MD710Z

MD710Z - Metodă de înlăturare a cavităţii restante după echinococectomia pulmonară

Info

Publication number: MD710Z
Application number: MDS20130110A
Authority: MD
Inventors: Ливиу АНДОН; Эльвира АНДОН
Original assignee: Ливиу АНДОН; Эльвира АНДОН
Priority date: 2013-06-17
Filing date: 2013-06-17
Publication date: 2014-07-31
Also published as: MD710Y

Abstract

Invenţia se referă la medicină, şi anume la chirurgia toracică şi poate fi utilizată pentru capitonarea cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic din plămâni în tratamentul chirurgical al hidatidozei pulmonare.Esenţa metodei constă în aceea că se măreşte volumul de aer inspirat cu 30…40 mm ai coloanei de apă cu micşorarea cavităţii restante de 1,5…2,0 ori, se înlătură ţesutul fibros şi ţesutul pulmonar subţiat situat la suprafaţa plămânului, adiacent cavităţii, se prelucrează cavitatea, se trece un fir de sutură prin peretele fibros, la 0,3…0,5 cm de la marginea plăgii până la fundul cavităţii, şi se aplică o sutură în surjet simplu la fundul cavităţii, după care cu acelaşi fir de la marginea opusă a cavităţii în continuare se suturează în acelaşi plan pereţii cavităţii restante, în proiecţia diametrului ei maximal, până la închiderea completă a cavităţii, iar firul se ligaturează în locul aplicării suturii primare pe suprafaţa plămânului.

Description

Invenţia se referă la medicină, şi anume la chirurgia toracică şi poate fi utilizată pentru capitonarea cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic din plămâni în tratamentul chirurgical al hidatidozei pulmonare.

Lichidarea cavităţii fibroase restante prezintă problema-cheie şi unul din elementele principale ale intervenţiei chirurgicale în hidatidoza pulmonară. În anul 1890, la congresul de chirurgie de la Moscova s-a stabilit că tratamentul chistului hidatic pulmonar este exclusiv chirurgical. În anul 1896 Delbet a propus suturarea internă a cavităţii restante pulmonare după înlăturarea chistului hidatic - numită capitonaj, care constă în aplicarea pe faţa internă a membranei fibroase a 2...3 suturi etajate în formă de bursă începând de la fundul cavităţii restante [1].

Dezavantajul acestei metode constă în aceea că este efectivă numai la cavităţi restante de dimensiuni mici, iar la cele de dimensiuni mari duce la deformarea parenchimului pulmonar şi la atelectazii.

Metodele simultane de aplicare a suturilor pentru lichidarea cavităţii restante şi a fistulelor bronşice după înlăturarea chistului hidatic din plămâni sunt deosebit de numeroase, dar pe parcursul ultimelor trei decenii această problemă nu şi-a pierdut actualitatea.

Este cunoscută metoda de lichidare a cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic, care constă în aplicarea suturilor de invaginare pe fistulele bronşice după înlăturarea chistului hidatic, apoi capetele suturilor se trec prin parenchimul pulmonar pe ambii pereţi ai cavităţii fibroase restante, începând de la fund spre suprafaţa plămânului, iar după cufundarea marginilor cavităţii fibroase firele se leagă [2].

Însă invaginarea marginilor libere ale cavităţii fibroase în cavitatea restantă nu întotdeauna permite lichidarea cavităţii restante.

De asemenea este cunoscut capitonajul cavităţii restante cu aplicarea firului neîntrerupt numit “dus-întors” etajat începând de la fund spre suprafaţa cavităţii fibroase. Pentru capitonajul cavităţilor restante de dimensiuni mari sunt necesare până la 3 cicluri “dus-întors”, sau 5...6 rânduri de suturi.

Dezavantajul acestei metode de suturare constă în aceea că firul neîntrerupt în 5...6 rânduri apropie pereţii cavităţii restante, însa dereglează circulaţia sangvină şi ventilaţia pulmonară locală.

Pentru restabilirea integrităţii parenchimului pulmonar la lichidarea cavităţii restante sunt cunoscute metode cu aplicarea suturilor în formă de spirală [3], tabel de şah, suturi sucite, neîntrerupte aplicate în 2-3 rânduri, suturi verticale încrucişate, etajate în formă de bursă [4] şi semibursă [5].

Dezavantajul acestor tipuri de suturi este gofrajul parenchimului pulmonar ce provoacă atelectazie şi pneumonie după operaţie.

Este cunoscută metoda de capitonare cu suturi verticale încrucişate etajate, începând de la fundul cavităţii restante prin pereţii opuşi [6].

Dezavantajul metodei cunoscute constă în aceea că se formează noduri multiple în plagă, deformează parenchimul pulmonar şi provoacă atelectazii locale.

Mai este cunoscută metoda de lichidare a cavităţii perichistice prin burse succesive după suturarea fistulelor bronşice [7].

Această metodă de asemenea duce la deformarea parenchimului pulmonar şi la atelectazii segmentare.

Este cunoscută metoda de capitonare a cavităţii restante care constă în excizia peretelui fibros cu reziduu de ţesut pulmonar subţiat în două direcţii opuse, lambourile obţinute se rezecă după ce se efectuează capitonajul cavităţii restante cu pleurizarea liniei suturilor [8].

Capitonajul cavităţii restante prin această metodă de asemenea deformează parenchimul pulmonar cu consecinţele respective.

E de menţionat că metodele propuse de lichidare a cavităţilor restante după înlăturarea chistului hidatic au un şir de neajunsuri, printre care recidiva cavităţii restante.

Suturile aplicate trebuie să ermetizeze cavitatea restantă fără a lăsa mici buzunare şi adâncituri, să nu deformeze vasele sangvine şi bronşiile localizate în apropierea pereţilor cavităţii restante, să nu deregleze microcirculaţia şi aeraţia parenchimului pulmonar.

Este cunoscută metoda de aplicare a suturilor verticale, începând de la fundul cavităţii restante, şi transversale după înlăturarea chisturilor hidatice de dimensiuni mari [9].

Însă aplicarea suturilor în direcţii opuse deformează plămânul, dereglează microcirculaţia şi aeraţia locală.

Rezumând cele expuse putem concluziona că toate metodele de lichidare a cavităţilor restante după echinococectomia pulmonară prin capitonaj posedă dezavantajele sale, şi anume:

- capitonajul cavităţii restante poate leza vasele sangvine şi provoca hemoragii;

- în cazuri de chisturi hidatice de dimensiuni mari nu e posibil complet de suturat cavitatea restantă;

- capitonajul cavităţii deformează plămânul, care deseori devine nefuncţional;

- uneori în locul chistului parazitar se formează un chist neparazitar aerian;

- suturarea cavităţii purulente este contraindicată.

Problema pe care o rezolvă invenţia propusă constă în elaborarea unei metode de lichidare a cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic pulmonar care ar avea eficacitate la restabilirea structurii arhitectonice a ţesutului pulmonar şi ar preîntâmpina dezvoltarea după operaţie a pneumochistului şi recidivarea bolii.

Esenţa metodei constă în aceea că se măreşte volumul de aer inspirat cu 30…40 mm ai coloanei de apă cu micşorarea cavităţii restante de 1,5…2,0 ori, se înlătură ţesutul fibros şi ţesutul pulmonar subţiat situat la suprafaţa plămânului, adiacent cavităţii, se prelucrează cavitatea, se trece un fir de sutură prin peretele fibros, la 0,3…0,5 cm de la marginea plăgii până la fundul cavităţii, şi se aplică o sutură în surjet simplu la fundul cavităţii, după care cu acelaşi fir de la marginea opusă a cavităţii în continuare se suturează în acelaşi plan pereţii cavităţii restante, în proiecţia diametrului ei maximal, până la închiderea completă a cavităţii, iar firul se ligaturează în locul aplicării suturii primare pe suprafaţa plămânului.

Rezultatul invenţiei constă în lichidarea cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic pulmonar cu restabilirea structurii arhitectonice a ţesutului pulmonar, ceea ce preîntâmpină dezvoltarea după operaţie a pneumochistului şi recidiva bolii.

Avantajul metodei propuse constă în înlăturarea parţială a peretelui fibros şi a zonei neventilate de parenchim pulmonar cu atelectazie ireversibilă, corespunzător cu planul colabării cavităţii restante, aplicarea suturii în surjet simplu pe peretele cavităţii restante începând de la fund în proiecţia diametrului ei maximal cu formarea nodului de ligatură în afara plăgii, adică în locul de intrare a firului de sutură.

Lichidarea cavităţii fibroase restante prin această metodă nu deformează parenchimul pulmonar, deoarece suturile se aplică în dependenţă de planul colabării cavităţii restante, paralel cu vasele sangvine şi arborele bronşic.

Exemplu de realizare a invenţiei

Se măreşte volumul de aer inspirat cu 30…40 mm ai coloanei de apă cu micşorarea cavităţii restante de 1,5…2,0 ori, se înlătură ţesutul fibros şi ţesutul pulmonar subţiat situat la suprafaţa plămânului, adiacent cavităţii, se prelucrează cavitatea, se trece un fir de sutură prin peretele fibros, la 0,3…0,5 cm de la marginea plăgii până la fundul cavităţii, şi se aplică o sutură în surjet simplu la fundul cavităţii, după care cu acelaşi fir de la marginea opusă a cavităţii în continuare se suturează în acelaşi plan pereţii cavităţii restante, în proiecţia diametrului ei maximal, până la închiderea completă a cavităţii, iar firul se ligaturează în locul aplicării suturii primare pe suprafaţa plămânului.

Invenţia se explică cu ajutorul desenelor din fig. 1-3, care reprezintă:

- fig. 1, excizia ţesutului fibros la suprafaţa plămânului adiacent chistului hidatic corespunzător cu planul colabării cavităţii fibroase restante;

- fig. 2, aplicarea suturii pe pereţii fibroşi ai cavităţii restante;

- fig. 3, finisarea ermetizării cavităţii fibroase restante cu acelaşi fir.

Corespunzător cu planul colabării cavităţii restante se înlătură ţesutul fibros şi ţesutul pulmonar subţiat situat la suprafaţa plămânului, adiacent chistului hidatic (fig. 1).

Lichidarea cavităţii restante se începe cu trecerea firului de sutură prin peretele fibros deviat la 0,3...0,5 cm de la marginea plăgii până la fundul cavităţii restante (fig. 2).

Primul rând al suturii este cel mai important, se suturează fundul cavităţii în conformitate cu planul colabării ei şi cu fistulele bronşice deschise. Sutura continuă cu acelaşi fir în direcţie opusă, capetele firului se ligaturează cu formarea nodului la suprafaţa plămânului în afara plăgii (fig. 3).

Metoda revendicată în comparaţie cu metodele tehnice cunoscute are următoarele avantaje:

- la înlăturarea ţesutului fibros şi pulmonar perichistic subţiat se micşorează cavitatea restantă la chisturi hidatice mari, ceea ce măreşte eficacitatea suturii aplicate;

- sutura se aplică conform planului colabării cavităţii restante şi nu deformează parenchimul pulmonar;

- cavitatea restantă suturată este lipsită de noduri de ligatură;

- nu se formează buzunare şi adâncituri.

Exemplu

Pacientul M., 36 ani. Sub anestezie generală, în decubit dorsal s-a efectuat toracotomia antero-laterală prin spaţiul 5 intercostal, inspecţia cavităţii pleurale. După depistarea chistului hidatic, el a fost izolat cu comprese de tifon îmbibate cu soluţie hipertonică. S-a înlăturat chistul întreg şi elementele sale parazitare. Lichidarea cavităţii restante s-a început cu excizia ţesutului fibros la suprafaţa plămânului adiacent chistului hidatic. Cavitatea restantă după prelucrarea cu apă oxigenată şi betadină s-a lichidat prin aplicarea primului rând de sutură cu firul neîntrerupt pe ac atraumatic, începând de la fundul ei şi a pereţilor opuşi cavităţii restante în direcţia diametrului ei maximal. Cavitatea restantă, după aplicarea suturii şi apropierea pereţilor, s-a ermetizat datorită firului retur neîntrerupt cu formarea nodului de ligatură în afara plăgii. S-a efectuat asanarea şi drenarea cavităţii pleurale. Plaga peretelui toracic s-a suturat pe straturi şi s-a aplicat pansamentul.

Metoda propusă a fost efectuată la 12 bolnavi cu chist hidatic pulmonar. Complicaţii intraoperatorii şi postoperatorii nu s-au înregistrat.

1. Аскерханов Р.П. Хирургия эхинококкоза. Махачкала, 1976, 370 c.

2. Чачава М.К. Эхинококкоз легких. Грудная хирургия, 1960,2, с. 61-64

3. Меладзе Г.Д., Махорадзе Ш.К., Дэнелидзе Ч.О. Усовершенствованный метод закрытия полостей при эхинококкозе легкого. Грудная хирургия, 1979, Н. 4, с. 52-54

4. Дейнека И.Я. Эхинококкоз человека. Москва, 1968

5. Кулакеев О.К. Капитонаж полукисетными швами при эхинококкэктомии легкого. Клин. Хирургия, 1990, Н.10, с. 68-69

6. RU 2306874 C1 2007.09.27

7. Mitrofan C., Aldea A., Grigorescu C., Jitaru I., Moldoveanu C. Experienţa noastră în tratamentul chrurgical al chistului hidatic pulmonar. Jurnalul de chirurgie, 2005, v. 1, nr. 2

8. Рзаев И.М., Гурбаналиев И. Г., Джафаров Ч.М., Гаджиев Ш.М. Выбор метода операции при эхинококкозе легких. Грудная хирургия, 1982, Н. 3, c. 39-42

9. RU 2234252 C2 2004.08.20

Claims

Metodă de înlăturare a cavităţii restante după înlăturarea chistului hidatic pulmonar, care constă în aceea că se măreşte volumul de aer inspirat cu 30…40 mm ai coloanei de apă cu micşorarea cavităţii restante de 1,5…2,0 ori, se înlătură ţesutul fibros şi ţesutul pulmonar subţiat situat la suprafaţa plămânului, adiacent cavităţii, se prelucrează cavitatea, se trece un fir de sutură prin peretele fibros, la 0,3…0,5 cm de la marginea plăgii până la fundul cavităţii, şi se aplică o sutură în surjet simplu la fundul cavităţii, după care cu acelaşi fir de la marginea opusă a cavităţii în continuare se suturează în acelaşi plan pereţii cavităţii restante, în proiecţia diametrului ei maximal, până la închiderea completă a cavităţii, iar firul se ligaturează în locul aplicării suturii primare pe suprafaţa plămânului.