RO120680B1 - Calendar perpetuu, universal - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la un calendar perpetuu universal, destinat obţinerii evidenţei zilelor în toate domeniile de activitate, practice, ştiinţifice sau de orice altă natură umană. Calendarul conform invenţiei este constituit din nişte discuri (I, II, III şi IV) concentrice, suprapuse şi asamblate printr-un ax comun (a) de centrare rotire, tip capsă demontabilă sau şurub piuliţă, care permite rotirea independentă a lor, dintre care un disc inferior (I), care are un cadran (C1) pe care sunt marcate zilele săptămânii (L, Ma, Mi, J, V, S şi D), un disc intermediar inferior (II), care are un cadran (C2) pe care este marcată ordinea cronologică a zilelor unei luni (1...31), un disc intermediar superior (III), care are un cadran (C3) pe care sunt marcaţi anii şi ziua de început şi de sfârşit a lunii curente (AN1, AN2, AN3 şi AN4), pe restul discului fiind marcate lunile anului (L1...L12), numărul de ordine al săptămânilor din an (S1...S52), ziua anului nou (ZIAN O) şi ziua anului bisect (ZIAB OO) şi, respectiv, un disc superior (IV) cu o fantă (f) de vizualizare a elementelor de pe discul intermediar superior (III).

Description

Invenția se referă la un calendar perpetuu universal, destinat evidenței zilelor în toate domeniile de activități practice, științifice sau de orice altă natură umană.

Este cunoscut faptul că, în evoluția sa istorică, omul a fost preocupat întotdeauna de dimensiunea timpului pentru a-și putea planifica activitățile, pentru a fixa ca repere diferite evenimente, pentru a putea face conexiunea cu frecvența diferitelor acțiuni din natură, fenomene astronomice etc.

Timpul, ca preocupare a întregii omeniri, este împărțit în unități de timp (zile, săptămâni, luni, ani) pe baza unor criterii extrem de precise, condiționate riguros din punct de vedere științific. Această preocupare umană a determinat în istorie apariția unor variate sisteme de măsurare a timpului - calendare - cu diverse modalități de utilizare ale acestora.

Astfel este cunoscut calendarul lunar, unul din cele mai cunoscute în istorie. El a fost conceput pe baza schimbului fazei lunii (lunație) și a fost utilizat de vechiul popor chinez, de babilonieni și mai târziu de către popoarele arabe. Până la începutul secolului XX, singurul calendar care se calculează exclusiv în funcție de mișcarea lunii este calendarul musulman. Acest calendar era dificil în utilizarea practică, datorită diferențelor dintre anul lunar și anul tropic, acesta fiind caracterizat prin faptul că el corespunde unei mișcări de rotație de 360’ și 50', adică 365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde, adică echivalentul a 365,2425 zile mijlocii. Calendarul lunar a fost păstrat mai mult timp în special datorită tradițiilor mistice, a rigidității cu care sunt fixate și menținute zilele religioase. O dificultate a sa constă în faptul că era mai scurt decât anul tropic, luna având 29,5 zile, iar anul, care cuprindea 12 luni, avea 354 de zile.

Calendarul solar egiptean are o vechime de circa 6000 de ani și a fost stabilit de preoții din Heliopolis pe baza răsăritului heliac al stelei Sirius, care se producea cu regularitate înainte de revărsarea Nilului. Perioada de timp dintre două răsărituri heliace s-a numit an solar. Calendarul solar a fost stabilit ca urmare a observațiilor astronomice și are la bază mișcarea soarelui având ca durată 365 de zile împărțit în 12 luni de câte 30 de zile, plus 5 zile suplimentare fixate la sfârșitul anului. Calendarul a avut o mare răspândire în Asia Centrală și s-a păstrat până la ocuparea Egiptului de către romani, conduși de împăratul Octavian Augustus, care a introdus un calendar cu lungimea anului de 365,25 de zile.

Calendarul luni-solar chinez a fost conceput de astronomii chinezi cu mai mult de 4000 de ani în urmă. Anul chinez, calculat la 365,25 zile, era împărțit în 12 luni, însă la un ciclu de 19 ani se introducea a Xlll-a lună, astfel încât erau cuprinse în întregime cele 235 de lunații. Actualmente, în China se utilizează tot calendarul contemporan (gregorian).

Calendarul luni-solar evreiesc împărțea anul în 12 luni de câte 29 și 30 de zile fiecare, începutul anului deplasându-se în fiecare lună, ajungând la un moment dat ca sărbătorile de iarnă să aibă loc vara și invers. Lungimea anului era de 353, 354 și respectiv 355 de zile pentru cei comuni și 383,384 și respectiv 385 de zile pentru anii cu luna suplimentară. Zilele calendarului evreiesc încep cu apusul soarelui. Și astăzi mozaicii continuă să utilizeze calendarul luni-solar din motive religioase, ca urmare a respectării sărbătorilor cum ar fi Paștele, a cărui data este determinată de coincidența cu fazele lunii.

Calendarul grec avea 354 de zile, iar mai târziu 360 de zile, ajungându-se tot ca urmare a lunii suplimentare la anul de 365 de zile. Pentru a exista o concordanță la începutul anului cu fazele lunii și în calendarul grec se folosea o lună suplimentară, care nu avea număr de ordine. în calcularea timpului romanii foloseau anul agrar, din care a rezultat calendarul roman. Anul avea 304 zile și era împărțit în 10 luni, iar ulterior a intervenit o modificare prin introducerea a încă 2 luni. în timp, calendarul a generat dezordine și confuzie, ajungându-se și aici ca sărbătorile de iarnă să se serbeze vara și invers.

RO 120680 Β1

Calendarul iulian a încercat să reducă starea de confuzie, astfel încât Cezar a in-1 trodus anul de 365 de zile și 6 ore. Anul începea la 1 ianuarie, ora zero și nu la ore diferite ca urmare a adăugării celor 6 ore. S-a hotărât ca 3 ani consecutivi să aibă 365 de zile, iar3 al patrulea 366 de zile (an bisect).

Calendarul gregorian contemporan a fost conceput plecând tot de la calendarul iulian,5 dar care a stabilit ca echinocțiul de primăvară să cadă în fiecare an la aceeași dată indicată de calendar, respectiv 21 martie și în concordanță cu observațiile astronomice.7

Lungimea medie a anului este de 365, 2425 zile și este cu 26 de secunde mai mare decât lungimea anului tropic. Această diferență va face ca momentul echinocțiului să-și9 schimbe data cu o zi după 3300 de ani. Acest calendar nu a fost adoptat de toate țările.

în țările catolice el a fost introdus în 1582 și în deceniile următoare, în Japonia în 11 1873 și în China în 1914. Țările ortodoxe au folosit calendarul iulian până la începutul secolului XX. în România calendarul contemporan -gregorian a fost introdus oficial în anul 1919, 13 când data de 1 aprilie a devenit 14 aprilie, iar biserica a adoptat acest calendar în 1924 când data de 1 octombrie a devenit 14 octombrie. 15

De remarcat că actualul calendar gregorian a fost calculat în urmă cu peste 4 secole astfel încât, la sfârșitul mileniului II, ultima zi a anului 2000, respectiv 31 decembrie, să 17 coincidă cu ziua de duminică a săptămânii.

Se cunosc diferite calendare perpetue care dau posibilitatea folosirii unui calendar 19 mai mulți ani, dar care prezintă dezavantajul că au o construcție complicată, utilizând un vast aranjament de numere și simboluri. 21

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în realizarea unui calendar care conduce la simplificarea sistemului actual de evidență a timpului (zile, săptămâni, luni), ziua 23 întâia a fiecărei luni căzând în prima zi a săptămânii, lunea, a doua zi în ziua de marți s.a.m.d., generând un grad ridicat de uniformitate și de simetrie al lunilor și trimestrelor. 25

Invenție înlătură dezavantajele celorlalte sisteme de evidență a timpului pe bază de calendar, prin aceea că este constituit din niște discuri concentrice suprapuse și asamblate 27 printr-un ax de centrare-rotire tip capsă demontabilă sau șurub-piuliță, care permite rotirea independentă a lor, dintre care un disc inferior, care are un cadran pe care sunt marcate 29 zilele săptămânii, un disc intermediar inferior, care are un cadran pe care este marcată ordinea cronologică a zilelor unei luni, un disc intermediar superior, care are un cadran pe care 31 sunt marcați anii și ziua de început și de sfârșit a lunii curente, pe restul discului fiind marcate lunile anului, numărul de ordine al săptămânilor din an, ziua anului nou și ziua anului bisect 33 și respectiv un disc superior cu o fantă de vizualizare a elementelor de pe discul intermediar superior, discul intermediar superior fiind asimilat cu un ceasornic și are plasate în mod sime- 35 trie la orele 12, 3, 6 și respectiv 9, zonele de marcare ale lunilor cu cinci săptămâni, adică decembrie, martie, iunie și respectiv septembrie, iar între acestea are plasate zonele de 37 marcare ale lunilor cu patru săptămâni, ianuarie, februarie, aprilie, mai, iulie, august, octombrie, noiembrie, ziua anului nou fiind marcată pe o zonă de pe discul intermediar superior, 39 plasată radial, între zonele de marcare ale lunilor decembrie și ianuarie, iar ziua anului bisect este marcată pe o zonă plasată radial între zonele de marcare ale lunilor iunie și iulie; discul 41 superior are marcate pe direcție radială, de o parte și de alta a fantei de vizualizare, niște zone care conțin fiecare, numerotarea cronologică a câte șapte zile din lună și niște spații 43 de marcare a zilelor săptămânii corespunzătoare fiecărei zone, cele patru discuri concentrice, fiind astfel realizate încât razele lor să îndeplinească relația R1>R2>R3=R4, aceste 45 raze având centrul în centrul găurilor de fixare prin care trece axul de centrare-rotire.

RO 120680 Β1

Invenția prezintă următoarele avantaje:

- permite în această variantă și utilizarea concomitentă a calendarului actual gregorian;

- calendarul este mult mai simplu, nu necesită adaptări la fenomenele astronomice, este compatibil cu o aplicare la scară mondială și are la bază o construcție simetrică, pornind de la faptul că prima zi a anului 2001 coincide cu ziua de luni a săptămânii;

- se pot realiza economii importante de materiale (hârtie, textile, materiale plastice) cu un important impact pozitiv ecologic, prin faptul că un calendar de acest tip poate fi utlizat teoretic un timp nelimitat. Practic el este utilizabil maxim 4 ani, deoarece discul III intermediar superior conține în această variantă numai 4 ani, după care acest disc se înlocuiește cu un altul conținând următorii 4 ani;

- este eliminată orice stare de confuzie sau stres în calcularea timpului, în sensul că fiecare lună a anului începe cu ziua de luni, a doua zi a lunii este marți ș.a.m.d.;

- este ușor de memorat, de reprodus și de utilizat în activitatea umană datorită simetriei trimestrelor și repetabilității lor ca durată în cursul unui an;

- permite o planificare facilă a timpului și este compatibil cu fenomenul de globalizare. în continuare, se dă un exemplu de realizare al calendarului perpetuu universal, în legătură și cu fig. 1...5, care reprezintă:

- fig. 1, vedere de ansamblu calendarul perpetuu universal:

- fig. 2, vedere a discului inferior;

- fig. 3, vedere a discului intermediar inferior;

- fig. 4, vedere a discului intermediar superior;

- fig. 5, vedere a discului superior.

Calendarul perpetuu conform invenției, este constituit din niște discuri I, II, III, IV concentrice, suprapuse și asamblate printr-un ax comun a, de centrare-rotire tip capsă demontabilă sau șurub-piuliță, care permite rotirea independentă a lor, și sunt realizate din carton, material plastic sau alt material similar.

Discul I inferior are o coroană circulară C1 cu rază exterioară R1, pe care se află niște spații de marcare a zilelor săptămânii: luni L, marți Ma, miercuri Mi, joi J, vineri V, sâmbătă S și duminică D. Axul comun a de centrare-rotire trece printr-o gaură de fixare 01.

Discul II, intermediar inferior, are o coroană circulară C2, cu rază exterioară R2 și rază interioară R3, pe care se află niște spații de marcare a ordinii cronologice a zilelor 1 ...31 unei lunii. Axul comun a de centrare-rotire trece printr-o gaură de fixare 02.

Discul III, intermediar superior, are o coroană circulară C3 pe care se află 48 de zone de marcare a anului curent, a zilei de început și de sfârșit a lunii curente AN1...AN4.

în această variantă constructivă, calendarul poate fi utilizat maxim patru ani, de exemplu 2003, 2004,2005 și 2006 și de aceea, cele 48 de zone de marcare sunt constituite de fapt, din 12 grupuri de zone de marcare AN1...AN4, corespunzătoare celor patru ani.

Pe acest disc se află, de asemenea, spații de marcare ale lunilor anului: ianuarie L1, februarie L2, martie L3, aprilie L4, mai L5, iunie L6, iulie L7, august L8, septembrie L9, octombrie L10, noiembrie L11, decembrie L12.

Discul III este asimilat unui ceasornic și are plasate la orele 12, 3, 6 și respectiv 9, zonele de marcare ale lunilor cu 5 săptămâni, adică decembrie L12, martie L3, iunie L6 și respectiv septembrie L9, între acestea fiind plasate zonele de marcare ale lunilor cu patru săptămâni, ianuarie L1, februarie L2, aprilie L4, mai L5, iulie L7, august L8, octombrie L10, noiembrie L11. în dreptul fiecărei luni ale anului se află câte un spațiu de marcare a numărului de ordine al săptămânilor din an S1...S52. Astfel, în dreptul lunii ianuarie L1 se află spațiul care marchează primele patru săptămâni S1...S4 din an, iar în dreptul lunii decembrie L12 se află spațiul care marchează ultimele săptămâni L48...L52 ale anului.

RO 120680 Β1

Pe acest disc se mai află un spațiu de marcare a zilei anului nou ZIAN 0, care se află1 plasat radial între zonele de marcare ale lunilor decembrie L12 și ianuarie L1, precum și un spațiu de marcare a zilei anului bisect ZIAB 00, plasat radial între zonele de marcare a lunilor3 iunie L6 și iulie L7.

Discul IV superior este așezat peste discul III și are raza exterioară R4, iar axul5 comun a de centrare-rotire trece printr-o gaură de fixare 04. Acest disc are o fantă f, de vizualizare a elementelor de pe discul III, intermediar superior. De o parte și de alta a fantei 7 f se află niște zone (Z1, Z2, Z3, Z4, Z5) care conțin fiecare, numerotarea cronologică a câte șapte zile din lună, și niște spații de marcare (X) a zilelor săptămânii (L, Ma, Mi, J, V, S, D) 9 corespunzătoare fiecărei zone (Z1, Z2, Z3, Z4, Z5). Astfel, prima zonă Z1 conține numerotarea cronologică a primelor șapte zile 1...7 din lună, următoarea zonă Z2 conține 11 următoarele șapte zile 8...14 din lună, ș.a.m.d până la ultima zonă Z5 care conține numerotarea cronologică a ultimelor șapte zile 29...35 din lună. 13

Trecerea de la calendarul gregorian actual la calendarul perpetuu universal, conform invenției, nu suportă nici o modificare de ordin astronomic, mai ales că primele patru săptă- 15 mâni ale anului 2001 se suprapun perfect. Se recomandă ca acest tip de calendar să fie utilizat începând cu 1 ianuarie 2001, dar el poate fi aplicat în practică și mai târziu, condiția 17 fiind ca datele de referință să pornească tot de la 1 ianuarie 2001.

Așa cum se vede în fig. 4, anul are 4 trimestre, respectiv 4 anotimpuri, 12 luni, 52 de 19 săptămâni și 365, 2425 zile. Un trimestru are primele 2 luni a câte 4 săptămâni (28 de zile), iar ultima luna are 5 săptămâni (35 de zile), deci în total 13 săptămâni, adică 91 de zile. 21

Este evident că toate trimestrele, respectiv cele 52 de săptămâni, însumează 364 de zile, adică cu 1,2425 zile mai puțin față de anul tropic, de numita zi specială. Acestei dife- 23 rențe i se acordă în construcția calendarului perpetuu universal un caracter special, în sensul că la sfârșitul fiecărui an, între 35 decembrie și 1 ianuarie, se introduce o zi, datată 0 și care 25 poartă denumirea de ziua anului nou ZIAN O, așa cum rezultă din fig. 4, zona de marcare aferentă fiind plasată radial, între zona de marcare a lunii decembrie L12 și zona de marcare27 a lunii ianuarie L1. în anii bisecți, între 35 iunie și 1 iulie se va introduce de asemenea o zi specială, datată 00 denumită ziua anului bisect ZIAB OO, ca în fig. 4, fiind plasată radial,29 între zona de marcare a lunii iunie L6 și zona de marcare a lunii iulie L7 și care acoperă diferența de timp astronomic a anului tropic.31

Conform calendarului, fiecare an începe la 1 ianuarie, exclusiv în ziua de luni, iar lunile își păstreză denumirile actuale și au fiecare câte 4 săptămâni fiecare cu excepția 33 lunilor solstițiale și echinocțiale care au 5 săptămâni.

Așa cum se observă în fig. 5, conform concordanței dintre zonele Z1...Z5 și zonele 35 X, ziua întâia a fiecărei luni începe lunea, a doua zi marțea s.a.m.d.

A doua săptămână a fiecărei luni începe pe data de 8 și se termină duminică pe 14,37 a treia săptămână începe pe data de 15 a lunii și se termină duminică pe data de 21, iar a patra săptămână începe lunea pe data de 22 și se termină duminică pe data de 28. în lunile39 de sfârșit de trimestru, săptămâna a cincea începe lunea pe data de 29 și se termină duminică pe data de 35.41

Calendarul perpetuu universal, conform invenției, permite prin construcția sa, utilizarea concomitentă a calendarului actual, gregorian. Realizarea prezentului calendar per- 43 petuu universal, cât și utilizarea sa efectivă implică stabilirea datei echinocțiilor și solstițiilor cu respectarea strictă a intervalelor astronomice la care acestea au loc, astfel încât: 45

- echinocțiul de primăvară este localizat în ziua de miercuri, 24 martie;

- echinocțiul de toamnă este localizat în ziua de duminică 28 septembrie; 47

- solstițiul de vară este localizat în ziua de joi 25 iunie;

- solstițiul de iarnă este localizat în ziua de sâmbătă 27 decembrie. 49

RO 120680 Β1

Prin construcția unui astfel de calendar, măsurarea timpului capătă valențe speciale, având aplicabilitate științifică până la finele mileniului V.

De remarcat că discul III intermediar superior conține 48 de zone de marcare, adică de 12 ori grupul de spații de marcare a anului curent, a zilei de început și de sfârșit a lunii curente AN1, AN2, AN3 și AN4, aceasta însemnând o utilizare a calendarului de maxim patru ani.

Utilizarea acestui calendar comportă următorii pași:

Se rotește discul III intermediar superior în jurul axului de centrare-rotire a, până când, prin fanta f a discului IV superior este vizibilă luna curentă, de exemplu luna mai, din spațiul de marcare L5. în această poziție prin fanta f este vizibil și spațiul de marcare a anului curent AN 1, de exemplu anul 2003, spațiu care conține și ziua de început și de sfârșit a lunii mai, adică joi, 1 mai, respectiv, sâmbătă 31 mai, zile corespunzătoare calendarului gregorian.

Prin fanta f sunt vizibile pentru utilizator și cele patru zone de marcare ale numărului săptămânilor corespunzătoare lunii mai, conform calendarului perpetuu universal, respectiv, S18.S19.S20 și S21.

Ținând cont de ziua de început și de sfârșit a lunii mai din anul curent 2003, se rotește discul II, intermediar inferior, în jurul axului de centrare - rotire a până când, spațiul de marcare a primei zile 1 din lună, corespunde cu ziua de joi J, marcată în zona de marcare a discului I inferior. Conform acestor doi pași se poate ține evidența zilelor conform calendarului actual gregorian.

în această poziție a celor patru discuri putem să deducem care este data conform calendarului perpetuu universal. Astfel, dacă după calendarul gregorian suntem în anul curent 2003, săptămâna a nouăsprezecea S19, ziua de duminică, data 11 mai, pe discul IV superior, în zona de marcare a zilelelor săptămânii X, corespunzătoare săptămânii a nouăsprezecea S19, se identifică, după calendarul perpetuu universal, poziția zilei de duminică la data de 14 mai în zona de marcare Z2.

Pentru realizarea concretă a calendarului în această variantă constructivă, este evidentă îndeplinirea următoarelor corelații între diversele raze ale celor 4 discuri I, II, III și IV prezentate în figurile 2, 3, 4, și 5: R1>R2 >R3=R4, R1-R2=C1 și R2 -R3=C2.

Claims (5)

1. Revendicări

   1. Calendar perpetuu universal, caracterizat prin aceea că este constituit din niște discuri (I, II, III, IV) concentrice, suprapuse și asamblate printr-un ax comun (a) de centrarerotire, tip capsă demontabilă sau șurub-piuliță, care permite rotirea independentă a lor, dintre care, un disc inferior (I) care are un cadran C1 pe care sunt marcate zilele săptămânii (L, Ma, Mi, J, V, S, D), un disc intermediar inferior (II), care are un cadran C2, pe care este marcată ordinea cronologică a zilelor unei luni (1 ...31), un disc intermediar superior (III), care are un cadran C3 pe care sunt marcați anii și ziua de început și de sfârșit a lunii curente (AN1, AN2, AN3, AN4), pe restul discului fiind marcate lunile anului (L1...L12), numărul de ordine al săptămânilor din an (S1...S52), ziua anului nou (ZIAN 0) și ziua anului bisect (ZIAB 00) și respectiv, un disc superior (IV) cu o fantă (f) de vizualizare a elementelor de pe discul intermediar superior (III).
2. 2. Calendar perpetuu universal, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, discul intermediar superior (III) este asimilat cu un ceasornic și are plasate în mod simetric la orele 12, 3, 6 și respectiv 9, zonele de marcare ale lunilor cu cinci săptămâni, adică decembrie (L12), martie (L3), iunie (L6) și respectiv septembrie (L9), iar între acestea are plasate zonele de marcare ale lunilor cu patru săptămâni, ianuarie (L1), februarie (L2), aprilie (L4), mai (L5), iulie (L7), august (L8), octombrie (L10), noiembrie (L11).

   RO 120680 Β1
3. 3. Calendar perpetuu universal, conform revendicării 2, caracterizat prin aceea că1 ziua anului nou (ZIAN O) este marcată pe o zonă de pe discul intermediar superior (III), plasată radial, între zonele de marcare ale lunilor decembrie (L12) și ianuarie (L1), iar ziua 3 anului bisect (ZIAB 00) este marcată pe o zonă plasată radial între zonele de marcare ale lunilor iunie (L6) și iulie (L7).5
4. 4. Calendar perpetuu universal, conform revendicării 1 caracterizat prin aceea că discul superior (IV) are marcate pe direcție radială, de o parte și de alta a fantei (f) de7 vizualizare, niște zone (Z1, Z2, Z3, Z4, Z5) care conțin fiecare, numerotarea cronologică a câte șapte zile din lună, și niște spații de marcare (X) a zilelor săptămânii (L, Ma, Mi, J, V,9

   S, D) corespunzătoare fiecărei zone (Z1, Z2, Z3, Z4, Z5).
5. 5. Calendar perpetuu universal, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că, 11 cele patru discuri (I, II, III, IV) concentrice, sunt astfel realizate încât razele lor (R1, R2, R3,

   R4) să îndeplinească relația R1>R2>R3=R4, aceste raze având centrul în centrul găurilor 13 de fixare (01), (02), (03) și (04) prin care trece axul de centrare-rotire (a).