RO122117B1

RO122117B1 - Aparat pentru chirurgie osoasă

Info

Publication number: RO122117B1
Application number: ROA200400407A
Authority: RO
Inventors: Eugene Sherry; Michael Egan
Original assignee: Eugene Sherry; Michael Egan
Priority date: 2001-11-02
Filing date: 2002-11-01
Publication date: 2009-01-30
Also published as: EA200400623A1; GB0411391D0; KR20090082511A; JP2012081293A; BR0214094A; CN100525721C; NZ562336A; WO2003037192A1; CA2465539A1; NO20042278D0; NZ548764A; KR20050042228A; PL369448A1; JP2005506889A; IL195319A0; IL161726A0; EA200501303A1; EA007729B1; EP1455660A1; GB2397769B

Abstract

Invenţia se referă la aparatură chirurgicală pentru osteotomie la om şi la animale, şi la metode de utilizare, în chirurgie, a respectivei aparaturi. Aparatura conform invenţiei se referă, în principal, la un dispozitiv de fixare (1), pentru aplicare pe un os, care include mijloace de instalare (6) ce permit instalarea dispozitivului de fixare (1) într-o poziţie predefinită faţă deos, şi mijloace de ghidare (7) a instrumentelor chirurgicale, care permit ghidarea acestora cătreo locaţie predefinită de pe respectiva formaţiune osoasă.

Description

Prezenta invenție se referă la un aparat pentru chirurgie osoasă și la modalitățile chirurgicale de intervenție și, în particular, la cele asociate chirurgiei cu osteotomie, la oameni sau la animale.

Aparatura din invenție a fost realizată în primul rând pentru utilizare în chirurgia de înlocuire a articulației șoldului (articulația coxofemurală) și va fi descrisă în continuare, în special cu referire la această aplicare. Totuși, se precizează că aparatura din prezenta invenție nu se limitează numai la acest domeniu particular de utilizare, ci poate fi adaptată foarte bine, pentru a fi utilizată la orice structură osoasă și în diverse variante de tipuri de chirurgie.

în stadiul tehnicii, tehnicile chirurgicale de înlocuire cunoscute presupun ca mai întâi chirurgul să facă o incizie inițială suficient de mare pentru a vizualiza articulația șoldului (coxofemurală). Apoi chirurgul poziționează piciorul pacientului astfel încât să disloce capul femural. Această manevră necesită deseori folosirea unei forțe destul de mari pentru a efectua dislocarea. Manevrarea și aplicarea de forță în exces însă riscă să provoace o traumatizare suplimentară la pacient, care poate conduce la durere postoperatorie și/sau la prelungirea timpului de vindecare. Capul femural este apoi retezat la nivelul coiului. Este alezată, lărgită, o cavitate în osul coxal, în care să pătrundă o proteză de cavitate cotiloidă (de exemplu o proteză de cavitate cotiloidă LINK T.O.P.) și este inserată o tijă protetică în corpul femural (de exemplu o tijă femurală LINK C.F.P.). în mod specific, chirurgul aliniază vizual instrumentele de tăiere și de alezare, ceea ce poate conduce la mici defecte de aliniere. în consecință, odată ce protezele sunt instalate, pot exista defecte de aliniere imperceptibile pentru ochi, între proteza de cavitate cotiloidă și capul femural protetic. Acestea pot produce probleme, cum ar fi defecte în alinierea piciorului, lungime incorectă a piciorului și/sau tensiune anormală a țesuturilor moi. în plus, pe termen lung, componentele protetice aliniate defectuos se pot uza mai rapid, provocând pierderea aseptică a componentelor și necesitatea potențială de repetare timpurie a intervenției chirurgicale.

Orice precizare asupra stadiului tehnicii de pe parcursul descrierii nu trebuie să fie considerată în nici un caz ca o admitere a faptului că acest stadiu al tehnicii este larg cunoscut sau formează o parte o cunoștințelor generale obișnuite din domeniu, ci este necesar pentru înțelegerea corectă a modalităților de lucru.

Un obiect al prezentei invenții este de a elimina sau de a diminua cel puțin unul din dezavantajele din stadiul tehnicii sau de a oferi o alternativă utilă.

Conform unei prime aplicații a invenției de față, este conceput un dispozitiv de fixare chirurgical, pentru aplicare pe un os, respectivul dispozitiv de.fixare incluzând:

- mijloace de instalare a dispozitivului de fixare, adaptate să se prindă de formațiunile osoase, astfel încât să poziționeze dispozitivul de fixare într-o poziție predeterminată față de os; și

- mijloace de ghidare a instrumentelor chirurgicale, dispuse față de mijloacele de instalare a dispozitivului de fixare astfel încât, atunci când respectivul dispozitiv de fixare este prins de formațiunea osoasă respectivă, mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale să fie adaptate pentru a ghida un instrument chirurgical către o anumită locație de pe respectiva formațiune osoasă.

Conform unei a doua aplicații a invenției, este prezentat un dispozitiv de fixare chirurgical, pentru aplicare pe un femur, în timpul operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale, care include:

- cel puțin o consolă adaptată pentru a se prinde de o formațiune osoasă de pe respectivul femur, astfel încât să instaleze dispozitivul de fixare într-o poziție predeterminată față de femur; și

- una sau mai multe caneluri dispuse față de respectiva consolă astfel încât, atunci când respectivul dispozitiv de fixare este prins de femur, canelurile să fie adaptate pentru a ghida o lamă către o locație predefinită de pe respectiva formațiune osoasă.

RO 122117 Β1

Consola adaptară, care este cel puțin una, este de preferință o tijă dispusă la un 1 capăt al dispozitivului de fixare, astfel încât să formeze un capăt adaptat încât să angreneze o formațiune osoasă de pe femur și astfel să le poziționeze cu una sau mai multe caneluri 3 într-o poziție predefinită față de respectiva formațiune osoasă femurală.

De asemenea, în mod preferabil, dispozitivul de fixare poate fi prevăzut în plus cu 5 reliefuri dispuse pe o bază a capătului, respectivele reliefuri potrivindu-se și fiind adaptate să se cupleze cu o formațiune osoasă femurală. 7 în conformitate cu o a treia aplicație a invenției, este oferită o modalitate de realizare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale, respectiva aplicație 9 cuprinzând următoarele etape:

a) vizualizarea unei prime formațiuni osoase femurale și a unei a doua formațiuni 11 osoase femurale;

b) aplicarea unui dispozitiv de fixare, având mijloace de ghidare a instrumentelor 13 chirurgicale, pe prima formațiune osoasă, astfel încât respectivele mijloace de ghidare a instrumentelor chirurgicale sunt proximal de-a doua formațiune osoasă femurală; 15

c) utilizarea mijloacelor de ghidare a instrumentelor chirurgicale, pentru a ghida un instrument de tăiere, astfel încât să realizeze osteotomia celei de-a doua formațiuni osoase 17 femurale; și

d) îndepărtarea capului femural secționat din articulația coxofemurală a pacientului. 19

De preferință, prima formațiune osoasă femurală este marele trohanter și a doua formațiune osoasă femurală este colul femural. 21 în utilizarea preferată a acestei invenții, modalitatea de lucru cuprinde, de asemenea, combinații din următoarele etape: 23

e) plasarea unui fir de ghidare într-un canal femural al corpului femural al unui pacient; 25

f) folosirea firului de ghidare pentru a poziționa un alezor flexibil, astfel încât să sape o gaură în respectivul canal femural; 27

g) inserarea unei tije protetice în respectiva gaură, astfel încât un prim capăt al tijei să se extindă în exteriorul unui capăt al corpului femural; 29

h) plasarea respectivului prim capăt în cavitatea cotiloidă a pacientului;

i) inserarea de distanțiere între capătul corpului femural și cavitatea cotiloidă; 31

j) utilizarea unui distanțier pentru a determina puncte de referință pe cavitatea cotiloidă a unui pacient; 33

k) utilizarea respectivelor puncte de referință pentru a asigura ghidarea pentru lărgirea, alezarea, cavității cotiloide; 35

l) plasarea unui cap femural de probă pe respectivul prim capăt;

m) plasarea unei proteze de probă a cavității cotiloide în cavitatea cotiloidă lărgită; 37

n) plasarea respectivului cap protetic de probă în respectiva proteză de probă a cavității cotiloide; 39

o) inserarea de distanțiere între capătul corpului femural și proteza de probă a cavității cotiloide până când se obține o potrivire necesară între capătul de probă și cavitatea 41 cotiloidă; și

p) corelarea numărului de distanțiere și mărimii distanțierelor cu o dimensiune 43 necesară a componentelor protetice de cap și col femural.

în utilizarea într-un al patrulea aspect al invenției, este oferită o modalitate de reali- 45 zare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale, astfel încât aceasta include etapele de mai jos: 47

i) expunerea unui mare trohanter și a unui col femural la un pacient;

RO 122117 Β1 ii) osteotomia capului femural;

iii) inserarea unei tije protetice sau tije de probă în corpul femural la pacient, astfel încât un prim capăt al tijei să se extindă în afara capătului corpului femural;

iv) poziționarea primului capăt în cavitatea cotiloidă a pacientului;

v) aplicarea unuia sau mai multor distanțiere la primul capăt al tijei;

vi) folosirea respectivelor, unul sau mai multe distanțiere, pentru a determina poziții de referință pe cavitatea cotiloidă; și vii) folosirea respectivelor poziții de referință pentru a ghida alezarea respectivei cavități cotiloide.

Preferabil, respectivele distanțiere, unul sau mai multe, includ marcaje adaptate să indice respectivele poziții de referință. De asemenea, de preferință, etapa vii include determinarea unui centru al pozițiilor de referință respective și utilizarea respectivului centru drept un centru al alezării.

în conformitate cu o a cincea utilizare a prezentei invenții, este prezentată o modalitate de realizare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale la un pacient, respectiva modalitate incluzând etapele de:

A) vizualizarea unui mare trohanter și a unui col femural la pacient;

B) osteotomia capului femural;

C) inserarea unei tije protetice sau tije de probă în corpul femural la pacient, astfel încât un prim capăt al tijei să se extindă în afara unui capăt al corpului femural;

D) inserarea unei proteze a cavității cotiloide sau cavitate cotiloidă de probă într-o cavitate cotiloidă lărgită a pacientului;

E) aplicarea unuia sau mai multor distanțiere la primul capăt al tijei, până când s-a obținut o tensiune tisulară dorită în regiunea articulației șoldului pacientului; și

F) corelarea numărului de distanțiere sau mărimii distanțierelor cu o mărime necesară a componentelor protetice.

Preferabil, mărimea necesară a componentelor protetice se referă la lungimea colului de la o componentă protetică cu cap și col femural. De asemenea, de preferat, este ca cel puțin unele dintre distanțiere să aibă o grosime corespunzătoare cu creșterile de mărime între componentele protetice.

în conformitate cu un al șaselea aspect al prezentei invenții, este prezentată o modalitate de realizare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale la un pacient, respectiva metodă incluzând etapele de:

A) vizualizarea unui mare trohanter și a unui col femural la pacient;

B) osteotomia capului femural;

C) inserarea unei tije protetice sau unei tije de probă în corpul femural la pacient, astfel încât un prim capăt al tijei să se extindă în afara unui capăt al corpului femural;

D) inserarea unei proteze de cavitate cotiloidă sau cavitate cotiloidă de probă într-o cavitate cotiloidă lărgită a pacientului;

E) aplicarea unuia sau mai multor distanțiere la primul capăt al tijei, astfel încât să determine o orientare corespunzătoare a cavității cotiloide protetice față de tijă.

în conformitate cu un al șaptelea aspect al invenției, este prezentat un distanțier pentru utilizare în chirurgia de înlocuire a articulației coxofemurale, distanțierul incluzând:

- un mâner care reprezintă un prim capăt; și

- mijloace de aliniere dispuse la sau adiacent cu respectivul prim capăt, respectivele mijloace de aliniere sunt adaptate să se prindă de o proteză de cavitate cotiloidă, astfel încât, în timpul utilizării, cavitatea protetică este poziționată într-o poziție predefinită față de cavitatea cotiloidă a pacientului.

RO 122117 Β1 în conformitate cu un al optulea aspect al invenției, este prezentat un mâner de alini- 1 ere utilizat în chirurgia de înlocuire a articulației coxofemurale, mâner de aliniere incluzând:

- un corp care are un capăt distal și un capăt proximal; 3

- un reper amplasat la sau lângă respectivul capăt proximal; și

- un conector dispus la sau aproape de respectivul capăt distal, pentru conectarea 5 cu o proteză de cavitate cotiloidă. Reperul este adaptat să indice dacă respectiva proteză a cavității cotiloide este într-o orientare predefinită față de cel puțin un prim plan dintr-un 7 sistem referențial.

Preferabil, sistemul referențial include un câmp gravitațional local. 9 în conformitate cu al nouălea aspect al prezentei invenții, este oferit un cadru de aliniere, adaptat pentru utilizare cu un mâner de aliniere, așa cum este descris mai sus, 11 respectivul cadru de aliniere incluzând:

- un prim capăt este adaptat pentru a avea un punct de sprijin pe o suprafață plană, 13 astfel încât să alinieze al doilea capăt al respectivului cadru de aliniere față de respectiva suprafață plană; și 15

- mijloace de angrenare dispuse la respectivul al doilea capăt și adaptate pentru angrenarea cu respectivul mâner de aliniere. 17

De regulă, suprafața plană este o față a unei mese de operație.

în conformitate cu un al zecelea aspect al invenției, este oferită o modalitate pentru 19 extragerea unui cap femural, după osteotomia acestuia dintr-o articulație coxofemurală a unui pacient, respectiva modalitate incluzând una sau ambele din următoarele etape: 21

a) forarea unei găuri în capul femural, înșurubarea unui element filetat cu autoînșurubare în respectiva gaură și exercitarea asupra respectivului element filetat a unei forțe 23 orientate spre exterior care este, mai departe, exercitată asupra capului femural; și/sau

b) introducerea capătului unui depărtător sub capul femural și utilizarea respectivului 25 depărtător ca un levier, astfel încât să exercite o forță orientată spre exterior asupra capului femural respectiv. 27 în conformitate cu o a unsprezecea prezentare a invenției, este redată o modalitate pentru inserarea unei proteze de cavitate cotiloidă într-o cavitate cotiloidă alezată (lărgită) 29 a unui pacient, în timpul operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale, respectiva modalitate incluzând etapele de: 31

a) montarea respectivei proteze de cavitate cotiloidă pe un instrument de aliniere a protezei de cavitate; 33

b) poziționarea instrumentului de aliniere a protezei de cavitate, astfel încât proteza de cavitate cotiloidă să fie adiacentă la cavitatea cotiloidă lărgită; 35

c) orientarea instrumentului de aliniere a protezei de cavitate, astfel încât să asigure ca proteza de cavitate cotiloidă să fie cu o orientare corectă din punct de vedere anatomic, 37 pentru inserarea în cavitatea cotiloidă lărgită; și

d) împingerea protezei cavității cotiloide în cavitatea cotiloidă lărgită. 39 în conformitate cu un alt aspect la invenției, este oferită o modalitate pentru stabilirea mărimii unei lungimi a colului protetic în timpul operației chirurgicale de înlocuire a articulației 41 coxofemurale, respectiva modalitate de lucru incluzând etapele de:

a) instalare a unei tije protetice într-un femur al unui pacient, astfel încât un capăt al 43 tijei respective să se proiecteze în exterior, dintr-un capăt al femurului;

b) plasare a unui cap de probă pe capătul tijei protetice; 45

c) folosirea unui instrument de aliniere a distanțierelor, pentru a plasa un distanțier între capul femural de probă și capătul femurului; 47

d) orientarea instrumentului de aliniere a distanțierelor, astfel încât să asigure că respectivul cap femural de probă are o orientare corectă din punct de vedere anatomic; 49

RO 122117 Β1

e) testare dacă lungimea piciorului pacientului și/sau tensiunea tisulară/musculară sunt corecte din punct de vedere anatomic;

f) repetarea etapelor c), d) și e), cu diferite grosimi ale distanțierelor sau numere de distanțiere, până când lungimea piciorului pacientului și/sau tensiunea tisulară și/sau tensiunea musculară este acceptabilă din punct de vedere anatomic și notarea grosimii sau numărului de distanțiere care dau cele mai bune rezultate; și

g) corelarea grosimii și numărului de distanțiere determinate în etapa f) cu lungimea colului protetic necesară în conformitate cu o schemă de corelare predefinită.

Se va aprecia că metodologia preferată pentru operația chirurgicală de înlocuire a articulației coxofemurale oferă un număr de avantaje în comparație cu cele cunoscute din stadiul tehnicii. în particular, în acest caz nu mai este necesară dislocarea articulației coxofemurale înainte de osteotomie; precizia și consistența alezării canalului femural și a cavității cotiloide sunt îmbunătățite și procesul pentru stabilirea mărimii și orientării necesare a componentelor protetice presupune în general mai puține probe și erori. în mod tipic, aceasta conduce la realizarea unei proceduri chirurgicale în care inserțiile ligamentare și musculare ale pacientului experimentează o afectare minimă, permițând reabilitarea mai rapidă a pacientului, cu mai puține dureri postoperatorii. Alte avantaje care însoțesc în mod tipic exemplul de realizare preferat includ formarea unei cicatrici mai reduse, sângerarea și formarea de cheaguri mai redusă, risc redus de infecție, internare mai scurtă și costuri mai mici.

Se dau, în continuare, niște exemple preferate ale invenției, cu referire și la fig. H70 însoțitoare, care reprezintă:

- fig. 1, vedere în perspectivă a unui dispozitiv de fixare, conform unei realizări preferate a prezentei invenții;

- fig. 2, vedere în plan a dispozitivului de fixare prezentat în fig. 1;

- fig. 3, vedere laterală a dispozitivului de fixare din în fig. 1;

- fig. 4, vedere frontală a capătului dispozitivului de fixare din în fig. 1;

- fig. 5, vedere a unui trohanter mare, col femural și cap femural cu marcaje care reprezintă locurile în care cele trei linii de tăiere disponibile intersectează colul femural și maniera în care dispozitivul de fixare se angrenează cu formațiunile de pe femur;

- fig. 6, vedere de perspectivă a unui distanțier conform unei întruchipări preferate a prezentei invenții;

- fig. 7, vedere în plan a distanțierului din fig. 6;

- fig. 8, vedere în perspectivă a unui depărtător conform unei alte întruchipări preferate a prezentei invenții;

- fig. 9 până la 16, inclusiv sunt reprezentări ale etapelor pe care le presupune o modalitate de realizare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale conform întruchipării preferate a prezentei invenții, în care în fig. 15 și 16 sunt niște reprezentări schematice;

- fig. 17, reprezentare a unui femur;

- fig. 18, vedere în plan a unui alt distanțier conform prezentei invenții;

- fig. 19, vedere laterală a distanțierului din fig. 18;

- fig. 20, vedere a feței frontale a unui distanțier alternativ conform prezentei invenții;

- fig. 21, vedere de sus a distanțierului din fig. 20;

- fig. 22, vedere a feței din stânga a distanțierului din fig. 20;

- fig. 23, vedere a feței frontale a încă unui alt distanțier alternativ conform invenției;

- fig. 24, vedere parțială mărită a unui distanțier în care se arată maniera în care acesta angrenează cu o proteză de cavitate cotiloidă;

- fig. 25, vedere laterală a capătului unei alte întruchipări preferate a unui dispozitiv de fixare conform prezentei invenții;

RO 122117 Β1

- fig. 26, vedere plană a dispozitivului din fig. 25; 1

- fig. 27, vedere în perspectivă a dispozitivului din fig. 25;

- fig. 28, vedere plană a unui burghiu; 3

- fig. 29, vedere plană a unui depărtător;

- fig. 30, vedere plană a unui extractor; 5

- fig. 31, vedere plană a unui dorn;

- fig. 32, vedere laterală a dornului din fig. 31; 7

- fig. 33, vedere plană a suportului protezei de cavitate stângă;

- fig. 34, vedere plană a suportului protezei de cavitate dreapta; 9

- fig. 35, vedere plană a unui ansamblu mâner;

- fig. 36, vedere plană a unui mâner de aliniere; 11

- fig. 37, vedere laterală a unui prim distanțier;

- fig. 38, vedere plană a distanțierului din fig. 37; 13

- fig. 39, vedere laterală, a unui al doilea distanțier;

- fig. 40, vedere plană a distanțierului din fig. 39; 15

- fig. 41, vedere laterală a unui al treilea distanțier;

- fig. 42, vedere plană a distanțierului din fig. 41; 17

- fig. 43, vedere laterală a unui cadru de aliniere;

- fig. 44, vedere plană a cadrului de aliniere din fig. 43; 19

- fig. 45, vedere în secțiune transversală printr-un ansamblu dorn;

- fig. 46, vedere plană a capătului unui instrument pentru strângere; 21

- fig. 47, vedere a capătului instrumentului de strângere din fig. 46;

- fig. 48, vedere plană a capătului activ al unui instrument pentru strângere din 23 fig. 46;

- fig. 49, vedere plană a capătului activ al instrumentului de strângere din fig. 47; 25

- fig. 50, vedere plană a elementelor distanțiere pentru operare la un șold stâng;

- fig. 51, vedere plană a elementelor distanțiere pentru șold drept; 27

- fig. 52, vedere plană a unui distanțier suplimentar cu lățime medie;

- fig. 53, vedere plană a capătului distanțierului din fig. 52; 29

- fig. 54, vedere plană a capătului distanțierului suplimentar cu lățime mare;

- fig. 55, vedere plană a capătului distanțierului suplimentar din fig. 53; 31

- fig. 56, vedere laterală a unui știft extractor;

- fig. 57, vedere plană a unui știft; 33

- fig. 58, vedere a capătului știftului din fig. 57;

- fig. 59 până la 62, vederi plane ale unor șuruburi; 35

- fig. 63, vedere laterală a unei alte realizări preferate a unui dispozitiv de fixare conform prezentei invenții; 37

- fig. 64, vedere a dispozitivului de fixare din fig. 63;

- fig. 65, vedere a capătului dispozitivului de fixare din fig. 63 și 64; 39

- fig. 66, vedere în perspectivă a unui pacient imediat înainte de începerea operației chirurgicale de înlocuire a articulației șoldului, ilustrând un suport pelvic și locul inciziei inițiale 41 față de proeminența marelui trohanter;

- fig. 67, vedere în perspectivă a unui dispozitiv de fixare conform unei întruchipări 43 preferate a invenției, aplicat pe un femur înainte de realizarea osteotomiei colului femural;

- fig. 68, vedere în perspectivă în care este reprezentat un capăt al extractorului din 45 fig. 30, aplicat pe un cap femural care a suferit osteotomia;

- fig. 69, vedere parțială în perspectivă a unui instrument de aliniere a protezei de 47 cavitate, aplicat la cavitatea cotiloidă a unui pacient;

- fig. 70, vedere în perspectivă care reprezintă o parte a unui instrument de aliniere 49 a distanțierelor, aplicat la cavitatea cotiloidă a unui pacient.

RO 122117 Β1

Aparatul pentru chirurgie, conform invenției, cu referire la fig. 1, are un dispozitiv de fixare chirurgical 1, adaptat pentru aplicare pe un os, de exemplu un femur 2, la care se poate aprecia totuși că, prin modificări de detaliu, conceptul inventiv poate fi aplicat pentru dispozitive de prindere adaptate și pentru alte tipuri de oase. Așa cum este prezentat cel mai bine în fig. 17, femurul 2 include un cap femural 3, un col femural 4 care este, deseori, deși nu exclusiv, sediul tăieturii, și marele trohanter 5. Dacă chirurgul alege să utilizeze o proteză de cavitate cotiloidă LINK T.O.P. și tijele C.F.P. pentru operația chirurgicală de înlocuire a articulației coxofemurale, capul femural 3 trebuie să sufere osteotomie, să fie tăiat, cu tăietura realizată de-a lungul unei linii transversale pe colul femural, într-o poziție la aproximativ 1,5 cm de baza marelui trohanter 5. Alte proteze, cum ar fi echipamentul MARGRON THR și SP 2, pot necesita ca tăierea să se realizeze în alte locuri pe femurul 2, de exemplu transversal prin marele trohanter 5.

Pentru aceste aplicații, geometria dispozitivului de fixare 1 este adaptată conform cerințelor intervenției.

Dispozitivul de fixare 1 include niște mijloace 6 de aplicare a dispozitivului, adaptate pentru prindere de formațiunile osoase 3,4 și 5, astfel încât să instaleze dispozitivul de fixare 1 într-o poziție predefinită față de osul 2. Dispozitivul de fixare 1 include în plus mijloace de ghidare a unor instrumente chirurgicale 7, dispuse față de niște mijloace 6 de localizare a dispozitivului, astfel încât atunci când dispozitivul de fixare 1 este prins de formațiunile osoase 3, 4 și 5, mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale să fie adaptate să ghideze un instrument chirurgical, de exemplu o lamă cu mișcare de du-te vino, către o locație predefinită de pe respectiva formațiune osoasă.

Dispozitivul de fixare 1 include și un corp 8. Un mod de preparare a mijloacelor de instalare 6 a dispozitivului este reprezentat de o primă și o a doua consolă, opuse, 9 și 10, dispuse pe corpul 8. Consolele 9 și 10 sunt adaptate pentru a se prinde de colul femural 4.

Fiecare din consolele 9 și 10 are o dimensiune alungită, orientată în așa fel, încât atunci când dispozitivul de fixare 1 este prins de colul femural 4, dimensiunea alungită a consolelor 9 și 10 să fie orientată de preferință în aceeași direcție cu colul femural 4. Acest aspect se observă cel mai bine în fig. 5, în care liniile 11 și 12 reprezintă locațiile în care consolele 9 și 10 se angrenează cu colul femural. Consolele 9 și 10 sunt angrenabile strâns cu zgomot, cu colul femural 4. Fiecare dintre consolele 9 și 10 sunt îndoite cu un centru al curburii extins de-a lungul dimensiunii alungite.

Un alt aspect al mijloacelor 6 de instalare a dispozitivului de fixare este reprezentat de o suprafață 13 adaptată să cuprindă o formațiune osoasă, de exemplu un cap femural 3. în exemplul de realizare preferat, suprafața 13 descrie o formă de “V” inversat, așa cum se observă cel mai bine în fig. 4. Suprafața cu formă în “V” inversat 13 este asigurată printr-un element 14 tot în formă de “V” inversat, dispus pe corpul 8 prin intermediul unui element 16 care se extinde spre lateral. Elementul 14 în formă de “V” inversat este dispus lateral față de consolele 9 și 10. Secțiunea capului femural 3 peste care este aplicat elementul 14 cu formă de “V” inversat este prezentată prin liniile 15 din fig. 5.

încă un alt aspect al mijloacelor de localizare 6 a dispozitivului de fixare este un perete lateral 17 al corpului 8 care are o formă astfel încât să i se permită prinderea de o formațiune osoasă. în mod particular, peretele lateral 17 este curbat cu o curbură cu o astfel de formă încât să urmeze curbura naturală a marelui trohanter 5. Linia de-a lungul căreia peretele lateral 17 se învecinează cu curbura naturală a marelui trohanter 5 este cel mai bine reprezentată de către linia 18 din fig. 5.

RO 122117 Β1

Exemplul de realizare preferat al dispozitivului de fixare 1 este arătat în fig. 1 până 1 la 5 și se prinde de formațiunile osoase de pe femurul 2, prin intermediul:

- consolelor 9 și 10, care se agață de colul femural; 3

- elementul cu formă de “V”, care se arcuiește în jurul a cel puțin o parte din capul femural și 5

-peretele lateral curbat 17, care urmează curbura naturală a marelui trohanter.

Aceste mijloace de instalare se combină pentru a asigura ca dispozitivul de fixare 1 7 să fie bine plasat pe femurul 2 și menținut pe poziție, pentru a ajuta la alinierea osteotomiei colului femural 4. în mod alternativ, dispozitivul de fixare 1 poate fi orientat în celălalt mod 9 prin inversare, cu elementul 14 sub formă de “V” peste colul femural 4 și consolele 9 și 10 peste capul femural. Dispozitivul poate fi mai bine asigurat prin trecerea unuia sau mai multor 11 elemente de strângere, cum ar fi știfturi, prin corpul 8, sau consolele 9 și 10 prin capul femural 3. Evident, lezarea capului femural 3 de către elementele de strângere nu intere- 13 sează, deoarece capul femural 3 urmează să sufere osteotomie. Prevederea cu știfturi a dispozitivului de fixare 1 la nivelul capului femural 3 poate fi apoi folosită pentru a ajuta la 15 îndepărtarea capului femural după ce a fost tăiat, așa cum se va arăta mai detaliat mai jos.

Mijloacele de ghidare 7 a instrumentelor chirurgicale sunt dispuse între elementul 14 17 sub formă de “V” și consolele 9 și 10. Aceasta ajută la evitarea rotației sau deplasării dispozitivului de fixare 1 datorită forțelor care pot fi transferate de la instrumentul chirurgical la dis- 19 pozitivul de fixare 1. Mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale 7 sunt reprezentate de una sau mai multe caneluri 20 dispuse în grosimea corpului 8. în varianta de realizare 21 preferată, sunt necesare trei caneluri 20. Fiecare canelură este dispusă într-o poziție diferită spre lateral pe corpul 8, astfel încât să permită canelurilor 20 să ghideze un instrument chi- 23 rurgical spre mai mult într-o locație predefinită pe formațiunea osoasă. Locațiile predefinite sunt alese astfel încât să corespundă cu proteze de diferite mărimi. De exemplu, un tip de 25 proteze necesită să se efectueze osteotomia colului femural 4 la o poziție situată la 1,5 cm de baza trohanterului mare 5 și, prin urmare, una din canelurile 20 este dispusă astfel încât 27 să ghideze instrumentul chirurgical către această poziție. Fiecare dintre canelurile 20 se extind transversal pe toată întinderea corpului 8 și sunt adaptate să găzduiască și să ghideze 29 un instrument chirurgical, de exemplu o lamă cu mișcare rectilinie de du-te vino, cum ar fi un ferăstrău oscilant. Poziționarea canelurilor 20, atunci când dispozitivul de fixare 1 este prins 31 de femurul 2, este reprezentată de către liniile 21 din fig. 5.

în alte exemple de realizare preferate, nereprezentate, pot fi făcute adaptări pentru 33 a ghida diferite instrumente, de exemplu un tip de mijloace de ghidare a instrumentelor, un element cilindric cu găuri adaptat pentru a ghida un instrument tăietor rotativ pentru găurire. 35

Deși nu este ilustrat în fig. 1 până la 4, exemplul de realizare preferat mai include și un mâner dispus pe corpul 8. Mânerul are o lungime suficientă pentru a se putea extinde în 37 afara corpului unui pacient atunci când dispozitivul de fixare 1 este prins de formațiunea osoasă. Acesta permite chirurgului să manevreze dispozitivul de fixare 1 prin țesuturile 39 pacientului, pentru a-l prinde de femurul 2.

Metoda chirurgicală preferată, conform invenției de față, este potrivită în mod 41 particular pentru chirurgia de înlocuire a articulației coxofemurale în cazurile de osteoartrită, artrită reumatoidă și osteonecroză. Totuși, nu este, în general, recomandabilă, în 43 următoarele circumstanțe:

- pentru utilizare la pacienții care au deformare anatomică marcată a capului sau 45 colului femural; sau

-dacă pacientul este obez, ceea ce face dificilă palparea reperelor anatomice. 47

RO 122117 Β1 în timpul modalității preferate de realizare a operației chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale la un pacient, este preferată o abordare chirurgicală postero- laterală, deși pot fi acceptate și alte abordări chirurgicale. în mod evident, pot fi necesare alte abordări chirurgicale dacă abordarea chirurgicală postero-laterală este contraindicată, de exemplu datorită unor leziuni anterioare severe ale nervului sciatic.

Modalitatea preferată de lucru începe cu etapa de vizualizare a marelui trohanter 5 și a colului femural 4 de la pacient. Aceasta presupune realizarea unei incizii inițiale în coapsa pacientului, cu lungime între 3 și 7 cm, preferabil 5 cm. Un capăt al inciziei începe la aproximativ 1 până la 3 cm în spatele trohanterului mare 5 și se curbează posterior de acesta. Fața posterioară a colului femural 4 este vizualizată prin detașarea tendonului tricipital al pacientului, care poate fi prins cu o pensă pentru reatașare ulterioară. Este realizată, de asemenea, o capsulectomie, pentru a expune total colul femural 4. Este important de menționat că în această etapă capul femural 3 nu este dislocat. Piciorul pacientului este menținut într-o poziție la aproximativ 45° de verticală, preferabil cu un suport pentru picior. Poate fi, de asemenea, de ajutor pentru chirurg să utilizeze o sursă de lumină pe cap.

Etapa următoare presupune aplicarea pe femurul 2 a unui dispozitiv de fixare 1 având mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale 7, astfel încât mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale 7 să fie situate proximal față de colul femural 4, așa cum este arătat în fig. 9. Dispozitivul de fixare este preferabil așa cum a fost descris mai sus. O bună prindere a dispozitivului de fixare 1 de femurul 2 se face astfel încât mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale 7 să fie dispuse aproximativ la o distanță predefinită de baza trohanterului mare 5. Mai particular, distanța predefinită este între 10 și 20 mm și în exemplul de realizare preferat, cel puțin una dintre canelurile 20 este dispusă la 15 mm de baza trohanterului mare 5.

Opțional, chirurgul poate forma o crestătură 22 în colul femural 4, pe fața capului femural 3 cu locația 26 a tăieturii de osteotomie. Crestătura 22 este formată, preferabil, înainte de tăierea prin osteotomie. Crestătura poate fi formată prin aplicarea scurtă a unei lame a unui ferăstrău oscilant cu mișcare de du-te vino pe colul femural 4 sau capul 3.

în continuare, se implică utilizarea mijloacelor de ghidare a instrumentelor chirurgicale, pentru a ghida un instrument tăietor astfel încât să realizeze osteotomia colului femural, în mod tipic, lama unui ferăstrău oscilant este introdusă într-una din canelurile 20, astfel încât să se poziționeze pe colul femural 4 la locația de osteotomie, deși pot fi folosite alte mijloace de tăiere. Ferăstrăul oscilant este apoi pornit, producând mișcarea de du-te vino a lamei tăietoare, iar lama oscilantă este mișcată progresiv în sens transversal pe colul femural 4, conform ghidării de către canelura 20, până când capul femural 3 și o parte din colul femural 4 sunt separate prin osteotomie.

Etapa următoare necesită îndepărtarea capului femural retezat din articulația coxofemurală a pacientului. Pot fi folosite mai multe tehnici, pentru a realiza această operațiune. De exemplu, un depărtător 23, arătat în fig. 8, poate fi utilizat ca levier pentru a scoate capul femural 4 retezat din articulația coxofemurală. Crestătura 22 poate asigura un loc convenabil la care să se ia punct de sprijin cu depărtătorul 23 pentru a scoate capul femural 3, așa cum este arătat în fig. 10. O porțiune 24 a depărtătorului 23 este prevăzută cu mijloace de tăiere, cum ar fi o muchie ascuțită, pentru a ajuta la retezarea unui tendon 25 care reține capul femural 3 în interiorul unei articulați coxofemurale 26. Muchia ascuțită 24 este dispusă între niște proeminențe 27 și 28, care ajută chirurgul să manipuleze chiureta 23, astfel încât muchia ascuțită 24 să fie direcțională spre tendonul 25. Cu alte cuvinte, chirurgul plasează depărtătorul 23, astfel încât proeminențele 27 și 28 să fie de o parte și de alta a tendonului 25, apoi chiureta este mișcată de-a lungul axului său longitudinal spre tendonul 25, pentru a permite ca muchia ascuțită 24 să secționeze tendonul 25.

RO 122117 Β1

Poate fi folosită o modalitate alternativă pentru îndepărtarea capului femural 4 dacă 1 dispozitivul de fixare a fost prins de capul femural 3 prin știfturi, așa cum s-a menționat mai sus. în acest caz, poate fi aplicată o forță la dispozitivul de fixare 1, care este transferată prin 3 intermediul știfturilor la capul femural 3. în multe cazuri, această forță poate fi suficientă pentru a îndepărta capul femural 3 din articulația coxofemurală. în alte cazuri, această forță 5 poate ajuta alte mijloace de îndepărtare, cum ar fi depărtătorul 23 menționat mai sus. Se va aprecia de către specialiștii în domeniu faptul că osteotomia colului femural 4, înainte de 7 îndepărtarea capului femural 3 secționat, evităîn mod avantajos cerințele din stadiul tehnicii, de a disloca mai întâi articulația coxofemurală, evitând astfel sau reducând la minimum 9 lezarea care se poate produce, simplificând procedura chirurgicală. După îndepărtarea capului femural secționat 3, operația chirurgicală de înlocuire a articulației coxofemurale 11 poate fi finalizată în conformitate cu tehnicile cunoscute din stadiul tehnicii. Sunt totuși evidențiate în continuare un număr de îmbunătățiri suplimentare la procedura chirurgicală 13 cunoscută.

O modalitate din stadiul tehnicii, pentru implantarea unei tije protetice în corpul 15 femural, implică introducerea unui compresor de os în canalul femural. O alternativă oferită de exemplul de realizare preferat al prezentei invenții include etapele de: 17

- plasare a unui fir de ghidare 29 în canalul femural 30 al unui corp femural 31 de la pacient; (se referă la fig. 11); 19

- utilizare a firului de ghidare 29 pentru a ghida un alezor flexibil 32 astfel încât să sape o gaură în canalul femural 30; și 21

- inserare a unei tije protetice 33 în gaură, astfel încât un prim capăt 34 al tijei 33 să se extindă în exteriorul capătului corpului femural 31. în mod alternativ, este posibil să se 23 utilizeze o tijă de probă detașabilă în locul tijei definitive 33. Apoi, după ce a fost verificată înlocuirea articulației coxofemurale și s-a obținut un rezultat satisfăcător, componentele reale 25 sunt implantate în locul componentelor de probă detașabile.

Posibilitatea din stadiul tehnicii pentru alezarea unei cavități în cavitatea cotiloidă 27 implică alinierea vizuală a instrumentului de alezare. Prin comparație, etapa de alezare a cavității cotiloide, pentru a primi o proteză de cavitate cotiloidă în conformitate cu prezenta 29 invenție, include etapele de:

- plasare a primului capăt 34 în cavitatea cotiloidă de la un pacient; 31

- inserare a distanțierelor 35 (denumite, de asemenea, „acadele) între capătul corpului femural 31 și cavitatea cotiloidă; 33

- utilizarea unui distanțier 35 pentru a determina puncte de referință pe cavitatea cotiloidă de la pacient (cu referire la fig. 12); și 35

- utilizarea respectivelor puncte de referință 36 pentru a asigura ghidare pentru alezarea cavității cotiloide. 37 în mod particular, exemplele de distanțiere 35 utilizate în etapa de inserare a lor sunt așa cum se ilustrează în fig. 6 și 7. Scopul lor este de a plasa femurul aproximativ în poziția 39 care se presupune că va fi cea finală după terminarea operației. Marcajele 40 și distanțierele 35 oferă ghidare pentru determinarea punctelor de referință în etapa de inserare a distanțieri- 41 lor. Preferabil, punctele de referință 36 sunt cauterizate pe cavitatea cotiloidă, folosind un element de cauterizare similar ca funcționare cu vârful încălzit al unui ciocan de lipit. Distan- 43 țierele 35 includ un mâner 37 și o canelură 38 pentru plasarea pe primul capăt 34 al tijei protetice 33. 45

Centrul punctelor de referință 36 stabilite în etapa de utilizare a distanțieri lor asigură un punct de pornire pentru alezarea cavității cotiloide din etapa de utilizare a punctelor de 47 referință pentru ghidare. Aceasta oferă o alternativă mai sigură și mai corectă față de tehnica de alezare din stadiul tehnicii, prin care este realizată vizual alinierea. 49

RO 122117 Β1

Alte exemple de distanțiere 100, care pot fi folosite în etapele de inserare și utilizare, sunt ilustrate în fig. 20 până la 24. Aceste distanțiere 100 includ o margine circumferențială exterioară 123, care are o rază a curburii care se aseamănă foarte mult cu raza de curbură a unei proteze de cavitate cotiloidă 104. în exemplul de realizare preferat, raza curburii marginii circumferențiale exterioare 123 se potrivește cu raza curburii celei mai mici dintr-un domeniu de proteze de cavitate cotiloidă 104. în etapa de utilizare a distanțierilor, chirurgul utilizează marginea 123 ca ghidare atunci când se cauterizează punctele de referință 36 pe cavitatea cotiloidă înainte de alezarea din etapa finală.

Modalitatea chirurgicală de înlocuire a articulației coxofemurale din stadiul tehnicii presupune ca medicul chirurg să facă o estimare profesionistă a mărimii necesare a componentelor protetice, cum ar fi mărimea protezelor de col/cap femural și de cavitate cotiloidă. Apoi articulația coxofemurală este asamblată temporar, folosind componente de probă care au mărimea estimată. Dacă articulația coxofemurală rezultată nu este satisfăcătoare, de exemplu datorită unei tensiuni tisulare incorecte, articulația este dezasamblată și sunt utilizate componente de probă cu mărime diferită. Modul preferat din prezenta invenție oferă o alternativă pentru această procedură din stadiul tehnicii, prin utilizarea din nou a distanțierelor 35. Așa cum este arătat cel mai bine în fig. 18, unul sau mai multe dintre distanțierele 35 sau 45 au o suprafață sferică 48 dispusă central, care mimează forma capului femural, astfel încât să funcționeze ca un cap femural de probă. în unele exemple de realizare, suprafața sferică 48 este o semisferă care corespunde cu o parte din capul protetic. Distanțierul 35 sau 45, care are suprafața sferică 48, este dispus pe primul capăt 34 al tijei 33, cât mai aproape de protezele de cavitate cotiloidă, astfel încât suprafața sferică 48 privește spre proteza de cavitate cotiloidă. Grosimea 39 a fiecărui distanțier 35 este aleasă după mărimile disponibile ale componentelor protetice. De exemplu, o componentă protetică din stadiul tehnicii este disponibilă în trei mărimi, 40,43,5 și 47 mm. în acest caz, grosimea 39 a cel puțin două distanțiere 35 este de 3,5 mm, astfel încât să corespundă cu creșterile de mărime dintre componentele protetice disponibile. Aceste două distanțiere au fețe paralele plate 46 și 47. Efectele utilizării componentelor protetice de mărimi diferite poate fi mimat prin utilizarea de diferite numere sau grosimi de distanțiere 41. De exemplu, marginile a trei distanțiere 35 sunt ilustrate, aplicate la primul capăt 34 al tijei protetice 33 în fig. 14. Aceasta mimează distanțarea realizată prin utilizarea componentei protetice de 47 mm. Dacă sunt utilizate două dintre distanțierele 35, aceasta mimează spațierea asociată cu o componentă protetică de 43,5 mm, și așa mai departe. Așa cum este redat cel mai bine în fig. 14, un alt distanțier 45 este sub formă de pană. Forma de pană determină anteversiunea, înclinarea spre anterior sau „orientarea protezei de cavitate cotiloidă și a tijei femurale protetice. Este necesară o formă de pană inversată dacă se adoptă o abordare chirurgicală anterioară sau antero-laterală. Forma de pană se îngustează spre vârf, de la o lățime maximă de 14 până la o lățime minimă de aproximativ 3,5 mm.

Alte exemple de realizare de distanțiere 100 adaptate pentru a regla anteversiunea protezei de cavitate cotiloidă 103 sunt redate în fig. 20 până la 24. Distanțierul 100 include un mâner 101 care prezintă un prim capăt 102. Mijlocul de aliniere 103 este dispus la sau lângă primul capăt 102. Mijlocul de aliniere 103 este adaptat pentru a se prinde de o proteză de cavitate cotiloidă 104, astfel încât, în timpul utilizării, proteza de cavitate 103 este poziționată într-o poziție predefinită față de cavitatea cotiloidă a pacientului.

Mijlocul de aliniere 103 prezintă un platou 105 adaptat pentru a urma un platou corespunzător 106 al protezei de cavitate cotiloidă 104. Mijlocul de aliniere 103 include mijloace de angrenare care sunt reprezentate de una sau mai multe console 119 adaptate să se angreneze cu o suprafață concavă internă 120 a protezei de cavitate cotiloidă 104.

RO 122117 Β1

Platoul 105 este reprezentat printr-o suprafață semicirculară 107 și este dispus sub un unghi 1 ascuțit 111 față de un plan 112 definit de către mânerul 101. Prin urmare, mijlocul de aliniere 103 este reprezentat de un element în formă de pană 110, dispus pe primul capăt 102. De 3 preferință, unghiul 111 este în intervalul de la 5 până la 25°, iar cel mai convenabil, unghiul 111 este în intervalul de la 10 până la 20°, și în exemplul de realizare preferat, unghiul 111 5 este de aproximativ 15°.

Acest unghi 111 este ales astfel încât să corespundă cu un unghi natural al înclinației 7 articulației coxofemurale.

într-un exemplu de realizare preferat, geometria mijloacelor de aliniere față de mâner 9 este aleasă astfel încât să fie potrivită pentru o abordare chirurgicală postero-laterală pentru chirurgia șoldului. Desigur, alte abordări chirurgicale pot necesita geometrii ușor variate, de 11 exemplu geometria mânerului diferită, arătată în fig. 23 comparativ cu fig. 20, este potrivită cu alte abordări chirurgicale. Scopul general este de a asigura, ca atunci când distanțierul 13 100 este aplicat pe un capăt expus 34 al unei tije protetice femurale 33, mijloacele de aliniere 103 să poziționeze proteza de cavitate cotiloidă 104 cu o anteversiune aproape identică cu 15 anteversiunea cavității protetice 104 dorită după terminarea operației chirurgicale.

Mijloacele de aliniere 103 includ o canelură 108 care este adaptată să găzduiască 17 un capăt proeminent 34 al unei tije femurale protetice 33. După ce capătul 34 al tijei 33 este așezat în canelură 108, distanțierul 100 angrenează tija 33 într-o manieră similară cu modul 19 în care distanțierul 45 angrenează capătul 34 al tijei în fig. 14.

Unghiul de înclinare a protezei cavității cotiloide față de tija protetică 33 trebuie să fie 21 copia cât mai fidelă a geometriei naturale a articulației coxofemurale. După cum se rotește distanțierul 100 în jurul unui ax de rotație 118, se modifică direcția unghiului de înclinare de 23 15°. Pentru a oferi chirurgului o ghidare care să-i indice dacă mijlocul de aliniere 103 este poziționat în respectiva poziție predefinită față de cavitatea cotiloidă a pacientului, este 25 dispus un mijloc de orientare a ghidării 109 pe distanțierul 100 la sau lângă al doilea capăt 113. Mijlocul de orientare a ghidării 109 include un fir cu plumb 114 dispus cu posibilitate de 27 rotație pe un distanțier 100, astfel încât să atârne aproape vertical sub acțiunea gravitației.

Firul cu plumb 114 este fixat cu posibilitate de rotație la un element circular 115 al distan- 29 țierului 100 printr-un pivot 116. Un punct de referință 117 este dispus pe respectivul distanțier 100, astfel încât firul cu plumb 114 atârnă în aliniere cu punctul 117, atunci când mijlocul de 31 aliniere 103 este situat în respectiva poziție, față de cavitatea cotiloidă a unui pacient. Cu alte cuvinte, atunci când distanțierul 100 și-a luat poziția de rotație necesară față de axa de 33 rotație 118, firul cu plumb 114 atârnă pe linie cu punctul de referință 117, așa cum este arătat în fig. 20 șl 23. Prin urmare, dacă pacientul este întins pe o parte, canelura 108 este prinsă 35 de capătul 34 al corpului protezei și distanțierul 100 este rotit în jurul axului 114, până când firul cu plumb 114 este aliniat cu punctul de referință 117, atunci proteza de cavitate cotiloidă 37 103 va avea anteversiunea necesară față de tija 33. Aceasta înseamnă că, atunci când este utilizat corect, distanțierul asigură ca terminația mai groasă 121 a elementului cu formă de 39 pană 110 să fie dispusă spre fața pacientului și capătul mai subțire 122 să fie dispus spre spatele pacientului. Prin urmare, înclinarea de 15° este orientată spre partea frontală, 41 exterioară, a pacientului, copiind geometria naturală a articulației coxofemurale.

în mod particular, modalitatea preferată de determinare a mărimii necesare a 43 componentei protetice include etapele de:

- plasare a unui cap de probă 41 pe primul capăt 34; 45

- plasare a unei proteze de cavitate cotiloidă 42 în cavitatea cotiloidă alezată, conform prezentării din fig. 13; 47

RO 122117 Β1

- plasarea respectivului cap de probă 41 în interiorul respectivei proteze de cavitate cotiloidă 42; și

- inserarea unuia sau mai multor distanțiere 35 între capătul corpului femural 31 și capul de probă 41 până când este obținută o potrivire dorită între capul de probă 41 și proteza de cavitate cotiloidă de probă (cu referire la fig. 13, 14, 15 și 16); și

- corelarea numărului de distanțiere sau mărimii distanțierelor 35 cu o mărime dorită a componentei protetice.

Chirurgul determină în etapa de inserare a distanțierelor dacă a fost obținută potrivirea necesară între capul de probă 41 și proteza de cavitate cotiloidă 42, prin examinarea unor factori cum ar fi tensiunea tisulară, alinierea componentelor, lungimea piciorului etc. După ce s-a determinat mărimea necesară a componentelor protetice în etapa de plecare, componentele protetice de probă 41 și 42 (fig. 15) sunt înlocuite cu componentele protetice finale 43 și 44 (fig. 16), deși proteza de cavitate cotiloidă nu este cuplată în acest moment, încă o utilizare a distanțierelor 35 determină orientarea finală și corectă a protezei de cavitate 44 la tija 33, apoi proteza de cavitate este presată ferm, pentru a fi fixată definitiv pe locul său. Este pusă căptușeala în proteza de cavitate cotiloidă 44, urmată de capul protetic 43 care este redus. După ce domeniul de mișcare a noii articulații a fost confirmat, straturile tisulare sunt închise și tendonul tricipital este reatașat.

Instrumentele ilustrate în fig. 25 până la 65 formează împreună un exemplu de realizare preferat al unui echipament pentru realizarea procedurii chirurgicale preferate. Această procedură chirurgicală preferată începe cu așezarea pacientului în poziția laterală, cu câmpul operator cât mai deasupra, așa cum este prezentat cel mai bine în fig. 66. De preferință, este utilizat un suport pelvic 230, pentru a menține pacientul în poziția necesară. De asemenea, de preferință, temperatura membrului pacientului este micșorată înainte de și în timpul operației.

Expunerea câmpului operator începe cu o incizie cu lungime de aproximativ 5 cm de-a lungul unei linii 231 care este făcută la aproximativ 2 cm înapoia proeminenței (arătată ca linia 232 în fig. 66) marelui trohanter 5. Fascia tensoare este apoi incizată și chirurgul realizează o disecție profundă până când colul 4 al femurului 2 este expus. Sunt utilizate agrafe de fixare sub linia pielii și intermitent. Aspectul posterior al colului femural 4 este expus prin detașarea tendonului tricipital și micii rotatori externi sunt prinși cu o pensă metalică pentru reatașare ulterioară. Printr-o capsulectomie, se expune fosa trohanteriană (ceea ce înseamnă baza marelui trohanter 5) și expune și mai mult colul femural 4 și apoi sunt îndepărtate osteofitele accesibile ale cavității cotiloide. Spre deosebire de modalitățile chirurgicale de înlocuire a articulației coxofemurale din stadiul tehnicii, capul 3 nu este îndepărtat în acest moment. Chirurgul poate opta să folosească o sursă de lumină la cap, pentru a ajuta la vizibilitate. Preferabil, orice fluid de irigare utilizat în timpul operației chirurgicale este răcit pentru a reduce la minimum sângerarea.

Piciorul este plasat într-un suport pentru el și menținut la aproximativ 45° față de verticală. Chirurgul apucă dispozitivul de fixare 140 de mânerul său 141 și manipulează capul 210 al dispozitivului de fixare prin plaga pacientului și pe colul femural 4, așa cum este ilustrat cel mai bine în fig. 67. Capul 210 al dispozitivului de fixare 140 include mijlocul de instalare a dispozitivului de fixare, reprezentat de o tijă alungită care acționează ca distanțier 142. Distanțierul 142 are un capăt 211 care urmează linia fosei trohanteriene, astfel încât să poziționeze canelura 143 a dispozitivului de fixare 140 în poziția necesară, care, în exemplul de realizare preferat, este între 5 și 25 mm și cel mai preferabil 15 mm față de fosa trohanteriană.

RO 122117 Β1

Prima variantă a dispozitivului de fixare 140, așa cum este prezentată în fig. 67, este 1 adaptată pentru utilizare la articulația șoldului stâng al pacientului. Singura diferență importantă între cele două variante este că distanțierul 142 este dispus pe fețe opuse ale 3 capului 210.

Sunt asigurate mijloace suplimentare de instalare a dispozitivului de fixare, printr-o 5 suprafață 212 adaptată pentru a găzdui o formațiune osoasă. Această suprafață 212 este prevăzută cu reliefurile 146 pe baza capului 210, care sunt adaptate pentru a se cupla cu 7 reliefurile de pe femur.

După ce dispozitivul de fixare a fost poziționat corect, sunt introduse mijloace de 9 fixare, cum ar fi știfturi 143, așa cum se arată în fig. 57 și 58, prin orificiile 144 din capul 210 al dispozitivului de fixare 140 și în capul femural 3. 11

Canelura 143 este orientată sub un unghi ascuțit către dimensiunea alungită a tijei 142, cu un unghi care depinde de unghiul necesar al tăieturii, pentru a se potrivi la corn- 13 ponentele protetice particulare care trebuie utilizate în operație. Canelura 143 funcționează ca un mijloc de ghidare a instrumentelor chirurgicale, care sunt așezate prin intermediul 15 dispozitivului de fixare 140 într-o poziție corectă pentru realizarea osteotomiei colului 4. în mod optim, osteotomia este realizată în timp ce capul femural 4 este încă situat în interiorul 17 cavității cotiloide. Chirurgul poate realiza o osteotomie secundară în pană, dacă este strict necesar. 19

După osteotomia colului 4, capul femural 3 este înclinat spre în față și este îndepărtat, folosind una sau mai multe dintr-un număr de opțiuni posibile. Burghiul 147, așa cum 21 este arătat în fig. 28, poate fi utilizat pentru a fora o gaură 233 în capul femural 3. Elementul filetat 148 cu auto-înșurubare al extractorului 149 este apoi înșurubat în gaura 233 prin 23 învârtirea mânerului 150. După pătrunderea în capul femural 3, chirurgul exercită o forță direcționată spre în afară asupra mânerului 150, care este transmisă asupra capului femural 25 3, astfel încât să îndepărteze capul femural 3. O altă opțiune, care poate sau nu să fie utilizată cu extractorul 149, este oferită de către depărtătorul 151. Capătul distal 152 se îngus- 27 tează până la formarea unei muchii care poate fi introdusă sub capul femural 3 pentru a ajuta la manevrarea tip pârghie a capului 3 afară din cavitatea cotiloidă. Capătul îngustat 152 29 poate să fie folosit și pentru a secționa tendonul care ține capul femural 3 în interiorul cavității cotiloide. Alte opțiuni pentru îndepărtare includ secționarea sau fracționarea capului 3. 31

Pentru următoarea etapă chirurgicală, piciorul pacientului este menținut perpendicular față de masa de operație. Femurul proximal este pregătit în conformitate cu tehnicile 33 standard din stadiul tehnicii, folosind un trocar sulă și un ghidaj. Sunt plasate instrumente Hohmann cu vârf (adică retractoare) pe ambele fețe ale colului femural 4. în mod alternativ, 35 un instrument Hohmann lat bont poate fi aplicat sub colul 4 astfel încât să ridice colul 4.

Un compresor de os se poate monta pe dornul 153, la suprafața de purtare 154 și 37 este menținut pe loc de către un știft 156. Compresorul pentru os este condus în axul longitudinal al femurului prin lovirea capătului proximal 157 cu un ciocan, un ciocan de lemn sau 39 alt instrument adecvat. Acest proces conduce la formarea unei găuri în canalul femural, pentru instalarea ulterioară a unei tije 34, astfel cum se prezintă mai jos. Suprafața de purtare 41 154 a dornului 153 este dispusă lateral față de elementul longitudinal alungit 155, pentru a permite chirurgului să manevreze mai ușor compresorul de os în direcția corectă, în timp ce 43 introduce și manipulează dornul 153 prin plaga pacientului. Aceasta ajută la reducerea la minimum a riscului ca respectivul compresor de os să fie introdus în femur sub un unghi care 45 să poată provoca ruperea unei margini exterioare a femurului. Un alezor pentru calcar este apoi utilizat, pentru a forma un platou circular pe capătul colului 4. Femurul este pregătit 47 pentru inserarea unei tije protetice, care se realizează după inserarea protezei de cavitate cotiloidă, așa cum este descris mai jos. 49

RO 122117 Β1

Chirurgul poziționează apoi membrul pacientului într-o dispunere neutră pe masa de operație, pentru a face pregătirile pentru alezarea cavității cotiloide. Un instrument Hohmann cu vârf este plasat apoi pe marginea anterioară a cavității cotiloide. Cavitatea cotiloidă este apoi alezată într-o manieră pas cu pas, folosind diametre crescătoare.

Pentru a insera proteza de cavitate cotiloidă în cavitatea cotiloidă alezată, este asamblat un instrument de aliniere a protezei de cavitate 167, din următoarele trei componente: mânerul de aliniere 159 arătat în fig. 36, mânerul 213 arătat în fig. 35 și fie suportul de proteză de cavitate de stânga 158, fie suportul de proteză de cavitate de dreapta 158, așa cum este arătat în fig. 33 și, respectiv, 34. Mânerul de aliniere 159 include un corp 182 care prezintă un capăt distal 161 și un capăt proximal 223, cu un mâner 182 situat între capete. Un reper, sub forma unui fir cu plumb 172, este dispus la capătul proximal 223. Reperul 172 este adaptat pentru a indica dacă proteza de cavitate cotiloidă este într-o orientare predefinită față de cel puțin un prim plan dintr-un sistem de referință. Un conector care include un guler filetat pe interior 163, este dispus la capătul distal 161.

Suportul de proteză de cavitate 158 fie de stânga, fie de dreapta este atașat la mânerul de aliniere 159 prin mijlocul de atașare 160 dispus pe un capăt proximal 164 al suportului de proteză de cavitate 158. Mai particular, mijlocul de atașare 160 include o proeminență 169 care intră în sistem cheie în conectorul de pe capătul distal 161 al mânerului de aliniere 159, pentru a asigura o corectă aliniere relativă între cele două componente. După ce s-au cuplat în sistem cheie unul în altul, gulerul cu filet intern 163 angrenează filetul extern 224 de pe suportul protezei de cavitate 158, pentru a fixa cele două componente una de alta.

Mânerul 213 oferă chirurgului și alte pârghii pentru manipularea instrumentului de aliniere a protezei de cavitate 167. Pentru a conecta mânerul 213 cu suportul de proteză de cavitate 158, un filet extern 163 de pe mânerul 213 se cuplează în sistem șurub cu un filet intern 162 dispus în interiorul suportului de proteză de cavitate 158. Instrumentul de aliniere a protezei de cavitate rezultat 167 este așa cum se prezintă în fig. 69, deși are o parte a suportului de proteză de cavitate 158 eclipsat, datorită inserării în plaga pacientului 234.

Următoarea etapă a intervenției este de atașare a protezei de cavitate cotiloidă de mărime potrivită la instrumentul de aliniere a protezei de cavitate 167. în funcție de mărimea protezei de cavitate cotiloidă, poate fi necesar un distanțier 174, 215 sau 216. Distanțierele cu lățime variabilă, așa cum sunt ilustrate în fig. 37 până la 42, sunt angrenabile cu un prim capăt 168 al unei convexități 170, care este dispusă pe capătul distal 165 al suportului de proteză de cavitate 158. în mod particular, o proeminență 166 dispusă pe distanțierul 174 este angrenabilă strâns prin presare cu o deschidere corespunzătoare 214 prevăzută pe primul capăt 168 al convexității 170.

Chirurgul alege unul din distanțierele 174, 215 sau 216, care are o lățime adecvată pentru a se potrivi cu mărimea protezei de cavitate de inserat în articulația coxofemurală a pacientului. Pentru cea mai mică proteză de cavitate cotiloidă, nu este necesar nici un distanțier 174. Distanțierele 174,215 și 216 sunt elemente consumabile fabricate din material plastic, ce sunt proiectate să fie folosite numai la o singură operație. Setul de instrumente include patru șuruburi 217,218, 219 și 220, cu lungimi diferite, așa cum este prezentat în fig. 59 până la, respectiv, 62. Deci acest aranjament de șuruburi și distanțiere este util pentru patru mărimi de proteze de cavitate cotiloidă, corespunzând respectiv la:

- proteza de cavitate cotiloidă mărimea 1: șurubul 217 și niciun distanțier;

- proteza de cavitate cotiloidă mărimea 2: șurubul 218 și un distanțier 174;

- proteza de cavitate cotiloidă mărimea 3 : șurubul 219 și un distanțier 215; și

- proteza de cavitate cotiloidă mărimea 4 : șurubul 220 și un distanțier 216.

RO 122117 Β1

De preferință, șuruburile 217, 218, 219 și 220 prezintă un cap cu locaș hexagonal 1 221. Fiecare șurub are o lungime care este suficientă pentru a se întinde axial prin orificiul 214 al convexității 170, cu capul 222 al șurubului învecinat cu al doilea capăt 171 al con- 3 vexității 170 și capătul filetat 223, ieșind imediat după primul capăt 168 al convexității 170 și, de asemenea, imediat după oricare din distanțierele 174, 215 sau 216, care poate fi 5 angrenat cu primul capăt 168. Vârful proeminent al capătului filetat 223 este posibil de angrenat prin înșurubare cu proteza de cavitate cotiloidă 104. în acest mod, proteza de cavitate 7 cotiloidă este montată pe instrumentul de aliniere a protezei de cavitate 167. în mod particular, proteza de cavitate cotiloidă este angrenată cu suportul de proteză de cavitate 158, 9 astfel încât fața concavă a protezei de cavitate cotiloidă privește spre un al doilea capăt 171 al convexității 170. 11

Chirurgul manipulează apoi instrumentul de aliniere a protezei de cavitate 167 în plaga 234, așa cum este arătat în fig. 69, astfel încât proteza de cavitate este lângă cavitatea 13 cotiloidă alezată. Acum este necesar să se orienteze instrumentul de aliniere a protezei de cavitate 167 astfel încât să asigure că proteza de cavitate cotiloidă are o orientare corectă 15 din punct de vedere anatomic, pentru inserarea în cavitatea cotiloidă alezată. Aceasta se realizează în raport cu reperul 172 de pe mânerul de aliniere 159 în combinație cu un cadru 17 de aliniere 176.

Reperul 172 are un ac 173 care funcționează ca un fir cu plumb. Acul 173 este dispus 19 cu posibilitate de rotire pe un mâner de aliniere 159, astfel încât să atârne aproape vertical, sub influența câmpului gravitațional local. Reperul 172 permite chirurgului să alinieze corect 21 proteza de cavitate cotiloidă în cel puțin un prim plan, prin poziționarea instrumentului de aliniere a protezei de cavitate 167, astfel încât acul rotitor 173 al firului cu plumb 172 este pe 23 linie cu un punct de referință reprezentat de acul fixat 175.

Cadrul de aliniere 176 arătat în fig. 43 și 44 poate fi utilizat pentru a alinia cu precizie 25 proteza de cavitate cotiloidă într-un plan diferit de cel influențat de firul cu plumb 172. Cadrul de aliniere 176 include un element al cadrului 177, care prezintă un prim capăt 178 și un al 27 doilea capăt 179. Elementul 177 al cadrului este în general sub formă de „L atunci când este privit din lateral și în formă de „A atunci când este reprezentat în plan. Un platou de sprijin 29

180 este dispus pe primul capăt 178 și este adaptat pentru a se sprijini pe o suprafață plană, în particular fața verticală a mesei de operație. De exemplu, chirurgul poate utiliza propriul 31 genunchi pentru a presa platoul de fixare 180 pe masa de operație. Al doilea capăt 179 al cadrului de aliniere 176 este poziționat lângă șoldul pacientului. 33

Mijloacele de angrenare sunt reprezentate de un element cu canelură 181 care este dispus pe al doilea capăt 179 și este aliniat astfel încât să se proiecteze spre șoldul pacien- 35 tului. Canelura deschisă la capete, din elementul cu canelură 181, descrie o suprafață semicirculară 226, care are o rază interioară a curburii care se potrivește cu o rază externă a 37 curburii corpului 182 al mânerului de aliniere 159. Astfel, canelura 225 are o mărime dispusă în așa fel încât să găzduiască și să direcționeze corpul 182 al mânerului de aliniere 159. 39

Geometria este astfel încât angrenarea mânerului de aliniere 159 cu mijloacele de angrenare

181 forțează mânerul de aliniere 159 să capete o orientare predefinită în raport de un al 41 doilea plan, diferit de primul plan asociat cu firul cu plumb 172. Aceasta se întâmplă deoarece elementul cu canelură 181 are o lățime 227 suficientă pentru a asigura ca atunci 43 când corpul 182 este angrenat cu elementul cu canelură 181, axul longitudinal al corpului

182 să se potrivească cu axul elementului cu canelură 181. în mod particular, atunci când 45 corpul 182 este dispus în elementul cu canelură 181, corpul 182 este aproape perpendicular pe fața mesei de operație. 47

RO 122117 Β1

De preferință, șoldul pacientului este menținut pe masa de operație într-o poziție predefinită față de masa de operație, de exemplu prin utilizarea un suport pelvic 230 și/sau alte mijloace de fixare a poziției pacientului pe masa de operație. Atunci când fiecare din condițiile următoare sunt îndeplinite:

- șoldul pacientului este în poziția predefinită pe masa de operație;

- primul capăt 178 al cadrului de aliniere 176 este sprijinit pe fața mesei de operație, lângă șoldul pacientului, astfel încât elementul cu canelură 181 să privească spre șoldul pacientului;

- corpul 182 al mânerului de aliniere 159 este angrenat cu elementul cu canelură 181; Și

- acul rotitor 173 al firului cu plumb este aliniat cu acul fixat 175 astfel încât să indice că proteza de cavitate cotiloidă are orientarea predefinită;

- chirurgul poate fi sigur că proteza de cavitate cotiloidă este poziționată corect, pentru inserarea în articulația coxofemurală a pacientului.

în acest moment, chirurgul poate utiliza ansamblul dorn 183, așa cum este ilustrat în fig. 45, pentru a împinge proteza de cavitate cotiloidăîn cavitatea cotiloidă alezată. în mod particular, capul activ 184 al ansamblului dorn 183 este plasat pe al doilea capăt 171 al convexității 170 și se lovește cu un ciocan sau un instrument similar pe suprafața de împingere 185, în timp ce chirurgul ține strâns ansamblul dorn 183 prin intermediul mânerului 186. Acest proces conduce la fixarea protezei de cavitate cotiloidă în cavitatea cotiloidă alezată.

Instrumentul pentru strângere 187 este de preferință o cheie pentru șuruburi cu cap cu locaș hexagonal, așa cum este ilustrat în fig. 46 și 47, care se potrivește cu locașul hexagonal 221 al șurubului 217, 218, 219 sau 220, utilizat pentru a fixa proteza de cavitate cotiloidă pe suportul de proteză de cavitate 158. Cheia pentru șuruburi cu cap cu locaș hexagonal 187 are un capăt activ rotunjit 188, care permite ca șurubul 217, 218, 219 sau 220 să fie acționat dintr-un interval de unghiuri în afară de alinierea directă. Aceasta permite în mod favorabil un grad de libertate chirurgului, pentru a depăși dificultățile pe care le prezintă acționarea șurubului printr-o plagă 234 la pacient. Cheia pentru șuruburi cu cap cu locaș hexagonal 187 are, de asemenea, un mâner 189 adaptat pentru ușurarea rotației capului activ 188. După ce șurubul 217, 218, 219 sau 220 a fost dislocat din proteza de cavitate cotiloidă, suportul de proteză de cavitate 158 este îndepărtat din corpul pacientului.

Dacă se dorește, proteza de cavitate cotiloidă poate fi, opțional, fixată suplimentar în cavitatea cotiloidă alezată, prin mijloace de fixare cum ar fi un șurub, care este trecut prin proteza de cavitate cotiloidă și în pelvisul pacientului. Apoi este introdusă în proteza de cavitate o căptușeală și un instrument bont Hohmann poate fi inserat sub căptușeală, pentru a evita mișcarea ulterioară.

Piciorul pacientului este acum menținut într-o poziție verticală, pentru a permite introducerea tijei 33, de exemplu o tijă C.F.P., în canalul femural. După introducere, un capăt 34 al tijei 33 se proiectează în afara capătului femurului.

Acum este necesar să se determine lungimea colului protetic necesară pentru obținerea unor valori corecte postoperatorii ale lungimii piciorului, tensiunii tisulare și tensiunii musculare. Este plasat un cap de probă scurt pe tijă și articulația șoldului este redusă. Așa cum este prezentat cel mai bine în fig. 70, acum este asamblat un instrument de aliniere a distanțierelor 189, prin atașarea unui element distanțier de stânga sau de dreapta, după cum este necesar, pe mânerul de aliniere 159, într-o manieră similară cu modul în care suportul de cavitate cotiloidă 158 a fost atașat mai înainte la ansamblul mâner 159. Aceasta înseamnă că proeminența 191 intră ca o cheie într-un orificiu dispus în capătul distal 161 al ansamblului mâner 159 și gulerul 163 angrenează prin înșurubare capătul proximal 192 ai elementului distanțier 190.

RO 122117 Β1

De asemenea, similar cu ansamblul de mai înainte al instrumentului de aliniere a pro- 1 tezei de cavitate 167, mânerul 162 este înșurubat în elementul distanțier la nivelul filetului intern 193 prezent lângă capătul proximal 192 al elementului distanțier 190. Altfel spus, pen- 3 tru a asambla instrumentul de aliniere a distanțierelor 189, se pornește pur și simplu cu instrumentul de aliniere a protezei de cavitate 167 și se înlocuiește suportul de proteză de 5 cavitate 158 cu elementul distanțier 190.

Elementul distanțier 190 include un distanțier 194 care are o canelură 195 adaptată 7 pentru a angrena un capăt 34 al tijei 33. Aceasta situează distanțierul 194 între capul de probă și capătul 34 al femurului, așa cum este arătat în fig. 70, deși capul de probă nu este 9 vizibil eclipsatîn interiorul cavității cotiloide. Atunci când este poziționat corespunzător, capul de probă este poziționat în interiorul suprafeței hemisferice 203. Și în această situație, 11 chirurgul poate utiliza firul cu plumb 172 și cadrul de aliniere 176, pentru a se asigura ca distanțierul 194 și capul de probă să fie orientate într-o manieră corectă din punct de vedere 13 anatomic, pe durata realizării următoarelor teste.

Cu distanțierul 194 pe poziție, chirurgul testează dacă lungimea piciorului și/sau 15 tensiunea tisulară și/sau tensiunea musculară sunt suficiente. Dacă nu, chirurgul scoate instrumentul de aliniere a distanțierelor 189 și prinde ca o capsă un distanțier suplimentar 17 cu lățime medie 196, așa cum este ilustrat în fig. 52 și 53, peste distanțierul 194. Distanțierul suplimentar cu grosime medie 196 se prinde ca o capsă pe distanțierul 194, prin intermediul 19 unor formațiuni de fixare prin presare 198, cu care sunt prevăzute cele două componente.

Dacă lungimea piciorului și/sau tensiunea tisulară și/sau tensiunea musculară sunt încă insu- 21 ficiente, procesul este reluat cu distanțierul suplimentar de lățime mare 197, care înlocuiește distanțierul suplimentar cu grosime medie 196. 23

Altfel spus, procesul de testare este repetat cu distanțierele 194, 196 sau 197 de grosimi diferite sau cu un număr diferit de distanțiere, până când este realizată lungimea 25 piciorului și/sau tensiunea tisulară și/sau tensiunea musculară corecte din punct de vedere anatomic. După aceasta, chirurgul își notează grosimea distanțierelor sau numărul de 27 distanțiere care au dat rezultatele cele mai bune în conformitate cu o schemă de corelare predefinită. De exemplu, dacă este realizată lungimea piciorului și/sau tensiunea tisulară 29 și/sau tensiunea musculară corecte, fără a avea nevoie de distanțier suplimentar 196 sau 197, este utilizat colul protetic cel mai scurt. 31

Dacă este realizată lungimea piciorului etc. corecte, prin utilizarea distanțierului suplimentar cu grosime medie 196, este utilizat un col protetic mediu. Dacă este realizată 33 lungimea piciorului etc. corecte, prin utilizarea distanțierului suplimentar cu grosime mare 197, este utilizat colul protetic cel mai lung. Desigur, pot fi elaborate și alte scheme de core- 35 lare pentru alte exemple de realizare a invenției.

Procesul pentru stabilirea mărimii necesare a protezelor, pentru a realiza lungimea 37 piciorului etc. corecte, este preferabil față de metodologia din stadiul tehnicii care implică dislocarea repetată a articulației șoldului, până când este identificată mărimea corectă a 39 componentelor protetice.

Articulația șoldului este dislocată și componentele protetice test sunt înlocuite acum 41 cu componentele protetice definitive și articulația șoldului este redusă. Chirurgul are confirmat acum faptul că piciorul pacientului are domeniul corect de mișcare și verifică de 43 două ori dacă s-au realizat lungimea piciorului, tensiunea tisulară și tensiunea musculară acceptabile. Chirurgul finalizează operația în maniera obișnuită prin reatașarea tendonului 45 tricipital și micii rotatori externi și închide diferitele straturi.

Aplicarea unui pansament înghețat este recomandată pentru a ajuta la reabilitarea 47 postoperatorie.

RO 122117 Β1

Știftul extractor 199 poate fi utilizat dacă se dorește să se recupereze știfturile 143 care au fost mai înainte introduse în capul femural 3 și care rămân încastrate în capul femural 3 după ce a fost îndepărtat de la pacient. De asemenea, poate fi necesar să se realizeze teste asupra capului femural 3, caz în care îndepărtarea știfturilor 143 poate fi obligatorie. Cu cleștii 200 și 201 separați în sens radial, un știft 143 poate fi inserat în deschiderea 202, pe lângă elementul de angrenare 203. Cleștii sunt apoi strânși în sens radial laolaltă, astfel încât elementul de angrenare 203 exercită o forță transversală asupra șanțurilor 228 dispuse lângă capătul 229 al știftului 143, făcând astfel ca știftul extractor 199 să prindă strâns știftul 143. Este apoi exercitată o forță longitudinală asupra știftului extractor 199, care este transferată la știftul 143, pentru a ajuta la extracția știftului 143 din capul femural secționat 3. Forța longitudinală poate fi produsă prin lovirea cu un ciocan a proeminenței 204.

Deși invenția a fost descrisă prin referire la exemple specifice, se va aprecia de către specialiștii în domeniu că invenția poate fi întruchipată sub multe alte forme.

Claims

Revendicări

1. Dispozitiv de fixare chirurgical, pentru aplicare pe un os, caracterizat prin aceea că respectivul dispozitiv de fixare include niște mijloace de instalare a dispozitivului de fixare, adaptate să se prindă de formațiuni osoase astfel încât să instaleze dispozitivul de fixare într-o poziție predefinităfață de os; și niște mijloace de ghidare a instrumentelor chirurgicale, dispuse față de respectivele mijloace de localizare a dispozitivului de fixare astfel încât, atunci când respectivul dispozitiv de fixare este prins de respectiva formațiune osoasă, mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale să fie adaptate pentru a ghida un instrument chirurgical către o locație predefinită, de pe respectiva formațiune osoasă.
2. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că respectivele mijloace de instalare a dispozitivului de fixare includ un distanțier adaptat să se sprijine de o formațiune osoasă, astfel încât să poziționeze mijloacele de ghidare a instrumentelor chirurgicale la o distanță predefinită față de respectiva formațiune osoasă.
3. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 2, caracterizat prin aceea că respectivul distanțier este o bară alungită.
4. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că respectivele mijloace de instalare a dispozitivului de fixare includ o suprafață adaptată pentru a găzdui o formațiune osoasă.
5. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 4, caracterizat prin aceea că respectiva suprafață include reliefuri care sunt adaptate pentru a se cupla cu reliefuri ale osului.
6. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că respectivul dispozitiv de fixare include în plus un cap dispus pe un capăt distal al unui mâner.
7. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 3 și 6, caracterizat prin aceea că respectiva bară este dispusă pe respectivul cap.
8. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 5 și 6, caracterizat prin aceea că respectivele reliefuri sunt prevăzute pe o bază a respectivului cap.
9. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 1, caracterizat prin aceea că respectivele mijloace de ghidare a instrumentelor chirurgicale sunt reprezentate de una sau mai multe caneluri.

RO 122117 Β1
10. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 6 și 9, carac- 1 terizat prin aceea că respectivele una sau mai multe caneluri sunt dispuse pe respectivul cap. 3
11. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 7 și 10, caracterizat prin aceea că o dimensiune de lungime a respectivei bare se întinde sub un 5 unghi ascuțit față de o dimensiune de lungime a canelurilor.
12. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările 9 7 până la 11, caracterizat prin aceea că fiecare dintre respectivele una sau mai multe caneluri sunt adaptate să găzduiască și să ghideze o lamă cu mișcare de du-te vino. 9
13. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările 9 până la 12, caracterizat prin aceea că respectivul cap este prevăzut cu mai mult de o 11 canelură, fiecare canelură fiind dispusă într-o poziție laterală diferită, astfel încât să permită canelurilor să ghideze un instrument chirurgical spre mai mult de o locație predefinită de pe 13 respectiva formațiune osoasă.
14. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 13, caracterizat 15 prin aceea că fiecare dintre respectivele locații predefinite de pe formațiunea osoasă sunt alese astfel încât să corespundă cu diferite mărimi ale protezelor. 17
15. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că include în plus mijloace de strângere, pentru a fixa 19 cu siguranță dispozitivul pe os într-o poziție necesară.
16. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 15, caracterizat 21 prin aceea că mijloacele de strângere includ știfturi de introdus prin găuri din capul dispozitivului de fixare și din os. 23
17. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că respectivul dispozitiv de fixare este adaptat să se 25 prindă de un femur.
18. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 3 și 17, 27 caracterizat prin aceea că respectiva bară include un capăt adaptat să urmeaze linia unei fose trohanteriene a femurului respectiv. 29
19. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 18, caracterizat prin aceea că respectiva bară este de o mărime astfel încât să poziționeze respectivele 31 mijloace de ghidare a instrumentelor chirurgicale ia o distanță între aproximativ 5 până la 25 mm față de respectiva fosă trohanteriană. 33
20. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 19, caracterizat prin aceea că respectiva distanță este de aproximativ 15 mm. 35
21. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările precedente, caracterizat prin aceea că respectivele mijloace de instalare a dispozitivului 37 de fixare includ o primă și o a doua consolă opuse, dispuse pe un corp ai respectivului dispozitiv de fixare. 39
22. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 21, caracterizat prin aceea că respectivele console sunt adaptate astfel încât să se cupleze cu un col 41 femural.
23. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 22, caracterizat 43 prin aceea că fiecare dintre respectivele console are o dimensiune alungită, orientată astfel încât, atunci când respectivul dispozitiv de fixare este prins de respectiva formațiune osoasă, 45 dimensiunea alungită a consolelor să fie orientată în aproape aceeași direcție cu o dimensiune alungită a colului femural. 47
24. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 21 până la 23, caracterizat prin aceea că respectivele console sunt angrenabile fix, cu pocnet, cu respec- 49 tiva formațiune osoasă.

RO 122117 Β1
25. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 23 și 24, caracterizat prin aceea că respectivele console sunt îndoite, cu un centru al curburii care se extinde de-a lungul dimensiunii alungite.
26. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 25, caracterizat prin aceea că respectiva suprafață descrie o formă de “V” inversat.
27. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 26, caracterizat prin aceea că respectiva suprafață cu formă de “V” inversat este asigurată de un element cu formă de “V” inversat, dispus pe respectivul corp.
28. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicările 21 și 27, caracterizat prin aceea că respectivul element cu formă de “V” inversat este dispus lateral față de respectivele console.
29. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 28, caracterizat prin aceea că respectivul mijloc de ghidare a instrumentelor chirurgicale este dispus între respectivul element cu formă de “V” inversat și respectivele console.
30. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 6, caracterizat prin aceea că respectivul mâner are o lungime suficientă pentru a se extinde în afara corpului pacientului, atunci când capul dispozitivului de fixare este prins de formațiunea osoasă.
31. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 21, caracterizat prin aceea că respectivul mijloc de localizare a dispozitivului de fixare include un perete lateral al respectivului corp, cu o astfel de formă, încât să se cupleze cu o formațiune osoasă.
32. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 31, caracterizat prin aceea că respectivul perete lateral este curbat.
33. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 32, caracterizat prin aceea că respectivul perete lateral curbat are o formă încât să urmărească o curbură naturală a marelui trohanter al femurului.
34. Dispozitiv de fixare chirurgical, pentru aplicare pe un femur în timpul operației chirurgicale de înlocuire a articulației șoldului, articulația coxofemurală, caracterizat prin aceea că respectivul dispozitiv de fixare închide cel puțin o consolă adaptată să se prindă de o formațiune osoasă de pe respectivul femur, astfel încât să localizeze dispozitivul de fixare într-o poziție predefinită față de femur, una sau mai multe caneluri dispuse față de respectiva consolă astfel încât, atunci când respectivul dispozitiv de fixare este prins de femur, una sau mai multe caneluri sunt adaptate să ghideze o lamă către o locație predefinită de pe respectiva formațiune osoasă.
35. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 34, caracterizat prin aceea că cel puțin o consolă este o bară dispusă pe un cap al dispozitivului de fixare, astfel încât să descrie un capăt adaptat să angreneze o formațiune osoasă femurală, prin aceasta poziționând respectivele una sau mai multe caneluri într-o poziție predefinită față de respectiva formațiune osoasă.
36. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu revendicarea 35, caracterizat prin aceea că include în plus reliefuri dispuse pe o bază a respectivului cap, respectivele reliefuri potrivindu-se și fiind adaptate să se cupleze cu o formațiune osoasă femurală.
37. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 36, care poate fi utilizat pentru plasarea pe un femur, pentru ghidarea secționării femurului într-o modalitate de înlocuire a articulației coxofemurale.
38. Dispozitiv de fixare chirurgical, în conformitate cu oricare dintre revendicările 1 până la 36, care poate fi utilizat pentru a asambla un sistem de ghidare pentru utilizare într-o metodologie chirurgicală de înlocuire a articulației coxofemurale.