RO133187B1 - Încuietoare cu două cârlige de prindere şi cu protecţie împotriva utilizării neautori- zate - Google Patents

Description

RO 133187 Β1

Invenția se referă la un dispozitiv de tip încuietoare controlată de un circuit electronic de comandă, destinată utilizării în sisteme automatizate de încuiere securizată a unor obiecte după o autorizare prealabilă a acestora în sistemul de comandă al încuietorii. Incuietoarea conform invenției poate fi utilizată în sisteme de tipul stațiilor automatizate de închiriat biciclete sau alte tipuri de vehicule, în sisteme de parcări de cărucioare pentru spații comerciale sau în orice alte tipuri de aplicații în care sunt necesare încuierea și descuierea prin control automatizat ale unor obiecte în vederea preluării acestora pentru utilizare și apoi a încuierii lorînapoi în sistemul respectiv după verificarea prealabilă a identității și autorizării acelor obiecte pentru operațiunea de încuiere a lor.

Este cunoscut documentul US 2004113433 A1 care prezintă un mecanism de blocare acționat electric cuprinzând o carcasă și un prim rotor care se poate deplasa în raport cu carcasa între o primă poziție blocată și o poziție de eliberare. Primul rotor este înclinat spre poziția de eliberare și are un prim orificiu pentru a primi un element de lovire. Mecanismul de blocare constă în plus dintr-un ansamblu de funcționare având o stare blocată și o stare neînchisă, ce menține în mod liber primul rotor în prima poziție blocată. Ansamblul de funcționare are un braț de prindere care se poate deplasa în raport cu carcasa dintr-o primă poziție într-o a doua poziție, și un bloc de prindere care se poate deplasa în raport cu brațul de prindere de la o poziție angajată cu brațul de prindere în prima poziție, într-o poziție decuplată ca un incident al brațului de captare care se deplasează din prima poziție în a doua poziție. Blocul de prindere în poziția cuplată face ca primul rotor să fie menținut în prima poziție blocată.

Este cunoscută o încuietoare electromecanică descrisă în cererea de brevet RO 132601 A0, a cărei construcție și funcționare asigură, pe lângă funcția principală de încuiere a unui obiect, funcțiile suplimentare de restricționare a utilizării în vederea încuierii numai pentru obiecte identificate și autorizate de sistemul de comandă, de detectare a încercărilor de utilizare neconformă și de reasigurare a stărilor de blocare în poziția „încuiat sau în poziția „descuiat dacă utilizatorul care a comandat încuierea sau descuierea obiectului nu îl introduce sau, respectiv, nu îl trage fizic în afară din încuietoare într-un interval de timp prestabilit. Acea încuietoare are un element activ de încuiere constituit de un singur zăvor rotativ care are prevăzuți doi umeri în care se poziționează, alternativ, capătul câte unei pârghii de blocare în poziția „descuiat sau, respectiv, în poziția „încuiat, aceste două pârghii de blocare fiind acționate de către un actuator. La trecerea zăvorului rotativ din poziția „descuiat în poziția „încuiat sau invers, acesta este astfel pretensionat de un tachet încât să fie împins ferm fie către poziția „încuiat, fie către poziția „descuiat, intrarea sau ieșire din fiecare dintre aceste poziții fiind semnalizată prin închiderea, respectiv deschiderea câte unui senzor de poziție. Eventuala prezență a unui obiectîncuiatîn interiorul zonei de încuiere este stabilită numai într-un mod indirect, printr-un semnal transmis de senzorul corespunzător poziției „încuiat corelat în sistemul de control cu interpretarea convențională că încuietoarea ar fi putut ajunge în această poziție numai prin încuierea unui obiect.

Astfel, un dezavantaj al acelei soluții este acela că prezența unui obiectîn încuietoare este determinată numai în mod indirect, prin citirea valorii senzorului corespunzător poziției încuiat. De asemenea, soluția respectivă prevede un mecanism de detectare a încercărilor neautorizate de încuiere sau descuiere, ceea ce are ca efect, în cazul încercării de descuiere neautorizată, faptul că e suficientă o deplasare unghiulară foarte mică a zăvorului rotativ în sensul descuierii pentru a provoca trecerea senzorului de poziție corespunzător poziției „încuiat de la valoarea 1 la valoarea 0 a acestuia, deci domeniul de detectare a unui obiect eventual prezent în zăvor este foarte mic, respectiv egal cu domeniul corespunzător valorii 1 a senzorului aferent poziției „încuiat. Un alt dezavantaj al acelei încuietori este acela că

RO 133187 Β1 structura mecanică prevede un singur element activ de încuiere, ceea ce are ca efect 1 preluarea întregii forțe de solicitare din exterior numai de către un singur zăvor și de un singur ax de articulare. Astfel, în cazul unei eventuale încercări a scoaterii forțate, neautori- 3 zate, a obiectului încuiat, încuietoarea prezintă o rezistență mecanică limitată de rezistența zăvorului sau a axului său de articulație sau a uneia dintre cele două pârghii de blocare. 5

Mai este cunoscut din documentul US 6089626 A se referă la un mecanism pentru fixarea și asigurarea selectivă a unei închideri mobile pe un cadru de sprijin. Mecanismul 7 cuprinde un ansamblu de blocare atașat la cadru și un element de fixare atașat la închidere. Ansamblul de blocare cuprinde un prim element rotativ având o reținere, un al doilea element 9 rotativ fiind cuplat cu primul element rotativ și un element de blocare rotativ care poate fi activat selectiv cu al doilea element rotativ. Când închiderea mobilă este asigurată, reținerea 11 primului element rotativ este cuplată în siguranță cu elementul de fixare.

Documentul US 2016160535 A1 descrie un dispozitiv de blocare cuprinzând un 13 clichet, care poate bloca un element de blocare conectat permanent la o ușă a compartimentului, un prim element de antrenare electrică care traversează clichetul de la poziția de 15 blocare la o poziție de eliberare la aplicarea puterii electrice, astfel încât ușa să poată fi deschisă; mai cuprinde un dispozitiv de siguranță, care împiedică resetarea automată a 17 clichetului de la poziția de eliberare la poziția de blocare atunci când dispozitivul este într-o stare fără alimentare sau într-o stare necorespunzătoare și se poate evita blocarea acciden- 19 tală. Dispozitivul de securitate al dispozitivului de blocare cuprinde un al doilea element de antrenare electrică, prin intermediul căruia clichetul poate fi readus în poziția de blocare la 21 aplicarea de energie electrică la al doilea element electric de acționare în timpul închiderii ușii compartimentului. 23

O problemă tehnică pe care își propune să o rezolve prezenta invenție este aceea a realizării unei încuietori care să realizeze încuierea și descuierea unor obiecte prin control 25 automatizat și să prezinte o rezistență mecanică foarte mare în cazul eventualelor încercări neautorizate de introducere sau scoatere forțată a unui obiect în/din starea de încuiere și al 27 cărei mecanism să asigure o funcționare cât mai sigură chiar și în condițiile în care s-ar defecta unul dintre elementele elastice care mențin tensionate elementele active de încuiere 29 și în condițiile unor posibilități de execuție, integrare în sisteme terțe și întreținere tehnică cu costuri cât mai reduse. 31

O altă problemă tehnică pe care își propune să o rezolve prezenta invenție este aceea a necesității de detectare printr-o modalitate directă a prezenței unui obiect introdus 33 în zona de prindere a încuietorii, în orice poziție tranzitorie sau de repaus în care s-ar putea afla acel obiect, oriunde între punctul de intrare în zona de încuiere și punctul corespunzător 35 poziției de repaus „încuiat, așa încât prezența unui obiect încuiat în încuietoare să poată fi confirmată fără dubii și fără interpretări convenționale indirecte și, de asemenea, așa încât 37 la deplasările mici care pot apărea controlat la o încercare de descuiere neautorizată să nu se piardă în niciun moment semnalizarea prezenței obiectului încuiat în timpul respectivelor 39 mici deplasări.

încuietoarea conform invenției are în componența sa un sistem cu două cârlige 41 rotative cu profiluri conjugate prin formă în zona capetelor active de încuiere și articulate fiecare, la celălalt capăt al lor, pe câte un ax de rotație separat distribuind astfel forțele de 43 acțiune din exterior pe un număr dublu de elemente active față de alte soluții cunoscute.

Cele două cârlige rotative sunt în permanență împinse către poziția lor de repaus de 45 două arcuri, câte unul pentru fiecare cârlig rotativ, ceea ce asigură revenirea cârligelor în poziție de repaus închisă după introducerea completă sau după scoaterea completă a obiec- 47 tului încuiat. Fiecare dintre cele două cârlige rotative are câte un sector dințat cu ajutorul

RO 133187 Β1 cărora sunt angrenate reciproc, astfel încât se asigură o deschidere simetrică a celor două cârlige chiar dacă s-ar acționa pe o direcție laterală numai asupra unuia dintre ele și, de asemenea, se asigură o redundanță a tensionării celor două cârlige în sensul închiderii unuia spre celălalt chiar și în situația eventuală a ruperii vreunuia dintre cele două arcuri care tensionează cârligele.

încuietoarea poate fi pusă în una dintre stările blocat sau deblocat în vederea utilizării atât în vederea încuierii cât și în vederea descuierii unui obiect, prin plasarea unui tambur de blocare împotriva rotirii cârligelor rotative, acționat de un actuator comandat electronic de la un circuit de comandă.

De asemenea, încuietoarea conform invenției mai conține doi senzori de determinare a pozițiilor elementelor interne ale mecanismului încuietorii în permanență astfel încât, prin semnalele culese de la acești senzori, sistemul de comandă al încuietorii să identificeîn mod direct prezența sau absența unui obiect încuiat în interiorul încuietorii împreună cu starea curentă a acesteia, cât și încercările de forțare sau utilizare neautorizată, atât la încercarea de forțare pentru încuiere cât și la încercarea de forțare pentru descuiere a obiectului din încuietoare într-un mod care să nu afecteze semnalizării prezenței unui eventual obiect aflat în zona de încuiere.

Spre deosebire de încuietoarea descrisă în cererea de brevet de invenție cu numărul A/2017/01055 și având numărul de publicare 132601 A0 din 30/05/2018. încuietoarea conform prezentei invenții are avantajele următoare:

- confirmă prin determinare directă prezența unui obiect în interiorul zonei de încuiere oriunde în spațiul dintre punctul de intrare în zona de încuiere și punctul corespunzător poziției de repaus „încuiat”, astfel încât la deplasările mici care pot apărea controlat la o încercare de descuiere neautorizată să nu se piardă semnalizarea prezenței obiectului încuiat;

- asigură o rezistență mecanică foarte mare pentru putea prelua în condiții de siguranță mai mare a eventualelor încercări neautorizate de utilizare, precum forțări de scoatere a obiectului încuiat în aplicații precum cele de stații automatizate de împrumutat biciclete sau alte tipuri de vehicule;

- asigură o redundanță mecanică pentru revenirea elementelor active de încuiere în poziția lor sigură de închidere chiar dacă în timpul funcționării unul din elementele elastice care le tensionează se rupe;

asigură o ghidare mai facilă a obiectului de încuiat la intrarea în zona activă de încuiere, în scopul preluării mai eficiente a unor eventuale abateri de poziționare relativă a acelui obiect față de poziția încuietorii.

Se prezintă în continuare două variante preferate de realizare a încuietorii conform invenției, în legătură și cu fig. 1...16 care reprezintă:

- fig. 1, redă o vedere de perspectivă de sus a încuietorii într-o primă variantă de realizare a invenției, în starea de asamblare completă și cu reprezentarea unui inel de prindere care poate fi atașat unui obiect de încuiat;

- fig. 2, redă o vedere de perspectivă de jos a încuietorii într-o primă variantă de realizare a invenției, în starea de asamblare completă și cu reprezentarea unui inel de prindere care poate fi atașat unui obiect de încuiat;

- fig. 3, redă o vedere a încuietorii conform invenției în proiecție orizontală din spate, pentru oricare dintre variantele de realizare prezentate, în starea de asamblare completă și cu reprezentarea unui inel de prindere care poate fi atașat unui obiect de încuiat;

- fig. 4, redă o vedere de perspectivă a încuietorii în prima variantă de realizare a invenției, cu semicarcasa superioară suprimată;

RO 133187 Β1

- fig. 5, redă o vedere de perspectivă a încuietorii în prima variantă de realizare a 1 invenției, cu semicarcasa superioară și distanțierul dintre semicarcase suprimate;

- fig. 6, evidențiază, într-o vedere verticală de sus, zonele fălcilor de încuiere ale celor 3 două cârlige rotative în poziția de repaus a încuietorii, în oricare din variantele de realizare;

- fig. 7, redă o vedere explodată, în perspectivă, numai a perechii de cârlige de 5 încuiere, în prima variantă de realizare a invenției;

- fig. 8, redă o vedere de perspectivă a încuietorii în prima variantă de realizare a 7 invenției, cu semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate; 9

- fig. 9, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre variantele de realizare prezentate, în starea „blocat în poziție liberă, cu semicarcasa 11 superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate;

- fig. 10, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre 13 variantele de realizare prezentate, în starea „deblocat în poziție liberă, cu semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate; 15

- fig. 11, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre variantele de realizare prezentate, în starea „blocat în poziție ocupată, cu semicarcasa 17 superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate;

- fig. 12, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre 19 variantele de realizare prezentate, în starea „deblocat în poziție ocupată, cu semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate; 21

- fig. 13, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre variantele de realizare prezentate, în starea „încercare de încuiere neautorizată, cu 23 semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate;

- fig. 14, redă o vedere de sus a încuietorii conform invenției pentru oricare dintre 25 variantele de realizare prezentate, în starea „încercare de descuiere neautorizată, cu semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul suprimate; 27 - fig. 15, redă o vedere în perspectivă a încuietorii într-o a doua variantă de realizare a invenției, cu semicarcasa superioară, cu distanțierul dintre semicarcase și cu împingătorul 29 suprimate;

- fig. 16, redă o vedere explodată, în perspectivă, numai a perechii de subansambluri 31 care alcătuiesc cârligele de încuiere, în a doua variantă de realizare a încuietorii conform invenției. 33 în ambele variante preferate de realizare prezentate în continuare, carcasa încuietorii este alcătuită, conform fig. 1-2, dintr-o semicarcasa inferioară 1 și o semicarcasa superioară 35 2 între care sunt dispuse toate componentele mecanismului încuietorii. Cele două semicarcase 1 și 2 sunt asamblate între ele cu ajutorul a două șuruburi 3 și 4 care se 37 înfiletează în două tije filetate la interior, 5 și 6, care sunt prinse în prealabil rigid de semicarcasa inferioară 1, conform reprezentărilor din fig. 1 și 3. 39

Așa cum se arată în fig. 1 și 2, ansamblul încuietorii poate fi montat pe o suprafață de prindere sau pe un cadru rigid sau pe orice alt tip de sprijin prin intermediul a patru găuri 41 de trecere pentru șuruburi 1a, 1b, 1c și 1d practicate în semicarcasa inferioară 1 și corespunzător, patru găuri de trecere 2a, 2b, 2c și 2d practicate în semicarcasa superioară 2. 43

Un obiect de încuiat 7 va fi securizat în încuietoare de către elementele mecanice active de încuiere care sunt constituite de două cârlige rotative articulate pe axe separate 45 și dispuse față în față în același plan orizontal, cârligul stâng 8 și cârligul drept 9, care au, fiecare, câte un capăt orientatînspre fanta de admitere în încuietoare a unui obiect de încuiat 47

RO 133187 Β1

7, capete care constituie zonele active de încuiere ale celor două cârlige 8 și 9 îndeplinind rolul de reținere în încuietoare a obiectului încuiat 7 prin forma lor ca o protuberantă aproximativ triunghiulară dispusă pe partea laterală dreaptă în cazul cârligului stâng 8 și partea laterală stângă în cazul cârligului drept 9, denumite în continuare și fălci de încuiere 8a și respectiv 9a, astfel încât acestea se află în poziție relativă față în față în ansamblul încuietorii. în fig. 4 sunt reprezentate cu câte un cerc cu linie punctată zonele celor două talei de încuiere 8a și 9a, în poziția de repaus a cârligelor stâng 8 și drept 9 când deschiderea unghiulară dintre cele două cârlige 8 și 9 este nulă și cele două cârlige 8 și 9 sunt în contact unul cu celălalt în zona fălcilor lor de încuiere 8a și 9a fie în starea liberă a încuietorii când nu se află niciun obiect încuiat în interiorul acesteia, fie în starea ocupată a încuietorii când înăuntrul său se află obiectul de încuiat 7 și când nu se exercită nici o forță de acțiune din afară asupra încuietorii în sensul încuierii sau cel al descuierii.

în variantele preferate de realizare a încuietorii conform invenției, falca 8a de încuiere a cârligul stâng 8 are un profil caracterizat printr-o alternare de cel puțin două elemente de formă specială, suprapuse unul peste celălalt pe direcția grosimii fălcii 8a de încuiere, printre care există cel puțin un element sub forma unui vârf 8b și cel puțin un element sub forma unei degajări 8c. în mod similar, falca 9a de încuiere a cârligul drept 9 are un profil caracterizat printr-o alternare de cel puțin două elemente de formă specială, suprapuse unul peste celălalt pe direcția grosimii fălcii 9a de încuiere, printre care există cel puțin un element sub forma unei degajări 9c și cel puțin un element sub forma unui vârf 9b care, în poziția de lucru a cârligelor stâng 8 și drept 9 din ansamblul încuietorii sunt astfel dispuse încât îndeplinesc simultan următoarele două condiții:

- fiecare vârf al oricăreia dintre cele două cârlige 8 sau 9 este situat la același nivel cu o degajare a celuilalt cârlig, 9 sau respectiv 8 și

- formele fiecărui element de tip vârf și de tip degajare din orice pereche de tip vârf-degajare dispuse la un același nivel sunt astfel proiectate încât să permită intrarea vârfului respectiv în forma degajării respective atunci când cele două cârlige 8 și 9 sunt în poziția de repaus, la deschidere unghiulară minimă între ele și cu fălcile 8a și 9a de încuiere aflate în contact reciproc.

Poziționarea încrucișată a câte unui vârf a unei fălci 8a și 9a de încuiere cu câte o degajare a celeilalte fălci 9a și respectiv, 8a de încuiere asigură, în poziția de repaus a încuietorii, o dispunere conjugată prin formă a zonelor de tip vârf-degajare ale fălcilor de încuiere 8a și 9a ale cârligelor 8 și 9, așa cum este redat în detaliu și în fig. 6-7, ceea ce conferă două avantaje constructive și funcționale:

a. vârfurile 8b și 9b sunt suprapuse unul peste celălalt pe verticală, ceea ce are avantajul că, pentru descuiere, inelul de prindere al obiectului de încuiat 7 va putea să iasă din zona de prindere în încuietoare numai când se obține o deschidere unghiulară suficient de mare între cârligul stâng 8 și cârligul drept 9, fiind necesar ca între vârfurile 8b și 9b să se creeze o distanță cel puțin egală cu grosimea inelului de prindere al obiectului de încuiat 7, aceasta conferind o siguranță mai mare în exploatarea încuietorii decât în situația în care cârligele 8 și 9 ar fi avut o închidere simplă de tip vârf la vârf;

b. corpul cârligului 8 și corpul cârligului 9 au grosimi mai mari față de grosimile individuale ale vârfurilor 8b și 9b. Aceasta asigură o rezistență mecanică totală mai mare la tracțiune și încovoiere a celor două cârlige 8 și 9 cu profiluri vârf-degajare comparativ cu cazul în care s-ar fi utilizat două cârlige cu profiluri simple și dispuse în plane orizontale diferite astfel încât să aibă zonele de vârf suprapuse pentru realizarea avantajului explicat la punctul a. de mai sus, având în vedere că, pentru ca subansamblul celor două cârlige 8

RO 133187 Β1 și 9 să ocupe în total aceeași înălțime în ansamblul încuietorii, în acest al doilea caz 1 grosimile cârligelor ar fi trebuit să fie mai mici decât grosimile cârligelor din soluția propusă conform variantelor preferate de realizare a invenției, cu profiluri vârf-degajare. Aceeași 3 rezistență mecanică conferită de cârligele cu profiluri vârf-degajare ar putea fi obținută dacă s-ar folosi două cârlige suprapuse având, fiecare, grosimea egală cu cea a cârligului stâng 5 8 și egală cu grosimea cârligului drept 9 din varianta prezentată aici, cu profiluri vârf-degajare, dar în acest caz înălțimea totală a subansamblului celor două cârlige 7 suprapuse ar fi dublă, deci ar rezulta un dispozitiv cu un gabarit mai mare, care ar putea acomoda pentru încuiere numai obiecte de încuiat 7 cu inele de prindere cu deschidere mai 9 mare și, în plus, ar exista și câte un gol deasupra sau dedesubtul fiecărui cârlig pe unde care s-ar putea strecura în încuietoare obiecte străine sau mizerie care ar putea să îi afecteze 11 funcționarea.

într-o primă variantă preferată de realizare a încuietorii conform invenției redată și în 13 legătură cu fig. 1, 2, 4, 5, 7 și 8 specifice acestei prime variante preferate de realizare dar și în legătură cu fig. 3 și 9-14 comune pentru ambele variante preferate de realizare a invenției 15 prezentate în această descriere, cârligul stâng 8 și cârligul drept 9 au prevăzute, fiecare la extremitatea fălcii sale de încuiere 8a, respectiv 9a, numai câte un singur vârf, 8b și respectiv 17 9b și numai câte o singură degajare, 8c și respectiv, 9c. Așa cum este arătat și în fig. 6 și 7, cârligul stâng 8 are la extremitatea fălcii sale de încuiere 8a un vârf 8b și o degajare 8c, 19 iar cârligul drept 9 are la extremitatea fălcii sale de încuiere 9a o degajare 9c și un vârf 9b astfel încât vârful 8b este poziționat la același nivel și are aceeași formă cu degajarea 9c iar 21 vârful 9b este poziționat la același nivel și are aceeași formă cu degajarea 8c. în această variantă de realizare, cârligele stâng 8 și drept 9 sunt realizate fiecare din câte o singură 23 piesă în care degajările 8c și 9c sunt realizate prin orice procedeu tehnologic (de exemplu, prin frezare) iar vârfurile 8b și 9b rezultă implicit în profilurile râmase după executarea 25 degajărilor 8c și 9c.

în alte variante de realizare posibile, nereprezentate în figurile redate, fiecare falcă 27 de încuiere, 8a și respectiv 9a, pot avea flecare mai mult de un singur vârf și o singură degajare. De exemplu, falca 8a de încuiere a cârligului stâng 8 ar putea avea un profil 29 alcătuit din suprapunerea unui vârf, a unei degajări și a încă unui vârf, iar falca 9a de încuiere a cârligului drept 9 ar avea în acest caz un profil alcătuit din suprapunerea unei degajări, a 31 unui vârf și a unei a doua degajări, așa încât fiecare vârf al oricărei fălci 8a și 9a de încuiere să fie la același nivel și să aibă o formă complementară cu o degajare corespunzătoare 33 prevăzută în profilul celeilalte fălci 9a și respectiv, 8a, de încuiere.

Cârligul stâng 8 se poate roti față de semicarcasa inferioară 1 și față de semicarcasa 35 superioară 2 prin intermediul unei articulații 10. Cârligul drept 9 se poate roti față de semicarcasa inferioară 1 si față de semicarcasa superioară 2 prin intermediul unei articulații 37 11. Cele două articulații 10 și 11 pot fi constituite prin orice elemente mecanice care pot îndeplini acest rol funcțional de articulare, de exemplu, dar fără limitare la acestea, câte un 39 bolț cilindric sau câte un nit sau un șurub. în figurile redate în această descriere este prezentată varianta realizării celor două articulații 10 și 11 cu câte un bolț cilindric care sunt 41 asigurate după asamblarea semicarcasei 2 peste semicarcasa 1 prin intermediul a două inele elastice de siguranță 12 și 13. 43

Poziția de repaus a încuietorii este asigurată prin forțele exercitate de către arcul 14 asupra cârligului stâng 8, respectiv de către arcul 15 asupra cârligului drept 9, aceste două 45 forțe elastice împingând în permanență cele două cârlige 8 și 9 unul către celălalt în sensul intrării acestora în contact unul cu celălalt în zonele conjugate de tip vârf-degajare. 47

RO 133187 Β1

Arcurile 14 și 15 sunt articulate în semicarcasa inferioară 1 prin două bolțuri cilindrice, 16 și respectiv, 17. în alte variante de realizare, neprezentate în figurile redate în această descriere, se pot folosi și altfel de elemente elastice în locul arcurilor 14 și 15, cu condiția asigurării unor funcții similare.

Fălcile de încuiere 8a și 9a au, fiecare, câte un flanc exterior 8d și respectiv, 9d, orientate către exteriorul încuietorii, și câte un flanc interior, 8e și respectiv, 9e, orientate către interiorul încuietorii, pe care alunecă obiectul de încuiat 7 atunci când este împins în încuietoare și, respectiv, când este scos din încuietoare printre cârligul stâng 8 și cârligul drept 9. Geometria flancurilor exterioare 8d și 9d și interioare 8e și 9e este astfel proiectată încât fiecare dintre aceste flancuri să formeze câte un unghi ascuțit cu direcția longitudinală de translație a obiectului de încuiat 7 atât la operația de încuiere cât și la operația de descuiere, pentru a permite depărtarea relativă a celor două cârlige laterale 8 și 9 prin împingerea în încuietoare sau prin tragerea afară din încuietoare a obiectului de încuiat 7. în acest mod pentru operațiunile de încuiere, respectiv de descuiere, utilizatorul trebuie să împingă și, respectiv, să tragă obiectul încuiat 7 cu o anumită forță minimă care trebuie să învingă rezultantele forțelor elastice determinate de arcurile 14 și 15 și ale forțelor de frecare dintre obiectul de încuiat 7 pe de o parte și cârligele stâng 8 și drept 9 pe de altă parte.

Cârligul stâng 8 are un umăr de blocare 8f iar cârligul drept 9 are un umăr de blocare 9f, prevăzuți cu scopul ca în starea de repaus a încuietorii, cârligul stâng 8 și cârligul drept 9 să fie blocate împotriva rotirilor lor în jurul articulațiilor 10 și 11 prin dispunerea unui tambur de blocare 18 între umerii de blocare 8f și 9f, așa cum reiese și din fig. 7-13. Dispunerea tamburului de blocare 18 între umerii de blocare 8f și 9f asigură blocarea încuietorii atât în starea liberă, Iară obiect încuiat, pentru a securiza utilizarea împotriva unei încuieri neautorizate, cât și în starea ocupată cu un inel de prindere al unui obiect încuiat 7, pentru a securiza utilizarea împotriva unei descuieri neautorizate.

în variantele preferate de realizare reprezentate în figurile redate în această descriere, cei doi umeri de blocare 8f și 9f sunt dispuși la capetele cârligelor stâng 8 și drept 9 care sunt opuse capetelor cu fălcile de încuiere 8a și respectiv 9a. Sunt posibile și alte variante de realizare ale cârligelor 8 și 9, nereprezentate în figurile redate, în care umerii 8f și 9f să fie dispuși în orice alte zone ale celor două cârlige 8 și 9, cu singura condiție ca și în acele aranjamente să fie posibilă introducerea și retragerea unui tambur 18 între cei doi umeri 8f și 9f pentru îndeplinirea scopului funcțional de blocare, respectiv de deblocare a posibilității de rotire a cârligelor 8 și 9 în jurul articulațiilor 10 și 11.

Retragerea tamburului de blocare 18 dintre umerii de blocare 8f și 9f se realizează cu ajutorul unui actuator 19 comandat electronic de la un sistem de comandă al încuietorii nereprezentat în figurile redate. în funcție de tipul actuatorului 19 ales în practică, revenirea tamburului de blocare 18 între umerii de blocare 8f și 9f se poate face la încetarea comenzii de acționare a actuatorului 19, prin forța exercitată de un arc 19a de compresiune prevăzut în alcătuirea actuatorului 19 sau printr-o altă comandă electronică asupra actuatorului 19 care îl va acționa în sens opus pentru revenirea în poziția de repaus. In variantele preferate de realizare redate în figurile prezentate în această descriere, actuatorul 19 este de tipul unui solenoid de tragere cu un arc de compresiune 19a pentru revenirea la poziția destinsă a pistonului actuatorului 19 când acesta nu este alimentat iar legătura mecanică între actuatorul 19 și tamburului de blocare 18 este realizată prin intermediul unei piese de legătură 20.

RO 133187 Β1

Poziția de repaus a cârligelor 8 și 9, adică poziția în care cârligul stâng 8 și cârligul 1 drept 9 se află la deschidere unghiulară nulă între ele, cu fălcile de încuiere 8a și 9a în contact prin perechile vârf-degajare 8b-9c și 9b-8c așa cum este redat în detaliu în fig. 6, 3 este sesizată și comunicată electronic către sistemul de comandă al încuietorii prin intermediul unui senzor 21. în variantele preferate de realizare a invenției prezentate, acest 5 senzor 21 este de tipul unui întrerupător cu lamelă basculantă. Acționarea asupra lamelei basculante a senzorului 21 este asigurată de către un pinten 9g al cârligului drept 9 aflat la 7 capătul acestuia opus capătului cu falca de încuiere.

în prima variantă de realizare prezentată, cârligul stâng 8 are un sector dințat 8h și 9 cârligul drept 9 are un sector dințat 9h prin intermediul cărora cele două cârlige 8 și 9 sunt angrenate reciproc, în vederea asigurării următoarelor scopuri: 11

- asigurarea unei deschideri simetrice a celor două cârlige 8 și 9 în timpul funcționării, respectiv asigură că senzorul 21 de confirmare a poziției de repaus a cârligelor 8 și 913 sesizează încercarea de deschidere unghiulară a acestora chiar dacă utilizatorul ar încerca să acționeze asimetric, numai asupra cârligului stâng 8 care nu are contact cu senzorul 21;15

- asigurarea unei repartizări uniforme a forței de compresiune exercitate de către umerii de blocare 8f și 9f asupra părților laterale ale tamburului de blocare 18;17

- asigurarea unei redundanțe a forței elastice de reîntoarcere a cârligelor 8 și 9 în pozițiile lor de repaus când nu mai sunt acționate de forțe din exterior, în situația în care arcul 19 stâng 14 sau arcul drept 15 s-ar rupe, s-ar bloca sau nu ar funcționa corect.

Poziționarea relativă a tamburului de blocare 18 față de umerii de blocare 8f și 9f în 21 timpul funcționării încuietorii precum și modul de acțiune din partea utilizatorului determină punerea încuietorii în una dintre următoarele opt stări posibile: 23

- starea „blocat în poziție liberă”, reprezentată în fig. 9, stare în care în interiorul fălcilor de încuiere 8a și 9a nu se găsește niciun obiect iar tamburul de blocare 18 este 25 introdus între umerii de blocare 8f și 9f;

- starea „deblocat în poziție liberă”, reprezentată în fig. 10, stare în care în interiorul 27 fălcilor de încuiere 8a și 9a nu se găsește niciun obiect și tamburul de blocare 18 este retras de către actuatorul 19 afară dintre umerii de blocare 8f și 9f; 29

- starea „blocat în poziție ocupată”, reprezentată în fig. 11, stare în care în interiorul fălcilor de încuiere 8a și 9a se află inelul de prindere al unui obiect 7 încuiat iar tamburul de 31 blocare 18 este poziționat între umerii de blocare 8f și 9f;

- starea „deblocat în poziție ocupată”, reprezentată în fig. 12. stare în care în interiorul 33 fălcilor de încuiere 8a și 9a se află inelul de prindere al unui obiect 7 încuiat iar tamburul de blocare 18 este retras de către actuatorul 19 afară dintre umerii de blocare 8f și 9f; 35

- starea „încercare de încuiere neautorizată”, reprezentată în fig. 13, stare în care tamburul de blocare 18 este introdus între umerii de blocare 8f și 9f și se încearcă 37 introducerea unui obiect de încuiat 7 sau a unui alt fel de corp exterior în încuietoare;

starea „încercare de descuiere neautorizată”, reprezentată în fig. 14, stare în care în 39 interiorul zonei de încuiere există un inel de prindere al unui obiect 7 încuiat și tamburul de blocare 18 este introdus între umerii de blocare 8f și 9f și se încearcă scoaterea obiectului 41 7 din încuietoare;

- starea tranzitorie între poziția liberă și poziția ocupată, neredată în figurile prezen- 43 tate, este starea care începe odată cu începerea îndepărtării reciproce a cârligelor 8 și 9 la încuierea unui inel de prindere al unui obiect încuiat 7 și se termină la reintrarea în contact 45 a zonelor vârf-degajare 8b-9c și 9b-8c ale cârligelor 8 și 9 după ce obiectul 7 de încuiat a pătruns complet în zona de reținere în încuietoare; 47

RO 133187 Β1

- starea tranzitorie între poziția ocupată și poziția liberă, neredată în figurile prezentate, este starea care începe odată cu începerea îndepărtării reciproce a cârligelor 8 și 9 la descuierea obiectul încuiat 7 și se termină la reintrarea în contact a zonelor vârf-degajare ale cârligelor 8 și 9 după ce obiectul încuiat 7 a ieșit complet din încuietoare.

în vederea permiterii accesului unui obiect 7 în încuietoare, trebuie ca în prealabil încuietoarea să fie trecută de către sistemul de comandă electronică din starea „blocat în poziție liberă” în starea „deblocat în poziție liberă”, prin comandarea actuatorului 19 care va trage tamburul de blocare 18 dintre umerii de blocare 8f și 9f. Comanda de trecere în starea „deblocat în poziție liberă poate fi primită de actuatorul 19 după ce sistemul de comandă, care nu este parte integrantă din prezenta invenție și nu este reprezentat în figurile ilustrate, a identificat, prin mijloace tehnice care nu fac parte din prezenta invenție, faptul că obiectul de încuiat 7 este identificat și autorizat să fie primit pentru încuiere în această încuietoare, de exemplu prin verificare unui cod RFID. Punerea încuietorii în starea „deblocat în poziție liberă” trebuie făcută pentru un interval de timp limitat, preconfiguratîn sistemul de comandă, de exemplu de ordinul a 15-30 de secunde. Această limitare în timp a permiterii accesului pentru încuiere este justificată de două motive: în cazul în care utilizatorul care a prezentat obiectul pentru încuiere nu realizează fizic introducerea obiectului de încuiat 7 în încuietoare în acest interval de timp, fie pentru că s-a răzgândit, fie pentru că întârzie din alte motive, sistemul trebuie să se securizeze înapoi în starea „blocat în poziție liberă”; pe de altă parte, în variantele preferate de realizare a încuietorii în care actuatorul 19 este de tipul unui solenoid de tragere, trebuie evitată scăderea puterii de reținere a acestuia odată cu creșterea mare a duratei în care este energizat (alimentat). Pentru realizarea efectivă a încuierii obiectului 7, utilizatorul trebuie să împingă acel obiect 7 între cârligul stâng 8 și cârligul drept 9 în intervalul de timp prestabilit pentru încuiere, învingând forțele elastice care acționează asupra cârligelor 8 și 9 din partea arcului stâng 14, respectiv din partea arcului drept 15 și forțele de frecare cu flancurile exterioare ale cârligelor 8 și 9.

în vederea permiterii accesului pentru scoaterea unui obiectîncuiat 7 din încuietoare, aceasta trebuie să fie trecută de către sistemul de comandă electronică din starea „blocat în poziție ocupată în starea „deblocat în poziție ocupată” în prealabil, prin comandarea actuatorului 19 care va trage tamburul de blocare 18 dintre umerii de blocare 8f și 9f. Punerea încuietorii în starea „deblocat în poziție ocupată” trebuie făcută pentru un interval de timp limitat, preconfigurat în sistemul de comandă, de exemplu de ordinul a 15-30 de secunde. Această limitare în timp a permiterii accesului pentru descuiere este, la rândul său, justificată de motive similare: în cazul în care utilizatorul care a solicitat descuierea nu realizează fizic tragerea în afară din încuietoare a obiectului încuiat 7 în acest interval de timp, fie pentru că s-a răzgândit fie pentru că întârzie din alte motive, sistemul trebuie să se securizeze înapoi în starea „blocat în poziție ocupată” astfel încât să nu mai fie posibilă tragerea afară a inelului de prindere a obiectului încuiat 7; pe de altă parte, în variantele de realizare a încuietorii în care actuatorul 19 este de tipul unui solenoid de tragere, trebuie evitată scăderea puterii de reținere a acestuia ca urmare a unei durate mari în care este energizat (alimentat). Pentru realizarea efectivă a descuierii obiectului încuiat 7, utilizatorul trebuie să îl tragă afară dintre cârligul stâng 8 și cârligul drept 9 în intervalul de timp prestabilit pentru descuiere, învingând forțele elastice care acționează asupra cârligelor 8 și 9 din partea arcului stâng 14, respectiv din partea arcului drept 15 forțele de frecare cu flancurile interioare ale cârligelor 8 și 9.

RO 133187 Β1 în timpul introducerii sau scoaterii inelului de prindere al obiectului de încuiat 7 în sau 1 afară din încuietoare, acesta va tinde să ajungă într-una dintre cele două poziții de echilibru stabil, adică fie complet introdus în încuietoare, fie complet scos din încuietoare, datorită 3 formelor fălcilor de încuiere ale cârligelor 8 și 9 și datorită forțelor care acționează asupra acestor cârlige 8 și 9. Formele relativ ascuțite ale fălcilor de prindere 8a și 9a, împreună cu 5 forțele exercitate de arcul stâng 14 asupra cârligului stâng 8 și, respectiv, de arcul drept 15 asupra cârligului drept 9 și împreună cu forța exercitată din exterior de către utilizator au ca 7 efect împingerea obiectului de încuiat 7 prin alunecare pe flancurile exterioare 8d și 9d sau pe flancurile interioare 8e și 9e înspre interiorul sau înspre exteriorul fălcilor de încuiere 8a 9 și 9a ale cârligelor 8 și 9 și, odată cu aceasta, tendința de închidere a cârligelor 8 și 9 după trecerea obiectului de încuiat 7 de vârfurile fălcilor de încuiere 8a și 9a. 11

Senzorul 21 este închis în stările „blocat în poziție liberă”, „deblocat în poziție liberă”, „blocat în poziție ocupată” și „deblocat în poziție ocupată” ale încuietorii deoarece în toate 13 aceste patru stări cârligul stâng 8 și cârligul drept 9 se află în pozițiile lor de repaus, cu deschidere unghiulară nulă între ele. 15

Dimensiunile tamburului de blocare 18 și ale distanței dintre umerii de blocare 8f și

9f ai cârligelor 8 și 9 sunt proiectate astfel încât în starea de repaus a încuietorii să existe 17 câte un joc mecanic între tamburul de blocare 18 și umărul de blocare stâng 8f precum și între tamburul de blocare 18 și umărul de blocare drept 9f. Aceste jocuri mecanice sunt 19 suficient de mari pentru a produce o deschidere unghiulară care să determine deschiderea senzorului 21 la încercarea de încuiere sau de descuiere neautorizată a unui obiect din 21 încuietoare atunci când tamburul de blocare 18 se află între umerii de blocare 8f și 9f dar totodată cele două jocuri mecanice nu sunt îndeajuns de mari pentru a permite introducerea 23 sau scoaterea efectivă din încuietoare a inelului de prindere al obiectului de încuiat 7, atâta vreme cât tamburul de blocare 18 se află între umerii de blocare 8f și 9f. Această 25 caracteristică tehnică este prevăzută cu scopul asigurării funcționalității de detectare prin intermediul senzorului 21 aîncercărilorde utilizare neautorizată sau neconformă a încuietorii, 27 atât în situația încercării de introducere în încuietoare a unui obiect neautorizat cât și în situația încercării de a scoate forțat din încuietoare obiectul încuiat 7. Astfel, senzorul 21 este 29 deschis în stările de „încercare de încuiere neautorizată”, „încercare de descuiere neautorizată” precum și în stările tranzitorii între pozițiile încuiat și descuiat sau invers. 31 încuietoarea conform invenției mai are în alcătuirea sa un împingător 22 care are rolul de a acționa asupra unui senzor 23 de confirmare a prezenței inelului de prindere al unui 33 obiect încuiat 7 în spațiul de încuiere din interiorul fălcilor de încuiere 8a și 9a. în variantele preferate de realizare a invenției prezentate, senzorul 23 este de tipul unui întrerupător cu 35 lamelă basculantă.

Atunci când se introduce inelul de prindere al unui obiect de încuiat 7 în încuietoarea 37 aflată în starea „deblocat în stare liberă, acesta va antrena în mișcare de translație axială împingătorul 22 care va împinge la rândul său lamela basculantă a senzorului 23. Senzorul 39 23 va trece astfel din poziția deschis în poziția închis atunci când obiectul de încuiat 7 trece de jumătatea cursei sale către poziția complet încuiată între flancurile interioare ale fălcilor 41 de încuiere 8a și 9a ale cârligului stâng 8 și cârligului drept 9. Domeniul de sesizare a prezenței obiectului încuiat 7 în această poziție este mai mare decât distanța pe care se 43 poate deplasa axial obiectul încuiat 7 la o eventuală încercare de scoatere neautorizată din încuietoare, întrucât jocurile dintre tamburul de blocare 18 și umerii de blocare 8f și 9f permit 45 numai o deplasare foarte mică pe direcția mișcării axiale a obiectului încuiat 7.

RO 133187 Β1 împingătorul 22 este împins în permanență de un arc 24 înspre fălcile de încuiere ale cârligelor 8 și 9, cu scopul de a fi tot timpul în contact cu inelul de prindere al obiectului încuiat 7. Atunci când se scoate inelul de prindere al obiectului încuiat 7 din încuietoarea aflată în starea „deblocat în stare ocupată”, împingătorul 22 va fi împins de către arcul 24 înspre fălcile de încuiere 8a și 9a până la poziția sa de repaus corespunzătoare poziției de repaus a încuietorii în stare liberă. Capătul arcului 24 care intră în contact cu împingătorul 22 este poziționat stabil într-un locaș 22a al împingătorului 22. împingătorul 22 are o formă preponderent plană și este așezat peste cârligul stâng 8 și cârligul drept 9. Pentru a avea o mișcare de translație rectilinie între pozițiile care corespund pozițiilor liberă și încuiată ale încuietorii precum și pentru limitarea cursei între aceste două poziții, împingătorul 22 are o decupare laterală stângă 22b și o decupare laterală dreaptă 22c cu ajutorul cărora se ghidează la mișcarea de translație între corpurile hoiturilor 10 si 11 de articulare a cârligelor stâng și drept, 8 și 9.

Așa cum se poate vedea în fig. 4, încuietoarea conform invenției mai are un distanțier 25 dispus între fețele de sus ale cârligelor 8 și 9 și semicarcasa superioară 2, care are o decupare dreptunghiulară 25a în care este amplasat împingătorul 22 astfel încât muchiile laterale exterioare ale împingătorului 22 să fie ghidate la culisarea axială a acestuia între muchiile laterale interioare ale decupării 25a. De asemenea, distanțierul 25 are o grosime puțin mai mare decât grosimea împingătorului 22 pentru a permite culisarea tară strângere a împingătorului 22 între fața superioară al cârligelor 8 și 9 și fața inferioară a semicarcasei 2.

Firele electrice de la senzorii 21 și 23 precum și de la actuatorul 19 sunt sertizate într-un conector 26 fixat pe latura posterioară a semicarcasei superioare 2, așa cum este ilustrat în fig. 3 și 4.

într-o a doua variantă preferată de realizare a încuietorii conform invenției, în legătură cu fig. 15 și 16 specifice acestei a doua variante preferate de realizare dar și în legătură cu fig. 3 și 9-14 comune pentru ambele variante preferate de realizare a invenției prezentate, cele două cârlige 8 și 9 sunt realizate fiecare din câte două plăcuțe suprapuse. în această a doua variantă preferată de realizare, cu reprezentări grafice detaliate redate în fig. 15 și 16, cele patru plăcuțe suprapuse care alcătuiesc două câte două câte un subansamblu de cârlig 8, respectiv 9 au, fiecare, câte jumătate din grosimea cârligelor 8 și 9 prezentate în prima variantă preferată de realizare a invenției, descrisă mai sus. Cârligul stâng 8 este alcătuit din plăcuța inferioară stângă 27 peste care este suprapusa plăcuța superioară stângă 28. Cârligul drept 9 este alcătuit din plăcuța inferioară dreaptă 29 peste care este suprapusă plăcuța superioară dreaptă 30. Plăcuța superioară stângă 28 are același profil cu plăcuța inferioară stângă 27 cu excepția zonelor fălcilor lor de încuiere suprapuse, 27a și 28a, unde plăcuța inferioară stângă 27 are un vârf 27b pe când plăcuța superioară stângă 28 are o degajare 28c. Plăcuța superioară dreaptă 30 are același profil cu plăcuța inferioară dreaptă 29 cu excepția zonelor fălcilor de încuiere suprapuse, 30a și 29a, unde plăcuța inferioară dreaptă 29 are o degajare 29c pe când plăcuța superioară dreaptă 30 are un vârf 30b. Astfel, geometria celor patru plăcuțe 27, 28, 29 și 30 este astfel proiectată încât pe de o parte vârful 27b al plăcuței inferioare 27 să fie poziționat la același nivel și să aibă aceeași formă cu degajarea 29c a plăcuței inferioare drepte 29, iar degajarea 28c a plăcuței superioare stângi 28 să fie poziționată la același nivel și să aibă aceeași formă cu vârful 30b al plăcuței superioare drepte 30, ceea ce permite ca în poziția de repaus a încuietorii subansamblul plăcuțelor care alcătuiește cârligul stâng 8 să fie conjugat prin formă cu subansamblul plăcuțelor care alcătuiește cârligul drept 9 prin perechile vârf-degajare 27b-29c și, respectiv, 30b-28c.

RO 133187 Β1

De preferință, plăcuța inferioară stângă 27 și plăcuța superioară stângă 28 sunt 1 atașate rigid una de cealaltă prin sudare sau lipire sau prin alt procedeu de asamblare mecanică. în mod similar, plăcuța inferioară dreaptă 29 și plăcuța superioară dreaptă 30 sunt 3 atașate rigid una de cealaltă. în timpul funcționării încuietorii, plăcuța inferioară stângă 27 se va mișca simultan și identic cu plăcuța superioară stângă 28, iar plăcuța inferioară dreaptă 5 29 se va mișca simultan și identic cu plăcuța superioară dreaptă 30.

în această a doua variantă de realizare a invenției, în care cârligele 8 și 9 sunt 7 confecționate din câte două plăcuțe suprapuse 27 și 28, respectiv 29 și 30, flancurile exterioare 8d și 9d sunt constituite prin suprapunerea perechilor de flancuri exterioare 27d și 28d 9 ale plăcuțelor inferioară stângă 27 și superioară stângă 28 iar flancurile interioare 8e și 9e sunt constituite prin suprapunerea perechilor de flancuri interioare 29e și 30e ale plăcuțelor 11 inferioară dreaptă 29 și superioară dreaptă 30. De asemenea, pintenul 9g este la rândul său obținut prin suprapunerea a doi pinteni cu aceleași profiluri, pintenul 29g materializat în 13 plăcuța inferioară dreaptă 29 și, respectiv, pintenul 30g materializat în plăcuța superioară dreaptă 30 iar sectoarele dințate 8h și 9h din cazul primei variante preferate de realizare a 15 încuietorii conform invenției sunt constituite în a doua variantă de realizare prin două perechi de sectoare dințate suprapuse aflate în angrenare reciprocă, astfel: pe de o parte perechea 17 sectoarelor dințate 27h și 28h realizate în plăcuța inferioară stângă 27 și, respectiv, în plăcuța superioară stângă 28, iar pe de cealaltă parte perechea sectoarelor dințate 29h și 19 30h realizate în plăcuța inferioară dreaptă 29 și, respectiv, în plăcuța superioară dreaptă 30. în alte variante posibile de realizare a încuietorii conform prezentei invenții, nereprezentate 21 în figurile redate, cârligele 8 și 9 pot fi constituite din câte un subansamblu de câte trei sau mai multe plăcuțe suprapuse astfel încât fiecare pereche de plăcuțe complementare, dispuse 23 față în față și la un același nivel, să realizeze îmbinări conjugate prin forme de tip vârf-degajare. 25

Claims (7)

RO 133187 Β1 Revendicări

1. încuietoare cu două elemente active de încuiere constituit dintr-un tambur de blocare (18) care, în poziția de repaus a încuietorii din starea liberă a acesteia sau în poziția de repaus a încuietorii în starea ocupată a acesteia cu un obiect încuiat (7), este poziționat între un umăr de blocare (8f) al unui cârlig stâng (8) și un umăr de blocare (9f) al unui cârlig drept (9) și un actuator (19) care, atunci când este activat într-unul dintre sensurile sale de acțiune, determină retragerea tamburului de blocare (18) dintre umerii de blocare (8f, 9f), permițând prin aceasta rotirea unghiulară a cârligelor stâng și drept (8, 9), atât la operația de încuiere cât și la operația de descuiere, iar când revine în poziția de repaus determină repunerea tamburului de blocare (18) în poziția sa de repaus între umerii de blocare (8f, 9f), blocând astfel rotirea unghiulară a cârligelor stâng și drept (8, 9), caracterizată prin aceea că respectivul cârlig de încuiere stâng (8) este prevăzut cu o falcă de încuiere (8a), iar cârligul de încuiere drept (9) este prevăzut cu o falcă de încuiere (9a), fălcile de încuiere (8a, 9a) fiind orientate una spre cealaltă și realizând funcția de reținere în încuietoare a unui inel de prindere cu care este prevăzut un obiect de încuiat (7), la care numitele cârlige (8, 9) sunt prevăzute cu câte o articulație (10,11) în jurul cărora pot efectua, fiecare, mișcări de rotație unghiulară, cel puțin un arc (14,15) tensionează în permanență numitele cârlige de încuiere stâng și drept (8, 9), unul către celălalt în zona numitelor fălci de încuiere (8a, 9a), fălcile de încuiere (8a, 9a) având câte un flanc exterior (8b, 9b) și câte un flanc interior (8e, 9e), astfel proiectate încât atât flancurile exterioare (8b, 9b) cât și flancurile interioare (8e, 9e) formează, fiecare, câte un unghi ascuțit cu direcția de introducere sau de scoatere din încuietoare a inelului de prindere al obiectului de încuiat (7) și care permit împingerea obiectului de încuiat (7) la operația de încuiere, sau tragerea acestuia afară din încuietoare la operația de descuiere, prin aplicarea unei forțe exterioare care determină deplasarea unghiulară a cârligelor stâng (8) și drept (9) în sensuri opuse pentru a permite trecerea inelului de prindere al obiectului de încuiat (7) printre fălcile de încuiere (8a, 9a).

2. încuietoare conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că numita falcă de încuiere (8a) a cârligului stâng (8) are un profil realizat printr-o dispunere alternantă a cel puțin unui vârf (8b) și a cel puțin unei degajări (8c) suprapuse peste numitul vârf (8b) pe direcția grosimii numitei fălci (8a) de încuiere, iar numita falcă de încuiere (9a) a cârligului drept (9) are un profil realizat printr-o dispunere alternantă a cel puțin unei degajări (9c) și a cel puțin unui vârf (9b) suprapus peste numita degajare (9c) pe direcția grosimii numitei fălci (9a) de încuiere, astfel încât, fiecare vârf (8b, 9b) al fiecăreia dintre fălcile (8a, 9a) de încuiere este dispus față în față și la același nivel cu câte o degajare (9c, 8c) corespunzătoare din constituția celeilalte fălci (9a, 8a) de încuiere și astfel încât fiecare vârf (8b, 9b) al oricăreia dintre fălcile (8a, 9a) de încuiere are o formă complementară celei a degajării (9c, 8c) corespunzătoare din constituția celeilalte fălci (9a, 8a) în așa fel încât în poziția de repaus a numitelor cârlige stâng (8) și drept (9), când deschiderea unghiulară dintre acestea este minimă, numitele vârfuri (8b, 9b) sunt poziționate în numitele degajări (9c, 8c) realizând câte o îmbinare prin conjugare de forme în fiecare pereche de tip vârf-degajare astfel constituită.

3. încuietoare conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că numitul cârlig stâng (8) este realizat dintr-o suprapunere de cel puțin două plăcuțe suprapuse (27, 28) ale căror fălci de încuiere (27a, 28a), au prevăzute, alternant, una dintre ele (27) un vârf (27b) și, respectiv, cealaltă (28) o degajare (28c); și numitul cârlig drept (9) este realizat dintr-o

RO 133187 Β1 suprapunere de cel puțin alte două plăcuțe suprapuse (29, 30) ale căror fălci de încuiere 1 (29a, 30a), au prevăzute, alternant, una dintre ele (29) o degajare (29c) și, respectiv, cealaltă (30) un vârf (30b); și subansamblul celor cel puțin două plăcuțe suprapuse (29, 30) care 3 constituie cârligul drept (9) este situat la același nivel cu subansamblul celor cel puțin două plăcuțe suprapuse (27, 28) care constituie cârligul stâng (8) astfel încât în poziția de repaus 5 a numitelor cârlige stâng (8) și drept (9) când deschiderea unghiulară dintre acestea este minimă, fiecare vârf stâng (27b) se potrivește în câte o degajare dreaptă (29c) corespunză- 7 toare și fiecare vârf drept (30b) se potrivește în câte o degajare stângă (28c) corespunzătoare, realizând astfel îmbinarea cârligelor (8, 9) prin cel puțin două conjugări prin 9 formă de tip vârf-degajare (27b-29c, 30b-28c) suprapuse alternant una peste cealaltă.

4. încuietoare conform oricăreia dintre revendicările 1-3, caracterizată prin aceea 11 că numitul cârlig stâng (8) are un sector dințat stâng (8h) concentric cu articulația de rotație stângă (10) a numitului cârlig stâng (8) și numitul cârlig drept (9) are un sector dințat drept 13 (9h) concentric cu articulația de rotație dreaptă (11) a numitului cârlig drept (9), numitele sectoare dințate, stâng (8h) și drept (9h), fiind angrenate unul cu celălalt astfel încât 15 deplasarea unghiulară a oricăruia dintre numitele cârlige, stâng (8) și drept (9), produce o deplasare simultană a celuilalt și simetrică în raport cu axa longitudinală a încuietorii. 17

5. încuietoare conform oricăreia dintre revendicările 1-4, caracterizată prin aceea că este prevăzută cu un senzor (21) de confirmare a poziției închise a unuia dintre cele două 19 cârlige (9), senzorul (21) fiind acționat prin intermediul unui pinten (9g) prevăzut în numitul cârlig (9). 21

6. încuietoare conform oricăreia dintre revendicările 1-6, caracterizată prin aceea că lățimea tamburului de blocare (18) este mai mică decât distanța formată între numiții 23 umeri de blocare (8f, 9f) ai numitelor cârlige, stâng (8) și drept (9), atunci când acestea se află în repaus, cu fălcile lor de încuiere (8a, 9a) aflate în contact reciproc și cu numitul tambur 25 de blocare (18) poziționat între numiții umeri de blocare (8f, 9f), astfel încât să fie permis un joc mecanic care poate fi anulat prin împingerea în încuietoare sau tragerea din încuietoare 27 a inelului de prindere al unui obiect de încuiat (7), care determină o deschidere unghiulară a numitelor cârlige, stâng (8) și drept (9), respectiva deschidere unghiulară fiind suficient de 29 însemnată încât să determine deschiderea numitului senzor (21), dar insuficient de mare pentru obținerea unei distanțări între fălcile de încuiere (8a, 9a) care să permită trecerea 31 inelului de prindere al obiectului de încuiat (7).

7. încuietoare conform oricăreia dintre revendicările 1-6, caracterizată prin aceea 33 că mai este prevăzută cu un senzor (23) de confirmare a prezenței unui obiect (7) în zona de încuiere și mai este prevăzută cu un împingător (22) și cu un arc (24) care tensionează 35 numitul împingător (22) contra sensului de intrare a unui obiect (7) în încuietoare astfel încât, în prezența unui obiect (7) aflat în zona de încuiere dintre numitele flancuri interioare (8e, 9e) 37 ale cârligelor stâng și drept (8, 9) în orice poziție în care numitul obiect (7) are contact cu cel puțin unul dintre numitele flancuri interioare (8e, 9e), numitul împingător (22) este împins de 39 numitul obiect (7) în sensul acționării asupra numitului senzor (23) de confirmare a prezenței unui obiect în zona de încuiere. 41