RO119432B1 - Implant cilindric, osteointegrabil, cu caneluri - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la un implant cilindric, osteointegrabil, folosit ca suport pentru construcţii protetice dentare, în vederea realizării de dinţi sau grupuri de dinţi artificiali. Implantul cilindric, osteointegrabil, conform invenţiei, cuprinde un şurub de cicatrizare, unul dintre nişte bonturi conice sau bonturi conice înclinate, un şurub bont, în sine cunoscut, neredat în figură, şi o componentă (A) alcătuită dintr-un corp (1) care prezintă o porţiune (b) cilindrică cu o suprafaţă netedă, urmată de o altă porţiune (c) cilindrică, care are practicate longitudinal nişte caneluri (d) cu secţiune trapezoidală, iar într-o zonă (f) apicală, sunt practicate, longitudinal, nişte ferestre (g) egal distanţate, care se intersectează într-o gaură (h) axială, cilindrică, înfundată, delimitată lateral de un perete (i) cu o suprafaţă netedă. ŕ

Description

Invenția se referă la un implant cilindric, osteointegrabil cu caneluri, folosit ca suport pentru construcții protetice dentare, în vederea realizării de dinți sau grupuri de dinți artificiali.

Sunt cunoscute implanturi cilindrice, care sunt alcătuite dintr-un corp metalic, confecționat din titan pur sau din aliaj de titan, prevăzut, la exterior, cu o suprafață de formă cilindrică, ce are practicate, longitudinal, niște ferestre, apical prezentând o suprafață cu formă semisferică, și coronal prezintă o porțiune cu secțiune hexagonală, iar la interior, prezintă o gaură înfundată, filetată, care permite montarea unui șurub de cicatrizare sau a unui bont protetic.

Dezavantajele acestor implanturi constau în aceea că au forma cilindrică exterioară cu suprafața netedă, ceea ce le conferă o slabă stabilitate, în timp, în timpul manevrării de montare a bonturilor protetice, posibilitatea de iritare a mucoperiostului și prezintă dificultăți de montare printr-o necorelare adecvată dintre instrumentarul utilizat și implantul propriu-zis.

Problema tehnică, pe care o rezolvă invenția, constă în realizarea unui implant cilindric, antirotațional, din titan pur, osteointegrabil, folosit la restaurarea protetică a unei edentații, asigurând o bună stabilitate în timp, evitarea unor complicații la nivelul mucoperiostului.

Implantul cilindric osteointegrabil, cu caneluri, conform invenției, înlătură dezavantajele arătate mai înainte și rezolvă problema propusă, prin aceea că este alcătuit dintr-o componentă endoosoasă și dintr-un șurub de cicatrizare, unul dintre bonturi conice sau bonturi conice înclinate și un șurub bont, componenta endoosoasă fiind alcătuită dintr-un corp care prezintă, la partea coronală, o porțiune cilindrică cu o suprafață netedă, urmată de o altă porțiune cilindrică, ce prezintă longitudinal niște caneluri cu secțiune trapezoidală cu muchii rotunjite, iar apical, are practicate, tot longitudinal, niște ferestre care se intersectează într-o gaură cilindrică înfundată, practicată la interior și coronal, este prevăzută la interior cu o gaură axială care prezintă o porțiune cu secțiune transversală, hexagonală și o porțiune filetată, prin care se face montarea unor bonturi.

Implantul conform invenției prezintă următoarele avantaje:

- existența canelurilor la exteriorul implantului îi conferă acestuia o bună stabilitate primară, îi prelungesc existența în timp, acesta fiind antirotațional;

- suprafața de contact cu țesutul osos adiacent se mărește foarte mult;

- practicarea, la interior, coronal, a unei porțiuni cu secțiune hexagonală necesară montării elementului protetic duce la evitarea iritării mucoperiostului și a provocării de perimplantite.

- inexistența unor muchii ascuțite tăioase fac ca după încărcarea protetică a implantului comportamentul acestuia în intimitatea sa cu osul periimplantat să-l facă foarte bine tolerat;

Se dă, în continuare, câte un exemplu de realizare a implantului, în legătură cu fig. 1 ...6 care prezintă:

- fig.1. secțiune longitudinală, parțială și vedere, ale unui implant cilindric;

- fig.2. secțiune longitudinală, parțială și vedere, ale unui șurub de cicatrizare;

- fig.3. secțiune longitudinală, parțială și vedere, ale unui bont conic;

- fig.4. secțiune longitudinală, parțială și vedere, ale unui bont conic înclinat;

- fig.5. secțiune longitudinală, parțiala și vedere, ale unui instrument de inserție ;

- fig.6. vedere a unei truse pentru implant cilindric.

Implantul conform invenției este alcătuit dintr-un șurub de cicatrizare, 2 unul dintre niște bonturi 3 conice sau bonturi 4 conice înclinate, dintr-un șurub bont, în sine cunoscut, neredat în figuri, și dintr-o componenetă A endoososă.

Componenta A, care constituie implantul, este alcătuită dintr-un corp 1, care prezintă într-o zonă a coronală o porțiune b cilindrică cu suprafață netedă, urmată de o altă porțiune c cilindrică, ce are practicate, longitudinal, niște caneluri d cu secțiune trapezoidală, cu niște muchii e rotunjite, iar într-o zonă f apicală sunt practicate, longitudinal, niște ferestre g egal distanțate, care se intersectează într-o gaură h axială cilindrică înfundată, delimitată lateral de un

RO 119432 Β1 perete i cu o suprafață netedă. în zona a coronală este practicată, la interior, o gaură j cu o porțiune k cu secțiune transversală, de formă haxagonală și o porțiune I delimitată lateral, de un 50 perete m filetat, de care se fixează, prin înfiletare, la nivelul unei porțiuni n filetate, un șurub 2 de cicatrizare care este prevăzut, la exterior, cu o porțiune n filetată, și la interior, prezintă o porțiune o cu secțiune transversală hexagonală.

Bontul 3 conic este prevăzut coronal, la exterior, cu o porțiune p tronconică, și apical, prezintă o porțiune q cu secțiune transversală de formă hexagonală, la nivelul căreia se face 55 conexiunea cu porțiunea k și se fixează cu un șurub bont, în sine cunoscut. Bontul 4 conic înclinat este prevăzut coronal, la exterior, cu o porțiune r tronconică, înclinată față de o gaură s axială și apical, prezintă o porțiune t cu secțiune transversală de formă hexagonală la nivelul căreia se poate face conexiunea cu porțiunea k a componentei A și se fixează cu un șurub bont, în sine cunoscut. Implantul poate avea, de exemplu, unul dintre următoarele trei diametre 60 3,25 mm, 3,75 mm sau 4,75 mm, și una dintre următoarele trei lungimi 10 mm, 13 mm sau 16 mm, pentru fiecare diametru.

Pentru utilizarea implantului se recomandă, în general, să se utilizează o trusă instrumentar, alcătuită dintr-o cutie 5 confecționată din oțel inoxidabil, nemagnetic, prevăzută cu o placă 6 suport, inscripționată cu denumirile componentelor, și cu niște bucșe 7 din titan, care 65 conțin o freză sferică, un burghiu elicoidal cu diametrul de 2mm, niște burghie spadă cu irigare internă, scurte și lungi, cu diametre de 2,5mm, 3,25mm, 3,75mm sau 4,75mm, pentru fiecare lungime, niște bisturie circulare, un prelungitor freză, niște elemente de paralelism, niște instrumente irnbus, un instrument teșitor, un calibru de adâncime, în sine cunoscute, neredat în figuri și componenta B, care constituie instrumentul de inserție, alcătuită dintr- un corp 8 intermediar, 70 un corp 9 percutor, un corp 10 inferior,un corp 11 opritor, un alt corp 12 intermediar, un corp 13 superior și un alt corp 14 superior. Corpul 8 intermediar este prevăzut, la exterior, cu o porțiune u cilindrică, care apical, prezintă o porțiune v cilindrică filetată, iar coronal prezintă o altă porțiune w cilindrică, filetată. Corpul 9 percutor prezintă, la exterior, o suprafață x de formă sferică, iar la interior, este prevăzută o gaură y cilindrică străpunsă, delimitată lateral de un perete 75 z cu suprafață netedă, la nivelul căreia are loc o culisare pe corpul 8. Corpul 10 inferior prezintă, la exterior, o porțiune a’, cu secțiune transversală de forma hexagonală și, la interior, are practicată o gaură b’ înfundată, delimitată lateral de un perete c’ filetat, la nivelul căruia se realizează fixarea de porțiunea v a corpului 8. Corpul 11 opritor prezintă la exterior niște porțiuni d’ și e’ cu secțiuni transversale hexagonale, o porțiune f’ cu secțiune circulară cu rază deschisă 80 spre exterior, care face trecerea între secțiunile d’ și e’ hexagonale și coronal prezintă o porțiune g’ de formă tronconică, iar la interior, prezintă apical o gaură h’ delimitată lateral de un perete i’ filetat, și coronal este prevăzută, la interior, o gaură j’ delimitată lateral de un perete k’ filetat. Un alt corp 12 intermediar este prevăzut cu o porțiune I’ cilindrică cu niște curburi m’ și n’ în concordanță cu structura maxilarului, apical prezintă o porțiune o’ filetată la nivelul 85 căreia se realizează fixarea de porțiunea j’ a corpului 11, iar coronal prezintă o porțiune p’ cilindrică și la interior, este practicată o gaură q’ cilindrică, înfundată, în care se montează un corp 13 superior. Acesta din urmă este prevăzut, la exterior, cu o porțiune r’ de formă cilindrică, superior, fiind prevăzut cu o suprafață s’ plană și la interior, are practicată o gaură t’ cu niște porțiuni u’ și v’ cilindrice, succesive, în care se montează un alt corp 14 superior. Acesta pre- 90 zintă o porțiune w’ de formă cilindrică și cu o porțiune x’ semisferică la partea coronală.

Modalitatea de inserare medicală a implantului constă în efectuarea unei incizii sau a unei edentații, în locul unde urmează a se monta un implant postextracțional, regularizarea osoasă acolo unde este cazul, urmat de marcarea locului de inserare a componentei A cu o freză sferică, realizarea neoalveolei propriu-zise cu un burghiu elicoidal cu diametrul de 2mm 95

RO 119432 Β1 și verificarea paralelismului cu un element de paralelism, urmat de operații succesive de adâncire și lărgire cu burghie spadă cu irigare internă de diametre progresive; se face o verificare a adâncimii neoalveolei cu un calibru de adâncime și cu ajutorul unui instrument teșitor, se realizează pragul de spijin al componentei A, urmând operația de montare a implantului propriu-zis, împreună cu un șurub 2 de cicatrizare prin operația de percutare, pentru care se folosește componenta B, instrument de inserare. La nivelul porțiunilor ν’, ale instrumentului de inserare și o ale șurubului de cicatrizare se realizează un contact direct, menținut pe parcursul operației de percutare, realizată prin intermediul unui percutor 9 care realizează o mișcare de culisare pe corpul 8. Se realizează astfel pătrunderea canelurilor componentei A în os, realizând efectul antirotațional, mărind suprafața de contact cu țesutul osos, operația continuând cu sutura lamboului. După 6 luni la maxilar, respectiv 4 luni la mandibulă, perioade necesare osteointegrării implantului, se realizează gingivectomia cu un bisturiu circular, expunerea și înlăturarea șurubului de cicatrizare, prin intermediul unui instrument imbus, operația continuă cu montarea unuia dintre bonturile 3 conice sau bonturile 4 conice înclinate, care rămâne montat definitiv. Montarea bontului se face în relație de paralelism cu dinții restanți preparați în scop protetic, continuând cu restaurarea provizorie, cu încărcarea progresivă a implantelor, după care, la aproximativ 14 4-21 zile, timp necesar vindecării țesutului gingival, se trece la restaurarea protetică, definitivă, parcurgând etapele cunoscute de amprentare, confecționare a scheletului metalic, adaptarea acestuia pe câmpul protetic, aplicarea componentei fizionomice, adaptarea și integrarea morfofuncțională și fizionomică, prelucrarea, lustruirea, cimentarea și dispensarizarea pacientului.

Claims (1)

1. Revendicare

   Implant cilindric, osteointegrabil cu caneluri, care cuprinde un șurub de cicatrizare, unul dintre niște bonturi conice sau conice înclinate, un șurub bont, componentă endoososă, care este alcătuită din dintr-un corp, care prezintă, într-o zonă coronală, o porțiune cilindrică, caracterizat prin aceea că are o suprafață netedă urmată de o altă porțiune (c) cilindrică, ce are practicate, longitudinal, niște caneluri (d) cu secțiune trapezoidală cu niște muchii (c) rotunjite, iar într-o zonă (f) apicală, sunt practicate, longitudinal, niște ferestre (g) egal distanțate, care se intersectează într-o gaură (h) axială, cilindrică înfundată, delimitată lateral de un perete (i) cu o suprafață netedă, iar într-o zonă (a) coronală, este practicată, la interior, o gaură (j) cu o porțiune (k) cu secțiune transversală de formă haxagonală și o porțiune (I) delimitată lateral de un perete (m) filetat.