MD757Z - Metodă de tratament al arsurilor de gradul I...IIIB - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la combustiologie şi poate fi utilizată pentru tratamentul arsurilor de gradul I…IIIB.Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se efectuează terapia de dezintoxicare şi antişoc, concomitent se efectuează lavajul plăgilor cu soluţii antiseptice şi anestezice, se înlătură epidermisul descuamat, apoi se aplică pe plagă un strat de tifon steril pe care se aplică o soluţie de 5% de bisodium-2-(4-sulfamidfenilazo-7 acetilamid-l-oxinaftolin-3,6-disulfonat), peste fiecare 8…10 ore timp de 24 ore.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la combustiologie şi poate fi utilizată pentru tratamentul arsurilor de gradul I…IIIB.

Până în prezent sunt cunoscute mai multe metode de tratament local al arsurilor. Se utilizează diferite preparate antiseptice lichide, unguente, antibiotice, preparate bacteriostatice etc.

Este cunoscută metoda de tratament al plăgilor de diverse etiologii, inclusiv a arsurilor cu scop de creştere a ţesutului de granulaţie a pielii, stimulând regenerarea mai rapidă a ţesuturilor deteriorate şi reducerea inflamaţiei. Acest rezultat se obţine datorită compoziţiei farmaceutice utilizate, care conţine în calitate de substanţă activă: lidocaină, acemină, ofloxacină, iar în calitate de adjuvanţi: conservant - nipagină, solvent - propilenglicol şi apă purificată [1].

Mai este cunoscută utilizarea unei compoziţii pentru tratamentul plăgilor şi arsurilor de gr. I…III, care conţine un agent de gelifiere, substanţa activă şi apă distilată. În calitate de substanţă activă conţine mexidol (2-etil-6-metil-3 oxipiridin succinat), în următorul raport al componentelor, % de masă: 0,5…5,0 gelifiant, 0,01…0.8 stabilizator, 0,01…1,0 conservant, 0,01…10,0 mexidol [2].

În calitate de cea mai apropiată soluţie este cunoscută utilizarea unui agent cicatrizant pentru aplicare locală în tratamentul arsurilor, care este produs în formă de placă pe bază de colagen şi conţine extract concentrat de propolis în următorul raport al ingredientelor, în % de masă: 1,0…2,0 extract concentrat de propolis, colagen - restul. Acest remediu poate conţine suplimentar extract de lucernă de 40% în cantitate de 1,3…1,5% mas. [3].

Dezavantajul metodelor cunoscute constă în aceea că unele preparate au acţiune bactericidă, dar provoacă dureri la efectuarea pansamentelor repetate, altele provoacă mai puţine dureri la pansament, dar au o slabă acţiune asupra microflorei. Majoritatea preparatelor menţionate necesită utilizarea lor repetată cu aplicarea pansamentelor septice, folosirea cărora, în caz de situaţii de dezastru şi calamităţi, poate duce la un mare deficit de material pentru pansament. Totodată, aplicarea repetată a pansamentelor provoacă distrugerea ţesutului de granulaţie, ceea ce prelungeşte perioada de regenerare a plăgilor.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în elaborarea unei metode de tratament, care să necesite intervenţii minime cu aplicarea pansamentului o singură dată la arsurile de gr. I…II şi 1…2 pansamente la gr. III de arsuri, fără a provoca dureri la pacienţii cu plăgi combustionale, îndeosebi la copii, cu micşorarea perioadei de spitalizare şi regenerare.

Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se efectuează terapia de dezintoxicare şi antişoc, concomitent se efectuează lavajul plăgilor cu soluţii antiseptice şi anestezice, se înlătură epidermisul descuamat, apoi se aplică pe plagă un strat de tifon steril pe care se aplică o soluţie de 5% de bisodium-2-(4-sulfamidfenilazo-7 acetilamid-l-oxinaftolin-3,6-disulfonat) ( numită în continuare azosulfamidă), peste fiecare 8…10 ore timp de 24 ore.

Rezultatul invenţiei constă în evitarea provocării durerii la pansamentele repetate, reducerea consumului de materiale pentru pansamente, reducerea timpului de spitalizare şi accelerarea procesului de regenerare.

Aplicarea metodei revendicate are un mare avantaj la copii. Ei suportă foarte greu pansamentele, refuză să se alimenteze în ziua de pansament, au o fobie de nedescris, devin isterici, trişti, mulţi dintre ei plâng fără întrerupere, iar în timpul pansamentului scot ţipete insuportabile. Metoda revendicată îi scuteşte de aceste suferinţe. La scurt timp după traumă, odată cu formarea peliculei, ei au aproape acelaşi comportament de până la traumă, adică sunt veseli, activi, cu o dinamică locală mult mai pozitivă decât cea care se manifestă la folosirea unguentelor sau a altor metode de tratament local.

Scopul acestor cercetări a fost de a studia preparatele azocomplexe, şi anume efectul azosulfamidei la tratamentul local, care permite de a reduce la minimum utilizarea materialelor pentru pansament. În cercetările efectuate, pentru uz local la tratament, a fost studiată azosulfamida, acţiunea căreia asupra organismului nu prezintă nici un pericol (O. Maghidson, 1935).

Azosulfamida este o substanţă amorfă de culoare gri-roşiatică. Formula chimică desfăşurată este: bisodium-2-(4-sulfamidfenilazo-7 acetilamid-l-oxinaftolin-3,6-disulfoacid). Prezenţa radicalului sulfanil, aminogrupei, oxigrupei, sulfagrupei în componenţa azosulfamidei îi conferă calităţi deosebite.

Azosulfamida posedă proprietăţi antibacteriene, este stabilă la acţiunea luminii şi la păstrarea de lungă durată.

Pentru determinarea concentraţiei optime a soluţiei de azosulfamidă, care să asigure acţiunea optimă pe o durată de timp, au fost efectuate observaţii în dinamica reacţiei azosulfamidei cu proteinele lichidului tisular. Au fost utilizate diferite concentraţii de soluţie de azosulfamidă în dinamica lor de creştere, începând de la 1 până la 8%. Calitatea reacţiei, pe o durată de timp, a fost apreciată după acceleraţia formării peliculei la suprafaţa plăgii.

Cercetările au fost efectuate pe zonele donor la câte 10 pacienţi pentru fiecare concentraţie.

Rezultatele obţinute au arătat că la concentraţia soluţiei de azosulfamidă de la 1 până la 4% formarea peliculei decurge lent.

La concentraţia de 1 şi 2%, viteza secreţiei lichidului tisular este mai accelerată decât viteza formării peliculei şi soluţia de azosulfamidă se spală de pe plagă. Cantitatea care rămâne este insuficientă pentru formarea peliculei. La o concentraţie de 3 şi 4% formarea peliculei este mai accelerată, dar rămân zone unde ea nu dovedeşte să se întărească.

La o concentraţie de 5%, pelicula se formează în primele 24 de ore după aplicarea remediului pe plagă. Această concentraţie asigură şi combaterea microflorei în plagă. Luând însă în considerare că o parte din preparat se absoarbe în organism, cantitatea lui în plagă treptat se micşorează şi poate să ducă la formarea unei pelicule de o calitate mai puţin suficientă. De aceea, peste 8…10 ore este necesar de a repeta aplicarea soluţiei în zona donor.

În scopul formării unei carcase pentru consolidarea peliculei, pe plagă se aplică un strat de tifon. În asemenea condiţii, formarea peliculei la aplicarea preparatului propus cu concentraţia de 5% este excelentă.

Microflora din plagă, în aşa caz, pe de o parte este supusă acţiunii bacteriostatice, pe de altă parte este cimentată în procesul formării peliculei, care în scurt timp se usucă şi microflora din plagă nu-şi poate manifesta acţiunea. La concentraţii mai mari de 6% formarea peliculei este mai rapidă, dar apare pericolul atragerii în procesul de distrucţie a celulelor epiteliale vii din zona bazală a plăgii. Pacienţii în aşa caz acuză dureri în plagă.

Metoda revendicată se efectuează în felul următor: după spitalizarea pacientului se efectuează terapia de dezintoxicare şi antişoc. La acordarea primului ajutor, suprafaţa afectată se spală uşor cu soluţie fiziologică, cu furacilină, rivanol şi novocaină, apoi epidermisul desprins se înlătură. Pe suprafaţa afectată se aplică un strat de tifon, care joacă rolul de carcasă pentru formarea peliculei. Pe toată zona afectată, cu ajutorul unei pense şi a unui tampon de tifon, se aplică soluţie de azosulfamidă de 5%. Ulterior, suprafaţa afectată se prelucrează repetat la fiecare 8…10 ore. După formarea stratului compact, aplicarea de mai departe a soluţiei este stopată. La încălzirea zonei afectate cu raze infraroşii în zona continentală sunt suficiente doar 24 de ore. După ce zona afectată s-a acoperit cu peliculă deja uscată, pacientul poate să poarte îmbrăcăminte, dar cu condiţia ca pe zona peliculei să nu nimerească lichid. Pelicula formată prezintă un înveliş dur de culoare gri-întunecată în a 9…12-a zi după traumă sau mai târziu la afectări de gr. III A. Când se consideră că suprafaţa afectată este epitelizată, pe zona peliculei se aplică un strat de vaselină. Aceasta poate fi lăsată deschisă, sau pansată până a doua zi.

În acest timp, de la acţiunea vaselinei pelicula devine elastică şi se desprinde uşor. Partea internă a peliculei, adică suprafaţa ei care contactează cu zona afectată, pare acoperită cu „steluţe" - conglomerate de epiteliu descuamat care s-au desprins împreună cu pelicula. Zona afectată rămâne acoperită cu un strat de epiteliu de o culoare albuie. Dacă au fost zone cu afectări mai adânci şi la momentul înlăturării peliculei n-au dovedit să se epitelizeze, atunci procesul poate fi repetat pentru aceste zone. Cunoscând termenele de epitelizare a afectărilor de gradul II şi IIIA, se poate uşor de stabilit când e necesar de a înlătura pelicula şi a verifica rana.

Tratamentul cu soluţie de azosulfamidă de 5% a fost aplicat la 354 de pacienţi în zona tropică şi la 32 de pacienţi în zona continentală.

Dintre ei, 126 de pacienţi au fost copii până la 14 ani în zona tropică şi 6 pacienţi în zona continentală. Restul pacienţilor, 228 în zona tropică şi 26 în zona continentală, au fost maturi. Arsurile au constituit până la 25% din suprafaţa corpului.

Din numărul total de pacienţi cu afectări de gr. I…II…IIIA au fost 300 în zona tropică şi 30 în zona continentală. Cu arsuri de gr. IIIB au fost 54 în zona tropică şi 2 în cea continentală.

Rezultatul tratamentului a arătat că formarea peliculei la suprafaţa arsurii este destul de accelerată. Viteza de formare a peliculei pe suprafaţa afectată depăşeşte viteza de transsudaţie a lichidului tisular. Pe suprafaţa afectată după aplicarea preparatului menţionat se formează un conglomerat unic, care se întăreşte rapid, se usucă şi izolează plaga de mediul înconjurător.

Majoritatea pacienţilor, după formarea peliculei şi micşorarea reacţiei organismului la trauma termică (scăderea temperaturii şi ameliorarea stării generale), au fost externaţi la tratament ambulator în a 4…5-a zi după traumă. Cu afectări de gr. I…II la a 4…5-a zi după traumă au fost externaţi 137 (60,4%) de pacienţi, la a 7…8-a zi - 55 (24,2%) de pacienţi şi numai 33 (15%) au fost externaţi la a 9…12-a zi după traumă.

Utilizarea metodei revendicate de tratament local permite de a economisi materialul pentru pansament. La o 8…15-a zi după traumă plaga se epitelizează la arsuri de gr. II…III A, atunci se aplică pansament numai în zona afectată de arsuri de gr. IIIB, iar uneori este necesar să se efectueze autoplastia cutanată în lipsa granulaţiilor.

Dacă pacienţii cu arsuri de gr. I…II erau externaţi la a 4…5-a zi după traumă, apoi cei cu arsuri de gr. I…II…III A, în majoritatea cazurilor, erau externaţi la a 7…8-a zi după traumă, când în urma terapiei intensive se normaliza hemodinamica, se micşora până aproape de normă sau până la normă hipertermia şi se ameliora starea generală a pacientului.

Exemplul 1

Pacientul H., 24 ani, spitalizat cu arsuri de gr. II…IIIA…IIIB în regiunea cutiei toracice şi a membrului inferior drept. Suprafaţa afectată - 21% din suprafaţa corpului (IIIB - 11%). La internare s-a aplicat sol. de 5% de azosulfamidă pe toată suprafaţa afectată. Paralel s-a efectuat terapia intensivă antişoc şi de detoxicare. Peste 24 de ore s-a format o peliculă pe toată suprafaţa afectată. La a 10-a zi după traumă, zonele superficiale s-au epitelizat şi pelicula s-a desprins de la sine. Au rămas acoperite zonele afectate de gr. IIIA…IIIB. La a 15-a zi după traumă, pelicula a fost complet înlăturată, s-a aplicat pansament aseptic. S-au efectuat două etape de autoplastie cutanată. Pacientul a fost externat la a 48-a zi după traumă.

Exemplul 2

Pacienta M., 3 ani, a fost spitalizată cu arsuri de gr. II…IIIA în regiunea cutiei toracice, a abdomenului şi a membrelor inferioare. Suprafaţa afectată - 10% din suprafaţa corpului. După începutul terapiei intensive antişoc, local s-a aplicat sol. de 5% de azosulfamidă. Peste 24 de ore s-a format o peliculă pe toată suprafaţa afectată. Paralel s-a efectuat terapia intensivă de detoxicare. Peste 7 zile s-a normalizat temperatura. A fost externată la a 12-a zi după traumă. Pelicula a fost înlăturată la a 17-a zi în condiţii de ambulator. Pe tot parcursul tratamentului ea nu a avut nevoie de pansament.

Exemplul 3

Pacientul R., în vârstă de 1 an, a fost spitalizat cu arsuri de gr. II…IIIA în regiunea cutiei toracice şi a membrelor inferioare. Suprafaţa afectată - 12% din suprafaţa corpului. Peste 2 ore după terapia intensivă antişoc, pe suprafaţa afectată s-a aplicat sol. de 5% de azosulfamidă. Pelicula s-a format în 24 de ore. Dar febra se menţinea până la 38…39°. Peste 4 zile de terapie intensivă antişoc şi de detoxicare, temperatura a început să scadă, iar starea generală s-a ameliorat evident. În următoarele zile, starea generală a pacientului s-a menţinut satisfăcătoare. La a 12-a zi după traumă a fost externat pentru tratament ambulator. Pelicula a fost înlăturată la a 15-a zi după traumă.

După normalizarea temperaturii, pacientul se alimenta bine, era activ şi după comportament nu se deosebea de copiii neafectaţi.

În cazuri de arsuri limitate la suprafaţă, pacienţii singuri îşi aplicau sol. de azosulfamidă pe zona afectată. Acesta este un avantaj foarte important în caz de situaţii critice, când se creează un mare deficit de personal medical şi de materiale pentru pansament.

1. RU 2416394 C1 2011.04.20

2. RU 2259816 C1 2005.09.10

3. RU 2231368 C1 2004.06.27

Claims (1)

1. Metodă de tratament al arsurilor de gradul I…IIIB, care constă în aceea că se efectuează terapia de dezintoxicare şi antişoc, concomitent se efectuează lavajul plăgilor cu soluţii antiseptice şi anestezice, se înlătură epidermisul descuamat, apoi se aplică pe plagă un strat de tifon steril pe care se aplică o soluţie de 5% de bisodium-2-(4-sulfamidfenilazo-7 acetilamid-l-oxinaftolin-3,6-disulfonat), peste fiecare 8…10 ore timp de 24 ore.