RO118374B1 - Utilizarea tomoxetinei in tratamentul tulburarilor de tip hiperactivitate cu deficit de atentie - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la utilizarea tomoxetinei in tratamentul tulburarilor de tip hiperactivitate cu deficit de atentie si prezinta aplicabilitate in domeniul farmaceutic si medicinei psihiatrice.

Description

Invenția se referă la utilizarea tomoxetinei, pentru obținerea unui medicament pentru tratamentul de tip hiperactivitate cu deficit de atenție și prezintă aplicabilitate în domeniul farmaceutic și al medicinei psihiatrice.

Timp de câteva decenii, s-a recunoscut faptul că un număr semnificativ de copii sunt hiperactivi, în mod persistent, și au o capacitate scăzută de menținere a atenției, într-o măsură suficientă, pentru a le crea dificultăți la școală și în societate. într-un trecut mai îndepărtat, asemenea copii ar fi fost considerați incorigibili și pedepsiți sau chiar izolați în anumite instituții. La un moment dat, s-a realizat însă faptul că acești copii nu își pot controla hiperactivitatea și lipsa de atenție, știința medicală încercând astfel să găsească remedii terapeutice pentru tratarea lor. Pentru tratamentul acestor copii, a fost utilizat o perioadă de timp medicamentul Metilfenidat (Ritalin™), care îmbunătățește semnificativ performanțele intelectuale și comportamentul social al pacienților.

Totuși medicamentul prezintă dezavantajele de a necesita mai multe doze pe zi și de a produce exacerbarea bolii, pe măsură ce efectul fiecărei doze scade în intensitate. Mai mult, medicamentul cauzează insomnia și lipsa apetitului la unii pacienți. Methilfenidat prezintă atât activitate noradrenergică, cât și dopaminergică.

Pentru tratamentul anumitor cazuri de tulburare de tip hiperactivitate cu deficit al atenției (ADHD), sunt utilizate și imipramina, desipramina, nortriptilina, amitriptilina și clomipramina. Acești compuși triciclici au mai multe mecanisme fiziologice și tind să prezinte un număr de efecte secundare, necesitând supravegherea tratamentului și totodată ajustarea dozelor.

în ultimele decenii, psihiatrii au observat că ADHD nu este o tulburare ce caracterizează, exclusiv, copiii, putând continua și la vârsta adultă. Evident hiperactivitatea și deficitul atenției pot afecta grav viața unui adult, însă numai de puțin timp această categorie de vârstă a putut beneficia de tratament.

Găsirea unui tratament sigur și convenabil pentru ADHD, care să fie administrabil atât copiilor, cât și adulților și să nu prezinte dezavantajele compusului metilfenidat, continuă să preocupe medicina psihiatrică.

Se cunoaște faptul că tomoxetina este utilizată și la tratamentul altor tulburări, cum ar fi cele ale tractului digestiv (EP 501705).

Prezenta invenție se referă la utilizarea tomoxetinei pentru obținerea unui medicament pentru tratamentul tulburărilor de tip hiperactivitate cu deficit de atenție.

Tomoxetina este un compus binecunoscut, a cărui denumire chimică este (R)-(-)-Nmetil-3-(2-fenoximetil)-3-fenilpropilamină. Este utilizat, în mod obișnuit, sub formă de săruri, în termenul tomoxetină, utilizat aici fiind incluse și sărurile acestui compus. Pentru informații suplimentare, privitoare la mecanismul de acțiune al tomoxetinei, ca inhibitor al recaptării noradrenalinei se pot studia articolele lui Gehlert și colab., (Neroscience letters 157,203-06 (1993)). Tomoxetina este foarte activă prin acest mecanism, fiind, de asemenea, lipsită de alte efecte în cadrul sistemului nervos central, atunci când este utilizată în concentrațiile și dozele la care inhibă, în mod eficient, recaptarea noradrenalinei. De aceea, nu prezintă efecte secundare și este considerată a fi un medicament selectiv.

Tomoxetina este un medicament sigur și utilizarea sa la copii și adulți pentru tratamentul ADHD este avantajoasă, datorită siguranței sale crescute. Mai mult, tomoxetina este eficace la doze relativ mici, așa cum reiese mai jos și poate fi administrată în siguranță o dată pe zi. în acest fel, sunt evitate problemele legate de dozarea multiplă, mai ales în cazul copiilor și adulților nedisciplinați.

Doza eficace, de tomoxetină, pentru tratamentul ADHD, este între 5 mg/zi și 100 mg/zi. Doza preferată la adult este între 10 și 80 mg/zi, mai ales între 20 și 60 mg/zi. Doza pentru copii este, evident, mai mică, între 5 și 70 mg/zi, de preferință între 10 și 60 mg/zi și

RO 118374 Β1 mai ales între 10 și 50 mg/zi. Doza optimă trebuie stabilită în cazul fiecărui pacient, ca 50 întotdeauna, de către medicul curant, care va lua în considerație greutatea pacientului, alte medicații necesare pacientului, severitatea tulburării și alte circumstanțe legate de pacient.

Deoarece tomoxetina este rapid absorbită la administrarea orală și necesită o doză zilnică unică, nu există motive pentru a fi administrată pe altă cale decât cea orală. Ea poate fi produsă sub formă cristalizată pură și stabilă, putând fi condiționată sub formă de tablete, 55 capsule, suspensii etc. Pentru aceasta, pot fi aplicate metodele farmaceutice uzuale. în anumite circumstanțe poate fi utilă administrarea sub formă de soluții injectabile, injecții depot, supozitoare etc., care sunt binecunoscute farmaciștilor. Practic, totdeauna se va prefera însă administrarea tomoxetinei sub formă de tablete sau capsule, acestea fiind recomandate.

Pacientul ADHD poate fi ușor recunoscut, cei mai mulți oameni venind în contact, cel 60 puțin o dată, cu copii sau chiar adulți care prezintă unul sau mai multe simptome caracteristice tulburării. Cea mai bună descriere a tulburării este dată de criteriile de diagnostic pentru ADHD . publicate de Asociația Psihiatrilor Americani în Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, DSM IV (1994), după cum urmează.

Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție: 65

A. Sunt prezentate simptomele de la (1) sau (2):

(1) Șase sau mai multe dintre următoarele simptome ale deficitului de atenție au persistat cel puțin 6 luni, într-un grad ce determină probleme de adaptare și nu a concordant cu nivelul de dezvoltare:

Deficitul de atenție 70 (a) adesea nu acordă suficientă atenție detaliilor sau face, din neglijență greșeli la școală, serviciu sau alte activități;

(b) adesea prezintă dificultăți de menținere a atenției pentru îndeplinirea unor sarcini sau participarea la jocuri;

(c) adesea pare că nu ascultă când i se vorbește direct; 75 (d) adesea nu urmărește expunerea instrucțiunilor și nu reușește finalizarea temelor pentru școală sau îndatoririlor la locul de muncă (și aceasta nu datorită comportamentului opoziționist sau incapacității de înțelegere a instrucțiunilor);

(e) întâmpină adesea dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților; 80 (f) adesea evită sau dezaprobă angajarea în sarcină care necesită un efort mental susținut (de exemplu, sarcini sau teme școlare) (g) adesea pierde lucruri necesare îndeplinirii sarcinilor sau activităților (de exemplu, jucării, teme pentru școală, creioane, cărți sau unelte);

(h) adesea este, cu ușurință, distras de stimuli externi; 85 (i) își uită adesea activitățile zilnice.

(2) Șase sau mai multe dintre următoarele simptome de hiperactivitate - impulsivitate au persistat cel puțin șase luni într-un grad ce determină probleme de adaptare și nu e consistent cu nivelul de dezvoltare:

Hiperactivitatea 90 (a) adesea își mișcă neîncetat mâinile sau picioarele sau se agită pe scaun;

(b) părăsește deseori sala de clasă sau pleacă, în alte situații, când ar fi trebuit să stea așezat;

(c) adesea aleargă și se cațără excesiv, în situații nepotrivite (la ado- 95 lescenți sau adulți simptomul poate fi limitat la un sentiment subiectiv de neliniște);

(d) adesea prezintă dificultăți în a se juca sau a se angaja în distracții în tăcere;

RO 118374 Β1 (e) este adesea “gata de start” sau acționează ca “propulsat de un motor;

(f) adesea vorbește excesiv de mult;

Impulsivitatea (g) adesea răspunde pe nerăsuflate înainte de terminarea întrebării;

(h) prezintă adesea dificultăți în a-și aștepta rândul;

(i) adesea îi întrerupe sau inoportunează pe ceilalți (de exemplu, se amestecă în conversații sau jocuri).

B. Unele simptome de hiperactivitate-impulsivitate sau deficit de atenție au fost prezente, înaintea vârstei de 7 ani.

C. Consecințele simptomelor sunt prezente în două sau mai multe circumstanțe (de exemplu, la școală sau serviciu și acasă).

D. Trebuie să existe dovezi clare ale perturbării semnificative clinic a activității sociale, de instruire sau productive.

E. Simptomele nu apar exclusiv în cursul unei tulburări de dezvoltare globale (pervasive), schizofreniei sau altei tulburări psihotice și nu pot fi atribuite, mai degrabă, unei alte tulburări mentale (de exemplu, tulburare a dispoziției, tulburare anxioasă, tulburare disociativă sau tulburare de personalitate).

Se observă că ADHD este o tulburare care include două componente, cea de hiperactivitate și deficitul de atenție, care sunt independente, într-o anumită măsură. Tratamentul cu tomoxetină este eficient în cazul pacienților care prezintă o suferință primară, legată de oricare dintre componente sau de tulburarea combinată.

Deși ADHD este încă considerată, în primul rând, o afecțiune a copilăriei, acum este recunoscut faptul că mulți pacienți ADHD, până la 50%, continuă să sufere de această afecțiune și în adolescență sau la vârsta adultă. Biederman și colaboratorii au studiat, pe larg, pacienți ADHD de vârstă adultă și au găsit numeroase cazuri (Biederman și colab., Am. J. Psychiatry l50m1792-98 (1993). Ei au studiat cazuri cu pacienți adulți ADHD, între părinții și rudele adulte ale pacienților ADHD copii. Se pare deci, că boala nu numai că poate persista la vârsta adultă, dar este și ereditară.

Articolul citat mai sus, precum și alt articol al acelorași autori, Am. J. Psychiatry 148,564-77 (1991) prezintă studii privitoare la pacienți ADHD care au asociate una sau mai multe tulburări psihiatrice. Autorii indică faptul că această comorbiditate psihiatrică este comună la pacienții ADHD, făcând diagnosticul și tratamentul acestor pacienți, mai dificile. Tomoxetină este eficace în tratamentul ADHD, chiar în cazul prezenței comorbidității ADHD cu una sau mai multe tulburări asociate.

Simpla înșiruire a criteriilor diagnostice, prezentate mai sus, indică seriozitatea ADHD și prejudiciile aduse pacienților. O persoană având o formă de severitatea medie a ADHD este practic incapabilă să se concentreze și deci, să poată face o muncă eficientă sau să studieze; reprezintă o sursă continuă de distragere și deranj pentru cei din jur, datorită impulsivității inutile, caracteristice bolii; și consumă timpul și resursele familiei, care trebuie să repare dezordinea provocată. Un asemenea pacient de vârstă școlară poate compromite capacitatea profesorilor de a realiza obiectivele planului didactic, prin distragerea atenției celorlalți copii și suprasolicitarea eforturilor profesorilor. Prin urmare, este necesar un tratament mai eficace al ADHD, de aici reieșind importanța prezentei invenții.

Metoda de tratament propusă de prezenta invenție este eficace în cazul pacienților de vârste diferite, copii, adolescenți sau adulți, fără a face diferențe între simptomele sau detaliile manierei de tratament la pacienți de diferite vârste. în termeni generali, pentru scopurile prezentei invenții, un copil este considerat un pacient, până la vârsta pubertății, un adolescent are vârsta cuprinsă între cea a pubertății până la 18 ani, iar un adult are vârsta superioară celei de 18 ani.

Claims (7)

1. Revendicări

   1. Utilizarea tomoxetinei, pentru obținerea unui medicament pentru tratamentul tulburărilor de tip hiperactivitate cu deficit de atenție.
2. 2. Utilizare conform revendicării 1, în care pacientul este adult.
3. 3. Utilizare conform revendicării 1, în care pacientul este adolescent.
4. 4. Utilizare conform revendicării 1, în care pacientul este copil.
5. 5. Utilizare conform revendicărilor 1 - 4, în care se tratează tipul predominant de inatenție al hiperactivității cu deficit de atenție.
6. 6. Utilizare conform revendicărilor 1 - 4, în care se tratează tipul predominant hiperactiv-impulsiv al hiperactivității cu deficit de atenție.
7. 7. Utilizare conform revendicărilor 1 - 4, în care se tratează tipul combinat al hiperactivității cu deficit de atenție.