MD592Z

MD592Z - Procedeu de înţelenire a solului în plantaţiile multianuale

Info

Publication number: MD592Z
Application number: MDS20120078A
Authority: MD
Inventors: Ион БОГДАН
Original assignee: Общественное Учреждение Научно-Практический Институт Садоводства И Пищевых Технологий
Priority date: 2012-05-29
Filing date: 2012-05-29
Publication date: 2013-10-31
Also published as: MD592Y

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de înţelenire a solului în plantaţiile multianuale.Procedeul, conform invenţiei, prevede, concomitent cu înfiinţarea plantaţiei multianuale, plantarea pe linia rândului, între fiecare două plante arborescente, a câte două rozete de frunze înrădăcinate de căpşun la o distanţă de 60…100 cm şi lucrarea anuală a solului cu un cultivator. Începând cu anul cinci după înfiinţarea plantaţiei lucrarea fâşiilor înţelenite cu căpşun se efectuează la adâncimea de 8…12 cm, fără întoarcerea stratului înţelenit, cu un cultivator dotat cu nişte cuţite pentru distrugerea buruienilor: în anii V-VII - pe fâşii de stânga şi de dreapta ale intervalului dintre rândurile de plante arborescente, fiecare cu lăţimea de 50…60 cm; în anul VIII - pe fâşii de stânga şi de dreapta, fiecare cu lăţimea de 100…120 cm; în anii IX-XX - pe fâşie cu lăţimea de 360…420 cm, cu deplasarea în fiecare an, alternativ, în stânga şi în dreapta cu 20 cm.Rezultatul constă în simplificarea procedeului de înţelenire a solului.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de înţelenire a solului în plantaţiile multianuale.

Este cunoscut procedeul de înţelenire naturală a solului cu buruieni pentru a proteja solul contra eroziunii. Masa verde se coseşte de 2…3 ori pentru a fi lăsată pe loc ca mulci [1].

Dezavantajul procedeului rezidă în faptul că buruienile cresc neuniform. Ca rezultat, înţelenirea naturală nu manifestă efectul scontat.

Se cunoaşte înierbarea artificială a solului în plantaţiile multianuale prin semănatul unui amestec de seminţe de ierburi multianuale, cum sunt păiuşul de vară, păiuşul roşu, firuţa, raigrasul-de-păşune [2].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că masa verde, în primii 2…3 ani după semănare, este rară şi, prin urmare, nu se poate obţine efectul maximal de la înţelenire. Covorul verde format nu se extinde de la sine.

Se mai cunoaşte procedeul de înţelenire a solului în intervalele dintre rândurile de plante multianuale prin semănarea unui amestec de culturi siderale, cum sunt măzărichea, mazărea şi ovăsul [3].

Dezavantajul procedeului constă în faptul că înţelenirea durează numai câteva luni. Masa verde în a doua jumătate a verii se mărunţeşte cu boroane cu discuri, ca mai apoi să fie încorporată în sol în calitate de îngrăşământ prin arătură superficială sau prin discuire repetată de mai multe ori.

Mai aproape de procedeul de înţelenire revendicat este procedeul de semănare în intervalele dintre rânduri a culturilor anuale, numite culturi intercalare, pentru a obţine producţie agricolă suplimentară [4].

Dezavantajul procedeului constă în faptul că înţelenirea cu culturi intercalare durează cel mult 4…5 luni. În fiecare an următor se recurge la înfiinţarea plantaţiei anuale intercalare din nou, fapt care se soldează cu cheltuieli mari.

Problema pe care o rezolvă procedeul revendicat constă în simplificarea şi facilitarea radicală a înţelenirii artificiale a solului, cât şi a lucrării lui, în plantaţiile multianuale cu aplicarea unei culturi mai potrivite pentru aceste lucrări agrotehnice.

Procedeul prevede, concomitent cu înfiinţarea plantaţiei multianuale, plantarea pe linia rândului, între fiecare două plante arborescente, a câte două rozete de frunze înrădăcinate de căpşun la o distanţă de 60…100 cm şi lucrarea anuală a solului cu un cultivator. Începând cu anul cinci după înfiinţarea plantaţiei lucrarea fâşiilor înţelenite cu căpşun se efectuează la adâncimea de 8…12 cm, fără întoarcerea stratului înţelenit, cu un cultivator dotat cu nişte cuţite pentru distrugerea buruienilor: în anii V-VII - pe fâşii de stânga şi de dreapta ale intervalului dintre rândurile de plante arborescente, fiecare cu lăţimea de 50…60 cm; în anul VIII - pe fâşii de stânga şi de dreapta, fiecare cu lăţimea de 100…120 cm; în anii IX-XX - pe fâşie cu lăţimea de 360…420 cm, cu deplasarea în fiecare an, alternativ, în stânga şi în dreapta cu 20 cm.

Rezultatul constă în simplificarea procedeului de înţelenire a solului.

Rezultatul se datorează posibilităţii de a combina şi executa concomitent îngrijirea stratului de sol înţelenit şi a covorului de masă verde cu lucrarea de vară a solului în intervalele dintre rândurile de plante. Totodată majorarea considerabilă a densităţii covorului verde în fâşiile înţelenite ale intervalelor dintre rânduri, conform invenţiei, asigură înăbuşirea mai eficientă a buruienilor anuale, evitarea cheltuielilor de seminţe pentru înţeleniri repetate în aceleaşi intervale dintre rânduri, posibilitatea de a folosi plante puţine la număr pentru a înţeleni solul iniţial într-o fâşie îngustă de pământ, ca mai apoi plantele singulare să se înmulţească, îndesească şi să se extindă, cu anii, pe toată suprafaţa plantaţiei.

Invenţia se explică cu ajutorul figurilor 1şi 2, care reprezintă:

- fig. 1, înţelenirea cu plante de căpşun, din an în an, a solului din intervalul dintre rândurile de pomi fructiferi;

- fig. 2, prelucrarea diferenţiată, din an în an, a solului pe fâşiile intervalului dintre rândurile de pomi fructiferi, unde:

A - fâşia de mijloc a intervalului dintre rândurile de pomi fructiferi în care se încadrează ecartamentul şenilelor tractorului (de exemplu T-54B);

B - fâşia de mijloc a intervalului dintre rândurile de pomi fructiferi, în care se încadrează ecartamentul roţilor tractoarelor (de exemplu МТЗ-80, МТЗ-82, ЮМЗ-6А);

C - fâşia, unde solul nu se tasează de şenilele tractorului;

D - fâşia, unde solul nu se tasează de roţile tractorului;

E - făgaşul tractorului cu şenile;

F - făgaşul tractorului cu roţi;

I - X - anii după plantarea pomilor fructiferi;

1 - rândul de stânga de pomi fructiferi;

2 - rândul de dreapta de pomi fructiferi;

3 - fâşia de stânga, unde solul este înţelenit cu plante de căpşun;

4 - fâşia de dreapta, unde solul este înţelenit cu plante de căpşun;

5 - fâşia, unde, până la 1 iulie, prelucrarea de vară a solului (cultivarea, boronirea, discuirea, afânarea - una sau două din ele) se efectuează conform îndrumărilor agrotehnice în vigoare;

6 - fâşia, unde după 1 iulie, prelucrarea de vară a solului se efectuează conform îndrumărilor agrotehnice în vigoare;

7, 8 - fâşiile de stânga şi de dreapta unde solul se prelucrează la adâncimea de 8 cm cu cultivator dotat cu cuţite pentru distrugerea buruienilor fără întoarcerea stratului înţelenit cu plante de căpşun;

9, 10 - fâşiile de stânga şi de dreapta unde solul înţelenit se prelucrează la adâncimea de 10 cm cu cultivator dotat cu cuţite pentru distrugerea buruienilor;

11, 12 - fâşii, unde solul se prelucrează la adâncimea de 12 cm cu aceleaşi organe de lucru;

13, 14 - fâşii, unde solul se prelucrează cu cuţite pentru distrugerea buruienilor la adâncimea de 14 cm;

15 - fâşia, unde cuţitele pentru distrugerea buruienilor prelucrează solul la adâncimea de 11 cm;

16 - fâşia, unde cuţitele pentru distrugerea buruienilor prelucrează solul la adâncimea de 13 cm;

17 - axa centrală a intervalului dintre rândurile de pomi fructiferi;

18 - nivelul suprafeţei solului.

Proprietăţile biologice ale căpşunului denotă posibilitatea de a-l folosi foarte eficient în calitate de plantă în operaţiile tehnologice de înţelenire a solului în plantaţiile multianuale. În acest aspect prezintă interes un complex întreg de proprietăţi ale căpşunului, şi anume: este o plantă mereu verde, adică este persistentă; plantaţiile de căpşun sunt longevive - pot exista 20 şi chiar 40 ani [Бурмистров А. Д. Ягодные культуры. Изд-во Колос. Ленинград, 1972, с. 54]; planta de căpşun poate să se autopropage, să se extindă rapid în direcţie radială datorită formării în fiecare an de vegetaţie a multiplilor stoloni, care generează plante noi, aşa-numitele rozete de frunze întinse pe pământ la o depărtare de 10…15 cm una de alta; plantaţia se autoîndeseşte repede (o tufă formează 40…50 de stoloni, care toţi împreună generează până la 250 de rozete; frunze noi se formează aproape anul împrejur (cu excepţia iernii), perioada de vieţuire a lor constituie la frunzele de primăvară - 70 zile, de vară - 160 zile, de toamnă - 240 zile; planta suportă uşor umbrirea de către pomii fructiferi; partea aeriană a plantei este de formă conică şi după mai multe ramificaţii simpodiale devine multianuală şi se extinde paralel suprafeţei solului (de aceea este uşor de muşuroit), iar după ce îşi pierde frunzele se transformă în rizom; rizomii multianuali ai plantei, care sunt proveniţi din tulpină, au capacitatea de a se autoadânci, dar totodată partea lor superioară viabilă se localizează numai în stratul de 10…15 cm, deoarece în anul 2…3 încep să se usuce de la capătul din adâncime, ca mai apoi să putrezească foarte încet, pe parcursul a mai multor ani (de aceea sub tufele de căpşun permanent persistă rizomi în stare de putrefacţie totală şi semiputrefacţie - ce constituie un bun îngrăşământ organic pentru plantele ale căror rădăcini sunt amplasate mai adânc); masa principală a rădăcinilor adsorbitoare şi conducătoare ale plantei de căpşun străbat des stratul de sol de 0…20 cm şi numai unele rădăcini solitare se răspândesc mai adânc - până la 40 cm (de comparat - la pomii fructiferi masa principală a rădăcinilor se localizează în stratul de sol de 20…60 cm); sub umbra covorului des de căpşuni nu răsar seminţele buruienilor anuale, iar dacă unele din ele au răsărit - manifestă o creştere foarte slabă şi mor prematur neformând noi seminţe.

Proprietăţile biologice ale căpşunului, enumerate mai sus, au stat la baza elaborării procedeului revendicat de înţelenire şi lucrare a solului în plantaţiile multianuale.

Procedeul se realizează în felul următor.

Exemplu de înţelenire cu căpşuni şi de lucrare a solului într-o plantaţie pomicolă de specia măr, altoit pe portaltoi cu vigoarea de creştere mijlocie.

Primăvara, imediat după înfiinţarea plantaţiei pomicole, adică după sădirea pomilor, pe linia rândului între fiecare doi pomi se sădesc câte două rozete de frunze înrădăcinate (material săditor) de căpşun. Fiecare rozetă înrădăcinată se plantează la depărtarea de 60…100 cm una de alta, în dependenţă de distanţa dintre pomi în rând, care poate fi între 2 şi 3 m. Pe parcursul fiecărei perioade de vegetaţie (primăvara, vara şi toamna) plantele de căpşun se extind singure formând un covor vegetativ, care din an în an devine din ce în ce mai dens şi mai lat. Sub acest covor dens de căpşuni buruienile anuale nu cresc. Iar buruienile multianuale (o parte mică a lor), care reuşesc să străbată acest covor, cu timpul devin din ce în ce mai slabe, ca pe parcursul a doi-trei ani totalmente să se extermine sub influenţa plantelor de căpşun. Deci, fâşia unde solul este astfel înţelenit cu căpşuni reprezintă un covor uniform cu înălţimea între 15…20 cm, printre care, pe alocuri este străbătut foarte rar de buruieni multianuale, a căror înălţime atinge nivelul de 30…40 cm.

În intervalul dintre rândurile de pomi fructiferi 1 şi 2 (fig. 1) lăţimea fiecărei fâşii de sol înţelenit cu căpşuni (covoare verzi), cea de stânga 3 şi cea de dreapta 4, se măreşte cu cel puţin 30 cm în fiecare an. Lăţimea lor constituie: în anul plantării - 10 cm; în anul II după plantare - 40 cm; anul - III - 70 cm; anul IV - 100 cm; anul V - 130 cm; anul VI - 160 cm; anul VII - 190 cm; anul VIII - 220 cm. În anul X solul se înţeleneşte cu căpşuni pe toată lăţimea intervalului dintre rânduri. Solul neînţelenit din fâşiile de mijloc, pe parcursul vegetaţiei, conform procedeului revendicat, se lucrează confort îndrumărilor agrotehnice în vigoare. Poate fi aplicată oricare maşină agricolă din sistemul de maşini prevăzut pentru livezi. Maşinile agricole pot forma agregate cu unul din tractoarele de tipul T-54B, МТЗ-82 şi ЮМЗ 6А. Ecartamentul A al şenilelor tractorului T-54B şi B al roţilor tractoarelor de tipul МТЗ, ЮМЗ rămâne liber de căpşuni numai până în anii 5 şi 6 după plantarea pomilor fructiferi. În anii următori, solul din fâşia ecartamentului va fi înţelenit cu căpşuni.

Lăţimea fâşiei de mijloc 5, în care solul se lucrează tradiţional, este mai mare până la 1 iulie (până la începerea formării în masă a stolonilor purtători de rozete) decât lăţimea aceleiaşi fâşii 6 după 1 iulie (după ce rozetele nou formate s-au înrădăcinat în sol). Această lăţime (în cazul când schema de plantare a plantelor arborescente este 5 m x 3 m) constituie respectiv: anul I - 460 cm (până la 1 iulie) şi 420 cm (după 1 iulie); anul II - 400 cm şi 360 cm; anul III - 340 cm şi 300 cm; anul IV - 280 cm şi 240 cm; anul V - 220 cm şi 180 cm; anul VI - 160 cm şi 120 cm; anul VII - 100 cm şi 60 cm; anul VII - 40 cm şi 0 cm (fig. 2).

Începând cu anul doi după înfiinţarea livezii, pentru a slăbi substanţial buruienile multianuale, care pe alocuri străbat covorul verde de căpşun, se recurge la vătămarea sistematică (de fiecare dată când trece cultivatorul) a părţii aeriene a lor la înălţimea de 21…23 cm de la suprafaţa solului. Cultivatorul poate fi de orice marcă prevăzută de sistemul de maşini pentru livezi. Mai des se folosesc cultivatoarele de tipul КСГ-5 şi КСМ-5. Dacă solul se cultivă în scurt timp după ploaie buruiana poate fi smulsă din pământ cu tot cu rădăcină.

În anul V…VIII după plantarea pomilor o parte a solului înţelenit din fâşiile (de stânga şi de dreapta) 7…14 (fig. 2) se lucrează cu cuţite extirpatoare. Lăţimea, spre exemplu a fâşiilor de stânga, în dependenţă de distanţele dintre rânduri, este: 7 (anul V), 9 (anul VI) şi 11 (anul VII) - 50…60 cm, 13 (anul VIII) - 100…120 cm. În anul IX şi în următorii ani, solul se lucrează cu cuţite extirpatoare în fâşiile de mijloc 15, 16 cu lăţimea de 360…420 cm. În fiecare an următor fâşiile 15, 16 supuse lucrării se deplasează cu 20 cm în stânga, apoi în dreapta ş.a.m.d. Lucrarea solului în aceste fâşii cu cuţite extirpatoare se efectuează în fiecare an următor la altă adâncime, dar numai în limitele de 8…12 cm. Alternarea adâncimilor de lucrare a solului este următoarea: anul V (fâşiile 7 şi 8) - solul se lucrează la adâncimea de 8 cm; anul VI (fâşiile 9, 10) - la adâncimea de 10 cm; anul VII (fâşiile 11, 12) - la adâncimea de 12 cm; anul VIII (fâşiile 13, 14) - la adâncimea de 9 cm; anul IX (fâşia 15) - la adâncimea de 11 cm; anul X (fâşia 16) - la adâncimea de 8 cm, apoi 10 cm, 12 cm, 9 cm, 11 cm ş.a.m.d. Lucrarea solului înţelenit în a doua jumătate a verii are specificul său. Mai întâi, cuţitele extirpatoare taie la adâncimea de 8…12 cm rădăcinile verticale adsorbitoare şi conducătoare ale căpşunului (care se răspândesc în sol până la adâncimea de 40 cm) şi partea bazală a rizomilor (care singură este predispusă să putrezească, cum am menţionat mai sus). Ca rezultat buruienile multianuale pot fi smulse integral din sol.

Mai sus am descris cum se realizează lucrarea de primăvară-vară diferenţiată pe fâşii înţelenite şi neînţelenite, care este superficială şi nu depăşeşte adâncimea de 12 cm. În fâşiile de mijloc neînţelenite 5 şi 6, numai în anii I-VI lucrarea solului de toamnă la adâncimea între 13…18 cm se efectuează conform îndrumărilor agrotehnice în vigoare cu maşinile agricole prevăzute de sistemul de maşini aprobat pentru livezi: de tipul ПРВМ-3, КСГ-5, КСМ-5, ПЛС-5-25А. Se aplică numai acele maşini, care se încadrează în limitele de lăţime ale fâşiilor neînţelenite.

În anii IX-XIV, XVI…XIX, XXI…XXIV după plantarea pomilor lucrarea solului se efectuează în fâşia de mijloc cu lăţimea de 360…420 cm numai superficial, la adâncimea de 8…12, cu cultivatorul echipat cu cuţite şi numai de două ori, prima dată - până la 1 iulie, a doua oară - după 1 iulie. Iar în anii X, XV, XX şi, dacă e cazul, în anul XXV, în fâşia de mijloc cu lăţimea, în dependenţă de distanţa dintre rânduri, de 200…250 cm solul se lucrează şi toamna (plus la lucrările de primăvară-vară) mai adânc şi obligatoriu fără întoarcerea brazdei, la adâncimea de 18…22 cm, cu cultivatorul echipat cu labe-daltă de afânare. Lucrarea solului cu cultivatorul astfel echipat provoacă deteriorarea într-o măsură admisibilă, a covorului de căpşuni prin tăieri longitudinale (din calea organului de lucru) se ridică puţin de către suporturile labelor şi întru câtva acoperă cu pământ o parte neînsemnată de frunze ale căpşunilor. În fâşia de mijloc, unde a fost realizată o astfel de lucrare de toamnă a solului înţelenit, covorul de căpşuni se reface repede pe parcursul următoarei vegetaţii.

Înţelenirea solului în intervalele dintre rânduri prin aplicarea procedeului revendicat nu intră în contradicţie cu particularităţile biologice ale plantelor multianuale şi cu sistemul de maşini agricole şi tractoare aprobat în prezent pentru plantaţiile pomicole. La fel, înţelenirea solului cu căpşuni nu constituie un impediment pentru traficarea tehnologică a agregatului alcătuit din tractor şi stropitoare în procesul tratării plantelor cu soluţii de protecţie. Tasarea periodică a solului înţelenit de către roţile şi şenilele agregatului în zona ecartamentului, nu afectează substanţial viabilitatea cât şi densitatea covorului verde de căpşuni.

1. Васкан Г. К. Системы содержания почвы в садах. Кишинев, Издательство ЦК КПМ, 1970, с. 15-68

2. Агроуказания по плодоводству для Молдавской ССР. Кишинэу, Картя Молдовеняскэ, 1981, с. 213-214

3. Рубин C. C. Содержание почвы и удобрение в интенсивных садах. Москова, Издательство Колос, 1983, с. 12-97

4. Perstniov N., Surugiu V., Moroşan V., Corobca V. Viticultura. Chişinău, Tipografia Centrală, 2000, p. 340-341

Claims

Procedeu de înţelenire a solului în plantaţiile multianuale, care prevede, concomitent cu înfiinţarea plantaţiei multianuale, plantarea pe linia rândului, între fiecare două plante arborescente, a câte două rozete de frunze înrădăcinate de căpşun la o distanţă de 60…100 cm şi lucrarea anuală a solului cu un cultivator, totodată, începând cu anul cinci după înfiinţarea plantaţiei lucrarea fâşiilor înţelenite cu căpşun se efectuează la adâncimea de 8…12 cm, fără întoarcerea stratului înţelenit, cu un cultivator dotat cu nişte cuţite pentru distrugerea buruienilor: în anii V-VII - pe fâşii de stânga şi de dreapta ale intervalului dintre rândurile de plante arborescente, fiecare cu lăţimea de 50…60 cm; în anul VIII - pe fâşii de stânga şi de dreapta, fiecare cu lăţimea de 100…120 cm; în anii IX-XX - pe fâşie cu lăţimea de 360…420 cm, cu deplasarea în fiecare an, alternativ, în stânga şi în dreapta cu 20 cm.