RO110209B1 - Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă - Google Patents

Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă Download PDF

Info

Publication number
RO110209B1
RO110209B1 RO14500790A RO14500790A RO110209B1 RO 110209 B1 RO110209 B1 RO 110209B1 RO 14500790 A RO14500790 A RO 14500790A RO 14500790 A RO14500790 A RO 14500790A RO 110209 B1 RO110209 B1 RO 110209B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
catalyst
silver
weight
carrier
manganese
Prior art date
Application number
RO14500790A
Other languages
English (en)
Inventor
Chou Pen-Yuan
Mohan Bhasin Madan
Soo Hwaili
Magnus Thorsteinson Erlind
Original Assignee
Union Carbide Chem Plastic
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Union Carbide Chem Plastic filed Critical Union Carbide Chem Plastic
Priority to RO14500790A priority Critical patent/RO110209B1/ro
Publication of RO110209B1 publication Critical patent/RO110209B1/ro

Links

Landscapes

  • Catalysts (AREA)

Abstract

Invenția se referă la un catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă, care conține argint metalic, depus pe un suport solid, refractar, inert și un promotor pentru creșterea eficienței, care este un compus al unui metal alcalin, un metal alcalino-pământos sau un oxianion al unui element diferit, de mangan și oxigen, ales dintre elementele grupelor 3b până la 7„ și 3a până la 7a din tabelul periodic al elementelor. Catalizatorul conține o cantitate suficientă, dintr-un compus de mangan, care îi intensifică activitatea și/sau stabilitatea, în comparație cu un catalizator similar, dar care nu conține un compus de mangan, comparația menționată efectuându-se în condiții standard, ale procedeului de obținere a oxidului de etilenă, în care catalizatorul menționat are un conținut de potasiu solubil, mai mic de 25 p.p.m în greutate față de greutatea totală a catalizatorului, cel puțin unul din promotorii catalizatorului fiind unul din anionii sulfat, fluorosulfat, un oxianion de cesiu sau molibden.

Description

Invenția se referă la un catalizator, conținând argint, folosit la epoxidarea alcheneiîn special a etilenei.
Se știe că oxidul de etilenă se obține pe cale comercială prin epoxidarea etilenei în prezența unui catalizator care conține argint la temperatură ridicată. Cercetările făcute au fost îndreptate în sensul găsirii de catalizatori, care măresc eficiența sau selectivitatea procesului de obținere a oxidului de etilenă.
Fabricarea oxidului de etilenă, prin reacția oxigenului sau a gazelor conținând oxigen cu etilenă, în prezența unui catalizator de argint, este un procedeu vechi și dezvoltat. De exemplu, în brevetul US 2040782, se descrie fabricarea oxidului de etilenă prin reacția oxigenului cu etilenă, în prezența de catalizatori de argint, care conțin o clasă de promotori metalici. Intr-un alt brevet american, se arată că formarea oxizilor de olefine poate fi efectuată prin combinarea directă a olefinelor cu oxigenul molecular, în prezența unui catalizator de argint. De la acest punct, stadiul tehnicii și-a focalizat eforturile pe îmbunătățirea eficienței catalizatorilor folosiți la producerea de oxid de etilenă.
In caracterizarea acestei invenții, termenii conversie, selectivitate și randament sunt folosiți conform definițiilor din brevetele US 3420784, 2766261 și 3144916.
Catalizatorii de argint, folosiți la fabricarea oxidului de etilenă, au suferit schimbări semnificative de la începutul perioadei lor de folosire. Conform procedeelor descrise în stadiul tehnicii, particulele de argint au fost depuse mai întâi pe materiale de suport, având anumite caracteristici, în ceea ce privește suprafața specifică, volumul porilor și lipsa inerției chimice. Odată cu evoluția studiilor de specialitate, s-au dezvoltat tehnologii speciale, legate de materialele de suport sau purtătorii conținând argint, care sunt mai eficiente pentru reacția etilenei cu oxigen, pentru a produce oxidul de etilen. In prezent, cele mai multe materiale de suport, pentru catalizatori de argint, sunt sub formă de particule, care pot fi încărcate în interiorul reactorului, în care gazele care reacționează și produsele gazoase ale reacției sunt capabile să curgă în, și peste aceste materiale sub formă de particule, pentru a trece prin reactor și pentru a fi recuperate. Mărimea și forma suportului sunt factori variabili, în funcție de reactorul folosit, de presiunea de-a lungul reactorului și de alți factori, luați în considerare.
Purtătorii folosiți sunt din materiale anorganice, în general de natură minerală. In cele mai multe cazuri, purtătorul preferat este a/fe-alumină, (US 2294383, 3172893, 3332887,
3423328 și 3563914]
La fabricarea materialelor de suport, pentru catalizatori, trebuie luați în considerare o serie de factori, ca de exemplu puritatea și alte proprietăți fizicochimice ale materiilor prime folosite.
Argintul, care se depune pe materiale de suport, poate fi sub formă de mici particule, ceea ce s-a constatat prin tehnicile microscopice curente. Literatura de brevete indică că, mărimea particulelor de argint este un factor care contribuie la eficiența catalizatorilor respectivi, în cele mai multe cazuri, utilizându-se particule fine de argint.
Astfel, în brevetele US 2554459, 2831870, 3423328, se specifică că particulele de argint sunt de 150...400 A. In brevetul US 3702259, este descris un procedeu, prin care se obțin particule de argint, mai mici de 1 μ în diametru, iar în brevetul US 3758418, particule de argint având un diametru de mai puțin de 1000 Â. Examinările microscopice ale catalizatorilor de argint au arătat că se pot obține particule de argint, având dimensiuni chiar mai mici decât cele menționate.
Depunerea argintului pe suport poate fi realizată printr-o serie întreagă de modalități, dar două tehnici sunt mai frecvent folosite, implicând, într-un caz, impregnarea suportului cu o soluție de argint, urmată de un tratament termic al suportului impregnat, și în alt caz, acoperirea suportului cu argint prin precipitarea argintului sau preformarea argintului într-un nămol, astfel că particulele de argint sunt depuse și aderă la suprafața suportului, când purtătorul sau suportul este încălzit, pentru a îndepărta lichidele prezente. Aceste procedee sunt descrise în brevetele US 2773844, 3207700, 3501407,
3664970 și 3172893
Suprafața specifică a suportului catalizatorilor de argint constituie de asemenea un factor foarte important. Informații în legătură cu acest aspect pot fi găsite în brevetul US 2766291, în care se arată că o arie a suprafeței de 0,002...10 m2/g este potrivită, brevetul US 3172893 care indică o porozitate de 35...65 % și un diametru al porilor de 80...200 μ brevetul US 3725307 care indică o arie a suprafeței de mai puțin de 1 m2/g și un diametru al porilor de’ 10...15 μ , brevetul US 3G64970 care utilizează un suport având o porozitate minimă în care 30 la cel puțin 90 % din pori au diametre cuprinse în intervale de 1...30 μ, media unor astfel de diametre fiind în intervalul de 4... 10 μ și brevetul US 3563914 care utilizează un suport de catalizator având o arie a suprafeței sub 1 m2/g, un volum de 0,23 ml/g și o mărime a particulelor cuprinsă între 0,074 și 0,30 mm. In stadiul tehnicii, se indică în calitate de material de suport convenabil alfaalumină cu suprafața specifică mică.
Se știe că, impuritățile prezente în catalizator și în materiile prime, în fază gazoasă, pot influența procesul tehnologic, dar nu s-a putut constata rolul pe care îl joacă aceste impurități, din cauza lipsei mijloacelor de măsurare. Se cunoaște totuși, folosirea de metale alcaline ca promotori pentru producerea de catalizatori cu argint, pentru obținerea oxidului de etilenă. Astfel, brevetul US 2177361 indică folosirea metalelor alcaline în catalizatori de argint. In brevetul US 2238471, se arată că litiul este foarte potrivit ca promotor, dar că potasiul și cesiul sunt în detrimentul acestora, când se folosesc în cantități de 10 %în greutate, sub formă de hidroxid de potasiu sau de cesiu față de oxidul de argint. Mai târziu, în brevetul US 2404438, se consideră că sodiul și litiul sunt promotori eficienți, pentru această reacție. Aceeași considerație poate fi găsită în brevetul US 2424084. In brevetul US 2671764, se consideră că metalele alcaline, sub formă de sulfați, sunt eficiente ca promotori pentru catalizatorii de argint. In acest brevet, se consideră că sodiul, potasiul, litiul, rubidiul sau cesiul, sub formă de sulfați, pot fi folosiți ca promotori, în mod special.
Brevetul US 2765283 descrie pretratamentul suportului cu o soluție diluată a unui compus conținând clor și indică că astfel de compuși cu clor trebuie să fie anorganici. In acest sens, se citează, ca minerale potrivite, compuși de clor, care includ clorură de sodiu, clorură de litiu și cloratul de potasiu. Acest brevet specifică că, cantitatea de compus anorganic conținând clor, care este depozitată pe suportul catalizatorului este de 0,0001 la 0,2 % în greutate, calculată față de greutatea suportului. Brevetul US 2615900 descrie folosirea unei halogenuri metalice, în tratamentul catalizatorului pe suport și specifică că astfel de halogenuri pot fi ale metalelor alcaline: litiul, sodiul, potasiul și cesiul. Halogenura este prezentă în intervalul cuprins între 0,01 până la 50 % calculat față de greutatea argintului metalic. Brevetul specifică, de asemenea, că amestecurile de halogenuri de metale individuale pot fi folosite în mod avantajos, în concetrații moderate, astfel încât să asigure activitatea catalizatorului pe o perioadă de timp, extinsă în timpul unei operații normale. Astfel, un catalizator tratat cu o halogenură metalică specială poate dovedi pe timp scurt o activitate inițială înaltă, în timp ce alte halogenuri metalice, pot conduce un timp mai lung la o activitate moderată a catalizatorului. In acest brevet, se consideră că halogenurile metalice, furnizate pentru catalizatori, servesc la inhibarea combustiei etilenei la dioxid de carbon și consideră aceste materiale ca depresanți pentru catalizatori sau materiale anticatalitice.
Brevetul US 2709173 descrie folosirea unui catalizator cu argint, folosit la obținerea oxidului de etilenă, în care, simultan cu introducerea argintului în suportul solid, se introduc orice halogenuri de metale alcaline, ca de exemplu litiu, sodiu, potasiu și rubidiu, sub formă de compuși de clor, brom sau iod, care au ca efect mărimea producției de etilenoxid. In special, în brevet, se accentuează că proporții de halogenuri de metale alcaline, cuprinse în intervalul de 0,0001 la 0,1 % sunt cele mai preferate. Brevetul stabilește că cu toate că compoziția catalitică preferată conține un promotor separat, nu este totdeauna necesară introducerea acestuia, deoarece în timpul preparării catalizatorului, halogenurile de metale alcaline pot fi convertite în oxidul metalului alcalin, care acționează ca promotor. Brevetul US 2766261 indică, din cele stabilite în brevetul US 2238474, că cesiul și potasiul sunt în detrimentul catalizatorilor de argint, iar sodiul și litiul sunt sugerați ca promotori utili. Totuși, brevetul US 2769016 consideră că sodiul, potasiul și litiul sunt indicați ca promotori în catalizatorii de argint. Acest din urmă brevet recomandă de asemenea, pretratamentul suportului cu soluții diluate de clorură de sodiu, clorură de litiu sau clorat de potasiu.
Brevetul US 2799687 arată că, adăugarea de halogenuri metalice, în intervalul descris în brevetul US 2615900, nu este productiv cu rezultate optime. Aceasta este valabilă în cazul halogenurilor de metale alcaline, în special cloruri și fluoruri de sodiu și potasiu. Brevetele recomandă că, compusul halogenat anorganic al catalizatorului să fie menținut în intervalul cuprins între 0,01...5 % procente în greutate, de preferință 0,01... 0,1 %, calculat față de greutatea compusului de argint oxidabil, adică sarea de argint, transformată în argint elementar. Brevetul US 3144416 menționează o varietate de metale de promotori, unul dintre aceștia fiind cesiul. Brevetul US 3258433 indică că sodiul este un promotor eficient. Brevetul US 3563913 recomandă folosirea ca metal alcalin, compuși de litiu ca promotori. Cantitatea preferată de materiale promotoare se arată a fi de circa 0,03 la 0,5 % în greutate de oxid metalic, calculat față de greutatea suportului. Brevetul US 3585217 stabilește că clorurile de metale alcaline sunt cunoscute că contracarează formarea de dioxid de carbon și pot fi încorporate în catalizator. Brevetul US 2135538 descrie un catalizator de argint pe suport, conținând un metal alcalin, depus concomitent, ales dintre potasiu, rubidiu și cesiu, într-un anumit raport în greutate față de argint. Greutatea argintului este preferabil de 2...5 % din greutatea catalizatorului. Se consideră că acest catalizator este potrivit, pentru reacția oxidului nitric cu propilenă. Acest catalizator este produs prin procedeele descrise în exemplele din brevetul US 3702259, brevet care indică folosirea sa, pentru fabricarea oxidului de etilenă. Brevetele US 3962136 și 4012425 descriu același catalizator, ca fiind util pentru producerea oxidului de etilenă. Brevetul US 3962136 descrie un procedeu conform căruia are loc depunerea concomitentă a metalului alcalin și a argintului pe suport, metalele alcaline fiind prezente în forma lor finală, pe suport, sub forma unui oxid de cesiu, rubidiu sau amestecuri din amândouă, facultativ combinate cu o mică cantitate dintr-un oxid de potasiu. Cantitatea dintrun astfel de oxid este de circa 4,0 χ 10'5 greutate/kg la 8,0 χ 10'3 greutate/kg raportat la catalizatorul total. Brevetul US 4356312 descrie folosirea aceluiași catalizator. Cererea de brevet US 317349, înregistrată la 21 decembrie 1972 și brevetele US 3962136, 4010115 conțin date interesante, deservind comentariul. In exemplul 2, care conține unele date experimentale comparative, este descrisă fabricarea unui catalizator care conține 310 p.p.m. în greutate potasiu, adăugat concomitent cu argintul. Acest catalizator, când este folosit ca un catalizator de oxidare a etilenei, a fost găsit a fi inactiv, pentru producerea oxidului de etilenă.
Brevetele US 4033903 și 4Ί25480 descriu supunerea catalizatorilor, conținând argint, la o adiție posterioară a potasiului, rubidiului sau cesiului. Aparent, un astfel de tratament regenerează capacitatea catalizatorului și mărește selectivitatea la oxid de etilenă. Alt brevet indică că, adăugarea ulterioară de metal alcalin, ca de exemplu cesiu, dă rezultate echivalente, fie la preadiție, fie la adiția simultană, (US 4066575],
Brevetul DE 2640540 descrie în exemplele sale un catalizator de argint, pentru producerea oxidului de etilenă, care conține, fie sodiu, fie potasiu, rubidiu, fie cesiu.
Cererea publicată a brevetului JP 95213/75 descrie un procedeu pentru producerea oxidului de etilenă, folosind o compoziție de catalizator, cuprinzând argint, bariu, potasiu și cesiu în rapoarte atomice specificate. Tabelul 1 al acestei publicații totalizează datele eficienței, realizate cu diferite compoziții de catalizatori.
BrevetulUS 4039561 descrie un catalizator pentru prepararea oxidului de etilenă, care conține argint, staniu, antimoniu, taliu, potasiu, cesiu și oxigen, în rapoarte atomice specificate.
Brevetul BE 854904 descrie catalizatorii de argint, conținând diferite amestecuri de sodiu și cesiu. Brevetul GB 2002252 descrie, în tabelul 2, catalizatori de argint pe suport, conținând diferite amestecuri de cesiu și taliu, din care unii conțin, în mod adițional, potasiu sau antimoniu. Brevetul US 4007135 descrie pe larg catalizatori de argint, pentru producerea de oxid de alchilenă, conținând argint'împreună cu o cantitate de promotor ,din cel puțin un promotor, ales dintre litiu, potasiu, sodiu, rubidiu, cesiu, cupru, aur, magneziu, zinc, cadmiu, stronțiu, calciu, niobiu, tantal, molibden, tungsten, crom, vanadiu și bariu. Brevetele US 3844981 și 3992285 descriu catalizatori și procedee pentru epoxidarea olefinelor, în prezența unui component multimetalic. Catalizatorul descris în brevetul US 3962285 conține o cantitate mică, dintr-unul sau mai multe metale, alese dintre paladiu, ruteniu, seleniu, fier și platin, cu o mai mare cantitate de argint. In brevetul US 3844981, este descris un catalizator preparat dintr-o sare a unui element din grupele a 7 b, 1 b sau grupa a 8-a a tabelului periodic al elementelelor. De preferință, sarea este aleasă dintre sărurile de aur, cupru, reniu, magneziu și fier. Cu toate că în brevet se consideră că aceste metale sunt în stare metalică, condițiile de oxidare, în timpul epoxidării, pot să se petreacă cu unul sau mai multe din aceste metale, de exemplu reniu, spre a forma oxicianuri conținând metalul respectiv.
In brevetul US 2605239, se folosește oxid de beriliu ca promotor. Alte metale promotoare sunt cupru, aluminiu, mangan, cobalt, fier, magneziu, aur, toriu, nichel, cesiu și zinc. Aceste metale promotoare trebuie să fie încorporate în catalizator, prin amestec mecanic sau coprecipitare. In brevetul european 0003642, în tabelul 3, sunt prezentați catalizatori care conțin argint și amestecuri de potasiu și cesiu și catalizatori care conțin sodiu și cesiu.
In brevetul BE 867045, sunt descriși catalizatori cu argint, pe suport, care conțin o proporție eficientă de litiu și o cantitate substanțială mai mică de metal alcalin, ales dintre cesiu, rubidiu și/sau potasiu.
Brevetul BE 867185 se referă la catalizatori cu argint, pe suport, pentru producerea oxidului de etilenă, care conțin o cantitate specifică de potasiu și cel puțin un alt metal alcalin, ales dintre rubidiu și cesiu.
Brevetul GB 2043481 descrie folosirea unei combinații sinergice de cesiu și cel puțin un alt metal alcalin, în combinație cu argintul pe un suport inert. Acești catalizatori sunt superiori celor cunoscuți până în prezent. Astfel de catalizatori au fost folosiți pe larg în co110209 merț. Compușii de metale alcaline sunt depuși pe suport printr-o varietate de modalități. Metalul alcalin poate fi depus pe suport sub formă de sare. In mod specific, se pot folosi sulfați ai metalelor 5 alcaline.
Cererea de brevet european 85237 descrie un catalizator pentru obținerea oxidului de etilenă, în care introducerea promotorilor pe suport are 10 loc prin absorbție chimică prin spălări cu alcool a cesiului și/sau rubidiului. Cererea de brevet JP Kokai 56/105750descrie catalizatori, pentru obținerea oxidului de etilenă conținând 15 molibdat de cesiu sau wolframat de cesiu sau borat de cesiu. Catalizatorul are un suport de alumină, având un conținut de sodiu, de mai puțin de C,O7 % în greutate și în principal, constând din alfa- 20 alumină, având o arie a suprafeței specifice de 1 la 5 m2/g.
Purtătorul este impregnat cu o soluție de sare de argint, care se descompune, conținând un complex borurat de metal 25 alcalin, complex de metal alcalin cu molibden și/sau complex de metal alcalin și wolfram. Brevetul JP Kokai 57/21937 descrie catalizatori conținând taliu, în care taliu poate fi o sare, borat sau titanat.
Cererea de brevet europeană 247414, publicată în 12 decembrie, 1987, descrie catalizatori conținând metale alcaline și/sau. bariu, care poate fi furnizat ca săruri. Sărurile includ nitrați, sulfați și halogenuri. Brevetele US 4761394 și 4766105 descriu catalizatori conținând un compus de reniu, de exemplu oxid de reniu, reniu cation sau anion renat sau perrenat. Un exemplu de catalizator poate conține oxalat de argint, hidroxid de cesiu, perrenat de amoniu și sulfat de amoniu. Acest catalizator este descris în brevetul US 4761394. Numeroase exemple de catalizatori de argint conținând cesiu, săruri de renat și copromotori, sunt prezentate în brevetul US 4766105. Experimentele 7...1; 7...2; 7...3; 7...4;
7...12 și 7...27, după cum sunt descrise în brevetul US 4766105, sunt prezentate mai jos.
Experi- ment %Ag Ca, p.p.m. Re, p.p.m. Alt component, p.p.m. Inițial s40· % Inițial T40°C
7...1 14,3 236 0 80,0 242
7...2 13,9 360 186 80,6 241
7..,3 14,2 438 372 81,9 248
7...4 13,3 405 186 (NH4)2S04,32(S) 83,1 259
7...12 13,5 328 186 KMnO4,55(Mn] 80,8 242
7...27 14,3 293+7LÎ 186 (NH4)2S04,32S 82,4 245
T4Q și sunt definite în brevet și 40 sunt eficiența și temperatura la o conversie a oxigenului de 40 %, care sau determinat la circa 16 și 4 h. Din aceste date, rezultă următoarele: renatul pare să mărească eficiența, în special în 45 prezența unor copromotori, (anionul sulfat). Mai departe, când cantitatea de renat este mărită sau este folosit un copromotor, care mărește eficiența, temperatura necesară pentru conversia 50 de 40 % oxigen (T^C) se mărește. Prezența a 55 p.p.m. Mn sub formă de KMnO4 în experimentul 7...12 pare să aibă puțin, dacă nu deloc, efect asupra S^q (selectivitatea la 40 mol % conversie oxigen) sau T40.
Totuși, creșterea concomitentă a conversiei oxidului de etilenă cu temperatura poate conduce la pierderea activității catalizatorului. Instalațiile în care se produce oxid de etilenă sunt proiectate astfel, încât să producă un echilibru între productivitate și eficiență. Catalizatori mai puțin activi sunt acei cu care se lucrează la temperaturi mai înalte, pentru a realiza o productivitate dorită. Totuși, un interval de temperatură mai ridicat a catalizatorului este limitat. In consecință, catalizatorii care au temperaturi inițiale înalte, pentru o rată de conversie înaltă, pot avea vieți utile mai scurte. Catalizatorul este nu numai o cheltuială mai mare, pentru propria instalație de oxid de etilen, dar instalația trebuie să fie închisă pentru perioadele de timp de descărcare a vehiculului catalizator și încărcarea noului catalizator la reactoarele tubulare tipice. De aceea, fără o viață utilă a catalizatorului, de exemplu de 2 ani și mai mult, beneficiul unei eficiențe îmbunătățite este repede pierdut în costurile de înlocuire a catalizatorului și timpul cât instalația stă închisă.
Sunt cunoscuți și catalizatori pe suport conținând argint, pentru producerea oxidului de etilenă, și săruri de cesiu ai oxianionilor, având greutatea atomică de 15 ... 83 și fiind cuprinși în grupele 3b ... 7b și / sau grupele 3a la 7a ale tabelului periodic al elementelor. Oxianionii pot fi sulfați, fosfați, manganați, titanați, tantalați, molibdați, vanadați, cromați, zirconat, polifosfați, tungstați, cerați.
Cererea de brevet GB S095242 A, publicată la 29 septembrie 1982, descrie oxiclorurarea alcanilor în prezența unei compoziții catalitice solide, sub formă de particule, cuprinzând (1) argint metalic și/sau un compus al acestuia și (2) unul sau mai mulți compuși de mangan, cobalt sau nichel. Cererea de brevet JP Kokai 57/136941, publicată la 24 August 1982, descrie catalizatori pentru descompunerea ozonului. Catalizatorul pare să fie făcut prin adăugarea de 0,1 ...20 %în greutate argint și 1 ...20 % în greutate oxid de cobalt (calculat ca procent atomic de cobalt) la dioxidul de mangan. Imamura și alții în Oxidation of Carbon Monoxide Catalized by Manganese-Silver Composite Oxides, J. of
Catalysis, voi. 109, pp. 198...205 (1988) și Effect of Samarium on the Thermal Stability and Activity of the Mn/Ag Catalyst in the Oxidation of Co, J. of Catalysis voi. 115, pp. 258...264 (1989) descriu catalizatori de argintmangan pentru oxidarea catalitică a monoxidului de carbon. Brevetul US 4800070 se referă la cataliza unui sistem nitrat-nitrit, pentru separarea oxigenului din gazele conținând oxigen, ca de exemplu din aer. Catalizatorul conține un oxid al unui metal de tranziție, ales din grupa constând din oxizi de mangan, ruteniu, reniu, osmiu, rodiu, iridiu și amestecuri ale acestora.
Diferitele metode cunoscute au ca scop să mărească activitatea și/sau stabilitatea catalizatorilor cu argint, pentru producerea oxidului de etilenă. Temperaturile înalte pot scurta viața catalizatorului astfel, încât acești catalizatori sunt neatractivi din punct de vedere economic și comercial.
Catalizatorul de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă, prin epoxidarea alchilenei, conform invenției, elimină dezavantajele catalizatorilor cunoscuți, prin aceea că, conține argint metalic, depus pe un suport solid, refractar, inert, și un promotor pentru creșterea eficienței, care este un compus al unui metal alcalin, un metal alcalino-pământos sau un oxianion al unui element diferit de mangan și oxigen, ales dintre elementele grupelor 3b până la 7b și 3a până la / din tabelul periodic al elementelor și o cantitate suficientă, dintr-un compus de mangan, pentru a intensifica activitatea și/sau stabilitatea catalizatorului, în comparație cu un catalizator similar, dar care nu conține un compus de mangan, comparația menționată efectuându-se în condiții standard ale procedeului de obținere a oxidului de etilenă, în care catalizatorul menționat are un conținut de potasiu solubil mai mic de 25 p.p.m. în greutate față de greutatea totală a catalizatorului, cel puțin unul din promotorii catalizatorului fiind unul din anionii sulfat, fluorosulfat, un oxianion de cesiu sau molibden.
Catalizatorul conform invenției prezintă avantajul unei activități, eficiențe și stabilități superioare catalizatorilor cunoscuți.
Se dau, în continuare, o serie de date, cu privire la obiectul invenției. Astfel, catalizatorii, care conțin un compus de mangan, au o activitate eficientă și stabilitate superioară față de alți catalizatori, care nu conțin mangan, dar care sunt exploatați în aceleași condiții.
Compusul de mangan este prezent într-o cantitate de cel puțin 20 sau 60 până la 70...1000 de preferință
80...500 p.p.m. în greutate, calculat la greutatea manganului, bazat pe greutatea totală a catalizatorului. Cantitatea de mangan, care contribuie la mărirea activității și/sau eficienței și/sau stabilității, variază în general după natura și cantitatea altor compuși, prezenți în catalizator.
Când activitatea catalizatorului este mărită, temperatura necesară, pentru a produce, în condițiile date, mărirea concentrației în oxid de alchilenă prin stratul de catalizator este redusă. Stabilitatea unui catalizator poate fi privită din punct de vedere al eficienței vitezei de măsurare și activitatea vitezei de maturare. Intr-un catalizator mai stabil, eficiența vitezei de maturare și/sau activitatea vitezei de maturare este mai mică decât într-un catalizator mai puțin stabil.
Termenul de compus se referă la combinația unui element sub formă de particule, cu unul sau mai multe elemente diferite, prin legături ionice și/sau covalente și/sau cordinative. Termenul de legătură ionică se referă la o jumătate încărcată chimic, pe cale electrică, care este cation pozitiv și la un anion negativ. Termenul oxianionic sau oxianion se referă la o jumătate încărcată negativ conținând cel puțin un atom de oxigen în combinație cu alt element. Un oxianion este astfel un anion conținând oxigen. Ionii cu sarcini electrice diferite sunt combinați între ei.
Catalizatorul conține de preferință cel puțin un alt promotor, într-o cantitate suficientă pentru a-i mări eficiența în comparație cu un catalizator asemănător, dar care nu conține promotor. Adesea promotorii cuprind un compus al unui element altul, decât manganul, care este ales din grupele 1 a și/sau 2a și/sau din grupele 3 b..7 „sau 3a la 7„ ale tabelului periodic. Promotorii preferați sunt oxianionii elementelor, altele decât oxigenul, având o greutate moleculară de 5...83 din grupele 3„...7a ale tabelului periodic. De preferință, promotorii sunt unul sau mai mulți oxianioni ai azotului, sulfului, tantalului, molibdenului, tungstenului sau reniului. Mulți din acești promotori măresc eficiența și reduc activitatea catalizatorilor. Catalizatorii conțin combinații sulfat, cu unul sau mai mulți oxianioni ai elementelor din grupele 3„...7„, ca de exemplu molibden și reniu, adesea cu activități semnificativ mărite, datorită prezenței compusului de magneziu.
Intr-un alt aspect preferat al invenției, catalizatorii conțin un compus de reniu, care poate fi sub formă de cation sau anion, de exemplu renat.
Epoxidarea alchenei, conform invenției, are loc în prezența unui gaz, conținând oxigen și constă în contactarea alchenei cu catalizatorul, în condiții de epoxidare, în prezența cel puțin a unui reactant gazos, care mărește eficiența și a unei perechi de reacție, pe jumătate redox. Catalizatorul conține ca promotor o cantitate care mărește eficiența, din cel puțin o sare a unei perechi de reacție, pe jumătate redox. Intr-un alt aspect preferat al invenției, catalizatorul conține un nitrat al unui metal alcalin, în special nitrat de de potasiu, și/sau de rubidiu, în cantități mai mari de 400...500 p.p.m. în greutate, calculat la greutatea potasiului. Conform acestui aspect al invenției, un compus care conține azot și oxigen, de exemplu oxid de azot, dioxid de azot, oxid nitros, poate fi introdus în zona de reacție, care conține catalizatorul ca un promotor, pentru a mări cel puțin una din performanțele catalizatorului (activitate, eficiența și stabilitatea).
Catalizatorul conține mai puțin de
p.p.m. în greutate, preferabil mai puțin de 25 p.p.m. în greutate, potasiu solubil. La aceste concentrații scăzute ale potasiului, efectul prezenței compusului de mangan poate, în unele cazuri, să fie 5 pronunțat.
Oxizii de alchilenă, obținuți folosind catalizatorul conform invenției, sunt caracterizați prin formula structurală:
Η H în care R3 și β sunt alchil inferior, de 15 exemplu metil sau etil, de preferință hidrogen. De preferință, oxidul de alchilen este oxid de etilenă. Oxizii de etilena sunt obținuți din alchena corespunzătoare, adică R3 - HC = CHȘ . Pentru ușurința 20 înțelegerii, explicațiile următoare se referă la oxidul de etilenă și etilenă.
Catalizatorul conform invenției este caracterizat prin prezența unei cantități suficiente, din cel puțin un 25 compus de mangan, pentru a mări activitatea și/sau eficiența și/sau stabilitatea catalizatorului, în comparație cu un catalizator asemănător, care nu conține mangan.
Procedeul pentru obținerea oxidului de etilenă, conform invenției, se desfășoară în condiții standard, care implică folosirea unei autoclave standard, prevăzută cu mijloace de agitare și cu mijloace de reciclare completă a gazului, care este dioxid de carbon. Autoclava se alimentează cu etilenă, oxigen și inhibitor al fazei gazoase. Procedeul de obținere a oxidului de etilenă poate fi condus în două variante: într-o variantă, în care în calitate de agent de oxidare se folosește oxigenul din aer și într-o altă variantă, în care se folosește oxigenul molecular ca atare. Eficiența obținută este diferită. Astfel, în cazurile în care se folosește ca sursă de oxigen, aerul, cantitățile de oxigen sunt mai mici, iar eficiența obținerii oxidului de etilenă este cu 2...4 procente mai mică decât atunci când se utilizează oxigenul molecular.
Condițiile folosite, când gazul din reactor conține la ieșire 1 % moli oxid de etilenă, iar catalizatorul conține o pereche de săruri, în care o jumătate are o acțiune redox, sunt următoarele:
Component Procesul cu aer Condiții Mol % Procesul cu oxigen Condiții Mol %
Oxigen 6,0 8,0
Etilen 8,0 30
Etan 0,5 0,5
Carbon dioxid 6,5 6,5
Nitrogen Balanța gazului Balanța gazului
P.p.m. clorură de etil (sau 1/2 Optim Optim
cantitate când se folosește diclorura pentru pentru
de etilenă) eficiență eficiență
D-16153-1 Optim Optim
p.p.m. membru gazos din perechea pentru pentru
de reacție pe 1 /2 (când necesită catalizator) eficiență eficiență
Presiunea este menținută constantă la 19,25 kgf/cms, iar viteza este menținută la 0,63 m3/h, la o temperatură de O°C și la o presiune de 1 at. Concentrația la ieșire a oxidului de etilen este menținută la 1 ,□ % prin ajustarea temperaturii de reacție. Astfel, temperatura (°C) și eficiența catalizatorului sunt factori care dau performanțele catalizatorului.
Condițiile folosite la testarea catalizatorului sunt următoarele:
1. -8O cm3 de catalizator este încărcat într-o autoclavă prevăzută cu agitator. Se notează greutatea catalizatorului;
2. - autoclava este încălzită la temperatura de reacție într-un curent de azot introdus cu o viteză de 0,56 m3/h. Curentul de azot este apoi întrerupt și curentul de alimentare este introdus în reactor. Viteza totală de ieșire este ajustată la 0,63 m3/h. Temperatura este ajustată astfel încât concentrația oxidului de etilenă, în gazul care iese, să fie de aproximativ 1,0 %;
3. - concentrația oxidului, care iese, este controlată în următoarele 4...6 zile, pentru a fi sigur că catalizatorul a atins stadiul de vârf, în ceea ce privește performanța. Temperatura este în mod periodic ajustată, pentru a realiza 1 % oxid la ieșire. Se obține astfel selectivitatea catalizatorului la oxid de etilenă.
Eroarea standard a unui test unic, raportată la eficiența catalizatorului, este de 0,7 % unități de eficiență. Eroarea standard a activității catalizatorului, în conformitate cu procedura descrisă mai sus, este de 1,2°C.
Cantitatea compusului de mangan este în general suficientă pentru a produce o mărire a activității în condițiile standard ale procesului de obținere a oxidului de etilenă.
Totuși, ca agent de oxidare, se preferă oxigenul molecular. Pentru determinarea creșterii activității, procedeul și catalizatorul trebuie să fie în condiții standard constante. In unele cazuri, catalizatorul activează o perioadă de timp, mai mare de o săptămână sau chiar mai mult, înainte ca să atingă maximum activității inițiale. Așadar, activitatea este de obicei determinată după ce catalizatorul a lucrat cel puțin 24 h, preferabil 120... 170 h.
Cantitatea optimă de compus de mangan poate varia cu conținutul de argint, cantitățile și tipurile de promotori prezenți și în funcție de proprietățile chimice și fizice ale suportului. Compusul de mangan este adesea prezent într-o cantitate de cel puțin 60 p.p.m. greutate (părți per milion în greutate) calculat ca greutate de mangan. Dacă se folosește prea mult compus de mangan, performanța catalizatorului, de exemplu eficiența și/sau activitatea pot suferi. Dacă compusul de mangan prezent este prea puțin, este posibil ca performanța catalizatorului să sufere. In unele cazuri, este de dorit să varieze cantitățile altor compuși, de exemplu argintul sau alți promotori, pentru a realiza combinații optime, privind efectele și performanțele catalitice. De obicei, cantitatea de compus de mangan este cuprinsă în intervalul de 70...1000, de preferință
80...5000 p.p.m. greutate, calculat ca greutate a manganului.
Compusul de mangan poate fi furnizat sub diferite forme, de exemplu ca un compus covalent, dioxidul de mangan, ca un cation sau ca un anion, anion manganat. Felul manganului, care furnizează activitate și/sau stabilitate mărită, nu este sigur, el constă în compusul adăugat ca atare sau este generat în timpul preparării catalizatorului sau în timpul folosirii acestuia. In general, rezultate mai bune sunt obținute dacă compusul de mangan este adăugat la catalizator sub formă de permanganat (Mn02-)· Manganul poate fi folosit sub formă de ion manganat (Mn04) sau ca un cation (Mn(N03)2), dar în aceste cazuri, este necesară o oarecare activare în timp. Diferiții compuși de mangan adăugați pot să aibă o concentrație optimă diferită, pentru a realiza rezultatele dorite. Adesea, manganul din compusul manganic se află în treptele de oxidare de +2, +3, +4 și/sau +7, de preferință +3, +4, și/sau +7.
Compușii de mangan utilizați includ: acetat de mangan, sulfat de amoniu mangan, citrat de mangan, ditionat de mangan, oxacetat de mangan, nitrat de mangan, sulfat de mangan și anion manganat, de exemplu anionul permanganat, anionul manganat. Sub forma unui anion, compusul de mangan poate fi furnizat ca acid sau în modul cel mai frecvent, ca o sare, de exemplu săruri de metale alcaline sau alcalinopământoase; litiu, sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu, beriliu, mangan, calciu, stronțiu, bariu. Amestecuri de compuși de manganat pot fi de asemenea folosiți. Pentru a obține performanțe optime, trebuie avuți în vedere o serie de factori. Factorii luați în considerare în mod frecvent includ (i) natura suportului, (ii) cantitatea de argint, pe sau în suport, (iii), compușii și cantitățile acestora, în sau pe suport; (iv) impuritățile sau contaminanții furnizați odată cu argintul sau cu alți compuși, (v) procedeul de obținere a catalizatorului și (vi) condițiile sub care catalizatorul este folosit pentru a produce oxid de etilenă. La evaluarea performanțelor unui catalizator, trebuie avută în vedere o valoare de bază. In cadrul acestei invenții, valoarea de bază, care trebuie luată în considerare, poate fi cantitatea de argint sau o combinație a cantității de argint cu natura suportului. In cele mai multe cazuri, ultima combinație reprezintă valoarea de bază. Fiindcă valoarea de bază cuprinde cel puțin două valori, pentru performanța catalizatorului, este evident că, corelațiile între astfel de combinații și alți factori pot fi destul de complexe.
Performanțele catalizatorului depind într-o măsură foarte mare de tehnologia de obținere a acestuia.
Concentrația argintului în catalizatorul finit variază de la 2...45 sau mai mult, adesea de la 2 la 40 sau mai mult, procente în greutate, un interval comercial preferat fiind cel cuprins între
6...35 %în greutate argint. Concentrații inferioare de argint sunt preferate din punct de vedere economic. Concentrația optimă a argintului, pentru un catalizator special, este dependentă de factorii economici și de caracteristicile catalizatorului, ca de exemplu, eficiența, cantitatea de catalizator care acționează și temperatura de reacție.
Particulele mici de argint de pe catalizatorul finit și /sau pe catalizatorul folosit pot fi dispuse sub o formă unghiulară sau neregulată, adesea paralelipipedică, chiar cubică, opusă în general formei sferice sau hemisferice pe care o au catalizatorii descriși în brevetul US 3702259. Particulele au adesea o dimensiune mai mare 0,2, adesea mai puțin de 0,1 μ.
Suportul sau purtătorul folosit în acești catalizatori este ales dintr-un număr mare de materiale suport sau purtătoare refractare poroase, care sunt considerate relativ inerte în prezența materiilor prime de la epoxidarea etilenei și a condițiilor de reacție. Aceste materiale sunt cunoscute și pot fi de origine naturală sau sintetică și au de preferință o structură macroporoasă. Compoziția chimică a purtătorului nu este strict critică. Purtătorii pot fi compuși din a/fe-alumină, carbură de siliciu, bioxid de siliciu, oxizi de zirconiu, magneziu și diferite argile. Suporturile preferate sunt alumina alfa, sub formă de particule, adesea legate împreună printr-un agent de legătură, cu o foarte mare puritate, adică cel puțin 98 % în greutate alfaalumină (restul putând fi silicea, oxizi de metale alcaline, de exemplu oxid de sodiu) și cantități în urme de alte metale conținând și/sau aditivi și impurități, nemetalice; sau pot fi de puritate inferioară, adică 80 % în greutate alfaaluminiu, restul fiind un amestec de dioxid de siliciu, diferiți oxizi metalici, oxizi de alcalino-pământoase, oxizi de fier, și alt metal, și oxizi nemetalici. Purtătorii sunt inerți față de catalizator și condițiile de reacție.
In cazul suporturilor conținând a/fa-alumină, preferința este dată acelora care au aria suprafeței specifice, măsurată prin metoda BET, de 0,03 la 10 m2/g. preferabil de 0,05 la 5, mai preferabil de 0,1 la 3 m2/g și un volum al porilor, măsurat prin tehnici convenționale de absorbție a apei de 0,1 la
0,85 cm3/g în volum. Metoda BET pentru determinarea ariei suprafeței este descrisă în detaliu în Brauner, S. Emmet, P și Teller, Ε. Y. Am. Chem. Soc. 60. pp.
309... 16 (1938). Anumite tipuri de suporturi, conținând a/fe-alumină, au diametrul porilor relativ uniform și sunt mai complet caracterizate, având (1) aria suprafeței specifice BET de 0,1 la 3,0 m2/g, preferabil 0,1 la 2,0 m2/g, și (2) volumele porilor de 0,10 la 0,85 cm3/g, preferabil de 0,25 la 0,75 cm3/g. Diametrele medii ale porilor, pentru purtătorii descriși mai sus, fiind în intervalul de 0,01 la 100 μ, intervalul preferat fiind de la 0,5 la 50 μ. Purtătorii pot avea distribuirea porilor monomodală, bimodală sau multimodală. Proprietățile tipice ale unor suporturi, găsite în literatură, sunt arătate în tabelul 1.
Tabelul 1
Purtător A B C D E F
BET aria suprafeței m2/g(a) 0,21 0,26 100% 20 bis 0,42 0,36 97 % 15 0,42 0,41 Avg. 21 Rd.15...3O 0,48 0,49 90% 14 0,57 0,44 90% 15 2,06 0,65 No Data
Volum tot. por. Hg ,cc/g/c) 0,26 0,42 0,42 0,46 0,42 0,65
Diametru mediu, por Hg, Â(cl 620 560 640 550 770 1000
Diametru mediu, por Hg, μ (c el 3,7 2,7 3,4 3,4 2,4 2,4
Procent volum pori în pori 90,0% 88,5% 89,5% 89,1 % 91,5% 94,1%
Mai mare decât 350 Â(c)
Procent volum pori în pori 87,0% 82,5% 83,4% 82,3 % 83,5% 61,0%
Mai mare decât 1 p(cl
% Wt.A/fe-alumină diluată cu apă p.p.m.g 99,5 98 98,5 98,5 98 70...75
Na, diluat cu apă pp.m.g 12 53 21 24 18 No-data
Na diluat cu acid pp.m.g 40 96 87 51 45 No-data
K diluat cu apă p.p.m.g 5 22 21 22 10 No-data
Fe diluat cu acid pp.m.g 2 5 No Data 1 5 No-data
% greutate SiO2 5 2 1.5 15 2 25...30
(a) Metoda Braunaer, Emmet și Teller;
(c) Determinată prin imersie în mercur la 3,85 hgf/cm2;
(e) Diamentrul mediu al porilor care reprezintă 50 % din totalul porilor.
Suportul sau purtătorul folosit este de preferință format din particule, cioplituri, bucăți, pelete, inele, sfere, de mărimi adecvate reactorului folosit. Reactoarele comerciale convenționale, cu pat fix, folosite pentru obținerea oxidului de etilenă, sunt formate din mai multe tuburi paralele, alungite, umplute cu catalizator. In astfel de reactoare, este de dorit să se folosească un suport format din sfere, pelete, inele, tablete, având diametrele de 2,54...20,32 mm.
Performanțele catalizatorului depind de proprietățile sale fizico-chimice, adică de suprafața sa specifică, porozitatea și volumul porilor.
Catalizatorul conform invenției conține, pe lângă compusul cu mangan, cel puțin un alt promotor sau agent de modificare, pentru îmbunătățirea performanțelor sale, adică pentru reducerea arderii oxidului de etilenă, îmbunătățirea eficienței și a activității.
Promotorii sunt promotori cationici, de exemplu metale alcaline și alcalino-pământoase și promotori anionici. Oxizii de metale alcaline sau Me03, cu toate că nu sunt ionici, se pot converti la compuși ionici, de exemplu în timpul preparării catalizatorului sau la folosire. Indiferent de conversia la care ei sunt supuși, acești compuși sunt definiți ca specie de cationi sau anioni, de exemplu metal alcalin sau molibdat. In mod frecvent, catalizatorul conține metal alcalin și/sau metal alcalino-pământos ca promotor cationic. Ca exemple de metale alcaline și/sau alcalino-pământoase sunt litiu, sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu, beriliu, magneziu, calciu, stronțiu și bariu. Alți promotori cationici includ ioni de metale din grupa 3 b. scandiu, ytriu, lantan și metale din seria lantanideior. In unele cazuri, promotorul conține un amestec de cationi. de exemplu cesiu și cel puțin un alt metal alcalin, obținându-se efecte sinergice de îmbunătățire a eficienței. Promotorul cationic furnizează numărul de ioni unui compus anionic, manganat. Sărurile de cesiu, singure, sau în combinație cu alte săruri, sunt adesea folosite.
In multe cazuri, catalizatorul conține o sare sau sărurile a cel puțin unui oxianion al unui element (altul decât oxigenul), având un număr atomic de
5...83 din grupele 3 b la 7 b sau grupele 3 a la 7 a inclusiv, din tabelul periodic al elementelor. In unele cazuri, s-a găsit potrivit să se adauge mai mult anion decât este necesar, pentru asocierea cu metalul alcalin total sau cu metalul alcalino-pământos, din catalizator. Anionul adițional poate fi adăugat sub formă de acid, sare de amoniu, o sare aminică. 0 porțiune de metal alcalin și/sau alcalino-pământos poate fi adăugată ca o sare acidă, de exemplu sulfat acid de cesiu.
Concentrația sării (sărurilor) (inclusiv a altor săruri de metale alcaline și de metale alcalino-pământoase) în catalizatorul final nu este critică și poate varia într-un interval larg. Concentrația optimă de sare, pentru un catalizator, depinde de caracteristicile acestuia și influențează performanțele sale.
Concentrația sării (calculată în greutatea cationului, de exemplu cesiu), în catalizatorul final, poate varia de la □,0005 la 1 ,□ %în greutate. Cantitatea preferată de promotor cationic depus sau prezent pe suprafața purtătorului sau în catalizator, în general, se află între 10 și 4000 de preferință 15 și 3000, preferabil între 20 și 2500 p.p.m. din greutatea cationului calculat la suportul total. Cantități între 50 și 2000 p.p.m. sunt mai puțin preferabile. Când cesiul este folosit în amestec cu alți cationi, cantitatea de sare de cesiu față de alte săruri de metale alcaline și alcalinopământoase, nu este strictă. Concentrația de sare față de alte săruri poate varia de la 0,0001 : 1 la 10,000 : 1, preferabil de la 0,001 ; 1 la 1,000 : 1. Preferabil, cesiu cuprinde, cel puțin 10, preferabil 20 la 100, procente în greutate de metal alcalin, total adăugat și metal alcalino-pământos în catalizatorul finit.
In unele variante de realizare preferate ale invenției, cantitatea de cation solubil de potasiu, determinată prin solubilizare în acid mineral, în special în acid azotic, într-o concentrație de 10 5 procente la volum, la o temperatură de 9O°C, timp de o oră, urmată de spălarea cu apă distilată, este mai mică de 5Q preferabil mai mică de 25, de exemplu O la 25 p.p.m. raportată la greutatea io catalizatorului. In unele cazuri, concentrația scăzută de potasiu solubil, în combinație cu compusul de mangan, realizează o îmbunătățire mai mare a activității și/sau stabilității catalizatorului. 15 De asemenea, în multe cazuri, variantele preferate ale catalizatorilor, conform invenției, conțin mai puțin de 100, de exemplu mai puțin de 500 p.p.m. în greutate cation de sodiu solubil. 20
Tipurile de promotori anionici sau agenți de modificare, folosiți în catalizatori, conform invenției, sunt următorii oxianioni; sulfat S0a, fosfați PO' 3, titanați TiO3 , tantalați ‘|TjȘ O , 25 molibdați MoO42, vanadați V^Z)42, cromați CrQ/6, zirconați Zr3 2, polifosfați, nitrați, clorați, bromați, silicați, carbonați, wolframați, tiosulfați, cerați. Ionii de halogenuri pot fi de asemenea prezenți 30 ca anioni și includ fluorura, clorură, bromura și iodură.
Este binecunoscut că, mulți anioni pot exista, în una sau mai multe forme, de exemplu ortovanadat și metavanadat, 35 și diferiți oxianioni de molibdat, astfel ca ΜοΟ4'ξ; Mp Q 2. Oxianionii pot de asemenea să conțină metale amestecate, incluzând structuri polioxianionice. De exemplu, manganul și 40 molibdenul pot forma un oxianion metalic prin amestecare. Și alte metale, dacă sunt furnizate în formă anionică, cationică, elementară sau covalentă pot intra în structuri anionice. 45
Un oxianion sau un precursor la un oxianion poate fi folosit în soluțiile cu care se impregnează suportul catalitic sau aceștia pot fi convertiți în timpul preparării catalizatorului la alte forme. 50 Când se folosește un element, acesta poate fi convertit la o formă cationică sau covalentă. De preferință, elementul este asociat cu oxigen, adică este un oxianion, un oxid covalent sau are un anion conținând oxigen. In multe cazuri, tehnicile analitice nu sunt suficiente, pentru a identifica cu precizie speciile prezente.
Un promotor anionic preferat include sulfați și oxjanioni de reniu, molibden, tungsten și/sau crom. Exemple de anioni cu sulf, care pot fi utilizați, includ sulfatul, sulfitul, bisuffitul, bisulfatul, sulfonatul, parsulfatul, tiosulfatul, ditionatul, ditionitul, halosulfatul, de exemplu fluorsulfatul. Compușii preferați sunt sulfați de metale alcaline. Exemple de anioni de molibden, tungsten și crom, potriviți pentru aplicare, includ molibdat, dimolibdat, paramolibdat, alți izo și heteromolibdați, wolframat, parawolframat, metawolframat, alți izo și heteropoliwolframați. Preferați sunt sulfații, molibdații, wolframații și cromații.
Când catalizatorul conține reniu, compusul de reniu poate fi furnizat sub diferite forme, de exemplu ca metal, ca un compus covalent ca un cation sau ca un anion. Compusul de reniu care contribuie la mărirea eficienței și/sau activității nu este anumit, el poate fi adăugat sau generat în timpul preparării catalizatorului sau în timpul folosirii acestuia. Exemple de compuși de reniu includ săruri de reniu, oxihalogenurile de reniu, renații, perrenații, oxizii și acizii de reniu. Perrenații de metale alcaline, perrenații de metale alcalinopământoase, perrenații de argint, alți perrenați și heptoxidul de reniu pot fi de asemenea utilizați în mod potrivit. Heptoxidul de reniu Re207, când se dizolvă în apă, hidrolizează la acid, HReO4, sau perrenat de hidrogen. Astfel, pentru scopul acestei descrieri, heptoxidul de reniu poate fi considerat a fi un perrenat, adică Re04.
Cantitatea de promotor anionic, poate varia de la 0,0005 la 2 procente greutate, preferabil de la 0,001 la 0,5 procente greutate, calculat față de greutatea totală a catalizatorului. Când se folosește compusul de reniu, este furnizat într-o cantitate de cel puțin 1, sau cel puțin 5, de exemplu 10 la 2000, de 1O...2O și 1000 p.p.m. greutate, calculat ca greutate de reniu, la greutatea totală a catalizatorului.
Catalizatorul conform invenției poate fi folosit în procesele de epoxidare, în care cel puțin un membru gazos dintro reacție pe jumătate redox este prezent.
Termenul pereche de reacții pe jumătate redox se referă la perechile de atomi, molecule ioni sau amestecuri ale acestora, care au o acțiune oxidantă sau reducătoare pe jumătate asupra reacției în care se folosesc. Cationul preferat este potasiu. Sodiul, rubidiul și cesiul pot fi de asemenea folosiți. Anionii preferați sunt nitratul, nitritul și alți anioni care formează anionul nitrat în condiții de epoxidare. Săruri preferate sunt KN03 și KNOa, KNOg fiind mai preferat.
Sarea unui membru a unei perechi de reacție, pe jumătate redox, este adăugată într-o cantitate suficientă, pentru a mări eficiența reacției de epoxidare. Cantitatea variază în funcție de mediul gazos folosit și concentrația acestuia, concentrația altor compuși în fază gazoasă, cantitatea de argint conținută în catalizator, aria suprafeței suportului, condițiile procedeului, de exemplu viteza, temperatura și morfologia suportului. Totuși, un interval potrivit al concentrației sării adăugate, pentru mărirea eficienței, calculat ca, cation' este de 0,01 la 5 %, de preferință de 0,02 la 3 % în greutate raport la greutatea totală de catalizator. De preferință, sarea este adăugată într-o cantitate de 0,03 la 2 procente în greutate.
Promotorii cationic sau anionic sunt furnizați într-o cantitate promotoare. Termenul cantitate promotoare a unui component al catalizatorului se referă la cantitatea unui compus,’ care lucrează în mod efectiv, pentru a îmbunătăți proprietățile catalitice ale catalizatorului, când acesta se compară cu un catalizator care nu conține acest component. Proprietățile, care pot fi îmbunătățite, sunt rezistente la reciclare, selectivitatea, activitatea, conversia, stabilitatea și randamentul. Promotorul poate mări eficiența, dar descrește activitatea unui catalizator exploatat la obținerea oxidului de etilenă, în condiții standard. Proprietățile catalitice diferite pot fi îmbunătățite în condiții de operare diferită.
Efectul promotorilor poate fi afectat de un număr de variabile, ca de exemplu condițiile de reacție, tehnicile de preparare a catalizatorului, aria suprafeței și structura porilor și proprietățile chimice ale suprafeței suportului, conținutul în argint și co-promotor al catalizatorului, prezența altor cationi și prezența anionilor pe catalizator. Prezența altor activatori, stabilizatori, promotori, agenți de mărire sau alți amelioratori ai catalizatorului pot afecta de asemenea efectele promotorilor.
Pot fi folosite o varietate de procedee, pentru prepararea catalizatorilor, în conformitate cu prezenta invenție. Procedeul preferat cuprinde: (1) impregnarea purtătorului poros cu o soluție cuprinzând un solvent sau un agent de solubilizare, complex de argint într-o cantitate suficientă pentru a se depune pe purtător cantitatea dorită de argint și promotorii mai sus-menționați anionici și/sau cationici și (2) tratarea suportului impregnat pentru a converti sarea de argint la argint metalic și a efectua depunerea argintului și promotorilor anionici și/sau cationici pe suprafețele exterioare și interioare ale suportului. Pentru realizarea repetării, la folosirea și refolosirea soluțiilor de impregnare, purtătorul trebuie să nu conțină cantități nedorite de ioni, care sunt solubili în soluția de impregnare și/sau care nu reacționează cu promotorul din catalizator, care se produce la prepararea sau la folosirea catalizatorului. Dacă purtătorul conține astfel de ioni, ionii trebuie în general să fie îndepărtați prin solubilizarea acestora. Depunerile de argint și promotor sunt în general realizate prin încălzirea purtătorului la temperaturi ridicate, pentru a evapora lichidul din suport și pentru a efectua depunerea argintului și promotorilor pe suprafețele din interiorul și exteriorul purtătorului. Impregnarea purtătorului este tehnica preferată pentru depunerea argintului, datorită faptului că utilizează argintul mult mai eficient decât procedeele de acoperire, ultima fiind în general incapabilă de a efectua o depunere substanțială de argint pe suprafața interioară a purtătorului. In plus, catalizatorii acoperiți sunt mai susceptibili să piardă argint la abraziunea mecanică.
Secvența de impregnare sau de depunere pe suprafețele purtătorului ale argintului și promotorilor este facultativă. Astfel, impregnarea și depunerea argintului și sărurilor poate fi efectuată concomitent sau succesiv, adică promotorii pot fi depozitați înainte, în timpul sau după adăugarea argintului la purtător. Promotorii pot fi depuși împreună sau pe rând. De exemplu, una sau mai multe săruri pot fi depuse mai întâi, urmată de depunerea concomitentă sau următoare a argintului și adițional a altor săruri.
Impregnarea suportului catalitic este efectuată, folosind una sau mai multe soluții conținând argint și promotori. Pentru depunerea următoare impregnării, purtătorul este încălzit sau tratat chimic, pentru a reduce compusul de argint, la argint metalic, apoi se depun celelalte săruri pe suprafețele catalizatorului.
Pentru depunerea ulterioară, purtătorul este inițial impregnat cu argint sau promotor și apoi încălzit sau tratat chimic, după cum s-a descris mai sus. Aceasta este urmată de o a doua fază de impregnare și un tratament corespunzător chimic sau prin încălzire, pentru a produce catalizatorul final conținând argint și promotori.
La fabricarea catalizatorilor, conform invenției, unii promotori ca sărurile de metale alcaline sau alcalinopământoase care au temperaturi ridicate de topire, când se depun pe suportul cu compus de argint și se supun încălzirii, spre a converti compusul de argint la argint metalic, sărurile pot rămâne neschimbate. Se întâmplă ca sărurile metalelor alcaline sau alcalinopământoase, având o stare de oxidare nestabilă să treacă într-o treaptă de oxidare stabilă, de exemplu sulfiți sau sulfați. Dacă de exemplu, metalul alcalin sau metalul alcalino-pământos este depus ca hidroxid sau carbonat, poate fi transformat în prezență de amine, care pot fi folosite la impregnarea catalizatorului, la o sare diferită ca formă [nitrat] în timpul fazei de încălzire (prăjire), în funcție de condițiile de prăjire.
Soluția de argint, folosită pentru a impregna purtătorul, este formată dintrun compus de argint într-un solvent de complexare sau solubilizare. Compusul de argint sub formă de particule folosit poate fi ales, de exemplu dintre mai mulți complecși de argint, nitrat, oxid de argint sau carboxilat de argint, astfel ca acetatul, oxalatul, citratul, ftalatul, lactatul, propionatul, butiolatul și săruri acide ale acizilor agrași. Se preferă oxidul de argint complexat cu amine.
O mare varietate de solvenți sau agenți de complexare solubilizare poate fi folosită pentru o solubilizare a argintului la concentrația dorită în mediul de impregnare. Printre cei potriviți pentru acest scop sunt acidul lactic [US 2477436 și 3501417]; amoniacul (US 2463228]; alcooli, ca etilen glicolul (US 2825701 și 3563S14]; amine și amestecuri apoase de amine (US 245S896; 3563914; 3215750;
3702259; 40S7414; 4374260;
4321206]
Intr-un procedeu preferat, în special pentru fabricarea catalizatorilor cu conținut ridicat de argint, sunt necesare două sau mai multe impregnări succesive ale argintului, cu sau fără promotori, fiecare dintre aceste impregnări fiind urmată de prăjire sau alte proceduri, pentru a face argintul insolubil. In mod avantajos, suportul are un volum al porilor și o arie a suprafeței mari, dacă se folosesc încărcături mari de argint.
După impregnarea purtătorului catalizatorului, cu argint și promotor, particulele de purtător impregnate sunt separate de orice soluție neabsorbită, care rămâne. Aceasta este în mod convenabil realizată prin drenarea exce110209 31 sului care impregnează mediul sau, alternativ prin folosirea tehnicilor de separare, filtrarea sau centrifugarea. Purtătorul impregnat este apoi în general tratat prin încălzire (prăjit), pentru a efectua descompunerea și reducerea compusului metalic cu argint (complecși în cele mai multe cazuri) la argint metalic și depunerea sărurilor de metale alcaline sau alcalino-pământoase. Astfel, prăjirea poate fi realizată la o temperatură de 10O la 9OO°C, de preferință de la 200 la 700°C, pentru o perioadă de timp suficientă, pentru a converti în mod substanțial orice sare de argint la argint metalic. In general, temperaturile mai ridicate, reduc perioada de reducere necesară. De exemplu, la o temperatură de 400 la 900°C, reducerea poate fi realizată în circa 1 la 5 min. încălzirea, pentru tratarea termică a suportului impregnat (US 3563914), poate fi efectuată pe o perioadă mai mică decât prăjirea. Brevetul US 3702259 recomandă încălzirea de la 2 la 8 h, la o temperatură de la 100 la 375°C, pentru a reduce sarea de argint a catalizatorului, brevetul US 3962136 sugerează 1/2 până la 8 h, pentru același interval de temperatură. Important este numai ca timpul de reducere să fie corelat cu temperatura astfel, încât să fie realizată complet reducerea sării de argint la metal. Este de dorit un program de încălzire continuu sau pe faze, pentru acest scop. Prăjirea continuă a catalizatorului, pentru o perioadă scurtă de timp, nu mai mult de 1/2 h, este de preferat și poate fi făcută eficient la fabricarea catalizatorilor, conform invenției.
Tratamentul prin căldură este realizat de preferință în aer, dar o atmosferă de azot de bioxid de carbon poate fi de asemenea folosită. Tratamentul termic poate fi efectuat întro atmosferă statică sau de curgere a gazelor în care să se efectueze reducerea, dar o atmosferă de curgere este preferată.
O condiție importantă la fabricarea catalizatorului conform invenției este eliminarea folosirii soluțiilor puternic acide sau bazice, care ataca suportul și a impurităților care pot otrăvi catalizatorul. Folosirea sărurilor, conform invenției, cuplată cu suporturi de înaltă puritate, permite să se folosească temperaturi mai scăzute și timp de rezistență scurt.
Mărimea particulelor de argint metalic, depus pe suport, depinde de procedeul de preparare a catalizatorului. Solventul și/sau agentul de complexare, compusul de argint, condițiile tratamentului termic și natura suportului catalizatorului pot afecta, în diferite grade, mărimea intervalului particulelor care rezultă, și care sunt vizibile pe suport.
In mod tipic, se obține mărimea particulelor de argint, cuprinsă în intervalul de 0,005 la 2,0 μ. Rolul mărimii particulelor de catalizator de argint, asupra eficienței catalizatorului, în fabricarea oxidului de etilenă, nu este clar înțeleasă. Faptul că particulele de argint migrează pe suprafața catalizatorului, când acesta se folosește în reacția catalitică, arată că mărimea particulelor de argint, vizibile pe suport, nu poate fi un factor semnificativ în performanța catalitică.
Catalizatorii de argint, conform invenției, sunt potriviți pentru producerea de oxid de etilenă, prin oxidarea în fază de vapori a etilenei cu oxigen molecular. Condițiile de reacție, pentru realizarea reacției de oxidare, sunt bine cunoscute și descrise pe larg în stadiul tehnicii, în care sunt menționate condițiile de reacție, temperatura, presiunea, timpul de reacție, concentrația reactanților, diluanții în fază gazoasă (azot, metan și C02), inhibitorii pentru faza gazoasă (clorură de etilenă și diclorură de etilenă).
Gazele alimentate în reactor pot conține agenți de modificare, inhibitori sau aditivi, după cum este descris în brevetele US 2279469 și 2279470.
Termenii membru gazos al reacției pereche pe jumătate redox, membru gazos de mărire a eficienței a unei reacții pereche pe jumătate redox sau termeni asemănători au o semnificație similară cu aceea pentru sare a unui membru al unei reacții pe110209 reche pe jumătate redox sau termenii asemănători, definiți mai sus. Materialele gazoase preferate, care măresc eficiența, sunt compuși conținând un element capabil de a exista, în mai mult decât două strări de valențe, preferabil azot și alt element, care este de preferință oxigen. Exemple de membri preferați gazoși, care măresc eficiența pentru perechi de reacție pe jumătate redox, includ cel puțin unul dintre NO; N02; I^O/ sau unele substanțe gazoase, capabile de a forma unul din gazele sus menționate, în special NO și N02, în condițiile de epoxidare și amestecuri ale acestora, cu unul sau mai mulți compuși, aleși dintre PH3; CO; S03; S02; % Q și2 β O NO este adesea preferat ca, compus gazos de mărirea eficienței.
Cu toate că, în unele cazuri, este de preferat să se folosească membri din aceeași pereche de jumătate de reacție, în sistemul de reacție, adică membrul sare, care mărește eficiența, asociat cu catalizatorul și membru gazos, în curentul de alimentare ca și de exemplu, o combinație preferată de nitrat de potasiu și oxid nitric, acesta nu este necesar în toate cazurile, pentru a realiza rezultate satisfăcătoare. Alte combinații ca KN03/N O /IȘJO ; 2 KN03/N204; KNO3/SO2; KNQ /NO; ΚΝβ /Np și KN03; un amestec de SO2 și NO pot fi de asemenea folosite în același sistem. In unele cazuri, sarea și membrii gazoși pot fi găsiți în diferite jumătăți de reacții, care reprezintă prima și ultima reacție, într-o serie de ecuații ai unei reacții totale.
Membru gazos de mărire a eficienței unei perechi de reacții pe jumătate redox este de asemenea prezent într-o cantitate suficientă pentru a mări performanța, ca activitatea catalizatorului și în special eficiența reacției de epoxidare. Cantitatea precisă este determinată în parte de sarea specială de mărire a eficienței unui membru al reacției pereche pe jumătate redox, folosit, de concentrația acesteia, și de alți factori notați mai sus, care influențează unitatea de sare, provocând mărirea eficienței unui membru a perechii reacției pe jumătate redox. In mod tipic, o concentrație potrivită a unui membru gazos dintr-o pereche de reacție pe jumătate redox, pentru epoxidarea celor mai multe alchene, inclusiv a propilenei, este de 0,1 la 2000 p.p.m., în volum, a unui curent de alimentare gazos, când N2 este. folosit ca mediu inert. Când un membru gazos preferat al unei perechi de reacție pe jumătate redox, este NO, folosit la epoxidarea propilenei, concentrația propilenei este de 2000 p.p.m. în volum. Când etilena este oxidată, o concentrație potrivită pentru etilenă este de 0,1 la 100 p.p.m. în volum. De preferință, membrul gazos de mărire a eficienței unei perechi de reacție pe jumătate redox este prezent într-o cantitate de 1 la 80 p.p.m., când circa 3 % în volum C02 este prezent în amestecul de reacție. Când oxidul nitric este folosit ca, compus gazos de mărire a eficienței într-un sistem de epoxidare a etilenei, acesta este prezent într-o cantitate de 0,1 la 60 p.p.m., de preferință 1 la 40 p.p.m., când C02 este prezent în amestecul de reacție, de exemplu în cantități de până la 3 volume la %.
Dorința de reciclare a materialului nereacționat sau folosirea unui sistem de trecere unică sau folosind reacții succesive, pentru a mări conversia etilenei prin întrebuințarea reactoarelor în serie, este determinată de specialiștii în domeniu. Modul special de lucru ales este de obicei dictat de rațiuni economice.
In general, procedeele practicate comercial sunt realizate prin introducerea în mod continuu a unui curent de alimentare conținând etilenă și oxigen într-un reactor conținând catalizator la o temperatură de 200 la 300°C și o presiune, care poate varia de la 5 la 30 at, în funcție de viteza masei și productivitatea dorită. Timpul de staționare în reactoarele la scară mare este în general de ordinul a 0,1...5 s. Oxigenul poate fi furnizat în reacție de un curent de aer conținând oxigen, sau ca oxigen comercial. Oxidul de etilen, care rezultă, este separat și recuperat din produsele de reacție, folosind metode convenționale. In procedeul de obținere a oxidului de etilenă, gazul care se folosește, dioxidul de carbon, se recirculă în concentrații normale, de 0,5 la 6 % volume.
Condițiile specifice standard ale procesului de obținere a oxidului de etilen sunt expuse în exemplele care urmează. In procedeele comerciale, condițiile de operare tipice pot varia și cantitățile de ingrediente folosite pot fi ajustate, pentru a realiza eficiențele cele mai bune. In special, cantitățile de etan, dioxid de carbon și clorură pot fi variate, pentru a optimiza eficiența pentru fabricarea oxidului de etilen. Etanul este o impuritate conținută în cantități variabile în materialul brut de etilenă. Etanul poate fi adăugat într-un reactor comercial, pentru a permite un control mai bun al acțiunii de inhibare a clorurii. In mod tipic, cantitatea de etan folosită în procedeele comerciale poate varia de la 0,001 la 5 moli la sută, pentru a realiza optimizarea, atât a condițiilor procesului cu aer, cât și a condițiilor procesului cu oxigen. Când concentrația etanului crește în reactor, concentrația în clor pe suprafața efectivă a catalizatorului descrește și crește eficiența pentru fabricarea oxidului de etilenă. Cantitatea de clorură, de exemplu clorură de etil sau diclorură de etil, variază proporțional cu concentrațiile de etan prezent și cu tipul de promotori sau de agenți de modificare din catalizator. Cantitatea de clorură organică, folosită în procesele comerciale, poate să varieze de la 1,0 la 100 p.p.m., pentru realizarea optimizării, atât în condițiile procesului cu aer, cât și în condițiile procesului cu oxigen. Dioxidul de carbon este considerat în general un inhibitor, efectul de inhibitor al dioxidului de carbon, în eficiența procesului, variază cu concentrația lui. In funcție de diferitele tipuri de promototri sau agenți de modificare, folosiți la prepararea catalizatorilor, conform invenției, concentrațiile de dioxid de carbon pot fi dorite în anumite procese comerciale și acestea variază de la 1,0 până la 100 p.p.m. Dioxidul de carbon este considerat în general un inhibitor. Efectul de inhibitor al dioxidului de carbon, în eficiența procesului, variază cu concentrația lui. In mod tipic, cantitatea de dioxid de carbon, folosită în procesele comerciale, poate varia de la 2 la 15 moli la sută, pentru realizarea optimizării, atât în condițiile procesului cu aer, cât și în condițiile procesului cu oxigen. In special, în procesele de oxidare folosind cel puțin un membru gazos de mărirea eficienței al unei perechi de reacții pe jumătate redox, în legătură cu cel puțin o sare a unei concetrații a dioxidului de carbon, este preferabil menținută sub 1,5, de exemplu sub 1,0 sau chiar 0,5 vol/%.
Pentru obținerea catalizatorului, conform invenției, purtătorul sau suportul este impregnat sub vid, după cum s-a descris mai înainte, cu o soluție a unui complex de argint și săruri ale metalelor alcaline și metale alcalino-pământoase. Compușii metalelor alcaline și/sau alcalino-pământoase nu se introduc ca săruri. De exemplu, hidroxidul de cesiu poate fi folosit împreună cu o sare de amoniu (de exemplu sulfat de amoniu) sau acid (de exemplu acid sulfuric) sau compus organic (de exemplu etilsulfonat) și în condițiile de preparare sau folosire a catalizatorului, conversia este făcută la specia dorită. Soluția de impregnare este preparată într-o concentrație astfel aleasă, încât catalizatorul final să conțină cantitatea dorită de argint și promotor sau agent de modificare. Concentrația necesară de argint și promotor în soluție, pentru purtătorul dat, este calculată din densitatea produsului (g/cm3) și volumul porilor suportului, care fie că este cunoscut, fie că este determinat. Relația poate varia în funcție de natura suportului, de exemplu volumul porilor poate influența cantitatea de argint depusă dintr-o soluție dată.
La prepararea catalizatorului, în general, o cantitate de etilendiamină (cu grad de puritate mare] este amestecată cu cantități identice de apă distilată. Apoi, acidul oxaiic dihidrat este ușor adăugat la soluție, la temperatura ambiantă (23°C), sub continuă agitare. In timpul acestei adăugări de acid oxaiic, temperatura soluției crește la 40°C, datorită reacției exoterme. Oxidul de argint praf este apoi adăugat la sarea acidă diamin oxalică, soluție apoasă, în timp ce soluția se menține la o temperatură sub 40°C. In final, la monoetanolamină, sarea metalului alcalin în soluție apoasă, se adaugă apă distilată, pentru a completa soluția. Greutatea specifică a soluției care rezultă este de 1,3...1,4 g/ml.
Purtătorul poate fi impregnat întrun vas cilindric de sticlă, lung de 304,8/50,8 mm, prevăzut cu un robinet pentru scurgerea purtătorului după impregnare. Pot fi folosite și alte vase potrivite ca mărimi și forme. 0 pâlnie separatoare, de mărime potrivită, pentru a conține soluția de impregnare, este legată printr-un dop de cauciuc, prevăzut cu un tub de metal la instalația de vacuum. Vasul de impregnare, conținând purtătorul, este evacuat la aproximativ 0,066 at, timp de 20 min, după care soluția de impregnare este adăugată lent la purtător prin deschiderea robinetului până ce purtătorul este complet imersat în soluție, presiunea în vas fiind menținută la aproximativ 0,066 at. După adăugarea soluției, se deschide instalația, pentru a se atinge presiunea atmosferică. Purtătorul rămâne astfel imersat în soluția de impregnare în condiții ambiante, timp de o oră și după aceea, excesul de soluție este scurs, timp de circa 30 min. Suportul impregnat este apoi supus unui tratament termic, pentru a efectua reducerea stării de argint și depunerea promotorului pe suprafață. Purtătorul impregnat este aranjat într-un strat unic pe o bandă fără sfârșit de oțel inoxidabil și transportat într-o zonă încălzită timp de 2,5 min, zona care se încălzește fiind menținută la 500°C prin trecerea aerului fierbinte în sus spre bandă și spre particulele de catalizator. Aerul fierbinte este generat prin trecerea lui printr-o conductă de oțel inoxidabil, care este încălzită la partea externă cu ajutorul unui cuptor electric, capabil de a elibera 5400 w. După prăjire, în zona de încălzire, catalizatorul finit este cântărit și în funcție de greutatea suportului și de concentrațiile cunoscute de argint din soluția de impregnare, este calculat conținutul în greutate de argint la sută și greutatea promotorului dorit.
Analiza pentru argint este realizată prin următoarea metodă; o probă de aproximativ 50 g de catalizator este pulverizată într-o moară și 10 g din proba simplă este cântărită cu o precizie cu o precizie de 0,1 mg. Argintul din proba de catalizator este dizolvat în soluție de acid fierbinte [80°C], 50 procente în volum. Particulele de alumină insolubilă sunt filtrate și spălate cu apă distilată, pentru a îndepărta toate sărurile aderente de nitrat de Ag, Cs etc. Această soluție este adusă la 250 ml într-o sticlă de măsurare a volumelor, folosind apa distilată. Un alicot de 25 ml din această soluție este titrat conform procedeelor standard, folosind o soluție 0,1 normală de tiocianat de amoniu și nitrat feric drept indicator. Cantitatea de argint, astfel determinată în 250 ml soluție, este apoi folosită pentru a calcula greutatea în procente a argintului în proba de catalizator.
Concentrațiile în argint și promotor, pentru toți catalizatorii, sunt descrise în brevet și valorile sunt calculate, după cum s-a descris mai înainte.
Purtătorii sunt de formă sferică.
PURTĂTORUL J. Purtătorul J este un purtător din alfa- alumină preparat prin calcinarea gama aluminei (n-6573) la o temperatură maximă de circa 1025°C, care a fost impregnată cu o soluție apoasă de 3,44 procente în greutate soluție fluorură de amoniu. Purtătorul conține cel puțin 99,0 în greutate procente de a/fe-alumină, circa 0,2 în greutate procent fluorură și componență solubili în apă; aluminiu 118 p.p.m. greutate; calciu 68 p.p.m. greutate, magneziu 7 p.p.m. greutate, potasiu 3 p.p.m. greutate, sodiu 36 p.p.m. greutate, fluor 375 p.p.m. greutate, nitrat 4 p.p.m. greutate, fosfat 30 p.p.m. greutate, fluorofosfat 3 p.p.m. greutate; sulfat 2 p.p.m. greutate; siliciu 6 p.p.m. greutate.
PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE PURTĂTORULUI J.: aria suprafeței 1,09 m2/g; volumul porilor 0,668 cm3/g; diametrul mediu al porilor 1,85 p; densitatea superficială 0,53 g/ml._
DISTRIBUIREA MĂRIMII PORILOR % VOLUMUL TOTAL AL PORILOR
Mărimea porilor în microni
Volum total por %
PU< 0,1) O;
P2 (0,1...0,5) 1;
P3 (0,5...1,0) 6;
P4 (1,0...10) 88,5;
P5 (10...100) 1,5;
P6 ( >100)3;
PURTĂTORUL K. Purtătorul K este purtătorulJ care a fost spălat de cinci ori cu apă fierbinte deionizată (aproximativ la 70°C).
PURTĂTORUL N. Compoziția chimică a purtătorului N este a/fa-alumină cel puțin 98 % greutate.
IMPURITĂȚI SOLUBILE IN ACID. Solubilizantul conține 378 p.p.m. sodiu și 330 p.p.m. potasiu.
PROPRIETĂȚI FIZICE ALE PURTĂTORULUI N 1 - - - - — — —
Aria suprafeței (Kr) (1) 1,66 m2/g;
Volum (por) (2) 0,697 cc/g;
Densitatea la împachetare (3) 52,38 g/ml;
Diametrul mediu al porilor (4) 15 μ;
Porozitatea aparentă (%) 72;
Absorbția apei % 65,4;
Densitate_1,1 g/cm3.
PURTĂTORUL 0. Purtătorul O este un purtător de a/fa-alumină preparat prin calcinarea gama aluminei (N-6573), impregnată cu 3,4 procente în greutate soluție fluorură de amoniu, la o temperatură maximă de 1025°C. Proprietățile chimice și fizice ale purtătorului sunt date mai jos.
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PURTĂTORULUI
A/fa-alumină 99 % în greutate și fluorură 0,28 %în greutate.
IMPURITĂȚI SOLUBILE ÎN APĂ: 64 p.p.m. aluminiu, 9 p.p.m. calciu, 5 p.p.m. magneziu, 2 p.p.m. potasiu, 12 p.p.m. sodiu, 2 p.p.m. siliciu, 173 p.p.m. fluorură, 11 p.p.m. nitrat, 3,2 p.p.m. fosfat și 2 p.p.m. sulfat.
PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE PURTĂTORULUI O:
Aria suprafeței (1) Volum por (2) Densitatea la împachetare (3) Diametrul median al porilor (4) 1,10m7g; 0,69 cc/g; 52,38 g/m;l 2,3 μ.
DISTRIBUIREA MĂRIMII PORILOR, % VOLUM TOTAL PORI (4)
Mărimea porilor în microni % Total volum por
PJ< 0,1) 0:
P2 (0,1...0,5) 1:
P3 (0,5...1,0] 5;
P4 (1,0...10) 89,2;
P5 (10...100) 1,8;
p6(> 100] 3.
PURTĂTORUL P. Purtătorul P este un purtător de a/fa-alumină nelegată. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PURTĂTORULUI P:
A/fa-alumină 99 % în greutate .
IMPURITĂȚI SOLUBILE ÎN APĂ: 168 p.p.m. aluminiu, 30 p.p.m. calciu, 1,3 p.p.m. magneziu, 102 p.p.m. potasiu, 197 p.p.m. sodiu, 148 p.p.m. siliciu, 0,8 p.p.m. vanadiu; 2,8 p.p.m.
fosfor: 1 p.p.m. clor; 2 p.p.m. nitrat, 5 p.p.m. fosfat; 1 p.p.m. sulfat; 3 p.p.m. fluor; 4 p.p.m. acetat; 1 p.p.m. formiat.
PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE PURTĂTORULUI P:
Aria suprafeței (1] 1,35 m2/g;
Volum por (2) 0,561 cc/g;
Densitatea la împachetare (3) 0,61 g/ml;
Diametrul median al porilor (4) 6,3 μ.
DISTRIBUIREA MĂRIMII PORILOR %, VOLUM TOTAL POR (4)
Mărimea porilor în microni % Total volum por
PJ< 0,1) 0,5;
P2 (0,1...0,5) 16,0;
P3 (0,5...1,0) 17,0;
P4 (1,0...10] 18,5;
P5 (10...100] 38,5;
PR ( > 100) , W v — — — — — — — ----- 8,5.
PURTĂTORUL Q. Purtătorul Q PURTĂTORUL R. Purtătorul R este preparat prin înmuierea purtătorului P în soluție 10 % HF la 25°C, timp de o oră și spălarea cu apă distilată deionizată la 25°C de cinci ori, urmată de uscarea în aer la 300°C, timp de o oră.
IMPURITĂȚI SOLUBILE ÎN APĂ: 266 p.p.m. aluminiu, 313 p.p.m.
calciu, 5,4 p.p.m. magneziu, 128 p.p.m. potasiu, 106 p.p.m. sodiu, 16 p.p.m. siliciu, 0,2 p.p.m. vanadiu; 0,3 p.p.m. zinc; 1,8 p.p.m. fosfor; 1 p.p.m. clor; 10 p.p.m. nitrat, 1 p.p.m. sulfat; 1011 p.p.m. fluor.
este preparat prin spălarea purtătorului 0 de cinci ori cu apă fierbinte, deionizată la aproximativ 70°C.
PURTĂTORUL S. Purtătorul S este un purtător de a/fe-alumină preparat prin calcinarea unui amestec de bifluorură de boehmit-amoniu conținând 3 părți în greutate de bifluorură de amoniu mai întâi la circa 600°C și apoi calcinarea la 1O25°C. Proprietățile fizice și chimice ale purtătorului sunt:
COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PURTĂTORULUI S:
A/fa-alumină 99 % în greutate; fluor 0,25 % în greutate.
IMPURITĂȚI SOLUBILE ÎN APĂ: 6 p.p.m. aluminiu, 9 p.p.m. calciu, 5 p.p.m.
magneziu, 1 p.p.m. potasiu, 13 p.p.m. sodiu, 36 p.p.m. fluor și 1 p.p.m. sulfat. PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE PURTĂTORULUI S:
Aria suprafeței 1,24 m2/g;
Volum por 0,77 cc/g;
Densitatea la împachetare 0,50 g/ml;
Diametrul median al porilor 1,7 μ·
DISTRIBUIREA MĂRIMII PORILOR, % TOTAL VOLUM POR
Mărimea porilor în microni % Total volum por
Pi(< o.D 0,5;
Pa (0,1...0,5) 3;
P3 (0,5...1,0] 9,5;
P4 (1,0...10] B1;
P5(10...100) 2;
P6(> 100) 4.
PURTĂTORUL T. Purtătorul T este un purtător de a/fe-alumină preparat prin calcinarea unui amestec de bifluorură de boehmit-amoniu conținând 3 părți în greutate de bifluorură de amoniu, mai întâi la circa 6OO°C și apoi calcinarea la 1O25°C. Proprietățile fizice și chimice ale purtătorului sunt:
COMPOZIȚIA CHIMICĂ:
A/fe-alumină 99 % în greutate; fluor 0,20 % în greutațe.
IMPURITĂȚI SOLUBILE ÎN APĂ: 8 p.p.m. aluminiu, 17 p.p.m. calciu, 8 p.p.m. magneziu, 5 p.p.m. potasiu, 6 p.p.m. sodiu, 55 p.p.m. fluor și 1 p.p.m. sulfat.
PROPRIETĂȚILE FIZICE ALE PURTĂTORULUI Τ':
— * — — -
Aria suprafeței 1,13 m2/g;
Volumul porilor 0,75 cc/g;
Densitatea la împachetare 0,51 g/ml;
Diametrul mediu al porilor 2,1 μ.
DISTRIBUIREA MĂRIMII PORILOR, % VOLUM TOTAL POR
Mărimea porilor în microni Volum total por %
PU< 0,1) 0;
Pa (0,1...0,5] 1;
P3 (0,5...1,0] 5;
P4 (1,0...10) 89,2;
P5 (10...100) 1,8;
PB(>100) 3.
PURTĂTORUL U. Purtătorul U este un ori cu apă deionizată la aproximativ 70°C. purtătorul 'Τ' care a fost spălat de cinci
(L) Metodă de măsurare descrisă în Adsorbtion Surface Area and Porosity, S.Y. Greff si K.K.W. Sing, Academic Press (1967] pp. 316...321. (2] Metodă de măsurare după cum s-a descris în ASTM C20-46. (3] Valoarea calculată bazată pe măsurarea convențională a greutății purtătorului într-un container de volum cunoscut. (4) Metodă de măsurare descrisă în Application of Mercury Penetration to Materials Analysis, C.arr.Jr., Powder Technology, voi. 3, pp. 117...123 (1970).
Pierderea prin frecare și media puterii de sfărâmare și intervalul sunt determinate conform testului nr. 45 și respectiv testului nr. 6, așa cum s-a făcut referință la Catalist Carriers Norton Company, Akron, Ohio, Bulletin CC-11, 1974; 25 Ft.Drop Test este determinat cu pilulele de purtător care cad printr-un tub pe o distanță verticală de 25 picioare pe o palcă de oțel și observarea pentru sfărâmare. Nesfărâmarea pilulelor purtător indică procentele de trecere. Impuritățile solubile în acid sunt determinate prin contactarea pilulelor purtător cu 10 % acid azotic, timp de o oră la circa 90°C și determinând cationilor extrași prin tehnici spectroscopice de Adsorbție Atomică standard. Tehnicile spectoscopice de plasmă cuplate inductiv pot fi de asemenea folosite pentru astfel de determinări.
Identitatea și cantitățile de componente solubile în apă pot fi determinate prin orice tehnică analitică convențională. In general, purtătorii sunt încălziți în apă distilată la o temperatură de circa 50 la 95°C, timp de circa 0,5 la 2 h, de exemplu. Lichidul este apoi supus la cromatografie ionică și tehnică Inductively Coupled Plasma Spectroscopy.
Se dau, în continuare, exemple de realizare a invenției.
Exemplele 1 și 2. Exemplul 1 este comparativ. Tabelul 2 totalizează datele despre catalizator, eficiență și condițiile de lucru.
Catalizatorii sunt preparați folosind procedurile generale arătate mai jos.
PREPARAREA SOLUȚIEI DE IMPREGNARE: (1) Etilendiamină (cu grad mare de puritate) este amestecată cu apă distilată; (2) Acidul oxalic (acid oxalic dihidrat, p.a.) este adăugat lent la soluția de etilendiamină apoasă, în condiții ambiante. Are loc o reacție exeotermă și 5 temperatura soluției crește la circa 40°C. (3) Oxid de argint este apoi adăugat ușor la soluția din faza 2. (4) La soluția din faza 3 de mai sus se adaugă monoetanolamină (Fe și CI liber): fazele 1 io la 4 au fost realizate într-o șarjă de 3 ori mărimea arătată aici și apoi divizate în trei alicoți, dintre care unul a fost folosit pentru fazele următoare. (5) Sărurile de metale alcaline au fost apoi adăugate. (6) 15 S-a adăugat apă distilată pentru a aduce volumul de soluție la 150 ml.
IMPREGNAREA PURTĂTORULUI: 1) Purtătorul este evacuat la temperatura camerei și soluția de impregnare A de deasupra este adăugată la purtător sub vid. (2) Excesul de soluție este îndepărtat.
PRĂJIREA CATALIZATORULUI: (1) Purtătorul impregnat este prăjit în aer fierbinte, folosind un prăjitor curea la circa 5OO°C, timp de 2,5 min. Catalizatorii sunt testați după Standard Ethylene Oxide Processs Conditions, în condiții de oxigen. Un sumar al exemplului 1 și 2 este dat în tabelul 2.
Tabelul 2
Exem piui nr. Ag. greut % Cs. PP· m. Anion Alt cation metalic Alt metal cation Alt metal cation p.p.m. Alt anion pur aditiv Purtă- tor Ef. % temp.°C
1a com- para- tiv 31 60 140 750 Cs2T a20g Cs2MoO4 Cs2S04 K 82.6; 241 °C
2b 30 220 100 750 CsMnO4 Cs2Mo4 Cs2S04 - - - - K 81,5; 229°C
a. 2,0 p.p.m. clorură de etil, 6,0 % intrare dioxid de carbon
b. 0,2 p.p.m. clorură de etil, 6,0 % intrare dioxid de carbon
x) aplicat folosind două impregnări și faze de calcinare ef.=eficiență.
Exemplele 3 la 5. Intr-un pahar Pirex de 100 ml, cu posibilitate de agitare constantă, se adaugă 7,5 g etilendiamină; 7,0 ml de apă; 7,51 acid oxalic; 13,16 g acid de argint și 2,63 g monoetanolamină. Intre două adăugări, paharul este acoperit cu o sticlă de ceas. Temperatura soluției după fiecare adăugare se află între 25 și 60°C. Acest amestec este apoi diluat cu apă distilată la 35 ml. O soluție standard de perrenat de cesiu, conținând 0,00531 g de cesiu per gramul de soluție, este preparată prin adăugarea unei cantități echimolare de hidroxid de cesiu și perrenat de amoniu în apă distilată. O soluție standard de sulfat de cesiu conținând 0,015 g de cesiu per gramul de soluție este preparată prin adăugare de sulfat de cesiu la apă distilată.
Soluțiile standard sunt adăugate la soluția conținând oxid de argint, pentru a furniza soluția de impregnare dorită. Soluția de perrenat de cesiu este încălzită la 95°C, pentru a asigura că sarea este dizolvată și soluția de impregnare este încălzită la circa 40°C, pentru a se asigura că cesiul perrenat s-a dizolvat.
g de suport sunt adăugate în paharul Pirex de impregnare. Presiunea camerei este redusă la circa 2,0...5,0 mm Hg. Soluția de impregnare este adăugată lent. Presiunea în vas este lăsată să crească să atingă presiunea atmosferică. Soluția de impregnare este scoasă după 20 min. Soluția scoasă este reținută într-un pahar acoperit. Suportul impregnat este calcinat într-un prăjitor la 5OO°C, timp de 3 min. Fazele de impregnare și calcinare sunt repetate, folosind soluția scursă pentru impregnare.
In tabelul 3, sunt date compozițiile 5 catalizatorilor obținuți.
Tabelul 3
Exemplul nr. Ag. greutate % Cs. p.p.m. Anion Purtător
3 30 395 592 Re04 so4 N
4 30 390 592 160 Re04 S04 Mn04 N
5 30 396 594 330 Re04 S04 Mn04 N
Catalizatorii din exemplele 3, 4 și 15 5 sunt folosiți într-un microreactor pentru evaluarea performanțelor. Pentru testul microreactor, pilulele de catalizator sunt sfărâmate într-un mojar și cernute la mărimea dorită (0,4...0,9 mm). 2 g de 20 catalizator sfărâmat sunt încărcate întrun tub de oțel inoxidabil. Tubul este plasat în interiorul unui cuptor de testare și conectat la un sistem de alimentare cu gaz. Temperatura cuptorului este 25 controlată cu un dispozitiv de controlare a temperaturii și presiunea exterioară a reactorului este controlată la 10,5 kg/cm2 cu un regulator de presiune Groven. Viteza gazului care curge este 30 ajustată la viteza spațială orală dorită (12 l/h, la temperatura și presiunea standard). Temperatura de reacție este măsurată cu două termocupluri în interiorul reactorului. Unul este imersat 35 în patul catalitic, cu circa 50,2 mm mai jos de vârful reactorului și altul este localizat la ieșirea din reactor. Media celor două citiri este considerată ca temperatură de reacție. Compoziția de 40 alimentare cuprinde 30 % etilenă (în volume), 8 volume % oxigen; 6,5 volume % dioxid de carbon, etan și cloruri, așa cum este arătat în tabelul 4 și azot și cum este bilanțul/gazului.
Exemplele 6 la 23. Catalizatorii 6 la 23 sunt preparați într-un mod asemănător cu cel descris în exemplele 3...5. Fiecare catalizator este preparat printr-o tehnică de impregnare dublă, după cum urmează: purtătorul este impregnat cu o soluție conținând concentrațiile dorite de săruri de argint și promotori, folosind un vas cilindric, prevăzut pentru impregnarea sub vid. Soluția de impregnare în exces este contactată cu un purtător (suport), timp de 30...60 min. Suportul impregnat este apoi prăjit într-un curent de aer la 500°C, timp de 2,5 min. Procedurile descrise se repeta încă o dată, pentru a da catalizatorul final.
Concentrația argintului și greutatea promotorului în catalizatorul preparat depind de concetrația soluției de impregnare și volumul total al porilor.
LD c\ o
cq o
Catalizator 5 Clorură de etil p.p.m. 3,6 5,4 'ft iri 7,3 cu CD* I i 5,4 7.6 7,6 7,6 cu l< 3,9 3,8
Etan % 9,72 0,53 0,53 j 0,50 OS'O OS'O 0,38 0,38 0,38 0,52 cu tn O 0,52
Temp. °C 219 01 τ- ΟΙ 228 232 233 226 01 co cu 239 239 235 233 cu co cu
Eficiență % 85,4 83,9 82,9 82,4 82,2 83,0 82,0 81,9 cq co co Γ- ΟΟ 82,7 83,6
% 03 cu CU r- cq q cu cu co_ cu cu 2,3 'ft cu 'î cu 2,5 'ft cu
Catalizator 4 ci E ω ω ° H 225 'ft cu cu 234 237 238 238 241 r— 'ft CU 'ft cu 238 234 cu co cu
Eficiență % 87,2 85,9 84,4 83,4 83,0 83,2 82,5 81,8 81,6 81,2 82,3 84,1
vp cT o LU I 1,1 CU τ— cq O cu CU ’T· cu τ“ cu cu cu co cu 'ft cu 2,3 cu
Catalizator 3 Temp. °c 229 1 226 231 235 233 237 237 237 239 235 co cu
Eficientă % ' O ω co \<c □3 CO 86,1 85,6 85,2 85,1 85,3 84,3 84,0 83,0 83,7 84,9
%03 O c— 1 CD 1.9 O cu O cu τ“ cu 2,2 cu cu 2,3 ν- οΐ oo T-
Zile 1 _1 τ— CU CO 'ft in CD 00 cn □ V V cu
Pentru fiecare mol de argint, în soluție se folosesc 1,05 moli etilendiamină (EDA), 0,525 moli acid oxalic (OA), 0,378 moli monoetanolamină (MEA) și cantități potrivite de apă și promotori. Pentru a prepara soluția de impregnare, EDA este amestecat cu o cantitate potrivită de apă distilată. Se adaugă apoi lent acid oxalic, în timp ce soluția se agită în mod continuu, în condițiile mediului ambiant. Adăugarea de acid oxalic fiind exotermă, temperatura soluției poate crește la 40°C. Oxidul de argint și MEA sunt adăugate imediat la soluția de EDA-OAapă. In final, soluția de promotor și cantitate de apă sunt adăugate pentru a da argintul dorit și concentrațiile promotorilor.
Pentru a prepara un catalizator, purtătorul este evacuat la temperatura camerei în vasul de impregnare. In timp ce purtătorul este încă sub vid, soluția de impregnare este introdusă în vas și contactată cu purtătorul. Excesul de soluție este scos din vas după 30...60 min, după impregnare. Purtătorul impregnat este apoi întins la forma de monostrat pe o țesătură de oțel inoxidabil și uscată la 5OOCC, timp de 2,5 min, într-un curent de aer fierbinte. Toți catalizatorii sunt catalizatori dublu impregnați. De aceea, modul de lucru descris este repetat încă o dată, folosind soluția de impregnare cu concentrația dorită. Catalizatorul finit este cântărit și din câștigul în greutate al suportului, cu argintul purtătorului, poate fi calculată concentrația argintului în catalizatorul finit. Este de așteptat ca unii promotori adăugați la prima impregnare să se poată redizolva la cea de-a doua impregnare. Deci, concentrația promotorului soluției de impregnare are nevoie de oarecare corectare, din cauza unei astfel de pierderi.
Tabelul 5 ilustrează compozițiile catalizatorilor, preparați în conformitate cu exemplele 6...23.
Tabelul 6 totalizează performanțele fiecărui catalizator folosit într-un procedeu de obținere a oxidului de etilenă.
1. Circa 8 cm3 de catalizator este încărcat într-o autoclavă prevăzută cu agitator. Volumul catalizatorului este calculat din densitatea suportului și cantitatea de argint și aditivi.
2. Autoclava este încălzită la circa 230°C într-un curent de azotat cu un ventilator cu 1500 rot/min. Azotul care curge este apoi întrerupt și curentul de materii prime supuse epoxidării este întrodus în reactor. Curentul total de gaz care curge în afară, este ajustat pentru a furniza viteza spațială dorită, dată, pentru cantitate de catalizator încărcat. Temperatura este treptat mărită în ultimele 4 zile astfel că, concentrația în oxid de etilenă, în gazul care iese, este de circa 2 %.
3. Cu catalizatorul se lucrează la temperatura constantă, timp de circa 1...4 săptămâni, după ce catalizatorul este complet activat. Viteza activității de acționare este calculată din schimbările concentrației de oxid de etilenă (moli %), la o temperatură constantă a condițiilor de lucru. Deoarece eficiența catalizatorilor este în funcție de concentrația oxidului de etilenă, în mod normal, aceasta nu rămâne constantă la temperatură constantă. Eficiența ajustată la 2 moli % oxid de etilenă este calculată prin folosirea ecuației: eficiența ajustată (%) = eficiența măsurată (%) + 3,75 (%/moli%) x (concentrația măsurată a oxidului de etilenă (moli %) - 2,0 (moli %)
Tabelul 5
Exemplu % Argint p.p.m. Cs (as Mn04] p.p.m. Cs (as MoO'J 'p.p.m. Cs (as S0 4) Purtător
6 1 8,9 16 62
2 22,1 20 80 750 K
F 31,0 36 142 750
7 1 8,6 39 39 _
2 22,2 50 50 750 K
F 30,8 89 89 750
8 1 8,5 62 15
2 22,6 80 20 750 K
F 31,1 142 35 750
9 1 6,9 62 62
2 22,6 80 80 750 K
F 29,5 142 142 750
10 1 8,2 40 88 _
2 20,2 50 110 750 K
F 28,4 90 198 750
11 1 8,6 86 39 _
2 21,6 110 50 750 K
F 30,2 196 89 750
12 1 8,6 158 63
2 21,1 200 80 750 K
F 29,7 358 143 750
13 1 8,6 153 76 _
2 23,5 200 100 — K
F 32,1 353 176 -
14 1 7.2 132 39
2 22,2 170 50 750 K
F 29,4 302 89 750
15 1 7,7 110 63 —
2 21,1 140 80 750 K
F 28,8 250 143 750
16 1 7,8 132 _
2 22,2 170 — 750 K
F 30 302 - 750
17 1 8,0 180 39 -
2 21,8 230 50 750 K
F 29,8 410 89 750
18 1 8,3 194 —
2 22,2 250 - 750 K
F 30,5 444 - 750
Continuare tabel
19 1 7.6 131 39
2 22,8 170 50 800 R
F 30,4 301 89 800
20 1 8,2 156 47
2 21,8 200 60 800 - R
F 30,0 356 107 800
21 1 8,1 - 77 — K
2 23,0 - 100 750
F 31,1 - 177 750
22 1 13,1 139 41 _ 0
2 18,2 170 50 800
F 31,3 309 91 800
23 1 13,4 196 41 Q
2 18,2 240 50 800
F 31,6 436 91 800
Explicarea tabelului 5. Notația (1) înseamnă cantitatea materialului care trebuie să fie depozitat la prima impregnare (bazat pe greutatea finală a catalizatorului și (2) înseamnă cantitatea de material care trebuie să fie depozitat la a doua impregnare. Notația F înseamnă cantitatea de material în catalizatorul final. Cantitatea din fiecare dintre componenții anionici este cu referire la cantitatea de cation (cesiu) prezent.
Tabelul 6
Catalizator calculat la 8 rot/zi/ÂEO/2 % C
Exemplul Temp.°C Eficiență % % E0/zid Rata % efic/zi®
6 258 78,4 - 0,046 0,0
7 245 79,3 -0,011 -0,04
8 241 79,3 - 0,021 +0,04
9 251 78,3 - 0,027 -0,30
10 253 77,1 - 0,033 -0,05
11 245 79,3 00,0 -0,01
12 257 77,7 -0,011 + 0,20
13B 261 73,5 -0,1 -
14 241 80,3 -0,02 -0,07
15 255 76,8 -0,1 -0,28
Continuare tabel
16 239 80,0 -0,016 - 0,067
17 247 79,0 -0,017 - 0,035
18 250 76,3 -0,011 - 0,087
19 247 77,3 - 0,026 - + 0,035
20 251 76,0 - 0,023 b
21 253 78,4 -0,01 -0,52
22 240 78,8 - 0,025 + 0,029
23 246 76,7 -0,019 0,0
a) bioxid de carbon de 6 %, Δ EO 15 este 1,43; b) dificultăți în sistemul reactor; c) temperatura și eficiența calculate prin interpolarea sau extrapolarea din datele generate, pentru a furniza bazele constituente pentru 20 compararea la 2,0 procente Δ etilen oxid; d] activitatea calculată în funcție de viteză la temperaturi constante; e) eficiența calculată în funcție de viteză, bazată pe eficiențele ajustate la 2 moli la 25 % de oxid de etilenă.
Exemplele 24 la 26. Se prepară două soluții, după cum urmează:
- SOLUȚIA STOCK 88: 11,47 părți în greutate diaminetilenă; 20,00 părți în 30 greutate apă; 11,60 părți în greutate acid oxalic; 19,82 părți în greutate oxid de argint; 4,01 părți în greutate monoetanolamină.
- SOLUȚIA STOCK 115; 11,43 părți în greutate etilen-diamină; 24,00 părți în greutate apă; 11,60 părți în greutate acid oxalic; 19,82 părți în greutate oxid de argint; 4,00 părți în greutate monoetanolamină.
La prepararea soluțiilor stock, viteza de alimentare a acidului oxalic și oxidului de argint sunt astfel alese, încât temperatura soluției să fie mai mare, de circa 42°C.
Dintr-o porțiune de soluții stock, sunt preparate trei soluții de impregnare ale compoziției arătate în tabelul 7.
Tabelul 7
Părți în greutate
Component Exemplul 24 (comparativ) Exemplul 25 (comparativ) Exemplul 26 (comparativ)
Stock soluție 88 190,25 178,88 -
Stock soluție 115 1 - 181,57
KN03 1,1254 1,0452 1,0175
KMnO4 - 0,1174 -
Mn(N03)2 - - 0,3674
Catalizatorul este preparat folosind tehnica de dublă impregnare, în care o cantitate cântărită de purtător S este adăugată într-un vas de impregnare. Vasul conținând purtătorul este evacuat ca în exemplul 1 și este adăugată soluția stock indicată. Apoi se realizează vidul la presiune atmosferică. Suportul este apoi scurs și calcinat, ca în exemplul 1, pe o bandă transportoare. Catalizatorul este întors la vasul de impregnare, pentru cea de-a doua impregnare. Soluția de impregnare indicată este adăugată la vasul de impregnare, în timp ce vasul este menținut sub vid, ca în exemplul 1.
La prepararea soluțiilor de impregnare, se adaugă mai întâi nitratul de potasiu, sub agitare puternică. Compusul de mangan conținut este apoi adăugat sub agitare și soluția de impregnare este folosită imediat. Presiunea în vasul de impregnare este adusă la presiunea atmosferică. Catalizatorul este scurs și calcinat, după cum s-a scris mai sus. Amănunte asupra procedurilor de preparare a catalizatorului și supracatalizatorului, care rezultă, sunt totalizate mai jos:
Exemplul 24 Exemplul 25 Exemplul 26
Prima impregnare: Purtător (părți în greutate] 16,10 61,07 61,24
Stock soluție 88 (părți în greutate] 192,5 193,2 -
Stock soluție 115 (părți în greutate] - - 188,3
Vacuum (mm Hg] 30 30 30
Timp de impregnare (min) 30 30 30
Timp de scurgere (min) 15 15 15
A doua impregnare: Soluție de impregnare (părți în greut.) 191,38 180,04 182,95
Vacuum (mm Hg) 30 30 30
Timp de impregnare (min) 30 30 30
Timp de scurgere (min) 15 15 15
Analiză: Argint (g, %) 35,3 33,5 33,5
Potasiu (p.p.m., calculat față de K) 1405 1314 1350
Mangan (p.p.m., calculat față de Mn] - 136 334
Sodiu (p.p.m., calculat pe bază de N2] 25 35 20
Fiecare dintre catalizatorii 45 preparați sunt evaluați în autoclave, după cum s-a descris mai sus, folosind aproximativ 80 cm3 de catalizator. Compoziția de praf de alimentare în autoclavă este de 8 % volume procente 5 o oxigen, 30 % volume procente etilenă, circa 5 p.p.m. clorură de etil, circa 5 p.p.m. NO și azot. Când catalizatorii sunt porniți, temperatura este mărită o perioadă de timp de patru zile (220°, 230°, 240° și 255°), până la temperatura finală de 225°C. Concentrațiile în clorură de etilenă și oxid de azot sunt optimizate pentru combinarea activității și eficienței. După 25 zile de lucru, activitatea în producerea oxidului de etilenă a catalizatorului din exemplul a scăzut la circa 70 % din valoarea 5 sa din ziua a cincea, în timp ce activitatea catalizatorilor din exemplele și 26 rămân aproximativ aceleași ca cea din ziua a cincea, adică în intervalul a procente din activitățile zilei a cincea. io
Exemplele 27 la 43.
Procedeul de preparare a catalizatorului și de evaluare a acestuia din exemplele 6 la 23 sunt repetate cu execepția că, toate sărurile de cesiu sunt adăugate la cea de-a doua impregnare și catalizatorii sunt calcinată la 3OO°C, timp de 5 min, după fiecare impregnare. Suportul U este folosit pentru catalizatori. Compozițiile catalitice și performanțele sunt totalizate în tabelul 8.
Tabelul 8
Exemp Iul Total Cs (p.p.m.) p.p.m. Cs as Csa Mo04 p.p.m. Cs as Csa S04 p.p.m. Cs as Cs Mn04 1,5%E0*
Temp. °C Eficiența, % ' Scădere Δ%ΕΟ+
27 600 400 200 - 248 83,3 0,64
28 600 400 200 - 244 81,9 0,47
29 700 500 200 - 259 83,8 0,78
30 800 400 400 - 246 82,1 0,61
31 800 500 300 - 256 83,3 0,82
32 800 600 200 - 276 82,2 0,96
33 700 400 200 100 250 80,2 0,64
34 700 500 100 100 255 80,9 0,56
35 700 500 150 50 252 81,6 0,57
36 700 300 300 100 246 81,5 0,35
37 800 500 200 100 268 79,2 0,58
38 800 400 200 200 262 75,7 0,71
39 800 400 300 100 259 81,8 0,42
40 900 300 200 400 276 72,9 (0,75**)
41 900 400 200 300 266 75,5 0,48
42 900 400 400 100 249 81,8 0,58
43 1300 400 800 100 262 80,5 0,59
★ Performanța după 7 zile:
% O2, 30 % C^Hj, 6,5 % CQ , 2 p.p.m. ECI, 0,5 % £ ^ , 8000 GHSV, 275 psig.:
+ Concentrația % EO în a 5-a și a 8-a zi;
* * Estimări din ziua a 4-a;
Exemplele 44 la 50. Tabelul 9, de mai jos, totalizează datele despre catalizator și eficiența. Trebuie să se menționeze că, performanța catalizatorului din aceste exemple nu reflectă 5 optimizarea catalizatorului. Catalizatorii sunt în general preparați, folosind metodele de mai jos.
Prepararea soluției de impregnare: m Etilendiamina (cu grad mare de io puritate) este amestecată cu apă distilată, (2) Acidul oxalic (dihidrat de acid oxalic, reactiv) este adăugat lent la soluția de etilendiamină apoasă, în condiții ambiante. Are loc o reacție 15 exotermă și temperatura soluției se ridică la circa 4O°C. (3) Oxidul de argint este apoi adăugat lent la soluția din faza
2. (4) La soluția din faza 3 de mai sus, se adaugă monoetanolamină (Fe și CI 20 liber). Fazele 1 la 4 au fost realizate într-o șarjă mare, pentru fabricarea catalizatorului comercial. Mici porțiuni de soluție de impregnare sunt apoi folosite în laborator, pentru a prepara cata- 25 lizatori. Proporțiile în greutate de etilendiamină, acid oxalic (dihidrat), oxid de argint și monoetanolamină sunt 0,6; 0,6:1:0,2. Se adaugă destulă apă pentru a aduce concentrațiile argintului la 25,60 % în greutate. Mici porțiuni din această soluție sunt folosite în laborator, pentru a prepara catalizatorii. (5) Sărurile de metale alcaline au fost apoi adăugate.
Impregnarea purtătorului. (1) Purtătorul este evacuat la temperatura camerei și soluția de impregnare A de deasupra este adăugată la purtător sub vid. Este folsit purtătorul T. (2) Excesul de soluție este îndepărtat.
Prăjirea catalizatorului. (1) Purtătorul care trebuie impregnat, este prăjit în aer fierbinte, folosind un prăjitor sub formă de bandă, la circa 5OO°C, timp de 2,5 min. Catalizatorii sunt testați după condițiile procesului standard de obținere a oxidului de etilenă în condiții de aer. Un rezumat al exemplelor 40 la 50 este dat în tabelul 9.
După cum s-a văzut, dacă este adăugat mangan, performanța catalizatorului poate suferi.
Tabelul 9
Ex greutate p.p.m. Cs condiții de aerare
Ag. con- centr % Total Ca MoO4 Ca Mn04 Ca S04 Zi T°C Efic./ zi % Imbă- trâni- re°C/ zi Efic./ zi %
44 21,4 517 206 154 157 2 264 73,7 2 -0,5
45 21,4 520 310 159 51 2 276 71,6 2 -0,3
46 20,4 492 246 99 147 2 257 74,9 1,35 -0,18
47 20,6 496 199 48 249 2 256 74,8 0,76 -0,05
48 20,6 499 296 54 149 2 266 73,2 3,2 -0,7
49 21,2 518 256 30 232 2 267 74,4 2,82 -0,75
50 21,6 521 260 0 261 2 269 72 2,9 -0,7
* admisie clorură de etilenă 2 p.p.m.v; 1.4 % EO rezultat.
Exemplele 51 la 52. Este folosită următoarea tehnologie generală, pentru a prepara catalizatorii din exemplele 51 și 52 (comparativ).
Intr-un pahar de 150 ml cu agitare constantă, se adaugă: 36,72 g etilendiamină, 25,00 ml apă; 36,83 g acid oxalic; 63,94 g oxid de argint; 13,57 g monoetanolamină. Paharul eate acoperit cu o sticlă de ceas. Temperatura soluției după fiecare interval este de 25 la 6O°C, după cum este preparat amestecul. Acest amestec este diluat cu apă distilată la 125 ml.
Se adaugă 10 g de purtător 0 în camera de impregnare. Presiunea camerei este redusă la o presiune de circa 2,0...5,0 mm Hg absolut. Circa 31,25 ml soluție de impregnare este adăugată lent în cameră. Presiunea camerei este lăsată să crească până la cea atmosferică. Soluția de impregnare este scursă după 10 min. Suportul impregant este calcinat pe o bandă, după cum s-a descris mai sus la 500°C, timp de 2,5 min. Fazele de impregnare și de prăjire sunt repetate, folosind 31,25 ml alicoți de soluție proaspătă pentru impregnare, care conține și săruri de rubidiu. Catalizatorul din exemplul 51 este preparat dintr-o soluție conținând 0,8217 g de nitrat de rubidiu și 0,0854 g de permanganat de rubidiu și catalizatorul din exemplul 52 este preparat dintr-o soluție conținând 0,8217 g de nitrat de rubidiu. Catalizatorul final din exemplul 51 conține circa 49 procente în greutate argint și 9273 p.p.m. în greutate rubidiu, sub formă de nitrat, calculat ca rubidiu. Catalizatorul final din exemplul 52 conține circa 40 procente în greutate argint și 8340 p.p.m. în greutate rubidiu, sub formă de nitrat, calculat ca rubidiu.
Catalizatorii sunt folosiți într-un microreactor pentru a evalua performanța. Pentru testul la microreactor, pilulele de catalizator sunt sfărâmate întrun mojar cu pistil și cernute la mărimea dorită (1,4...1,6 mm). Circa 0,9 g de catalizator sfărâmat este încărcat într-un tub cu anumite dimensiuni. Tubul este plasat în interiorul unui cuptor de testre, conectat la sistemul de alimentare cu gaze. Temperatura cuptorului este controlată printr-un controlor de temperatură și presiunea exterioară din reactor este controlată cu un regulator de presiune Groves-back. Viteza de curgere a gazului este ajustată la viteza orară spațială dorită pentru gaz (6 l/h la temperatura și presiunea standard). Temperatura de reacție este măsurată cu două termocupluri din interiorul reactorului. Unul măsoară temperatura gazului din interior, celălalt temperatura gazului din afară. Reacția este controlată prin temperatura de trecere a gazului.
Șarja de alimentare conține 30 % volume etilenă, 8 % în volume oxigen, circa 5 la 6 p.p.m. în greutate clorură de etil și circa 6 p.p.m. în greutate NO. La temperatura din reactor de 220°C la 12 zile de operare, catalizatorul din exemplul 52 are o activitate de circa 1/3 din activitatea furnizată de catalizatorul din exemplul 51.
Exemplul 53. Un catalizator asemănător cu cel preparat în exemplul 24 este pus să lucreze în condițiile din același exemplu, timp de circa 11 zile, la o temperatură de reacție de circa 255°C. Catalizatorul a fost dezactivat în timpul perioadei de lucru. Catalizatorul este îndepărtat din echipamentul de reacție și tratat cu KMnO4 dizolvat în etilendiamină, astfel încât catalizatorul conține circa 2000 p.p.m. în greutate mangan, calculat față de greutatea totală a catalizatorului. Catalizatorul este utilizat la obținerea oxidului de etilenă ca în exemplul 24. Activitatea și eficiența prezentate de catalizator sunt mai mici decât, atunci când catalizatorul a fost scos din echipamentul de reacție; totuși activitatea pare să se stabilizeze și după încă 15 zile de lucru, are o activitate comparabilă cu cea așteptată pentru catalizatorul care nu a fost tratat cu permanganat de potasiu.
Componentul de manganat poate fi adăugat în timpul preparării catalizatorului sau poate fi preparat înainte și chiar folosit.

Claims (4)

Revendicări
1. Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă, prin epoxidarea alchilenei, conținând argint 5 metalic, depus pe un suport solid, refractar, inert și cel puțin un promotor pentru creșterea eficienței catalizatorului, caracterizat prin aceea ca, promotorul de creștere a eficienței, menționat, este io un compus, conținând cel puțin un metal alcalin, un metal alcalino-pământos sau un oxianion al unui element diferit de mangan și oxigen, ales dintre elementele grupelor 3b până la 7b și 3 a până la 7 15 a din tabelul periodic al elementelor și o cantitate suficientă dintr-un compus de mangan, pentru a intensifica activitatea și/sau stabilitatea catalizatorului, în comparație cu un catalizator similar, dar 20 care nu conține un compus de mangan, comparația menționată efectuându-se în condiții standard ale procesului de obținere a oxidului de etilenă, în care catalizatorul menționat are un conținut de potasiu solubil mai mic de 25 p.p.m. în greutate față de greutatea totală a catalizatorului, cel puțin unul din promotorii catalizatorului fiind unul din anionii sulfat, fluorsulfat, un oxianion de cesiu sau molibden.
2. Catalizator conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, compusul de mangan conține un oxianion de mangan.
3. Catalizator conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, cel puțin o sare, care mărește eficiența unui component a unei perechi de reacții pe jumătate redox, cuprinde un nitrat de metal alcalin.
4. Catalizator conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, sarea pentru creșterea eficienței, calculată ca, cation, reprezintă aproximativ 0,01 până la 5 %în greutate, raportat la greutatea totală a catalizatorului.
RO14500790A 1990-05-07 1990-05-07 Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă RO110209B1 (ro)

Priority Applications (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
RO14500790A RO110209B1 (ro) 1990-05-07 1990-05-07 Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă

Applications Claiming Priority (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
RO14500790A RO110209B1 (ro) 1990-05-07 1990-05-07 Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă

Publications (1)

Publication Number Publication Date
RO110209B1 true RO110209B1 (ro) 1995-11-30

Family

ID=20127197

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
RO14500790A RO110209B1 (ro) 1990-05-07 1990-05-07 Catalizator de argint, folosit la obținerea oxidului de alchilenă

Country Status (1)

Country Link
RO (1) RO110209B1 (ro)

Similar Documents

Publication Publication Date Title
FI89681B (fi) Etylenoxidkatalysator och foerfarande foer katalytisk framstaellning av etylenoxid
RU2073564C1 (ru) Способ приготовления катализатора для получения алкиленоксида
RU2045335C1 (ru) Катализатор для получения оксида этилена
US5102848A (en) Catalyst composition for oxidation of ethylene to ethylene oxide
US4908343A (en) Catalyst composition for oxidation of ethylene to ethylene oxide
ES2358322T3 (es) Catalizador de óxido de etileno.
CA2538992C (en) Improved alumina carriers and silver-based catalysts for the production of alkylene oxides
KR0147853B1 (ko) 활성 및/또는 안정성이 개선된 알킬렌 옥사이드 촉매
CN102441435B (zh) 制备银催化剂用氧化铝载体的方法、由此得到的载体及其应用
US20060293180A1 (en) Modified alumina carriers and silver-based catalysts for the production of alkylene oxides
WO1995017957A1 (en) Epoxidation catalyst and process
US9714227B2 (en) Catalyst for the epoxidation of alkenes
TWI609861B (zh) 關於催化劑參考性質的調配環氧烷催化劑之方法
BR112015028724B1 (pt) métodos para diminuir o teor de sódio de um carreador, processo para produzir um catalisador de óxido de etileno útil na epoxidação de etileno para óxido de etileno, método para a conversão da fase vapor de etileno para óxido de etileno na presença de oxigênio, carreador para um catalisador de óxido de etileno à base de prata e catalisador de óxido de etileno à base de prata
BR112015028711A2 (pt) catalisador de óxido de etileno à base de prata que tem teor de sódio reduzido
JPH069590A (ja) 酸化エチレンの製造法
TWI899490B (zh) 可在一個步驟中快速製造的環氧烷催化劑
CN120361892A (zh) 一种烯烃氧化用催化剂及其制备方法和应用