MD1033Z - Metodă de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgie şi poate fi folosită pentru tratamentul chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect.Esenţa invenţiei constă în aceea că se efectuează anestezia generală, laparotomia mediană, revizia cavităţii abdominale, se mobilizează intestinul sigmoid, se rezecă segmentul de intestin lezat, se formează bontul rectal cu fixarea lui de peretele abdominal anterior, se efectuează o incizie în regiunea hipocondrului stâng, cu 1,5 cm lateral de muşchiul rect al abdomenului, se creează condiţii optimale pentru funcţionarea colostomei, se exteriorizează capătul distal al intestinului sigmoid şi se instituie colostoma de degajare, apoi se introduc tije de fixare la nivelul cristelor iliace, care se montează la sistemul de fixare externă a bazinului, după care se efectuează repoziţia dozată a fragmentelor oaselor pelviene până la adaptarea lor deplină, se drenează cavitatea abdominală şi se suturează plaga pe straturi.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgie şi poate fi folosită pentru tratamentul chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect.

Este cunoscută metoda de tratament al leziunilor rectului prin instituirea colostomei de degajare - operaţia Hartman, prin care se rezecă partea inferioară a sigmoidului şi rectului, cu închiderea bontului rectal şi aducerea porţiunii proximale în colostomie iliacă stângă terminală [1].

Există un dispozitiv de fixare externă în fracturile oaselor bazinului, care include introducerea elementelor de fixare în cristele iliace şi fixarea lor de suporturile pelviene. Dispozitivul este dotat cu două suporturi pentru oasele bazinului din material roentgen negativ cu caneluri în formă de sector de arc cu raza de 90…110°, iar porţiunea anterioară este executată în formă de unghi drept, suporturile fiind fixate de oasele bazinului cu ajutorul unor tije îndoite la capătul funcţional şi executate în formă de tirbuşon, iar capetele opuse ale tijelor sunt unite cu suporturile cu ajutorul unor elemente de fixare. La capătul anterior al suporturilor sunt instalate tije filetate cu gradaţii care sunt reglate cu ajutorul unor piuliţe pentru repoziţia arcului anterior al bazinului. Suplimentar la capătul posterior sunt montate sprijine pentru o bară telescopică gradată, care este reglată cu ajutorul unei piuliţe şi este destinată pentru repoziţia arcului posterior al bazinului, un suport femural în formă de sector de arc, care are un şurub de blocare şi un element de fixare pe os. Totodată, suportul femural este fixat cu ajutorul a două tije filetate dotate şi cu câte două piuliţe la un capăt, iar capetele opuse se unesc de unul din suporturile pentru oasele bazinului cu ajutorul unor noduri de fixare.

După prelucrarea câmpului operator cu o soluţie antiseptică, prin creastă, în oasele iliace ale bazinului, se introduc tijele, se fixează cu ajutorul elementelor de fixare de placa suportului bazinului. Cu ajutorul tijelor filetate cu gradaţii se efectuează repoziţia închisă a fragmentelor arcului anterior al bazinului. Controlul asupra poziţiei fragmentelor se realizează conform diviziunilor metrice şi se corelează cu datele roentgenogramelor. Repoziţia şi compresiunea dintre fragmentele arcului posterior se realizează cu ajutorul ramei în U, pe calea rotaţiei piuliţei de reglare în timpul controlului vizual concomitent asupra fragmentelor cu ajutorul riglei metrice şi a indicatorului. Apoi în zona subtrohanteriană a femurului pe partea leziunii se introduce elementul fixator, se instalează în canelura carcasei şi se fixează cu un şurub de blocare. Carcasa suportului femural se uneşte cu suportul bazinului cu ajutorul tijelor cu filet în direcţie laterală, se efectuează decompresiunea articulaţiei, se pozează în regim de fixare până la formarea concrescenţei osoase a fracturilor [2].

În calitate de cea mai apropiată soluţie este cunoscută metoda de tratament chirurgical al pacienţilor cu traume asociate, şi anume cu fracturi ale oaselor bazinului cu lezarea intestinului sigmoid sau rectului, unde se instituie colostoma de degajare din intestinul sigmoid, consolidarea oaselor bazinului are la 34…48 zile de tratament după aplicarea atelelor ghipsate şi amplasarea în poziţie pentru consolidarea oaselor bazinului [3].

Dezavantajele metodelor cunoscute sunt: în cazul fracturilor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect utilizarea acestor metode este limitată de dificultăţi la introducerea elementelor de fixare în oasele pelviene, există riscul infectării ţesuturilor în jurul broşelor din cauza apropierii colostomei în regiunea iliacă stângă, folosirea atelelor ghipsate şi a poziţiilor de amplasare a pacienţilor cu fracturi ale oaselor bazinului prelungeşte perioada de tratament cu apariţia complicaţiilor la consolidarea oaselor.

Problema pe care o rezolvă invenţia dată constă în elaborarea unei metode de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect, care include instituirea colostomei de degajare în hipocondrul stâng, lateral de muşchiul rect al abdomenului, introducerea elementelor de fixare la nivelul cristelor iliace, montarea dispozitivului de fixare externă a bazinului cu reducerea dozată a fragmentelor oaselor pelviene până la adaptarea lor deplină.

Esenţa invenţiei constă în aceea că se efectuează anestezia generală, laparotomia mediană, revizia cavităţii abdominale, se mobilizează intestinul sigmoid, se rezecă segmentul de intestin lezat, se formează bontul rectal cu fixarea lui de peretele abdominal anterior, se efectuează o incizie în regiunea hipocondrului stâng, cu 1,5 cm lateral de muşchiul rect al abdomenului, se creează condiţii optimale pentru funcţionarea colostomei, se exteriorizează capătul distal al intestinului sigmoid şi se instituie colostoma de degajare, apoi se introduc tije de fixare la nivelul cristelor iliace, care se montează la sistemul de fixare externă a bazinului, după care se efectuează repoziţia dozată a fragmentelor oaselor pelviene până la adaptarea lor deplină, se drenează cavitatea abdominală şi se suturează plaga pe straturi.

Avantajul metodei propuse de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea sigmoidului şi/sau rectului este delimitarea anatomică obţinută între zonele de intervenţie chirurgicală, ce previne dezvoltarea "sindromului de agravare reciprocă", permite fixarea stabilă a inelului pelvian, face posibilă conduita aseptică pe toată perioada de consolidare a fracturii, uşurează munca chirurgului de prelucrare a ţesuturilor în jurul colostomei, asigură instalarea şi schimbarea colectorului de mase fecale, manipularea dispozitivului de fixare externă a oaselor bazinului, precum şi posibilitatea efectuării reducerii repetate a fragmentelor osoase, previne dezvoltarea complicaţiilor, mobilizarea precoce a pacienţilor semnificativ micşorează perioada de tratament, restabileşte mai repede pasajul intestinal şi ameliorează rezultatele în cazuri foarte dificile.

Metoda propusă este minim invazivă, operativă, efectivă, necostisitoare şi, cel mai important, previne dezvoltarea complicaţiilor legate de instituirea colostomei în regiunea iliacă în apropierea elementelor de fixare.

Metoda se realizează în modul următor: se efectuează anestezia generală, laparotomia mediană, revizia cavităţii abdominale, se mobilizează intestinul sigmoid, se rezecă segmentul de intestin lezat, se formează bontul rectal cu fixarea lui de peretele abdominal anterior, se efectuează o incizie în regiunea hipocondrului stâng, cu 1,5 cm lateral de muşchiul rect al abdomenului, se creează condiţii optimale pentru funcţionarea colostomei, se exteriorizează capătul distal al intestinului sigmoid şi se instituie colostoma de degajare, apoi se introduc tije de fixare la nivelul cristelor iliace, care se montează la sistemul de fixare externă a bazinului, după care se efectuează repoziţia dozată a fragmentelor oaselor pelviene până la adaptarea lor deplină, se drenează cavitatea abdominală şi se suturează plaga pe straturi.

Exemplul 1

Pacientul M., în vârstă de 23 ani, a fost internat cu diagnosticul: politraumatism, comoţie cerebrală, traumă închisă a cutiei toracice, fracturi ale coastelor 5-6 pe stânga, traumă închisă a abdomenului, fractura oaselor bazinului tip C, lezarea segmentului recto-sigmoid al intestinului gros, şoc traumatic gr. II. S-au efectuat măsuri antişoc şi examinarea completă. S-a efectuat anestezia generală, prelucrarea câmpului operator, laparotomia mediană, revizia cavităţii abdominale, hemostaza. S-a depistat lezarea rectului cu marginile zdrobite ale plăgii. S-a efectuat desecarea rectului deasupra locului de traumatizare, rezecţia segmentului lezat. Bontul rectal s-a suturat şi fixat de peretele abdominal anterior. Intestinul sigmoid a fost mobilizat. S-a efectuat o incizie în regiunea hipocondrului stâng, cu 1,5 cm lateral de muşchiul rect al abdomenului, a fost exteriorizat capătul intestinului şi instituită colostoma de degajare. Au fost introduse elementele de fixare la nivelul cristelor iliace cu montarea dispozitivului de fixare externă a bazinului, s-a efectuat drenarea cavităţii abdominale şi suturarea plăgii pe straturi, au fost aplicate pansamente aseptice şi s-a conectat colectorul pentru mase fecale. Perioada postoperatorie a decurs dificil, dar complicaţii caracteristice pentru aşa pacienţi - infectarea ţesuturilor moi în jurul broşelor - nu s-au depistat. De la a 3-a zi după operaţie pacientul a fost mobilizat, aşezându-se în pat, peste o săptămână s-a ridicat şi s-a deplasat cu ajutorul cârjelor. Starea ţesuturilor moi în jurul broşelor era satisfăcătoare, colostoma funcţiona fără probleme. După consolidarea fracturilor oaselor bazinului dispozitivul de fixare externă a fost demontat, pacientul a continuat să se deplaseze fără cârje, sigmostoma a fost închisă în termenele recomandate. Utilizarea metodei propuse de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect asigură delimitarea anatomică a zonelor de intervenţie chirurgicală şi permite fixarea stabilă a inelului pelvian cu dispozitivul de fixare externă, conduită aseptică a plăgii pe toată perioada până la consolidarea fracturilor.

Metoda propusă de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect s-a utilizat în laboratorul şi catedrele USMF şi IMU în trei cazuri la pacienţi cu fracturi ale inelului pelvian şi lezarea sigmoidului sau rectului, obţinându-se rezultate pozitive care corespund cerinţelor necesare: restabileşte inelul pelvian, este minim invazivă şi previne complicaţiile în cazuri grave.

1. Кузин М.И. Хирургические болезни. Москва, Медицина, 1986, p. 528-549

2. MD 2298 F1 2003.11.30

3. Кузнечихин Е.П., Немсадзе B.П. Множественная и сочетанная травма опорно-двигательной системы у детей. Москва, Медицина, 1999, p.194-199

Claims (1)

1. Metodă de tratament chirurgical al fracturilor oaselor bazinului asociate cu lezarea intestinului sigmoid şi/sau rect, care constă în aceea că se efectuează anestezia generală, laparotomia mediană, revizia cavităţii abdominale, se mobilizează intestinul sigmoid, se rezecă segmentul de intestin lezat, se formează bontul rectal cu fixarea lui de peretele abdominal anterior, se efectuează o incizie în regiunea hipocondrului stâng, cu 1,5 cm lateral de muşchiul rect al abdomenului, se creează condiţii optimale pentru funcţionarea colostomei, se exteriorizează capătul distal al intestinului sigmoid şi se instituie colostoma de degajare, apoi se introduc tije de fixare la nivelul cristelor iliace, care se montează la sistemul de fixare externă a bazinului, după care se efectuează repoziţia dozată a fragmentelor oaselor pelviene până la adaptarea lor deplină, se drenează cavitatea abdominală şi se suturează plaga pe straturi.