MD1802Z - Procedeu de formare a pomilor de cireş în formă de fus subţire ameliorat - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, în special la pomicultură, şi anume la un procedeu de formare a coroanei pomilor de cireş.Procedeul de formare a pomilor de cireş în forma de fus subţire ameliorat include tăierea pomilor primăvara în primul an după plantare la 100-110 cm de la sol; la atingerea lungimii lăstarilor de 20-30 cm se aleg 5-6 lăstari laterali dezvoltaţi pentru formarea zonei de ramuri de semischelet şi un lăstar vertical pentru axul central, în primăvara anului doi ramura de prelungire a axului central se taie la 100-110 cm mai sus de baza ultimei ramuri de semischelet, când lăstarii pe ax ating lungimea de 3-5 cm se plivesc la 80-90 cm mai sus de ultima ramură de semischelet, în continuare pe ax se formează ramuri de rod şi de semischelet, care se substituie periodic.Rezultatul tehnic al invenţiei constă în îmbunătăţirea condiţiilor de iluminare, care asigură creşterea dimensiunii şi calităţii fructelor şi crearea condiţiilor optime pentru îngrijirea pomilor.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de formare a coroanei pomilor de cireş.

Este cunoscută formarea coroanei în formă de fus subţire ameliorat la cireş prin dirijarea axului central si păstrarea formei fusiforme, cu lăţimea coroanei la bază de 1,5-2 m, iar la vârf de 0,8-1,0 m. Pomii conduşi în fus subţire ameliorat au înălţimea de 3-3,5 m, iar ramurile de garnisire sunt perfect subordonate axului şi bine iluminate. Sistema de conducere a coroanei pomilor de cireş prevede o simplă schemă de coroană, care să producă recolte mari de fructe calitative. Pomii de cireş, altoiţi pe portaltoi vegetativ de vigoare mică (Gisela 5), medie (Gisela 12, Krymsk 5, Maxma 14, Piku 1, Piku 4) şi medie-redusă (Gisela 6, Krymsk 6, P-HL-C) se formează după sisteme moderne de conducere (coroana natural ameliorată cu volum redus, sistemul Axul Super Fus, Ax Înalt Fusiform, Kym Green Bush etc.) şi dezvoltă ramuri, care produc fructe începând cu anul doi, trei după plantare. Multe din sistemele de conducere sunt complexe, necesită muncitori calificaţi, cost înalt de producere şi nu permit reînnoirea semischeletului ce fructifică permanent [1].

Este cunoscut procedeul de formare a pomilor de cireş conform coroanei natural ameliorate cu volum redus. Coroana pomilor se extinde pe verticală la 3,5-4 m înălţime cu diametrul coroanei la bază de 2-2,5 m. Pomii cu această coroană au trunchi de 50-60 cm înălţime şi un ax bine dezvoltat, pe care sunt înserate 2 etaje de şarpante la un interval de 60-70 cm. În primul etaj 3-4 ramuri sunt amplasate în spirală uniform în jurul axului la distanţa de 8-12 cm între ele, alte 2-3 şarpante se extind la înălţimea de 60-70 cm de la primele. Mai sus de etajul doi, pe ax, sunt dispuse uniform în jurul lui, în poziţie oblică, numai ramuri de semischelet şi de rod, care se substituie periodic. Pe şarpante şi subşarpante se formează ramuri de rod, de garnisire, preponderent de semischelet. [2]. Dezavantajul procedeului constă în aceea că coroanele devin dense în partea bazală a pomului şi slab iluminate şi aerisite, deoarece şarpantele din etajul 2 îndesesc coroana şi nu permit penetrarea luminii suficiente în partea inferioară a coroanei pentru a obţine fructe de calitate superioară. Apare necesitatea permanent de tăiat ramurile de garnisire de pe ax dintre etaje şi ramurile cu orientare verticală de pe şarpantele etajului unu pentru a favoriza pătrunderea luminii.

Mai este cunoscut procedeul de formare a pomilor de cireş după sistemul Axul Super Fus, careeste o modificare a unui fus compus din axul central bine dezvoltat, garnisit cu ramuri scurte de semischelet şi ramuri de rod (buchete de mai, pinteni, ramuri anuale etc.) În general, coroana unui pom este un con - ramurile inferioare de semischelet sunt cele mai puternice şi mai lungi, iar cu cât ramurile sunt amplasate mai sus pe ax, cu atât sunt mai scurte şi mai slabe. Axul Super Fus se recomandă pentru soiurile de cireş, altoite pe portaltoi vegetativ de vigoare mică, medie şi medie-redusă la densităţi de plantare ridicate a pomilor. Distanţa de plantaredintre rândurieste de3,0-3,5 m şi între pomi pe rând de 0,5-1,0 m. Coroana pomilor se extinde pe verticală la 3-4 m înălţime cu diametrul coroanei la bază de 1,0-1,5 m, iar în partea de sus 0,5-0,8 m [3].

Dezavantajul procedeului constă în formarea unor coroane degarnisite în partea bazală a pomului, din cauza penetrării luminii şi aerisirii slabe, cireşul fiind o specie cu cerinţe mari faţă de lumină, la care este dezvoltat fenomenul de etajare naturală a ramurilor.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia constă în formarea unei coroane conice, care să asigure penetrarea luminii şi energiei solare în partea bazală a pomului pentru creşterea dimensiunii şi calităţii fructelor.

Procedeu de formare a pomilor de cireş în forma de fus subţire ameliorat înlătură dezavantajele menţionate mai sus prin formarea pe ax la baza coroanei a zonei de ramuri de semischelet după care urmează zona liberă de ramificaţii de 90-100 cm, apoi în continuare axul se garniseşte cu ramuri de semischelet şi de rod slabe bine spaţiate. Prin urmare, zona liberă de ramificaţii favorizează penetrarea luminii în zona ramurilor de semischelet la baza coroanei, depunerea mugurilor de rod şi obţinerea fructelor de calitate superioară. Practic, obţinem coroane formate dintr-un ax vertical bine dezvoltat garnisit cu un singur nivel de ramuri de semischelet şi ramuri de rod, bine iluminate şi aerisite, care descresc ca lungime de la bază spre vârful pomului. Procedeul nu urmăreşte formarea unor coroane cu o geometrie strictă, formând coroane simple, echilibrate vegetativ şi fiziologic.

Procedeul de formare a pomilor de cireş în forma de fus subţire ameliorat include scurtarea primăvara în primul an după plantare a pomilor la 100-110 cm de la sol şi a ramurilor laterale la 2-3 muguri, orbirea după dezmugurire a mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 50-60 cm şi a 2-3 muguri amplasaţi sub 2 muguri terminali, la atingerea lungimii lăstarilor de 20-30 cm se alege un lăstar vertical pentru axul central şi 5-6 lăstari laterali dezvoltaţi pentru zona de ramuri de semischelet, care, la necesitate, se palisează la 60° de la poziţia verticală, în primăvara anului doi ramura de prelungire a axului central se taie la 100-110 cm mai sus de baza ultimei ramuri de semischelet, când lăstarii pe ax ating lungimea de 3-5 cm se plivesc la 80-90 cm mai sus de ultima ramură de semischelet, în continuare pe ax se formează ramuri de rod şi de semischelet, care se substituie periodic.

Rezultatul tehnic al invenţiei constă în îmbunătăţirea condiţiilor de iluminare, care asigură creşterea dimensiunii şi calităţii fructelor şi crearea condiţiilor optime pentru îngrijirea pomilor.

Invenţia se explică cu ajutorul următoarelor fotografii, care reprezintă:

- fig. 1, scurtarea vergii la înălţimea de 100-110 cm de la sol;

- fig. 2, scurtarea ramurilor laterale la 2-3 muguri, iar a axului la 100-110 cm;

- fig. 3, orbirea mugurilor de pe trunchi la 50-60 cm înălţime de la sol şi orbirea a 2-3 muguri, sub cei doi muguri terminali;

- fig. 4, instalarea scobitorilor, cleştelor de rufe sau palisarea ramurilor cu ajutorul legăturilor;

- fig. 5, tăierea în anul doi primăvara a ramurii de prelungire a axului central la 100-110 cm mai sus de baza ultimei ramuri din etajul unu;

- fig. 6, plivirea lăstarilor de pe ax cu lungimea de 3-5 cm la 80-90 cm mai sus de ultima ramură de semischelet;

- fig. 7, coroana fus subţire ameliorat.

Exemplu de realizare a invenţiei

Procedeul de formare a pomilor de cireş în forma de fus subţire ameliorat se utilizează în sistem intensiv de cultură. Pomii se plantează toamna după căderea frunzelor sau primăvara timpuriu la distanţe de 3,5-4 m între rânduri şi 1-2 m între pomi pe rând în funcţie de vigoarea de creştere a asociaţiei soi-portaltoi. Plantaţiile necesită instalarea suporturilor şi sistemului de irigare. La plantare se utilizează pomi de 1-2 ani fără ramificări, pomi cu ramificări laterale slabe şi bine dezvoltate.

În anul întâi primăvara pomii plantaţi fără ramificări se scurtează la 100-110 cm la un mugur viabil bine dezvoltat de la nivelul solului (fig. 1), dacă pomii au ramificări, acestea se scurtează la 2-3 muguri, dar axul la 100-110 cm pentru a încuraja creşterea axului central şi a ramurilor de semischelet de la nivelul inferior (fig. 2). După dezmugurire, la pomi se orbesc mugurii de pe trunchi la înălţimea de 50-60 cm, se aleg 2 muguri bine dezvoltaţi în vârful tulpinii, iar următorii 2-3 muguri se orbesc (fig. 3). Acest procedeu favorizează creşterea lăstarului de prelungire a axului central, previne etajarea naturală şi permite obţinerea de ramuri cu unghi de ramificare mare.

Când lăstarii ating lungimea de 20-30 cm, se aleg 5-6 lăstari laterali dezvoltaţi pentru formarea zonei de ramuri de semischelet şi unul vertical pentru axul central. Lăstarii verticali se suprimă, iar lăstarii laterali selectaţi la necesitate se palisează cu ajutorul scobitorilor, cleştelor de rufe sau al legăturilor la unghiuri de 60° de la poziţia verticală (fig. 4).

În cazul când pomii la plantare au avut ramificări bine dezvoltate se aleg 5-6 ramuri, uniform în jurul axului, pentru formarea zonei de ramuri de semischelet şi o ramură pentru axul central. Ramurile alese pentru etajul unu se scurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor, cu respectarea subordonării. Ramura de prelungire a axului central se scurtează cu 30-40 cm mai sus de nivelul scurtării ramurilor de semischelet şi se tratează identic ca la pomii fără ramificări. Se taie la inel ramurile de pe trunchi la înălţimea de 50-60 cm.

În anul doi primăvara ramura de prelungire a axului central se taie la 100-110 cm mai sus de baza ultimei ramuri din etajul unu (fig. 5). Ramurile nefolosite la formare se suprimă sau se scurtează la ciot de 10-15 cm. După dezmugurire, pe ramura de prelungire a axului central se orbesc 2-3 muguri axiali situaţi sub cei doi terminali pentru a favoriza creşterea lăstarului de prelungire şi a ramificaţiilor. În timpul vegetaţiei, când lăstarii pe ax ating lungimea de 3-5 cm se plivesc la 80-90 cm mai sus de ultima ramură de semischelet (fig. 6), iar în continuare, pe ax se formează ramuri de semischelet şi de rod. Se plivesc concurenţii lăstarului de prelungire a axului şi lăstarii cu poziţie verticală pe ax. La baza coroanei pe ramurile bienale, din muguri cresc lăstari verticali de ordinul doi, care se ciupesc deasupra celei de-a cincea frunză. Acest lucru încetineşte creşterea şi provoacă depunerea formaţiunilor de rod.

În anul trei primăvara timpuriu ramura de prelungire a axului se scurtează la 1/3 pentru a mări excitabilitatea mugurilor. La dezmugurire se suprimă 2-3 muguri axilari sub cei doi terminali pentru a evita formarea concurenţilor şi a obţine ramuri cu unghiuri mari de inserţie, uniform în jurul axului. Mai sus, pe ax, sunt dispuse uniform, în poziţie oblică, numai ramuri de semischelet şi de rod, care se substituie periodic. Pe ramurile de semischelet se formează ramuri de rod, preponderent buchete de mai.

În anul patru continuă lucrările de formare a coroanei după aceleaşi principii şi norme ca şi în anii precedenţi şi se definitivează formarea coroanei (fig. 7). Pe ax ramurile groase, care depăşesc jumătate din vigoarea lui, şi cele orientate spre verticală se scurtează la ciot de 10-15 cm.

În anul următor, ramura verticală şi viguroasă se suprimă la inel sau se scurtează la ciot de 10-15 cm, iar apoi creşterea se transferă la o ramură orientată spre orizontală [MD 360 F1 1996.01.31, MD 362 F1 1996.01.31, MD 1190 Y 2017.09.30].

1. Long Lynn E., Long M., Peşteanu A., Gudumac E. Producerea cireşelor. Manual tehnologic. Chişinău, 2014, p. 151-158

2. Balan V., Peşteanu A., Manziuc V., Vamaşescu S., Şarban V. Baze ştiinţifice ale tehnologiei intensive de cultivare a fructelor de cireş. Chişinău, Print-Caro, 2023, p. 92-104

3. Balan V., Peşteanu A., Manziuc V., Vamaşescu S., Şarban V. Baze ştiinţifice ale tehnologiei intensive de cultivare a fructelor de cireş. Chişinău, Print-Caro, 2023, p. 104-105

Claims (1)

1. Procedeu de formare a pomilor de cireş în forma de fus subţire ameliorat, care include scurtarea primăvara în primul an după plantare a pomilor la 100-110 cm de la sol şi a ramurilor laterale la 2-3 muguri, orbirea după dezmugurire a mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 50-60 cm şi a 2-3 muguri amplasaţi sub 2 muguri terminali, la atingerea lungimii lăstarilor de 20-30 cm se alege un lăstar vertical pentru axul central şi 5-6 lăstari laterali dezvoltaţi pentru zona de ramuri de semischelet, care, la necesitate, se palisează la 60° de la poziţia verticală, în primăvara anului doi ramura de prelungire a axului central se taie la 100-110 cm mai sus de baza ultimei ramuri de semischelet, după dezmugurire, pe ramura de prelungire a axului central se orbesc 2-3 muguri situaţi sub 2 muguri terminali, când lăstarii pe ax ating lungimea de 3-5 cm se plivesc la 80-90 cm mai sus de ultima ramură de semischelet, în continuare pe ax se formează ramuri de rod şi de semischelet, care se substituie periodic, în primăvara anului trei ramura de prelungire a axului se scurtează la 1/3, iar în al cincilea an ramura verticală se suprimă şi creşterea se transferă la o ramură orientată spre orizontală.