RO131569B1 - Procedeu de zidire şi verificare în timp real a planeităţii şi verticalităţii unui zid - Google Patents

Description

Invenția se referă la un procedeu de zidire și verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid, prin folosirea unei suprafețe verticale cu anumite marcaje, soluția fiind aplicabilă în domeniul construcțiilor.

Sunt cunoscute procedee pentru realizarea unui obiect de construcție care presupun parcurgerea unoretape/faze de execuțieîntr-o ordine prestabilită, iar pentru fiecare fază este necesar să existe o metodă de verificare, astfel ca, pe parcursul zidirii, muncitorul să poată efectua eventuale ajustări, iar responsabilul de lucrare să aibă siguranța că lucrarea se desfășoară în mod corect din punct de vedere tehnic. Din acest punct de vedere, cu referire la un obiect de construcție concret, și anume o structură clasică pe zidărie, mai exact o casă, e de observat faptul că există faze care se tratează relativ diferit din punct de vedere al metodei de verificare.

Astfel, există faze care:

a) au metodă de verificare, aceasta este corespunzătoare, iar caracteristicile materialului nu influențează rezultatul; ca exemple ar fi cofrare, săpătură, armare, turnarea betonului, șarpanta și învelitoarea;

b) au metodă de verificare, aceasta este corespunzătoare, dar caracteristicile materialului influențează negativ rezultatul; ca exemple ar fi șapa de egalizare, betonul de egalizare, tencuielile, betoane de suprafață;

c) au metodă de verificare, dar aceasta nu este corespunzătoare și, ca urmare, rezultatul aplicării acesteia duce invariabil la erori ceea ce, desigur, nu este de dorit; ca exemple ar fi zidăria, placarea cu polistiren, faianță sau gresie și orice alte placări;

d) practic, nu au o metodă de verificare - situații în care accentul se pune pe îndemânare, spirit de observație, grad de atenție, calificare, experiență etc., practic pe factori subiectivi, care, desigur, de cele mai multe ori nu sunt controlabili; ca exemple ar fi tinciul, gletul, adezivul la termosistem.

De regulă, ultimele faze în execuția unui obiect de construcție sunt foarte atent tratate, deoarece, în final, acestea rămân vizibile: e vorba despre zugrăveală la fațadă sau finisaj cu material special gata preparat, zugrăveală sau placare cu faianță la interior (tavane/pereți) sau gresie la exterior sau în interior. Toate aceste faze sunt executate de cei mai buni meseriași; de fapt, aceste faze nu prezintă un grad de dificultate deosebit în sine, ci gradul de dificultate este artificial indus (desigur, involuntar) pe parcursul execuției fazelor anterioare și n-ar fi necesari decât muncitori cu calificare medie.

La fațadă, avem de obicei finisaj cu material gata preparat; acesta se aplică într-un singur strat, cu grosime unică dată de diametrul agregatului din conținut. Acest lucru este, pe de o parte, favorabil, pentru că ajută mult la aplicare; practic, cu o gletieră, orice zugrav sau zidar poate s-o facă relativ ușor, dar, pe de altă parte, dacă suprafața nu este perfect plană, avem o mare problemă, pentru că nu e posibil, în această etapă, să mai remediem ceva. în concluzie, suprafața suport e determinantă, iar, cum aceasta este un strat de adeziv (parte din termosistem) sau chiar un strat de tinci suplimentar, ambele fără a avea o metodă de verificare concretă, gradul de eroare în execuție poate fi dificil de controlat.

La interior, putem avea zugrăveli pe un strat suport de glet și, practic, se repetă problema sus-menționată, din cauză că nici aplicarea gletului nu are o metodă de verificare precisă.

Tot la interior putem avea placare cu faianță, care se montează pe tencuială; de gradul de planeitate și verticalitate al tencuielii depinde mult aspectul placării cu faianță; de multe ori, tencuiala se drișcuiește și aceasta poate afecta planeitatea, deoarece grosimea tencuielii e variabilă (după cum este și suprafața zidăriei-suport), iar pe aceeași unitate de suprafață se află volume diferite de mortar care se întăresc în timpi diferiți (grosimea mică determinând un timp de întărire mai scurt, iar grosimea mare, un timp de întărire mai lung);

RO 131569 Β1 în consecință, în timpul drișcuirii, suprafața de tencuire „opune o rezistență mai mare sau 1 mai mică pe zone diferite, provocând denivelări nedorite care vor crea dificultăți la montarea faianței. 3 în ceea ce privește placarea cu gresie, doar dacă se folosește ca strat suport o șapă autonivelantă se poate obține o suprafață finită corespunzătoare. 5

Ca o concluzie, o fază anterioară celei în lucru, respectiv faza suport, este mult mai importantă decât s-ar părea la o primă vedere; nu doar faza imediat anterioară cronologic 7 este importantă, ci uneori o fază aflată la mai multe etape față de cea în discuție ajunge să aibă o influență decisivă - iar remedierile sunt mari consumatoare de material, manoperă și 9 timp.

Dintre fazele de execuție ale unei construcții, considerăm că zidirea are o importanță 11 specială prin faptul că poate influența negativ cel puțin alte doisprezece faze. Cu toate acestea, zidirea face parte din categoria etapelor care au o metodă de verificare, doar că 13 aceasta nu este corespunzătoare.

Calitatea zidirii influențează - în mod direct - șase dintre fazele ulterioare, cofrare 15 sâmburi, cofrare planșeu, montare șarpantă, montare termosistem, montare streașină, tencuire pereți și - în mod indirect - alte șase faze ale construcției: aplicare adeziv la termo- 17 sistem, aplicare tinci (sau glet, dacă se drișcuiește tencuiala grund), montare învelitoare, finisare șpaleți ferestre și uși, montare faianță, montare gresie. Practic, de modul în care este 19 realizată zidăria depind alte doisprezece faze, iar cu actualul procedeu apar erori care se transmit respectivelor faze, ceea ce va duce fie la un nivel calitativ mai scăzut, fie la 21 creșterea duratei de execuție (prin faptul că sunt necesare numeroase operațiuni de ajustări-remedieri) fie la creșterea costurilor. 23

Zidirea doar „pare o fază controlată, deoarece, pe toată durata de executare a zidăriei, muncitorii întind sfoara, folosesc dreptare, boloboace, uneori și fire cu plumb, și 25 corectează „din mers poziționarea blocurilor de construcție. însă, din păcate, gradul de precizie lipsește, iar în final, caracteristicile rezultatului sunt diferite de ceea ce se cere și se 27 intenționează a fi obținut, pentru că nici pe parcursul execuției, dar nici după terminarea zidului nu se folosește o metodă de verificare pentru a controla cu suficientă precizie și în 29 timp real dacă zidul e construit plan și vertical; abia când se pregătește tencuirea (la interior), respectiv când se începe montarea termosistemului (plăcilor de polistiren, de exemplu la 31 exterior), se constată, din păcate tardiv, imprecizia zidirii.

în scopul îmbunătățirii preciziei zidirii, au fost propuse dispozitive și/sau metode 33 conform invențiilor GB 1127013; US 1779007; FR 2560261 A1.

Documentul GB 1127013 dezvăluie o metodă de zidire ce cuprinde etapele în care 35 se montează niște panouri astfel încât să formeze o suprafață continuă verticală, având lungimea și înălțimea egale cu cele ale viitorului zid. Se marchează suprafața panourilor cu 37 linii orizontale pe întreaga înălțime a panoului, marcarea fiind corespunzătoare dimensiunilor zidului și golurilor pentru uși, ferestre sau goluri tehnice, se așază cărămizile astfel încât 39 fiecare cărămidă să se sprijine pe suprafața panourilor, se urmărește orizontalitatea fiecărui rând de cărămizi zidit, comparativ cu liniile orizontale trasate pe suprafața panourilor. 41

Documentul US 1779007 dezvăluie o metodă de zidire ce cuprinde etapele în care se montează, se aliniază și se conectează între ele niște panouri formate din niște elemente 43 dispuse orizontal și susținute de niște montanți, se susțin în poziție verticală panourile cu ajutorul unor șpraițuri, astfel încât să formeze o suprafață continuă verticală având lungimea 45 și înălțimea egale cu cele ale viitorului zid, se așază cărămizile astfel încât fiecare cărămidă să se sprijine pe suprafața panourilor, se urmărește orizontalitatea fiecărui rând de cărămizi 47 zidit, comparativ cu elementele orizontale ale panourilor (vezi p. 1 rând 31-37, 65-75, p. 2 rând 16-47, fig. 1, 3, 4). 49

RO 131569 Β1

Documentul FR 2560261 A1 dezvăluie un panou de ghidare pentru realizarea unui perete perfect plan și vertical, panoul fiind susținut în poziție verticală prin intermediul unor șpraițuri.

Un dezavantaj al soluțiilor cunoscute îl reprezintă faptul că zidirea executată conform procedeelor din stadiul tehnicii creează și transmite erori fazelor următoare din cauza impreciziei planeității și verticalității zidului, acest lucru nefiind o consecință a calificării slabe a personalului, ci, mai degrabă, a utilizării unei metode de verificare cu acuratețe insuficientă. Mai exact, este vorba de faptul că, pentru a verifica o suprafață (una dintre fețele zidului), se folosește o linie. Practic, eroarea se datorează confuziei legate de faptul că, deși numărul minim de puncte care pot determina un plan este de trei, cele trei puncte trebuie să nu fie coliniare - caz în care nu vor mai determina un plan, ci doar o linie; punctele trebuie să fie coliniare două câte două, caz în care ele vor determina un plan (mai exact un triunghi - nu neapărat regulat). în procedeul actual, practic (fără a fi foarte sesizabil) se încearcă verificarea unui plan cu ajutorul unei linii, iar rezultatul nu poate fi altul decât unul mai mult sau mai puțin eronat. în situația actuală cele 3 puncte sunt coliniare; e vorba de capăt-stânga al zidului, capăt-dreapta și boloboc/dreptar pe traseul sforii întinse între capetele zidului. Ca urmare, cele 3 puncte determină o linie și nu un plan, cum ar trebui, pentru ca verificarea să fie corectă și să putem ști, în orice moment, dacă zidul este plan și vertical.

Mai multe ziduri, clădite de același zidar, vor avea planeitate diferită, iar explicația se bazează pe diverși factori:

a) se realizează linii (rânduri) de cărămizi din „puncte, iar totalitatea liniilor creează o suprafață - numai că aceste puncte nu sunt identice;

b) la începerea fiecărui rând se creează o mică eroare de transmitere pe verticală (dar sunt multe rânduri) bolobocul nefiind un instrument de mare precizie; astfel că abia după ce clădesc câteva rânduri, zidarul poate să-și dea seama (cu ajutorul bolobocului) că a deviat ușor de la verticală și evident că nu va demola ceea ce a zidit deja, ci va încerca să revină la verticalitate pe de o parte și la planul general deja creat, iar pentru asta va trebui să încline ușor peretele în direcția opusă, astfel încât, la final, peretele ajunge oarecum „ondulat;

c) zidarul trebuie să decidă într-un interval de timp foarte scurt asupra unor aspecte foarte importante: poziționarea față de cărămida din stânga; poziționarea față de cărămida de jos; poziționarea față de sfoara de aliniere; poziționarea generală față de zidul executat deja; luate izolat, par decizii simple, însă modificarea unui singur parametru duce la modificarea succesivă a celorlalți parametri;

d) verificarea în sine nu oferă un rezultat realist, pentru că planeitatea unei suprafețe se verifică doar cu o altă suprafață, deoarece, utilizând o linie, vom obține rezultate diferite pentru poziții diferite (aliniamente care pot fi ne-coplanare între ele); metodele de verificare cunoscute sunt ineficiente, zidarul neavând de fapt control deplin și permanent asupra a ceea ce vrea să obțină.

Procedeu de zidire și metoda de verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid conform invenției, după trasarea peretelui, înlătură dezavantajele soluțiilor cunoscute prin aceea că, pe aliniamentul unui viitor zid, se montează un număr de panouri A care se conectează rigid între ele și sunt susținute cu șpraițuri 7, astfel încât să formeze o suprafață continuă verticală, având lungimea și înălțimea cel puțin egale cu cele ale viitorului zid; suprafața verticală se marchează cu linii orizontale pe întreaga înălțime, se marchează capăt-stânga al zidului, capăt-dreapta al zidului, în partea superioară se marchează cota finală a zidului, iar pe suprafață se marchează eventuale goluri de uși, respectiv de ferestre, în continuare, zidirea se va realiza conform procedeelor în sine cunoscute, însă sprijinind fiecare bloc de construcție, spre suprafața verticală, și urmărind orizontalitatea fiecărui rând zidit comparativ cu liniile orizontale trasate pe suprafața panourilor, respectând marcajele pentru eventuale goluri tehnologice de uși, ferestre, alte goluri de trecere.

RO 131569 Β1

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în obținerea planeității și 1 verticalității zidurilor clădite în construcții.

Procedeu de zidire și verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid, 3 conform invenției, rezolvă problema tehnică propusă prin aceea că se realizează în următoarea succesiune de etape: pe aliniamentul unui viitor zid se aliniază mai multe 5 panouri, obținându-se un grup de panouri cu lungimea și înălțimea cel puțin egale cu cele ale viitorului zid, se marchează suprafața verticală a panourilor cu linii orizontale corespun- 7 zătoare înălțimii blocului de construcție și, respectiv, se marchează capetele zidului și golurile pentru uși sau ferestre, se realizează zidirea sprijinind fiecare bloc de construcție 9 de suprafața verticală continuă a panourilor, urmărind respectarea marcajelor, și se caracterizează prin aceea că etapa inițială de aliniere a panourilor A este urmată de etapele 11 suplimentare în care fiecare grup de câte patru panouri se conectează rigid atât la partea superioară cât și la partea inferioară, prin intermediul a două elemente de aliniere și 13 conectare rigidă, după care panourile grupate și aliniate sunt sprijinite și fixate în poziție verticală cu ajutorul unor șpraițuri. 15

Procedeul de zidire și metodă de verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid în conformitate cu invenția prezintă următoarele avantaje:17

- din punct de vedere calitativ, se obține un perete plan și vertical;

- secțiunea orizontală la nivelul cotei zero va fi identică celei de la nivelul cosoroabei 19 sau de la ultimul nivel;

- scade semnificativ gradul de dificultate al operațiunii de zidire;21

- durata de execuție se reduce;

- verificarea nu mai implică o serie de operațiuni, cum ar fi montarea sforii pentru 23 fiecare rând și nu mai este necesară re-ajustarea poziționării fiecărui bloc de construcție (de exemplu: cărămidă) după compararea cu dreptarul și bolobocul;25

- costurile manoperei scad semnificativ, în comparație cu oricare dintre procedeele cunoscute;27

- se obține un rezultat superior din punct de vedere tehnic-calitativ, în comparație cu procedeele cunoscute;29

- nu sunt necesare resurse suplimentare față de procedeele existente: același număr de personal, același grad de calificare sau chiar mai redus;31

- metoda de verificare nu necesită dispozitive speciale, iar echipamentele necesare pentru aplicarea procedeului pot fi identificate printre obiectele aflate deja în inventarul 33 firmelor de construcții, cum ar fi panourile pentru cofrarea betonului;

- simplitatea procedeului determină o fiabilitate crescută a acestuia;35

- invenția este aplicabilă pe scară largă în domeniul construcțiilor.

Prezentăm, în continuare, un exemplu preferat de realizare pentru procedeu de zidire 37 și metodă de verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid, conform invenției, în legătură și cu: 39

- fig. 1, părți constructive ale unui panou, vedere din spate;

- fig. 2, părți constructive ale unui panou, vedere de sus;41

- fig. 3, părți constructive ale unui panou, vedere din față;

- fig. 4, element de aliniere și conectare rigidă;43

- fig. 5, panou fixat vertical, vedere din lateral;

- fig. 6, panouri aliniate și fixate vertical, vedere în perspectivă.45

RO 131569 Β1

După trasarea peretelui, pe aliniamentul unui viitor zid se montează un număr de panouri A, fiecare dintre acestea compus dintr-o structură-cadru 1 cu dimensiunile de 900 mm x 3000 mm realizată din țeava rectangulară 40 x 30 - 2 mm, la care îmbinarea laturilor se realizează prin sudură; pe structura-cadru 1 se fixează o placă 2 Tego de 9 mm grosime, cu ajutorul a șaisprezece șuruburi 3 autoforante cu cap înecat în cruce tip DIN 7504P-3,5x25; pe fiecare structură-cadru 1 sunt sudate câte patru tije 4 filetate și câte două urechi 5 de fixare a șpraițurilor, realizate din tablă neagră cu grosimea de 6 mm; tijele 4 au lungimea L = 150 mm și sunt prevăzute cu piulițe M14 pentru fixarea unor elemente 6 de aliniere și conectare rigidă a unui număr variabil de panouri A, astfel încât fiecare grup de câte patru panouri A este prevăzut cu câte două elemente de aliniere, în partea de sus și, respectiv, în partea de jos; un element 6 de aliniere și conectare rigidă e format dintr-o țeavă Φ 48,3...49 mm cu lungimea de 3000 mm și având prevăzute patru găuri ovale cu Φ 16 mm; îmbinarea se realizează prin strângerea piulițelor pe tijele 4 filetate; panourile A, grupate și aliniate, sunt sprijinite și fixate în poziție verticală cu ajutorul unor șpraițuri 7 care se prind în urechile 5 în câte două puncte, în partea de sus și, respectiv, în partea de jos, astfel încât să formeze o suprafață continuă verticală, având lungimea și înălțimea cel puțin egale cu cele ale viitorului zid; suprafața verticală se marchează cu linii orizontale pe întreaga înălțime, se marchează capăt-stânga al zidului, capăt-dreapta al zidului, în partea superioară se marchează cota finală a zidului, iar pe suprafață se marchează eventuale goluri de uși, respectiv de ferestre. în continuare, zidirea se va realiza conform procedeelor în sine cunoscute, însă sprijinind fiecare bloc de construcție spre suprafața verticală și urmărind orizontalitatea fiecărui rând zidit comparativ cu liniile orizontale trasate pe suprafața panourilor, respectând marcajele pentru eventuale goluri tehnologice de uși, ferestre și alte goluri de trecere.

Exemplul descris mai sus reprezintă doar o formă particulară de aplicare a invenției, care nu se limitează la această particularizare, aplicabilitatea mai largă a soluției tehnice dezvăluite fiind evidentă pentru o persoană cu pregătire în domeniu.

Claims (1)

1. Revendicare 1

   Procedeu de zidire și verificare în timp real a planeității și verticalității unui zid ce 3 cuprinde etapele în care, pe aliniamentul unui viitor zid, se aliniază mai multe panouri (A), obținându-se un grup de panouri (A) cu lungimea și înălțimea cel puțin egale cu cele ale 5 viitorului zid, se marchează suprafața verticală a panourilor (A) cu linii orizontale corespunzătoare înălțimii blocului de construcție și, respectiv, se marchează capetele zidului și 7 golurile pentru uși sau ferestre, se realizează zidirea sprijinind fiecare bloc de construcție de suprafața verticală continuă a panourilor (A) urmărind respectarea marcajelor, 9 caracterizat prin aceea că etapa inițială de aliniere a panourilor (A) este urmată de etapele suplimentare în care fiecare grup de câte patru panouri (A) se conectează rigid atât la partea 11 superioară, cât și la partea inferioară, prin intermediul a două elemente (6) de aliniere și conectare rigidă, după care panourile (A) grupate și aliniate sunt sprijinite și fixate în poziție 13 verticală cu ajutorul unor șpraițuri.