MD1789Z - Metodă de tratament al deformaţiilor chifoscoliotice ale coloanei vertebrale - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la traumatologie şi ortopedie şi poate fi utilizată pentru tratamentul deformaţiilor chifoscoliotice ale coloanei vertebrale.Esenţa invenţiei constă în aceea că se efectuează anestezia generală, apoi se efectuează incizii ale ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale, se prepară apofizele articulare ale vertebrelor, după care în regiunea curburii scoliotice de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc transpedicular nişte şuruburi multiaxiale cu ajutorul unei chei tubulare hexagonale, apoi se introduc şuruburi mai sus şi mai jos de curbura scoliotică. După care din partea apexului sau părţii convexe ale curburii scoliotice se fixează o tijă temporară de lungimea a trei vertebre de capurile a trei şuruburi, şi anume de capul şurubului de la centrul apexului curburii scoliotice şi de capurile a două şuruburi adiacente de mai sus şi de mai jos de şurubul menţionat. Apoi se efectuează corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor se amplasează pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, iar de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave ale curburii scoliotice se uneşte de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi se înlătură tija temporară şi se instaleazăa doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă a primei tije de fixare a coloanei vertebrale. După care se instalează fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi se suturează plăgile pe straturi.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la traumatologie şi ortopedie şi poate fi utilizată pentru tratamentul deformaţiilor chifoscoliotice ale coloanei vertebrale.

Scolioza este una dintre cele mai dificile probleme ale ortopediei moderne. Această boală se caracterizează printr-un complex de schimbări tipice funcţionale, morfologice şi radiologice ale coloanei vertebrale, cavităţii toracice, pelvisului, precum şi a poziţiei organelor interne. În conformitate cu datele din literatura de specialitate prevalenţa scoliozei în rândul copiilor este de 5…9%.

Datele unor cercetători sugerează că media de viaţă a pacienţilor netrataţi cu scolioză severă este de 35…40 ani.

Scolioza este boala creşterii. Curbura scoliotică a coloanei vertebrale se dezvoltă ca urmare a unor dereglări ale elementelor de creştere ale vertebrelor. Odată cu finalizarea creşterii scheletului încetează progresarea scoliozei. Tipic pentru scolioză este deformarea vertebrelor şi a discurilor intervertebrale (deformarea corpurilor vertebrelor, deformare de arcuri şi apofize, torsiune), inclusiv o deplasare a nucleului pulpos în partea convexă a arcului curburii, care este un fenomen secundar.

Studierea radiologică a materialelor morfologice şi dinamice în procesul de formare şi progresare a scoliozei structurale de diversă etiologie a convins cercetătorii că, indiferent de etiologia scoliozei, modificările structurale ale vertebrelor sunt identice. Diferenţa se observă numai în gradul de deformare a coloanei vertebrale, dar nu şi în natura ei. Şi mai mult decât atât, succesiunea modificărilor morfologice ale vertebrelor în procesul de progresare sunt identice pentru diferite forme etiologice de scolioză structurală.

Cele menţionate servesc ca temei pentru studierea etapelor de formare a curburii scoliotice a coloanei vertebrale, indiferent de formele etiologice; acest lucru ia în considerare numai faptul că adevărata scolioză structurală se formează exclusiv în perioada de creştere scheletică.

Cea mai mare progresare a scoliozei are loc în perioada de creştere intensivă a scheletului, ceea ce corespunde vârstei de 10…15 ani.

De aceea, în practica mondială la moment este în general acceptat faptul că tratamentul chirurgical al scoliozei infantile şi juvenile este necesar de a începe la vârsta de 8…12 ani, în timp ce operaţia ar trebui să includă intervenţia de disectomie pe partea convexă a coloanei vertebrale la vârful curburii, şi anume (îndepărtarea nucleului pulpos şi a plăcilor de închidere) şi corecţia dorsală fără efectuarea spondilodezei posterioare. Scopul este de a bloca creşterea discului pe partea convexă pentru stoparea progresării deformaţiei. Corecţia finală a deformării şi spondilodeza posterioară se realizează la sfârşitul creşterii coloanei vertebrale.

În funcţie de zona afectată de scolioză, se poate menţiona despre acele tipuri de scolioză, care descriu locaţia curburii, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere scolioza are 4 tipuri: scolioză cervico-toracică, scolioză toracică, scolioză toraco-lombară şi scolioză lombară, descrise după cum urmează:

Scolioza cervico-toracică

Scolioza cervico-toracică intră în categoria scoliozelor cu curbura principală unică. În cazul acestui tip de scolioză deformările produse de anomaliile vertebrelor cervico-toracice sunt cu mult mai vizibile în comparaţie cu cele similare ce apar în alte zone.

Scolioza toracică

În cazul scoliozei toracice curbura include vertebrele situate în partea de mijloc a spatelui. De fapt, termenul de scolioză toracică descrie locaţia curburii. Acest tip de scolioză se consideră a fi cel mai frecvent.

Scolioză toraco-lombară

Acest tip de scolioză se caracterizează prin faptul că există o curbură care include vertebrele situate în porţiunea toracică inferioară, dar şi vertebrele din portiunea lombară superioară.

Scolioză lombară

În cazul scoliozei lombare curbura include vertebrele situate în partea inferioară a coloanei vertebrale. Şi în acest caz, termenul care o numeşte descrie locaţia curburii.

Scolioza se caracterizează prin devierea coloanei în plan frontal, într-o parte. În general, apare la mijlocul spatelui sau în partea de jos, respectiv în zona lombară. În aceste situaţii, în loc să formeze o linie dreapta în josul spatelui, coloana vertebrala se curbează în forma literei S sau a literei C. În acest context, putem vorbi de scolioza toracică sinistroconvexă, în C, şi scolioza dextroconvexa - lombară sinistroconvexa, în S.

Scolioza toracică sinistroconvexă, în C, se remarcă prin curbură în forma literei C. Acest tip de curbură este numită şi dextroscolioză toraco-lombară. Este vorba despre o singură curbură, care începe de la toracele inferior şi ajunge până la vertebrele lombare superioare. Tipul de scolioză menţionată poate fi cu deformarea cutiei toracice sau fără deformarea ei. Metoda revendicată este pentru tratamentul scoliozei fără implicarea cutiei toracice.

Scolioza dextroconvexă-lombară sinistroconvexă, în S, poartă şi numele de dextroscolioză toracică-levoscolioză lombară. La nivelul coloanei, există două curburi: curbura superioară apare la nivelul coloanei vertebrale toracice şi se înclină spre dreapta, iar curbura inferioară se formează la nivelul coloanei vertebrale lombare şi se înclină spre stânga.

Este cunoscută metoda de tratament al scoliozei la copii, care include incizia ţesuturilor moi de-a lungul apofizelor spinoase până la arcul vertebrelor pe partea convexă a deformării. La vârf, mai jos şi mai sus de arcul deformării coloanei vertebrale se scheletează apofizele transversale ale vertebrelor neutre, apoi un capăt al unei benzi elastice se fixează de apofiza transversală a vertebrei neutre superioare din partea convexă a deformării, se trece banda elastică de-a lungul apofizelor transversale din partea convexă a deformării până la vârful deformării, după care printre apofizele spinoase pe partea concavă, pe partea menţionată se trece de-a lungul apofizelor spinoase ale vârfului deformării, apoi printr-o porţiune din apofizele spinoase ale părţii convexe a deformării, după care banda se întinde şi se fixează cu capătul de apofiza transversală a vertebrei neutre inferioare [1].

Este cunoscută, de asemenea, metoda de tratament al scoliozei, care constă în aceea că se efectuează incizia pielii deasupra apofizelor spinoase ale vertebrelor, care fac parte din arcul deformării din partea concavă, proximal până la vertebra superioară de la hotarul deformării, iar distal până la vertebra inferioară de la hotarul deformării. Apoi incizia se prelungeşte de-a lungul crestei sacrale mediale până la orificiul dorsal al sacrului. Se scheletează regiunile de sprijin ale vertebrelor. Se instalează un distractor metalic. Se instalează un capăt de sprijin superior sub apofiza articulară a vertebrei superioare de la hotar din partea concavă a deformării coloanei vertebrale. Capătul de sprijin inferior al distractorului se instalează în primul sau al doilea orificiu dorsal al sacrului, apoi în orificiile capetelor instalate se introduce tija distractorului. Se suturează plăgile pe straturi şi se imobilizează coloana vertebrală cu ghips [2].

Dezavantajele metodelor cunoscute constau în aceea că sunt traumatizante, ceea ce poate duce la apariţia complicaţiilor postoperatorii, totodată durata de spitalizare este îndelungată.

De asemenea este cunoscută metoda de tratament al scoliozei coloanei vertebrale, care după efectuarea inciziilor ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale şi prepararea apofizelor articulare ale vertebrelor, de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc şuruburi cu cap de formă cilindrică, după care se instalează două tije de ghidare în formă de S, pe care sunt montate elemente de fixare ale vertebrelor şi elemente de strângere ale tijelor. Dispozitivul se amplasează cu arcurile tijelor conform curburilor coloanei vertebrale deformate scoliotic. Fiecare element de strângere ale tijelor include un bulon de strângere cu capetele filetate, porţiunea de mijloc a căruia este executată de formă hexagonală, la un capăt este executat cu filet de stânga, iar la capătul opus cu filet de dreapta, unde se roteşte de porţiunea de mijloc şi are loc detorsionarea coloanei vertebrale. Totodată pe tije se instalează elemente de fixare ale tijelor, după care se efectuează corecţia coloanei vertebrale cu fixarea ei în partea necesară. Totodată elementele de fixare ale vertebrelor sunt executate cu posibilitatea glisării pe tije, dacă este necesar detorsionarea unei porţiuni de coloană vertebrală în direcţie cefalică sau caudală. După instalarea dispozitivului se suturează plăgile pe straturi [3].

Dezavantajele metodei cunoscute constau în aceea că este o metodă chirurgicală traumatizantă, la instalarea elementelor sistemului pentru detorsionarea coloanei vertebrale pot fi traumatizate vasele de calibru mare şi rădăcinile nervoase, măduva spinării, iar pentru detorsionarea completă uneori sunt necesare intervenţii chirurgicale traumatizante repetate.

Este cunoscută metoda de tratament al scoliozei toracice ale coloanei vertebrale se prezintă deformarea hiper-cifotică, care include efectuarea anesteziei generale, efectuarea inciziilor ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale, se prepară apofizele articulare ale vertebrelor, apoi de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc cu ajutorul unei chei tubulare hexagonale şuruburi multiaxiale sau şuruburi cu unghi fix transpedicular în regiunea curburii scoliotice, mai sus şi mai jos de curbura scoliotică. După care de partea apexului curburii scoliotice sau părţii convexe se uneşte de capul şuruburilor o tija de fixare a coloanei vertebrale, iar din partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave se instalează nişte chei tubulare hexagonale de fiecare cap a trei şuruburi, şi anume şurubul de la centrul excavaţiei curburii scoliotice şi două şuruburi adiacente, şi anume de mai sus şi de mai jos de şurubul menţionat, după care se efectuează corecţia curburii scoliotice pana la corectia anatomica, apoi se înlătură cheile hexagonale şi se instalează a doua tijă de fixare a coloanei vertebrale în partea opusă primei tije, după care se suturează plăgile pe straturi [4].

Dezavantajele metodei menţionate constau în aceea că este traumatizantă în timpul corecţiei curburii din partea concavă, deoarece provoacă un risc major de traumatizare, cu capetele şuruburilor, a măduvei spinării, a cavităţii pleurale şi a vaselor de calibru mare din zona respectivă.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în elaborarea unei metode eficiente, care are scopul de a preveni traumatizarea organelor adiacente, de a micşora progresarea deformaţiei segmentului toraco-lombar al coloanei vertebrale prin stabilizarea precoce a coloanei vertebrale, precum şi de a evita dezvoltarea complicaţiilor cardio-respiratorii şi care este important şi din punct de vedere estetic.

Esenţa invenţiei constă în aceea că se efectuează anestezia generală, apoi se efectuează incizii ale ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale, se prepară apofizele articulare ale vertebrelor, după care în regiunea curburii scoliotice de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc transpedicular nişte şuruburi multiaxiale cu ajutorul unei chei tubulare hexagonale, apoi se introduc şuruburi mai sus şi mai jos de curbura scoliotică. După care din partea apexului sau părţii convexe ale curburii scoliotice se fixează o tijă temporară de lungimea a trei vertebre de capurile a trei şuruburi, şi anume de capul şurubului de la centrul apexului curburii scoliotice şi de capurile a două şuruburi adiacente de mai sus şi de mai jos de şurubul menţionat. Apoi se efectuează corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor se amplasează pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, iar de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave ale curburii scoliotice se uneşte de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi se înlătură tija temporară şi se instaleazăa doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă a primei tije de fixare a coloanei vertebrale. După care se instalează fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi se suturează plăgile pe straturi.

Rezultatul tehnic al invenţiei constă în aceea că se efectuează corecţia curburii scoliotice din partea apicală a curburii scoliotice, fapt ce nu traumatizează, cu capetele şuruburilor, organele adiacente, măduva spinării şi vasele de calibru mare pentru profilaxia hemoragiilor profuze.

Avantajele metodei constau în aceea că este o metodă mai puţin traumatizantă, ceea ce duce la reducerea perioadei de spitalizare. Totodată este important şi din punct de vedere estetic şi împiedică dezvoltarea complicaţiilor cardio-respiratorii.

Metoda se efectuează în modul următor.

După spitalizarea pacientului şi confirmarea diagnosticului prin metode paraclinice se efectuează anestezia generală, apoi se efectuează incizii ale ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale, se prepară apofizele articulare ale vertebrelor, după care în regiunea curburii scoliotice de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc transpedicular nişte şuruburi multiaxiale cu ajutorul unei chei tubulare hexagonale, apoi se introduc şuruburi mai sus şi mai jos de curbura scoliotică. După care din partea apexului sau părţii convexe ale curburii scoliotice se fixează o tijă temporară de lungimea a trei vertebre de capurile a trei şuruburi, şi anume de capul şurubului de la centrul apexului curburii scoliotice şi de capurile a două şuruburi adiacente de mai sus şi de mai jos de şurubul menţionat. Apoi se efectuează corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor se amplasează pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, iar de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave ale curburii scoliotice se uneşte de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi se înlătură tija temporară şi se instaleazăa doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă a primei tije de fixare a coloanei vertebrale. După care se instalează fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi se suturează plăgile pe straturi.

Invenţia a fost implementată pentru intervenţii chirurgicale la 23 de pacienţi finisate cu rezultate satisfăcătoare.

Exemple de realizare a invenţiei.

Exemplul 1

Pacientul I., 15 ani, a fost internat în secţia Ortopedie şi Traumatologie cu diagnosticul principal de scolioză toraco-lolmbară, gr IV, după Ciaclin. Diagnostice secundare: Piept înfundat tratat chirurgical după procedeul Nuss, Sindrom Marfan. Instabilitate vertebrală. Insuficienţă musculară paravertebrală. La radiografia coloanei vertebrale s-a determinat scolioză toraco-lombară, forma C, având concavitatea spre dreapta. Din analizele de laborator efectuate nu s-au determinat careva modificări esenţiale, datele fiind în limitele normei.

S-a efectuat intervenţia chirurgicală conform invenţiei, şi anume intaoperator s-a stabilit de a monta şuruburile multiaxiale la nivelul vertebrelor Th4-Th12 pentru obţinerea unei corecţii mai anatomice. După care din partea apexului curburii scoliotice sau părţii convexe s-a unit cu capurile a trei şuruburi o tijă temporară de lungimea a trei vertebre Th8-Th10 şi s-a efectuat corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor s-au amplasat pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, după care de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave s-au unit de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi s-a înlăturat tija temporară şi s-a instalata doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă primei tije, după care s-au instalat fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi s-au suturat plăgile pe strtaturi.

Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii. Plăgile s-au vindecatper primum. Postoperator s-a efectuat o cură de antibioticoterapie profilactică. Pacientul s-a externat din spital peste 6 zile în stare satisfăcătoare. Acuze nu prezintă, durerile şi oboseala au dispărut.

Exemplul 2

Pacienta F. V., vârsta 16 ani, s-a internat cu diagnosticul: Scolioză displastică toraco-lombară gr IV, după Ciaclin. Diagnostice secundare: Instabilitate vertebrală. Insuficienţă musculară paravertebrală. Eco-cord: s-a determinat insuficienţă mitrală de gr I. Scintigrafia pulmonară: repartizare neuniformă a preparatului radiofarmaceutic în ambii plămâni, flux sangvin scăzut bilateral, mai evident în plămânul stâng, cu accent la periferie. În plămânul drept - scăderea perfuziei în S1 şi S2. USG organelor abdominale: fără particularităţi. ECG - fără particularităţi. Analizele de laborator fără modificări însemnate.

S-a efectuat intervenţia chirurgicală conform invenţiei, şi anume intaoperator s-a stabilit de a monta şuruburile multiaxiale la nivelul vertebrelor Th4-L3 pentru obţinerea unei corecţii mai anatomice. După care din partea apexului curburii scoliotice sau părţii convexe a curburii scoliotice s-a unit cu capurile a trei şuruburi o tijă temporară de lungimea a trei vertebre Th12-L2 şi s-a efectuat corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor s-au amplasat pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, după care de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave s-a unit de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi s-a înlăturat tija temporară şi s-a instalata doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă primei tije, după care s-au instalat fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi s-au suturat plăgile pe straturi.

Perioada postoperatorie a decurs fără complicaţii. Plăgile s-au vindecatper primum. Postoperator s-a efectuat o cură de antibioticoterapie profilactică. Pacienta s-a externat din spital peste 6 zile în stare satisfăcătoare. Acuze nu prezintă, durerile şi oboseala au dispărut.

1. SU 1748803 A1 1992.07.23

2. SU 1685418 A1 1991.10.23

3. MD 303 Y 2010.12.31

4. Lawrence G., Lenke M.D. Advanced Deformity Correction Surgical Technique, Legacy Spinal System, Medtronic, 2006, Găsit pe Internet < https://www.rch.org.au/uploadedfiles/main/content/ortho/medtronic-cd_horizonadvanceddeformityst.pdf>

Claims (1)

1. Metodă de tratament al deformaţiilor chifoscoliotice ale coloanei vertebrale, care constă în aceea că se efectuează anestezia generală, apoi se efectuează incizii ale ţesuturilor moi pe liniile paravertebrale, se prepară apofizele articulare ale vertebrelor, după care în regiunea curburii scoliotice de ambele părţi ale coloanei vertebrale se introduc transpedicular nişte şuruburi multiaxiale cu ajutorul unei chei tubulare hexagonale, apoi se introduc şuruburi mai sus şi mai jos de curbura scoliotică, după care din partea apexului sau părţii convexe ale curburii scoliotice se fixează o tijă temporară de lungimea a trei vertebre de capurile a trei şuruburi, şi anume de capul şurubului de la centrul apexului curburii scoliotice şi de capurile a două şuruburi adiacente de mai sus şi de mai jos de şurubul menţionat, apoi se efectuează corecţia curburii scoliotice până când apofizele spinale ale vertebrelor se amplasează pe o linie dreaptă în plan sagital şi frontal, iar de partea excavaţiei curburii scoliotice sau părţii concave ale curburii scoliotice se uneşte de capurile şuruburilor o tijă de fixare a coloanei vertebrale, apoi se înlătură tija temporară şi se instaleazăa doua tijă defixare a coloanei vertebrale în partea opusă a primei tije de fixare a coloanei vertebrale, după care se instalează fixatoarele cross-link la capetele superioare şi inferioare ale tijelor de fixare a coloanei vertebrale şi se suturează plăgile pe straturi.