezic, un sedativ, un anestezic local, un blocant neuromuscular, un antimicrobian (de exemplu, aminoglicozid, un antifungic, un antiparazitar, un antiviral, un carbapenem, cefalosporină, un fluorochinolon, o macrolidă, o penicilină, o sulfonamidă, o tetraciclină, alt antimicrobian), un antipsoriazic, un corticosteroid, un steroid anabolic, un agent asociat diabetului, un mineral, un agent nutriţional, un agent tiroidian, o vitamină, un hormon asociat calciului, un antidiareic, un antitusiv, un antiemetic, un antiulcer, un laxativ, un anticoagulant, o eritropoietină (de exemplu, epoetin alfa), un filgrastim (de exemplu, G-CSF, Neupogen), un sargramostim (GM-CSF, Leukine), o imunizare, o imunoglobulină, un imunosupresor (de exemplu, basiliximab, ciclosporină, daclizumab), un hormon de creştere, un medicament de substituţie hormonală, un modulator al receptorului de estrogen, un midriatic, un cicloplegic, un agent alchilant, un antimetabolit, un inhibitor mitotic, un agent radiofarmaceutic, un antidepresiv, un agent antimaniacal, un agent antipsihotic, un agent anxiolitic, un agent hipnotic, un agent simpatomimetic, un agent stimulant, donepezil, tacrină, un medicament pentru astm, un beta-agonist, un steroid inhalator, un inhibitor de leucotriene, o metilxantină, o cromolină, o epinefrină sau analog, dornază alfa (Pulmozyme), o citokină sau un antagonist de citokină. Dozele adecvate sunt bine cunoscute în stadiul tehnicii. A se vedea, de exemplu, Wells et al., eds., Pharmacotherapy Handbook, ediţia a 2-a, Appleton and Lange, Stamford, CT (2000); PDR Pharmacopoeia, Tarascon Pocket Pharmacopoeia 2000, Deluxe Edition, Tarascon Publishing, Loma Linda, CA (2000); Nursing 2001 Handbook of Drugs, ediţia 21, Springhouse Corp., Springhouse, PA, 2001; Health Professional's Drug Guide 2001, ed., Shannon, Wilson, Stang, Prentice-Hall, Inc, Upper Saddle River, NJ.

[0182] Tratamente terapeutice

[0183] De obicei, tratamentul psoriazisului este realizat prin administrarea unei cantităţi sau doze eficiente dintr-o compoziţie de anticorpi anti-IL-23 care totalizează, în medie, un interval de la cel puţin aproximativ 0,01 la 500 miligrame de anticorp anti-IL-23 pe kilogram de pacient pe doză şi, preferabil, de la cel puţin aproximativ 0,1 la 100 miligrame de anticorp/kilogram de pacient per administrare unică sau multiplă, în funcţie de activitatea specifică a agentului activ conţinut în compoziţie. În mod alternativ, concentraţia serică eficientă poate cuprinde 0,1-5000 μg/ml ser concentraţie per administrare unică sau multiplă. Dozele adecvate sunt cunoscute de specialiştii din domeniul sănătăţii şi vor depinde, desigur, de starea particulară a bolii, de activitatea specifică a compoziţiei administrate şi de pacientul care urmează tratamentul. În unele cazuri, pentru a obţine cantitatea terapeutică dorită, poate fi necesară administrarea repetată, respectiv administrări individuale repetate ale unei anumite doze monitorizate sau măsurate, în care administrările individuale sunt repetate până când se atinge doza zilnică dorită sau efectul dorit.

[0184] Dozele preferate pot include opţional 0,1, 0,2, 0,3, 0,4, 0,5, 0,6, 0,7, 0,8, 0,9, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99 şi/sau 100-500 mg/kg/administrare, sau orice interval, valoare sau fracţie a acestora, sau pentru a obţine o concentraţie serică de 0,1, 0,5, 0,9, 1,0, 1,1, 1,2, 1,5, 1,9, 2,0, 2,5, 2,9, 3,0, 3,5, 3,9, 4,0, 4,5, 4,9, 5,0, 5,5, 5,9, 6,0, 6,5, 6,9, 7,0, 7,5, 7,9, 8,0, 8,5, 8,9, 9,0, 9,5, 9,9, 10, 10,5, 10,9, 11, 11,5, 11,9, 20, 12,5, 12,9, 13,0, 13,5, 13,9, 14,0, 14,5, 4,9, 5,0, 5,5, 5,9, 6,0, 6,5, 6,9, 7,0, 7,5, 7,9, 8,0, 8,5, 8,9, 9,0, 9,5, 9,9, 10, 10,5, 10,9, 11, 11,5, 11,9, 12, 12,5, 12,9, 13,0, 13,5, 13,9, 14, 14,5, 15, 15,5, 15,9, 16, 16,5, 16,9, 17, 17,5, 17,9, 18, 18,5, 18,9, 19, 19,5, 19,9, 20, 20,5, 20,9, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 35, 40, 45, 50, 55, 60, 65, 70, 75, 80, 85, 90, 96, 100, 200, 300, 400, 500, 600, 700, 800, 900, 1000, 1500, 2000, 2500, 3000, 3500, 4000, 4500 şi/sau 5000 μg/ml concentraţie serică per administrare unică sau multiplă, sau orice interval, valoare sau fracţie a acestora.

[0185] În mod alternativ, doza administrată poate varia în funcţie de factori cunoscuţi, cum ar fi caracteristicile farmacodinamice ale agentului respectiv şi modul şi calea de administrare; vârsta, starea de sănătate şi greutatea destinatarului; natura şi amploarea simptomelor, tipul tratamentului concomitent, frecvenţa tratamentului şi efectul dorit. De obicei, o doză de ingredient activ poate fi de la aproximativ 0,1 la 100 miligrame per kilogram de greutate corporală. În mod normal, de la 0,1 la 50 şi, preferabil, de la 0,1 la 10 miligrame pe kilogram per administrare sau sub formă cu eliberare susţinută este eficient pentru a obţine rezultatele dorite.

[0186] Ca exemplu nelimitativ, tratarea oamenilor sau animalelor poate fi realizată ca dozare unică sau periodică a cel puţin un anticorp din prezenta invenţie de la 0,1 la 100 mg/kg, precum 0,5, 0,9, 1,0, 1,1, 1,5, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 40, 45, 50, 60, 70, 80, 90 sau 100 mg/kg, pe zi, cel puţin într-una din zilele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39 sau 40, sau, în mod alternativ sau suplimentar, cel puţin într-una din săptămânile 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51 sau 52 sau, în mod alternativ sau suplimentar, cel puţin într-unul din anii 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19 sau 20 sau orice combinaţie a acestora, folosind doze individuale, de infuzare sau repetate.

[0187] Formele de dozare (compoziţia) adecvate pentru administrare internă conţin, în general, de la aproximativ 0,001 miligrame la aproximativ 500 miligrame de ingredient activ per unitate sau recipient. În aceste compoziţii farmaceutice, ingredientul activ va fi prezent în mod obişnuit într-o cantitate de aproximativ 0,5-99,999 % în greutate, pe baza greutăţii totale a compoziţiei.

[0188] Pentru administrare parenterală, anticorpul poate fi formulat sub formă de soluţie, suspensie, emulsie, particulă, pulbere sau pulbere liofilizată, în asociere sau furnizat separat, cu un vehicul parenteral acceptabil din punct de vedere farmaceutic. Exemple de astfel de vehicule sunt apa, soluţia salină, soluţia Ringer, soluţia de dextroză şi 1-10 % albumină serică umană. Lipozomii şi vehiculele neapoase, cum ar fi uleiurile fixe, pot fi de asemenea utilizate. Vehiculul sau pulberea liofilizată poate conţine aditivi care menţin izotonicitatea (de exemplu, clorură de sodiu, manitol) şi stabilitatea chimică (de exemplu, soluţii-tampon şi conservanţi). Formula este sterilizată prin tehnici cunoscute sau adecvate.

[0189] Purtătorii farmaceutici adecvaţi sunt descrişi în cea mai recentă ediţie a Remington's Pharmaceutical Sciences, A. Osol, o lucrare de referinţă standard în acest domeniu.

[0190] Administrare alternativă

[0191] Numeroase moduri cunoscute şi dezvoltate pot fi utilizate conform prezentei invenţii pentru administrarea unor cantităţi eficace din punct de vedere farmaceutic ale unui anticorp anti-IL-23. Deşi administrarea pulmonară este utilizată în descrierea următoare, alte moduri de administrare pot fi utilizate conform prezentei invenţii, cu rezultate adecvate. Anticorpii specifici IL-23 din prezenta invenţie pot fi administraţi într-un purtător, sub formă de soluţie, emulsie, coloid sau suspensie, sau sub formă de pulbere uscată, utilizând oricare dintre mai multe dispozitive şi metode adecvate pentru administrare prin inhalare sau alte moduri descrise în prezentul document sau cunoscute în domeniu.

[0192] Formule şi administrare parenterală

[0193] Formulele pentru administrare parenterală pot conţine, ca excipienţi obişnuiţi, apă sterilă sau soluţie salină, polialchilen glicoli, cum ar fi polietilen glicol, uleiuri de origine vegetală, naftalene hidrogenate şi altele asemenea. Suspensiile apoase sau uleioase pentru injecţie pot fi preparate prin utilizarea unui emulgator sau umidificator adecvat şi a unui agent de suspendare, conform metodelor cunoscute. Agenţii pentru injecţie pot fi un agent diluant netoxic, neadministrabil pe cale orală, cum ar fi o soluţie apoasă, o soluţie injectabilă sterilă sau o suspensie într-un solvent. Ca vehicul sau solvent utilizabil, sunt permise apa, soluţia Ringer, soluţia salină izotonică etc. Ca solvent obişnuit sau solvent de suspendare, poate fi utilizat ulei nevolatil steril. În aceste scopuri, poate fi utilizat orice tip de ulei şi acid gras nevolatil, inclusiv uleiuri grase sau acizi graşi naturali, sintetici sau semisintetici; mono- sau di- sau tri-gliceride naturale sau sintetice sau semisintetice. Administrarea parentală este cunoscută în domeniu şi include, dar nu se limitează la, mijloace convenţionale de injecţie, un dispozitiv de injecţie fără ac sub presiune de gaz, aşa cum este descris în brevetul SUA nr. 5,851,198, şi un dispozitiv perforator cu laser, aşa cum este descris în brevetul SUA nr. 5,839,446.

[0194] Administrare alternativă

[0195] Invenţia se mai referă la administrarea unui anticorp anti-IL-23 prin mijloace parenterale, subcutanate, intramusculare, intravenoase, intrarticulare, intrabronhiale, intraabdominale, intracapsulare, intracartilaginoase, intracavitare, intraceliale, intracerebelare, intracerebroventriculare, intracolice, intracervicale, intragastrice, intrahepatice, intramiocardice, intraosteale, intraapelvice, intrapericardice, intraperitoneale, intrapleurale, intraprostatice, intrapulmonare, intrarectale, intrarenale, intraretinale, intraspinale, intrasinoviale, intratoracice, intrauterine, intravezicale, intralezionale, bolus, vaginale, rectale, bucale, sublinguale, intranazale sau transdermice. O compoziţie de anticorpi anti-IL-23 poate fi preparată pentru utilizare prin administrare parenterală (subcutanată, intramusculară sau intravenoasă) sau orice altă administrare, în special sub formă de soluţii sau suspensii lichide; pentru utilizare în administrare vaginală sau rectală, în special în forme semisolide, cum ar fi, dar fără a se limita la, creme şi supozitoare; pentru administrare bucală sau sublinguală, cum ar fi, dar fără a se limita la, sub formă de comprimate sau capsule; sau intranazal, cum ar fi, dar fără a se limita la, sub formă de pulberi, picături nazale sau aerosoli sau anumite substanţe; sau transdermic, cum ar fi, fără a se limita la un gel, unguent, loţiune, suspensie sau sistem de eliberare sub formă de plasture, cu potenţiatori chimici, cum ar fi dimetil sulfoxidul, fie pentru a modifica structura pielii, fie pentru a creşte concentraţia de medicament în plasturele transdermic (Junginger, et al. în „Drug Permeation Enhancement»;Hsieh, D. S., Eds., pp. 59-90 (Marcel Dekker, Inc. New York, 1994), sau cu agenţi oxidanţi care permit aplicarea de formule care conţin proteine şi peptide pe piele (WO 98/53847), sau aplicarea câmpurilor electrice pentru a crea căi de transport tranzitorii, cum ar fi electroporarea, sau pentru a creşte mobilitatea medicamentelor încărcate prin piele, cum ar fi iontoforeza, sau aplicarea ultrasunetelor, cum ar fi sonoforeza (brevetele SUA nr. 4,309,989 şi 4,767,402).

[0196] După ce invenţia a fost descrisă în general, aceasta va fi mai uşor de înţeles prin referire la următoarele Exemple, care sunt furnizate cu titlu ilustrativ şi nu sunt destinate a fi limitative. Detalii suplimentare ale invenţiei sunt ilustrate prin următoarele exemple ne-limitative.

[0197] Exemplul 1: Compararea eficacităţii şi siguranţei guselkumab (GUS) cu anticorpul anti-TNFα adalimumab (ADA) şi placebo (PBO) la pacienţii trataţi timp de un an

[0198] Pentru a confirma constatările studiilor anterioare, au fost efectuate două studii fundamentale, de fază III: VOYAGE 1 şi VOYAGE 2. Sunt raportate rezultatele privind eficacitatea, siguranţa şi rezultatele raportate de pacienţi (PRO) din VOYAGE 1, care au comparat guselkumab cu adalimumab, un inhibitor TNF-α utilizat pe scară largă, şi cu placebo, la pacienţii cu psoriazis trataţi continuu timp de un an. În plus, un studiu suplimentar, cunoscut sub numele de VOYAGE 2 (descris în Exemplul 2), a inclus o perioadă de sevraj randomizat.

[0199] Rezumatul materialelor/metodelor VOYAGE 1: VOYAGE 1 este un studiu de fază 3, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo şi cu comparator activ. Pacienţii eligibili (vârsta≥18 ani) au avut psoriazis în plăci timp de ≥6 luni, un scor Investigator's Global Assessment [IGA] ≥3, un scor Psoriasis Area and Severity Index [PASI] ≥12 şi implicare a suprafeţei corporale ≥10 % şi au fost candidaţi pentru terapie sistemică sau fototerapie. La momentul de referinţă, 837 de pacienţi au fost randomizaţi fie la PBO în săptămânile 0/4/12, apoi la GUS 100 mg în săptămânile 16/20 şi q8wk până la săptămâna 44 (n=174); GUS 100 mg în săptămânile 0/4/12 şi la fiecare 8 săptămâni până în săptămâna 44 (n=329); sau ADA 80 mg în săptămâna 0, 40 mg în săptămâna 1 şi 40 mg la fiecare 2 săptămâni până în săptămâna 47 (n=334). Criteriile de evaluare co-primare au fost proporţiile de pacienţi GUS comparativ cu PBO care au ajuns la boală eliminată/minimă (IGA 0/1) şi 90 % îmbunătăţire a scorului PASI (PASI 90) la săptămâna 16. Alte criterii de evaluare au inclus proporţiile de pacienţi cu GUS comparativ cu ADA care au ajuns la IGA 0/1, IGA 0, PASI 90 şi PASI 100 în săptămânile 16/24/48, precum şi un scor al Indicelui Dermatologic al Calităţii Vieţii de 0/1 (DLQI 0/1), indicând absenţa impactului psoriazisului asupra calităţii vieţii legate de sănătate, la săptămânile 24/48. Siguranţa a fost monitorizată până în săptămâna 48.

[0200] Rezultate rezumative ale VOYAGE 1: Proporţii semnificativ mai mari (p<0,001) de pacienţi din grupa GUS comparativ cu PBO au ajuns la IGA 0/1 (85,1 % comparativ cu 6,9 %) şi PASI 90 (73,3 % comparativ cu 2,9 %) în săptămâna 16. GUS a fost, de asemenea, superior ADA pe baza proporţiilor de pacienţi care au ajuns la IGA 0/1 (85,1 % comparativ cu 65,9 %) şi PASI 90 (73,3 % comparativ cu 49,7 %) în săptămâna 16 (p<0,001). În mod similar, proporţii semnificativ mai mari (p<0,001) de pacienţi au obţinut răspunsuri la GUS comparativ cu ADA, respectiv, în săptămâna 24: IGA 0 (52,6 % comparativ cu 29,3 %), IGA 0/1 (84,2 % comparativ cu 61,7 %), PASI 100 (44,4 % comparativ cu 24,9 %) şi PASI 90 (80,2 % comparativ cu 53,0 %). Procentele de răspuns corespunzătoare în săptămâna 48 au fost: IGA 0 (50,5 % comparativ cu 25,7 %), IGA 0/1 (80,5 % comparativ cu 55,4 %), PASI 100 (47,4 % comparativ cu 23,4 %) şi PASI 90 (76,3 % comparativ cu 47,9 %), toate p<0,001. Proporţia pacienţilor cu un scor DLQI de 0/1 în rândul pacienţilor cu GUS comparativ cu ADA a fost de 60,9 % comparativ cu 39,5 % la săptămâna 24 şi 62,5 % comparativ cu 38,9 % la săptămâna 48 (ambele p<0,001). Până în săptămâna 48, evenimentele adverse au apărut la 73,9 % şi, respectiv, 74,5 % dintre pacienţii cu GUS şi ADA; Procentele evenimentelor adverse grave au fost, de asemenea, similare pentru grupele GUS şi ADA (4,9 % comparativ cu 4,5 %). Infecţii grave au apărut la doi pacienţi cu GUS şi la trei pacienţi cu ADA. Două malignităţi (prostată şi sân) au apărut în grupa GUS. Un infarct miocardic a apărut în fiecare grupă de tratament activă.

[0201] Concluzii rezumative ale VOYAGE 1: GUS a fost superior ADA în tratarea psoriazisului moderat până la grav şi a fost bine tolerat, pe parcursul unui an de tratament.

[0202] Stadiul tehnicii invenţiei: Guselkumab, un blocant al interleukinei-23 (IL-23), a fost superior adalimumabului în tratarea psoriazisului moderat-grav într-un studiu de fază II.

[0203] Obiective: Pentru a compara eficacitatea şi siguranţa guselkumab cu adalimumab şi placebo la pacienţii cu psoriazis trataţi timp de un an.

[0204] Metodă: Pacienţii au fost randomizaţi pentru a primi guselkumab 100 mg la săptămânile 0/4/12, apoi la fiecare 8 săptămâni (n=329); placebo la săptămâna 0/4/16 urmat de guselkumab 100 mg la săptămâna 16/20, apoi q8wk (n=174); sau adalimumab 80 mg la săptămâna 0, 40 mg la săptămâna 1, 40 mg la fiecare 2 săptămâni (n=334). Rezultatele raportate de medic (Evaluarea globală a investigatorilor [IGA], Indicele de zonă şi severitate a psoriazisului [PASI]), rezultatele raportate de pacienţi (PROs; Indicele dermatologic al calităţii vieţii [DLQI], Jurnalul simptomelor şi semnelor psoriazisului [PSSD] şi siguranţa au fost evaluate până în săptămâna 48.

[0205] Rezultate: Guselkumab a fost superior (p<0,001) faţă de placebo la săptămâna 16 (85,1 % comparativ cu 6,9 % [IGA0/1] şi 73,3 % comparativ cu 2,9 % [PASI90]). Guselkumab a fost, de asemenea, superior (p<0,001) faţă de adalimumab pentru IGA0/1 şi PASI90 la săptămâna 16 (85,1 % comparativ cu 65,9 %, 73,3 % comparativ cu 49,7 %); săptămâna 24 (84,2 % comparativ cu 61,7 %, 80,2 % comparativ cu 53,0 %); şi săptămâna 48 (80,5 % comparativ cu 55,4 %, 76,3 % comparativ cu 47,9 %). În plus, guselkumab a îmbunătăţit semnificativ scorurile PRO până în săptămâna 48. Procentele evenimentelor adverse au fost comparabile între tratamente pe parcursul săptămânii 48.

[0206] Limitări: Analizele au fost limitate la 48 de săptămâni.

[0207] Concluzii: Eficacitatea superioară a guselkumab faţă de adalimumab a fost demonstrată, iar acesta este bine tolerat la pacienţii cu psoriazis pe parcursul unui an.

[0208] Materiale şi metode

[0209] Pacienţi

[0210] Studiul a înscris pacienţi cu vârsta ≥18 ani cu psoriazis în plăci moderat până la grav (respectiv Investigator's Global Assessment [IGA] ≥3, Psoriasis Area and Severity Index [PASI] ≥12 şi implicare a suprafeţei corporale [BSA] ≥10 %) de cel puţin 6 luni, care erau candidaţi pentru terapie sistemică sau fototerapie. Pacienţii nu erau eligibili dacă aveau antecedente sau semne actuale de afecţiuni medicale grave, progresive sau necontrolate sau dacă aveau malignitate actuală sau antecedente de malignitate în decurs de 5 ani, cu excepţia cancerului de piele non-melanom (NMSC). Pacienţii cu antecedente sau simptome de tuberculoză activă (TB) au fost excluşi. Pacienţii nu au putut participa dacă primiseră anterior guselkumab sau adalimumab; alte terapii anti-TNF-α în decurs de 3 luni; alt tratament care vizează IL-12/23, IL-17 sau IL-23 în decursul a 6 luni; sau orice imunosupresor sistemic (de exemplu, metotrexat) sau fototerapie în decurs de 4 săptămâni.

[0211] Design-ul studiului

[0212] VOYAGE 1 a fost un studiu de fază III, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo şi comparator activ, desfăşurat în 104 centre la nivel global (decembrie 2014 - aprilie 2016). Studiul a cuprins o perioadă cu comparator activ, când guselkumab a fost comparat cu adalimumab (săptămâna 0-48), şi o perioadă controlată cu placebo (săptămânile 0-16), după care pacienţii din grupul placebo au trecut la administrarea de guselkumab până în săptămâna 48. Pacienţii au fost randomizaţi la momentul iniţial într-un raport de 2:1:2 la guselkumab 100 mg în săptămânile 0, 4, 12 şi la fiecare 8 săptămâni ulterior, până în săptămâna 44; placebo în săptămânile 0, 4, 12, urmat de guselkumab 100 mg în săptămânile 16, 20 şi la fiecare 8 săptămâni ulterior, până în săptămâna 44; sau adalimumab 80 mg la săptămâna 0, 40 mg la săptămâna 1 şi 40 mg la fiecare 2 săptămâni ulterior, până la săptămâna 47. Pentru a menţine caracterul orb, au fost utilizate substanţe placebo potrivite. O comisie instituţională de revizuire sau un comitet de etică a aprobat protocolul studiului la centrele participante; Consimţământul informat scris a fost obţinut de la pacienţi înainte de iniţierea studiului.

[0213] Evaluări

[0214] Eficacitatea a fost evaluată utilizând IGA, PASI, IGA specifică scalpului (ss-IGA), Evaluarea globală a unghiilor de către medic (f-PGA), Indicele de suprafaţă şi gravitate a psoriazisului unghiilor (NAPSI) şi PGA al mâinilor/picioarelor (hf-PGA). Rezultatele raportate de pacienţi au fost evaluate utilizând Dermatology Life Quality Index (DLQI) şi Psoriasis Symptom and Sign Diary (PSSD). Monitorizarea siguranţei a inclus colectarea evenimentelor adverse (EA) şi testarea de laborator.

[0215] Anticorpii anti-guselkumab au fost detectaţi folosind un imunotest de electrochemiluminiscenţă extrem de sensibil şi tolerant la medicament; sensibilitatea a fost de 3,1 ng/ml în serul fără guselkumab şi de 15 ng/ml cu concentraţii serice de guselkumab de până la 3,125 µg/ml, care depăşesc nivelurile medii minime de guselkumab din ser.

[0216] Analize statistice

[0217] Obiectivele co-primare au fost proporţiile de pacienţi care au atins un scor IGA de boală eliminată sau minimă (IGA 0/1) şi o îmbunătăţire de 90 % a răspunsului PASI (PASI 90) la săptămâna 16 în grupa cu guselkumab comparativ cu placebo. Au fost de asemenea măsurate principalele criterii de evaluare secundare. Toţi pacienţii randomizaţi au fost incluşi în analizele de eficacitate primară şi secundară selectate; datele au fost analizate per grupă de tratament randomizată. Analizele primare şi secundare majore au fost testate într-o succesiune fixă pentru a controla multiplicitatea.

[0218] Criteriile de evaluare co-primare şi criteriile de evaluare secundare majore binare au fost analizate utilizând un test statistic chi-pătrat Cochran-Mantel-Haenszel (CMH) stratificat după centrul investigatorului grupat. Cu o dimensiune a eşantionului de aproximativ 750 de pacienţi, relevanţa de a detecta o diferenţă semnificativă a fost >99 % pentru ambele criterii de evaluare co-primare. Parametrii de răspuns continuu au fost comparaţi utilizând un model de analiză a varianţei cu centrul investigatorului grupat ca o componentă co-variată. Toate testele statistice au fost efectuate pe 2 părţi (α=0,05).

[0219] Pacienţii care au întrerupt agentul de studiu din cauza lipsei de eficacitate sau a unei reacţii adverse de agravare a psoriazisului sau care au început un tratament împotriva psoriazisului interzis de protocol au fost consideraţi non-respondenţi pentru criteriile finale binare şi au avut valorile de referinţă reportate pentru criteriile de evaluare continue. Alţi pacienţi cu date lipsă au fost consideraţi non-respondenţi pentru criteriile de evaluare binare (imputarea non-respondenţilor) şi au avut ultima observaţie preluată înainte pentru criteriile continue (şi pentru toate criteriile de evaluare PSSD).

[0220] Analizele de siguranţă au inclus toţi pacienţii care au primit cel puţin o administrare de agent de studiu şi au fost rezumate în funcţie de tratamentul efectiv. Proporţia pacienţilor cu anticorpi împotriva guselkumab a fost rezumată pentru cei care au primit cel puţin o doză de substanţă biologică.

[0221] Rezultate

[0222] La momentul de referinţă, 837 pacienţi au fost randomizaţi la placebo (n=174), guselkumab (n=329) sau adalimumab (n=334). În general, 6,9 %, 8,5 % şi 15,6 % dintre pacienţi au întrerupt tratamentul în grupurile placebo, guselkumab şi adalimumab, respectiv, până la săptămâna 48. Caracteristicile demografice şi ale bolii au fost comparabile între grupurile de tratament la momentul de referinţă.

[0223] Răspunsuri clinice

[0224] Guselkumab a fost superior atât faţă de placebo, cât şi/sau faţă de adalimumab în ceea ce priveşte criteriile de evaluare co-primare şi toate criteriile de evaluare secundare majore (toate p<0,001). Comparativ cu placebo, proporţii semnificativ mai mari de pacienţi din grupul guselkumab au ajuns la IGA 0/1 (6,9 % comparativ cu 85,1 %) şi PASI 90 (2,9 % comparativ cu 73,3 %) în săptămâna 16. În plus, proporţiile care au ajuns la o îmbunătăţire de cel puţin 75 % a PASI (PASI 75), precum şi IGA 0 şi PASI 100 au fost semnificativ mai mari pentru guselkumab comparativ cu placebo în săptămâna 16. Guselkumab a fost superior adalimumabului, aşa cum a fost măsurat prin proporţia de pacienţi care au atins IGA 0/1 (85,1 % comparativ cu 65,9 %), PASI 90 (73,3 % comparativ cu 49,7 %) şi PASI 75 (91,2 % comparativ cu 73,1 %) în săptămâna 16. Răspunsurile semnificativ mai bune la guselkumab comparativ cu adalimumab au fost menţinute la săptămâna 24 (IGA 0 [52,6 % comparativ cu 29,3 %], IGA 0/1 [84,2 % comparativ cu 61,7 %] şi PASI 90 [80,2 % comparativ cu 53,0 %]) şi la săptămâna 48 (50,5 % comparativ cu 25,7 %, 80,5 % comparativ cu 55,4 % şi 76,3 % comparativ cu 47,9 %, respectiv). În plus, proporţii mai mari de pacienţi care au primit guselkumab au ajuns la un răspuns în categorii PASI mai mari comparativ cu adalimumab la săptămâna 48. După iniţierea guselkumab la săptămâna 16, pacienţii din grupul placebo de tranziţie au atins răspunsuri similare cu cele observate în grupul guselkumab.

[0225] Măsuri regionale pentru psoriazis

[0226] Psoriazisul regional a fost evaluat pe baza evaluărilor ss-IGA, f-PGA, NAPSI şi hf-PGA. Proporţia pacienţilor care au atins ss-IGA 0/1 (psoriazis absent/foarte uşor al scalpului) în grupul guselkumab a fost semnificativ mai mare comparativ cu placebo (83,4 % comparativ cu 14,5 %, p<0,001) în săptămâna 16; Răspunsuri semnificativ mai bune la guselkumab comparativ cu adalimumab au fost observate la săptămâna 24 (p<0,001) şi săptămâna 48 (p=0,045). Proporţia pacienţilor care au atins f-PGA 0/1 (clar/minim) şi îmbunătăţirea procentuală a NAPSI au fost semnificativ mai mari pentru guselkumab comparativ cu placebo în săptămâna 16 (p<0,001). Răspunsurile f-PGA au fost comparabile la săptămâna 24, deşi guselkumab a fost superior faţă deadalimumab în săptămâna 48 (p=0,038). Îmbunătăţirea procentuală medie a NAPSI cu guselkumab a fost semnificativ mai mare decât cea pentru placebo în săptămâna 16 (p<0,001) şi comparabilă între guselkumab şi adalimumab în săptămânile 24 şi 48. În cele din urmă, proporţia pacienţilor care au atins hf-PGA 0/1 (clar/aproape clar) a fost semnificativ mai mare pentru guselkumab comparativ cu placebo în săptămâna 16, iar răspunsurile la guselkumab au fost superioare celor la adalimumab în săptămânile 24 şi 48 (p<0,001).

[0227] Măsuri privind calitatea vieţii legate de sănătate

[0228] La săptămâna 16, îmbunătăţirea faţă de valoarea de referinţă a DLQI a fost semnificativ mai mare în grupul cu guselkumab comparativ cu placebo (modificare medie, -0,6 comparativ cu -11,2), la fel ca şi proporţiile de pacienţi care au atins DLQI 0/1 (fără impact al psoriazisului asupra HRQoL) (ambele p<0,001). În săptămânile 24 şi 48, atât îmbunătăţirile faţă de valoarea iniţială ale DLQI, cât şi proporţiile de pacienţi care au atins DLQI 0/1 au fost semnificativ mai mari pentru guselkumab comparativ cu adalimumab (p<0,001).

[0229] În săptămâna 16, îmbunătăţirea faţă de valoarea iniţială a scorului simptomelor PSSD a fost semnificativ mai mare pentru guselkumab comparativ cu placebo (modificare medie, -3,0 comparativ cu -41,9); modificările medii ale scorului semnului PSSD au fost în mod similar favorabile pentru guselkumab (ambele p<0,001). De asemenea, în săptămânile 24 şi 48, modificările medii ale scorurilor simptomelor şi semnelor PSSD în grupul guselkumab au fost semnificativ mai mari decât cele din grupa adalimumab (p<0,001). Proporţiile de pacienţi care au obţinut un scor al simptomelor PSSD=0 cu guselkumab şi, respectiv, adalimumab au fost de 36,3 % şi 21,6 % în săptămâna 24, iar răspunsul semnificativ mai bun la guselkumab a fost menţinut în săptămâna 48 (p<0,001). Rezultate similare au fost observate pentru proporţiile de pacienţi care au atins un scor al semnului PSSD=0 în săptămânile 24 şi 48 (p<0,001).

[0230] Rezultate privind siguranţa

[0231] În timpul perioadei controlate cu placebo (săptămânile 0-16), proporţia pacienţilor cu cel puţin un EA a fost comparabilă între grupurile de tratament, iar evenimentele raportate cel mai frecvent au fost rinofaringita şi infecţia tractului respirator superior în toate cele trei grupe. EA grave (EAG) şi EA care au dus la întreruperea administrării agentului de studiu au apărut rar şi în proporţii similare de pacienţi pentru fiecare tratament. Ratele infecţiilor totale şi ale infecţiilor care au necesitat tratament cu antibiotice au fost comparabile între grupele de tratament. Doi pacienţi din grupa cu adalimumab au suferit de infecţii grave (ambele celulite). Un NMSC (respectiv carcinom bazocelular [BCC]) a fost raportat în grupul guselkumab, iar în niciun grup nu au fost raportate alte tumori maligne. Un infarct miocardic (respectiv un eveniment cardiovascular advers major [MACE]) a apărut în fiecare grupă de tratament activă până în săptămâna 16.

[0232] Tipurile şi modelele de EA raportate până în săptămâna 48 au fost similare cu cele raportate în perioada controlată cu placebo. Proporţiile de pacienţi cu cel puţin un EA, un EA care a dus la întreruperea tratamentului sau un EAG au fost similare în grupurile cu guselkumab şi adalimumab. Între săptămânile 16-48, au fost raportate infecţii grave la doi pacienţi din grupul guselkumab (respectiv, celulită la unul şi abces al coapsei cu infecţie postoperatorie a plăgii la altul) şi la doi din grupul adalimumab (respectiv, un abces abdominal şi o pneumonie stafilococică cu un rezultat letal la pacientul cu celulită a peretelui abdominal raportată anterior). Infecţiile generale şi infecţiile care au necesitat tratament cu antibiotice au apărut la rate comparabile în toate grupele de tratament. În timpul studiului nu au fost raportate EA de tuberculoză activă sau infecţie oportunistă. Două NMSC suplimentare (adică câte un BCC în grupurile guselkumab şi adalimumab) şi două malignităţi (respectiv prostată şi sân în grupul guselkumab) au fost raportate până în săptămâna 48. Nu a mai fost înregistrat niciun eveniment MACE suplimentar după săptămâna 16. A fost raportată o singură tentativă de sinucidere la un pacient tratat cu adalimumab. Procentele de incidenţă ale candidozei şi neutropeniei au fost scăzute şi comparabile între grupurile guselkumab şi placebo (datele nu sunt prezentate), iar niciun eveniment de boală Crohn nu a fost raportat până în săptămâna 48.

[0233] Până în săptămâna 48, proporţia pacienţilor cu ISR (2,2 % comparativ cu 9,0 %) şi proporţia injecţiilor asociate cu ISR (0,5 % comparativ cu 1,2 %) au fost mai mici pentru guselkumab comparativ cu adalimumab; majoritatea ISR au fost considerate ca fiind uşoare. Procentele anomaliilor de laborator au fost scăzute, iar diferenţe între grupe nu au fost notate (datele nu sunt prezentate). Anticorpii împotriva guselkumab au fost detectaţi la 26/492 pacienţi (5,3 %) până în săptămâna 44; Titrele au fost, în general, scăzute (81 % ≤1,320). Nu a fost observată nicio asociere aparentă între dezvoltarea anticorpilor şi fie eficacitatea redusă, fie apariţia ISR (datele nu sunt prezentate).

[0234] Discuţie

[0235] Rezultatele studiului VOYAGE 1, împreună cu rezultatele VOYAGE 2 descrise în exemplul 2 de mai jos, confirmă că două injecţii cu guselkumab 100 mg (săptămânile 0 şi 4) şi terapia de întreţinere administrată la fiecare 8 săptămâni tratează eficient psoriazisul moderat până la grav. Guselkumab a fost superior placebo cu marje substanţiale la săptămâna 16, utilizând două criterii finale riguroase (IGA 0/1 şi PASI 90). Începutul acţiunii guselkumab a fost rapid, cu un răspuns semnificativ observat încă din săptămâna 2, comparativ cu placebo. Guselkumab a fost, de asemenea, superior adalimumabului, care este un inhibitor subcutanat TNF-α utilizat pe scară largă şi foarte eficient, la obiectivele din săptămâna 16 ale IGA 0/1, PASI 90 şi PASI 75. Procentele de răspuns au continuat să se îmbunătăţească cu guselkumab după săptămâna 16. La săptămânile 24 şi 48, aproximativ jumătate dintre toţi pacienţii din grupul cu guselkumab au ajuns la vindecare completă (IGA 0), care este asociată cu un HRQoL optim pentru pacienţii cu psoriazis. Obiectivele finale ale rezultatelor raportate de pacient (PSSD şi DLQI), bazate pe modificarea totală sau care indică un impact minim/fără impact asupra HRQoL sau absenţa simptomelor sau semnelor de psoriazis, au demonstrat răspunsuri la guselkumab care au fost superioare celor la placebo în săptămâna 16 şi celor la adalimumab în săptămânile 24 şi 48.

[0236] Acest studiu a evaluat mai multe zone ale corpului în care psoriazisul este dificil de tratat, iar guselkumab a fost foarte eficace în toate regiunile, pe baza unor criterii de evaluare riguroase. Guselkumab a fost superior faţă de placebo în săptămâna 16 şi adalimumab în săptămânile 24/48, indicând o vindecare completă sau aproape completă a psoriazisului scalpului şi al mâinilor/picioarelor la cel puţin 75 % dintre pacienţii trataţi cu guselkumab. Pe baza atât a proporţiei de pacienţi cu psoriazis clar/minim al unghiilor (f-PGA 0/1), cât şi a îmbunătăţirii procentuale medii a NAPSI, guselkumab a fost superior placebo în săptămâna 16. Răspunsurile unghiilor au fost comparabile între tratamentele active în săptămânile 24 şi 48, iar guselkumab a fost superior adalimumabului (75 % comparativ cu 62 %) pentru f-PGA 0/1 în săptămâna 48.

[0237] Ratele şi tipurile de EA, EAG şi anomalii de laborator au fost, în general, comparabile între grupele guselkumab şi placebo până în săptămâna 16 şi între grupele guselkumab şi adalimumab până în săptămâna 48. Procentele infecţiilor grave, ale malignităţilor şi ale MACE au fost scăzute în toate grupele de tratament. Nu au fost observate diferenţe notabile în incidenţa neutropeniei sau candidozei între grupele guselkumab şi de control. Nu au apărut EA ale bolii Crohn în niciun grup de tratament, iar o tentativă de sinucidere a fost raportată în grupul cu adalimumab. Numărul de injecţii şi proporţiile de pacienţi cu ISR au fost mai mari pentru adalimumab comparativ cu guselkumab. Dimensiunea şi durata acestui studiu pot să nu permită evaluarea evenimentelor neobişnuite sau a celor cu latenţă îndelungată; Cu toate acestea, tratamentul pe termen mai lung va fi evaluat în extinderile de studiu aflate în curs de desfăşurare.

[0238] VOYAGE 1 confirmă rolul IL-23 în patogeneza psoriazisului. Inhibitorii TNF-α sunt eficienţi în multe boli, iar TNF-α este implicat în procesele inflamatorii şi imunologice sistemice normale. Ţintirea selectivă a căii IL-23 asigură o inhibare mai specifică a citokinelor asociate psoriazisului, cu un grad mai mare de eficacitate, menţinând în acelaşi timp un profil de siguranţă favorabil, în comparaţie cu blocada TNF-α. IL-23 este un factor cheie al diferenţierii şi supravieţuirii celulelor Th17 şi un regulator în amonte al IL-17A, o citokină efectuatoare proinflamatorie centrală implicată în patogeneza psoriazisului. În plus, IL-23 stimulează producerea altor citokine Th17 (de exemplu, IL-22) de către alte tipuri de celule, inclusiv celule limfoide înnăscute de tip 3 (ILC3) şi celule T γδ. Prin urmare, inhibarea IL-23 blochează producţia în aval de IL-17A, IL-22 şi alte tipuri celulare. Deoarece multe celule producătoare de IL-17A depind de IL-23 pentru supravieţuire, inhibarea IL-23 poate reduce numărul acestor celule patogene. Acest lucru poate explica durata lungă a efectului şi poate permite intervalul convenabil de dozare al guselkumab în comparaţie atât cu agenţii anti-TNF-α, cât şi cu agenţii anti-IL-17.

[0239] Rezultatele, împreună cu cele din VOYAGE 2, demonstrează eficacitatea superioară a guselkumab comparativ cu adalimumab în psoriazis, eficacitatea în boala regională a scalpului, unghiilor şi mâinilor/picioarelor şi un profil de siguranţă pozitiv. Profilul de siguranţă favorabil pe parcursul unui an nu este neaşteptat, având în vedere constatările liniştitoare privind siguranţa pe termen lung raportate pentru un tratament înrudit, ustekinumab, care blochează atât IL-12, cât şi IL-23. Extinderile studiului vor continua să examineze eficacitatea şi siguranţa guselkumab şi să contribuie la înţelegerea blocării pe termen lung a IL-23 pe baza studiilor cu ustekinumab.

[0240] Exemplul 2: Rezultate VOYAGE 2

[0241] Pentru a confirma potenţialul terapeutic al guselkumab, studiile de fază 3 VOYAGE 1 şi VOYAGE 2 au evaluat eficacitatea şi siguranţa guselkumab comparativ cu placebo şi adalimumab. VOYAGE 1 a evaluat tratamentul continuu timp de 1 an, iar VOYAGE 2 a evaluat eficacitatea şi siguranţa tratamentului întrerupt, deoarece întreruperile de tratament apar frecvent în practica clinică. În plus, VOYAGE 2 a evaluat tranziţia de la adalimumab la guselkumab, oferind informaţii relevante din punct de vedere clinic despre pacienţii care trec de la un agent biologic la altul.

[0242] Materiale şi metode

[0243] Pacienţi

[0244] Adulţii (cu vârsta ≥18 ani) cu psoriazis de tip placă moderat-grav au fost eligibili. Criteriile majore de includere/excludere sunt rezumate în VOYAGE 1 de mai sus. Protocolul studiului a fost aprobat de comisie de revizuire a investigaţiilor la fiecare centru, iar consimţământul informat în scris a fost completat de toţi pacienţii.

[0245] Design-ul studiului

[0246] VOYAGE 2 a fost un studiu de fază 3, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo şi comparator adalimumab (NCT02207244), desfăşurat în 115 centre la nivel global între noiembrie 2014 şi iunie 2016. Studiul a constat dintr-o perioadă controlată cu placebo (săptămânile 0-16), o perioadă controlată cu comparator activ (săptămânile 0-28) şi o perioadă de întrerupere şi reluare randomizată (săptămânile 28-72). Rezultatele studiului până în săptămâna 48 sunt prezentate în prezentul document. Pacienţii au fost randomizaţi în momentul de referinţă 2:1:1 la guselkumab 100 mg în săptămânile 0, 4, 12 şi 20; placebo la săptămânile 0, 4, 12, apoi guselkumab la săptămânile 16 şi 20; sau adalimumab 80 mg în săptămâna 0, 40 mg în săptămâna 1 şi la fiecare două săptămâni (q2w) ulterior până în săptămâna 23.

[0247] În săptămâna 28, pacienţii trataţi cu guselkumab care au obţinut o îmbunătăţire de 90 % faţă de momentul de referinţă în Psoriasis Area and Severity Index (PASI 90; respondenţi) au fost re-randomizaţi într-un raport de 1:1 la guselkumab sau placebo. După pierderea a ≥50 % din răspunsul PASI la săptămâna 28, pacienţii au fost retra-taţi cu guselkumab, o altă doză la 4 săptămâni după aceea, apoi la fiecare 8 săptămâni ulterior. Persoanele care nu au răspuns la guselkumab au continuat tratamentul cu guselkumab. Persoanele care nu au răspuns la placebo→guselkumab la săptămâna 28 au continuat cu guselkumab q8w, iar pacienţii care au înregistrat răspuns au primit placebo q8w începând cu săptămâna 28. După pierderea a ≥50 % din răspunsul PASI în săptămâna 28, pacienţii au fost retra-taţi cu guselkumab, urmat de o altă doză la 4 săptămâni, apoi q8w ulterior. Persoanele care nu au răspuns la adalimumab au iniţiat guselkumab în săptămâna 28, o altă doză 4 săptămâni mai târziu, apoi o dată la 8 săptămâni după aceea. Respondenţii la adalimumab au primit placebo şi, la pierderea a ≥50 % din răspunsul PASI din săptămâna 28, au iniţiat guselkumab, o altă doză la 4 săptămâni, apoi q8w ulterior. Pentru a menţine caracterul orb, au fost administrate, după caz, atât placebo guselkumab, cât şi placebo adalimumab.

[0248] Evaluări ale eficacităţii şi siguranţei

[0249] Eficacitatea a fost evaluată până în săptămâna 24, iar siguranţa până în săptămâna 28. Eficacitatea cheie, inclusiv psoriazisul general şi regional, rezultatele raportate de pacienţi şi evaluările de siguranţă sunt discutate în detaliu în studiul VOYAGE 1. În plus, în acest studiu a fost evaluat Medical Outcomes Study 36-Item Short Form (SF-36).

[0250] Criteriile de evaluare ale studiului

[0251] Criteriile de evaluare co-primare au fost proporţiile de pacienţi care au obţinut un scor IGA de vindecare (0) sau minim (1) în săptămâna 16 şi proporţia de pacienţi care au obţinut un răspuns PASI 90 în săptămâna 16, comparând grupurile tratate cu guselkumab şi placebo. Au fost de asemenea măsurate principalele criterii de evaluare secundare. Criteriile de evaluare regionale ale psoriazisului care evaluează scalpul, unghiile şi mâinile/picioarele au fost descrise în detaliu în altă parte.

[0252] Analiza statistică

[0253] Toţi pacienţii randomizaţi au fost incluşi în analiza primară şi în unele analize secundare de eficacitate conform grupului de tratament atribuit. Pentru a evalua administrarea dozei de întreţinere comparativ cu întreruperea tratamentului pentru criteriile de evalluare secundare majore, toţi pacienţii care au fost supuşi celei de-a doua randomizări şi au avut evaluare PASI după săptămâna 28 au fost incluşi în analize.

[0254] Criteriile de evaluare co-primare şi criteriile de evaluare secundare majore binare au fost analizate utilizând un test statistic chi-pătrat Cochran-Mantel-Haenszel (CMH) bilateral (α=0,05), stratificat după centrul investigatorului. Parametrii de răspuns continuu au fost comparaţi utilizând un model de analiză a varianţei cu centrul drept componentă covariată. Pentru timpul până la pierderea răspunsului PASI 90, a fost utilizat testul log-rank stratificat după centru.

[0255] Pacienţii care au întrerupt tratamentul studiului din cauza lipsei de eficacitate sau a unui EA de agravare a psoriazisului sau care au început o medicaţie/terapie interzisă de protocol care ar putea îmbunătăţi psoriazisul au fost consideraţi drept eşecuri ale tratamentului. S-a considerat că pacienţii care au îndeplinit criteriile de eşec al tratamentului înainte de săptămâna 16 şi pacienţii care nu s-au prezentat pentru evaluarea din săptămâna 16 nu au obţinut răspuns pentru criteriul de evaluare principal din săptămâna 16. Pentru pacienţii randomizaţi în grupul placebo, numai cei care au trecut la administrarea de guselkumab în/după săptămâna 16 au fost incluşi în analizele de eficacitate după săptămâna 16.

[0256] Pentru a controla procentul global de eroare de tip 1, analiza primară şi analizele secundare majore au fost testate într-o secvenţă fixă, primul criteriu de evaluare secundar major fiind testat numai dacă au fost îndeplinite criteriile de evaluare co-principale, criteriul (criteriile) de evaluare următor(oare) fiind testat(e) numai dacă a fost îndeplinit criteriul de evaluare anterior din secvenţă.

[0257] Analizele de siguranţă au inclus toţi pacienţii care au primit cel puţin o administrare a agentului studiului. Evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave (EAG) au fost grupate în funcţie de tratamentul primit. Au fost analizaţi anticorpii împotriva guselkumab.

[0258] Rezultate

[0259] Dispoziţia pacienţilor şi caracteristicile demografice în momentul de referinţă

[0260] 1279 de pacienţi au fost examinaţi în total şi 992 au fost randomizaţi 2:1:1 pentru a primi guselkumab (n=496), placebo (n=248) sau adalimumab (n=248) (Fig 2). În general, 9,7 % (96/992) dintre pacienţi au întrerupt agentul studiului până în săptămâna 48 (guselkumab: 7,9 %; placebo: 11,7 %; adalimumab: 11,3 %). Datele demografice de bază şi caracteristicile bolii au fost, în general, comparabile între grupuri.

[0261] Eficacitate

[0262] Guselkumab a fost superior atât faţă de placebo, cât şi/sau faţă de adalimumab în ceea ce priveşte criteriile de evaluare co-primare şi toate criteriile de evaluare secundare majore (toate p<0,001).

[0263] Perioadă controlată cu placebo (săptămânile 0-16)

[0264] În săptămâna 16, proporţii semnificativ mai mari de pacienţi trataţi cu guselkumab au obţinut un IGA de vindecare (0) sau minim (1) comparativ cu pacienţii cărora li s-a administrat placebo (84,1 % comparativ cu 8,5 %; p<0,001) şi au obţinut un răspuns PASI 90 (70,0 % comparativ cu 2,4 %; p<0,001) (criterii de evaluare co-primare). O îmbunătăţire semnificativ mai mare a procentului PASI a fost observată încă din săptămâna 2 la pacienţii trataţi cu guselkumab comparativ cu cei trataţi cu placebo (p<0,001). În plus, în săptămâna 16, proporţii semnificativ mai mari de pacienţi trataţi cu guselkumab au obţinut răspunsuri PASI 75 şi PASI 100 comparativ cu pacienţii trataţi cu placebo. Pacienţii trataţi cu Guselkumab au obţinut o îmbunătăţire mai mare în toate evaluările rezultatelor psoriazisului regional, comparativ cu placebo în săptămâna 16, inclusiv: ss-IGA, f-PGA, NAPSI şi hf-PGA. Similar cu VOYAGE 1, guselkumab a fost superior faţă de placebo în săptămâna 16 în toate rezultatele raportate de pacienţi, inclusiv Dermatology Life Quality Index (DLQI) şi Psoriasis Symptom and Sign Diary (PSSD) şi, în plus, SF-36.

[0265] Perioada cu comparator activ (săptămânile 0-24)

[0266] Proporţii semnificativ mai mari de pacienţi din grupul guselkumab au obţinut răspunsuri IGA 0/1, PASI 90 şi PASI 75 în săptămâna 16. În săptămâna 24, procente mai mari de răspuns semnificativ au fost menţinute la pacienţii trataţi cu guselkumab comparativ cu cei trataţi cu adalimumab pentru IGA 0 (51,5 % comparativ cu 31,5 %), IGA 0/1 (83,5 % comparativ cu 64,9 %), PASI 90 (75,2 % comparativ cu 54,8 %) şi PASI 100 (44,2 % comparativ cu 26,6 %). În concordanţă cu VOYAGE 1, îmbunătăţiri mai mari ale scorurilor regionale ale bolii psoriazisului au fost observate în săptămâna 24 la pacienţii trataţi cu guselkumab comparativ cu pacienţii trataţi cu adalimumab, cu excepţia f-PGA 0/1 şi a îmbunătăţirii procentuale a NAPSI, care au fost comparabile. În săptămâna 24, proporţiile de pacienţi care au obţinut DLQI 0/1, modificările medii ale scorurilor simptomului şi semnului PSSD, proporţiile de pacienţi care au obţinut un scor al simptomului PSSD de 0 şi un scor al semnului de 0 au fost semnificativ mai mari în grupul guselkumab decât în grupul adalimumab (p<0,001)

[0267] Perioada de sevraj şi reluare randomizată (săptămânile 28-48)

[0268] Răspunsurile PASI 90 au fost mai bine menţinute la pacienţii care au obţinut răspuns în săptămâna 28 la guselkumab care au continuat tratamentul cu guselkumab (grupul de întreţinere) comparativ cu pacienţii care au obţinut răspuns şi au fost re-randomizaţi în grupul placebo (grupul de sevraj). Timpul median până la pierderea răspunsului PASI 90 a fost de 15,2 săptămâni pentru pacienţii randomizaţi în grupul de sevraj. Printre pacienţii la care administrarea de guselkumab a fost întreruptă în săptămâna 28, procentele de răspuns PASI 90 au început să se diferenţieze de cele ale grupului de menţinere în săptămâna 32. Până în săptămâna 48, 88,6 % dintre pacienţii de întreţinere au menţinut un răspuns PASI 90, comparativ cu 36,8 % dintre pacienţii din grupul de sevraj. În plus, în săptămâna 48, răspunsurile clinice (IGA, PASI) au fost semnificativ mai mari în grupul de întreţinere decât în grupul de sevraj (p<0,001). Îmbunătăţirile scorurilor DLQI şi ale scorurilor simptomelor sau semnelor PSSD faţă de momentul de referinţă au fost, de asemenea, semnificativ mai mari în săptămâna 48 în grupurile de întreţinere comparativ cu cele de sevraj (ambele p<0,001). Până în săptămâna 48, un număr mic de pacienţi (n=16) a fost re-tratat cu guselkumab.

[0269] Comutarea pacienţilor fără răspuns la adalimumab la guselkumab

[0270] În total, 112 pacienţi fără răspuns la adalimumab au început să primească guselkumab în săptămâna 28 (5 săptămâni după ultima doză de adalimumab). La aceşti pacienţi, procentele de răspuns PASI 90 (în raport cu momentul de referinţă) şi PASI 100 au crescut după schimbare, ajungând la 66,1 % şi, respectiv, 28,6 % în săptămâna 48.

[0271] Siguranţă

[0272] Perioadă controlată cu placebo (săptămânile 0-16)

[0273] Proporţiile de pacienţi cu cel puţin un EA, EA care au dus la întreruperea tratamentului şi EAG au fost comparabile între grupurile guselkumab şi placebo. Cele mai frecvent raportate evenimente au fost rinofaringita, cefaleea şi infecţia căilor respiratorii superioare. Procentele infecţiilor, ale infecţiilor care au necesitat tratament şi ale infecţiilor grave au fost similare între grupuri. Nu au fost raportate malignităţi sau cancere de piele non-melanom (NMSC) până în săptămâna 16. Un eveniment cardiovascular advers major (MACE) (infarct miocardic [IM]) a avut loc în grupul cu adalimumab. O proporţie mai mare de pacienţi cu adalimumab a prezentat reacţii la locul injectării (ISR) (6,9 % comparativ cu 2,6 %) şi injecţii care au dus la ISR (1,5 % comparativ cu 0,9 %), comparativ cu pacienţii cu guselkumab. Toate reacţiile la locul injectării au fost de intensitate uşoară.

[0274] Perioada cu comparator activ (săptămânile 0-28)

[0275] Tipurile de EA au fost similare cu cele raportate în perioada controlată cu placebo. Proporţiile de pacienţi cu cel puţin un AE, AE care au dus la întreruperea tratamentului şi EAG au fost comparabile între grupurile guselkumab şi adalimumab. Infecţiile şi infecţiile care au necesitat tratament au fost, de asemenea, comparabile între grupurile cu guselkumab şi adalimumab. Trei infecţii grave au fost raportate în fiecare dintre grupurile guselkumab (bronşită, erizipel şi infecţie a ţesuturilor moi) şi adalimumab (două cazuri de tuberculoză [unul diseminat] şi un abces la locul injectării). A fost raportată o malignitate (cancer de prostată) şi două NMSC (un carcinom cu celule scuamoase [SCC] în grupul guselkumab şi un carcinom bazocelular [BCC] în grupul placebo→guselkumab). Au fost raportate două MACE (câte un MI în grupurile guselkumab şi adalimumab).

[0276] Perioada de sevraj şi reluare randomizată (săptămânile 28-48)

[0277] În săptămânile 28-48, niciun pacient nu a întrerupt studiul din cauza EA; O infecţie gravă (apendicită) a fost raportată în grupul de întreţinere. Nu au fost raportate malignităţi suplimentare, NMSC sau MACE. Nu au fost raportate reacţii adverse în rândul celor 16 pacienţi retrataţi.

[0278] Siguranţă suplimentară până în săptămâna 48

[0279] Până în săptămâna 48, în grupul placebo→guselkumab au apărut un BCC suplimentar şi un SCC suplimentar al pielii (datele nu sunt prezentate). Între săptămânile 28 şi 48, a fost raportat un eveniment MACE (IM) suplimentar la un pacient placebo→guselkumab. Nu au apărut evenimente de infecţii grave, malignităţi sau MACE în grupul adalimumab→guselkumab. Nu au fost raportate decese, infecţii oportuniste, hipersensibilitate sau reacţii anafilactice până în săptămâna 48. Procentele analizelor de laborator anormale au fost scăzute şi comparabile între grupurile de tratament până în săptămâna 48. Anticorpii împotriva guselkumab au fost detectaţi la 57/869 pacienţi (6,6 %) până în săptămâna 48; Titrele au fost în general scăzute (88 % ≤1:160). Nu au fost observate asocieri aparente între dezvoltarea anticorpilor şi scăderea eficacităţii sau dezvoltarea ISR (datele nu sunt prezentate).

[0280] Discuţie

[0281] VOYAGE 2 confirmă rezultatele VOYAGE 1, demonstrând că guselkumab este foarte eficace în tratarea unei populaţii largi cu psoriazis moderat până la grav. Guselkumab a fost superior faţă de placebo pe baza criteriilor de evaluare co-primare din săptămâna 16 de IGA vindecat/minim şi răspuns PASI 90. Guselkumab a fost, de asemenea, superior faţă de adalimumab la criteriile de evaluare din săptămâna 16 pentru IGA vindecat/minim, PASI 75/90, iar până în săptămâna 24, pentru IGA vindecat şi PASI 90/100. Guselkumab a fost, de asemenea, utilizat cu succes în tratarea psoriazisului regional dificil, inclusiv al scalpului, unghiilor şi mâinilor/picioarelor. Îmbunătăţirile evaluate de investigator au fost reflectate de îmbunătăţiri ale rezultatelor raportate de pacienţi, evaluate în VOYAGE 1 (DLQI şi PSSD, un instrument nou validat care măsoară semnele şi simptomele psoriazisului). În plus, îmbunătăţiri semnificative ale calităţii vieţii (QoL) (SF-36) au fost raportate în VOYAGE 2. Rezultatele combinate, robuste şi cuprinzătoare din VOYAGE 1 şi VOYAGE 2 au demonstrat superioritate atât faţă de placebo, cât şi faţă de adalimumab.

[0282] În concordanţă cu constatările altor produse biologice pentru psoriazis, VOYAGE 2 a demonstrat că menţinerea este superioară terapiei întrerupte şi că blocarea IL-23 nu a inversat mecanismul de bază al psoriazisului. Spre deosebire de VOYAGE 1, în care pacienţii au continuat tratamentul timp de 48 de săptămâni, în VOYAGE 2, pacienţii care au înregistrat răspuns PASI 90 au fost randomizaţi în săptămâna 28 pentru a continua guselkumab sau pentru a primi placebo. Pacienţii trataţi cu Guselkumab au menţinut răspunsul, incluzând PASI 90, PASI 100 şi IGA vindecat, în timp ce psoriazisul a recidivat lent şi calitatea vieţii (QoL) a fost redusă la pacienţii cu placebo. Timpul median până la pierderea răspunsului PASI 90 pentru pacienţii cu întrerupere a fost de 15,2 săptămâni, ceea ce este relevant deoarece procentele de întrerupere sunt semnificative în cazul utilizării agenţilor biologici pentru psoriazis timp de 1 an (deseori >50 %).

[0283] Guselkumab a fost, de asemenea, eficace în tratarea pacienţilor fără răspuns la adalimumab (care nu au obţinut PASI 90). Pacienţii au fost clasificaţi drept cu răspuns/fără răspuns în săptămâna 28, la 5 săptămâni după ultima injecţie de adalimumab. După 20 de săptămâni de tratament cu guselkumab, 2/3 dintre cei 112 nonrespondenţi la adalimumab care au trecut la guselkumab au obţinut PASI 90 (în raport cu momentul de referinţă). Determinarea procentului în care pacienţii care au avut răspunsuri suboptimale au îndeplinit obiectivele de tratament ar putea avea un impact semnificativ asupra deciziilor de tratament pentru pacienţii care urmăresc o vindecare mai mare, pe măsură ce terapiile mai eficiente pentru psoriazis continuă să intre pe piaţă. Deşi mecanismul de acţiune al eficacităţii mai largi a guselkumab este necunoscut, în psoriazis, factorul de necroză tumorală-α (eliberat din macrofagele CD163+/celulele dendritice CD11c+) şi IL-17A (eliberat din neutrofile, mastocite şi celule Th17) sunt citokine efectoare care acţionează în principal asupra keratinocitelor. IL-23 ar putea fi văzută drept citokina principală pentru psoriazis, deoarece determină activarea celulelor T şi a neutrofilelor şi induce generarea de IL-17. În plus, IL-23 determină celulele Th17 şi alte celule înnăscute să producă IL-22, o altă citokină implicată în patogeneza psoriazisului. Prin urmare, ţintirea căii IL-23 cu un anticorp, cum ar fi guselkumab, poate oferi o eficacitate mai ridicată şi răspunsuri durabile.

[0284] Profilul de siguranţă al guselkumab în acest studiu a fost consistent cu VOYAGE 1. Procentele şi tipurile de EA, SAE şi anomalii de laborator au fost, în general, comparabile cu placebo până în săptămâna 16 şi cu adalimumab până în săptămâna 28. Până în săptămâna 48, procentele de infecţii grave, malignităţi şi MACE au fost scăzute în toate grupele de tratament. În total, au existat 2 cazuri de TBC, ambele la pacienţi cu adalimumab. Au existat 5 tumori maligne la pacienţii trataţi cu guselkumab, dintre care 4 au fost NMSC (2 BCC şi 2 SCC). ISR au apărut mai frecvent la pacienţii cu adalimumab. Deşi profilul de siguranţă al guselkumab este favorabil, dimensiunea şi durata studiului au fost inadecvate pentru a detecta evenimente rare.

[0285] Există mai multe alte limitări ale VOYAGE 2. Deşi comparaţia dintre guselkumab şi adalimumab în VOYAGE 2 a fost limitată la 24 de săptămâni, în VOYAGE 1 comparaţia cu adalimumab a fost extinsă până la 48 de săptămâni. Mai important, la săptămâna 48, puţini pacienţi VOYAGE 2 retraşi din terapia activă pierduseră răspunsul adecvat pentru a permite evaluarea eficacităţii şi siguranţei tratamentului repetat. Cu toate acestea, aceste numere vor creşte ulterior.

[0286] În concluzie, VOYAGE 2 confirmă rezultatele VOYAGE 1 conform cărora guselkumab a demonstrat eficacitate superioară faţă de adalimumab şi siguranţă comparabilă atunci când a fost administrat într-un regim de dozare convenabil, constând într-o singură injecţie de 100 mg în săptămânile 0, 4 şi la fiecare 8 săptămâni. Aceste rezultate sugerează că guselkumab poate fi o completare importantă la alternativele de tratament pentru psoriazis. În plus, VOYAGE 2 oferă date importante privind necesitatea continuării terapiei cu guselkumab pentru menţinerea celui mai înalt nivel de răspuns, precum şi tranziţia cu succes de la adalimumab la guselkumab.

[0287] Abrevieri şi acronime

AE

eveniment advers

BCC

carcinom cu celule bazale

BMI

indice de masă corporală

BSA

suprafaţă corporală

DLQI

Indicele dermatologic al calităţii vieţii

f-PGA

Evaluarea globală a unghiilor de către medic

hf-PGA

Evaluarea globală a mâinilor şi/sau picioarelor de către medic

HRQoL

calitatea vieţii asociată sănătăţii

IGA

Evaluarea globală de către investigator

IL

interleukină

NAPSI

Indicele suprafeţei şi gravităţii psoriazisului la unghii

NMSC

cancer de piele non-melanom

PASI

Indicele suprafeţei şi gravităţii psoriazisului

PRO

rezultat raportat de pacient

PSSD

Jurnalul semnelor şi simptomelor de psoriazis

SAE

eveniment advers grav

ss-IGA

Evaluarea globală specifică scalpului realizată de către investigator

Inhibitor TNFα

Inhibitorul factorului de necroză tumorală α.

[0289] Aprobare de reglementare în SUA

[0290] Anticorpul specific anti-IL-23 guselkumab a fost aprobat pentru comercializare în SUA de către Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA pentru tratarea pacienţilor adulţi cu psoriazis în plăci moderat până la grav, care sunt candidaţi pentru terapie sistemică sau fototerapie, prin intermediul unei cereri de eliberare a unei autorizaţii pentru produse biologice. Doza aprobată iniţial este de 100 mg administrată prin injectare subcutanată în săptămâna 0, săptămâna 4 şi ulterior la fiecare 8 săptămâni. Anticorpul este la o concentraţie de 100 mg/ml într-o seringă pre-umplută cu doză unică.

Claims

1. Un anticorp IL-23 pentru utilizare într-o metodă de tratare a psoriazisului la un pacient care nu răspunde la un inhibitor TNF, cuprinzând administrarea anticorpului la pacient într-o cantitate sigură şi eficace, unde anticorpul este guselkumab, iar inhibitorul TNF este adalimumab.

2. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 1, în care se determină că pacientul nu înregistrează răspuns la inhibitorul TNF prin măsurarea scorului PASI şi/sau IGA.

3. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 1 sau revendicarea 2, în care anticorpul este administrat la o doză între 25 mg şi 200 mg.

4. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 3, în care anticorpul este administrat la o doză de 50 mg sau 100 mg.

5. Anticorpul pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-4, în care anticorpul este administrat subcutanat.

6. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 5, în care anticorpul anti-IL-23 este sigur şi eficace pentru tratarea psoriazisului pe o suprafaţă a unui pacient selectată din grupa care constă din scalp, unghii, mâini şi picioare.

7. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 6, în care anticorpul este într-o compoziţie care cuprinde:

(a) 100 mg/ml de anticorp; 7,9 % (g/v) zaharoză, 4,0 mM histidină, 6,9 mM L-histidină monohidroclorură monohidrat; 0,053 % (g/v) polisorbat 80 din compoziţia farmaceutică; în care diluantul este apă în stare standard sau

(b) 50 mg/ml de anticorp; 7,9 % (g/v) zaharoză, 4,0 mM histidină, 6,9 mM L-histidină monohidroclorură monohidrat; 0,053 % (g/v) polisorbat 80 din compoziţia farmaceutică; în care diluantul este apă în stare standard.

8. Anticorpul pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-7, în care anticorpul este administrat într-o doză iniţială, la 4 săptămâni după doza iniţială şi la fiecare 8 săptămâni după doza de la 4 săptămâni.

9. Anticorpul pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-8, în care pacientul obţine un scor IGA de 0 sau 1 şi PASI90 sau PASI100 în săptămâna 16.

10. Anticorpul pentru utilizare din revendicarea 9, în care scorul PASI90, PASI100 sau IGA 0 sau 1 este măsurat la 16, 20 sau 28 de săptămâni după tratamentul iniţial.

11. Anticorpul pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-10, cu administrarea suplimentară la pacient a unuia sau mai multor medicamente suplimentare utilizate pentru tratarea psoriazisului,

opţional, în care medicamentul suplimentar este selectat din grupa care constă din: agenţi imunosupresivi, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), metotrexat (MTX), anticorpi anti-marker de suprafaţă ai celulelor B, anticorpi anti-CD20, rituximab, inhibitori ai TNF, corticosteroizi şi modificatori co-stimulatori.

12. Anticorpul pentru utilizare din oricare dintre revendicările 1-11, în care anticorpul este eficace pentru a reduce un simptom al psoriazisului la pacient, a induce răspunsul clinic, a induce sau menţine remisiunea clinică, a inhiba evoluţia bolii sau a inhiba o complicaţie a bolii la pacient.