MD300Z

MD300Z - Procedeu de lucrare a solului în plantaţiile multianuale

Info

Publication number: MD300Z
Application number: MDS20100071A
Authority: MD
Inventors: Ион БОГДАН
Original assignee: Inst Publica Inst Stiintifico Practic Horticultura Tehnologii Alimentare; Institu & Tcedil Ia Public & Abreve Inst & Scedil Tiin & Tcedil Ifico Practic De Horticultur & Abrev
Priority date: 2010-04-15
Filing date: 2010-04-15
Publication date: 2011-11-30
Also published as: MD300Y

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la horticultură, în special la un procedeu de lucrare a solului în plantaţiile multianuale.Procedeul, conform invenţiei, include lucrarea de toamnă sau de primăvară a solului în intervalele dintre rândurile de plante cu un cultivator. Lucrarea solului se efectuează într-o fâşie cu lăţimea de 55cm de ambele părţi ale rândului şi include tăierea rădăcinilor la adâncimea de până la 40cm cu un cuţit pasiv, instalat pe rama cultivatorului, şi afânarea solului până la adâncimea de 30cm cu două labe scarificatoare, instalate alături de cuţit la depărtarea de 5cm. Totodată, lucrarea solului se efectuează în fiecare an impar, începând cu al 3-lea an după sădirea plantelor, la o distanţă de 0,5m de la linia rândului la prima lucrare cu mărirea distanţei respective de la linia rândului cu 0,2m la fiecare lucrare ulterioară până când fâşiile de sol lucrate ajung la mijlocul intervalului dintre rândurile de plante.Rezultatul constă în simplificarea tehnologiei de îngrijire a solului, asigurarea stopării descompunerii excesive a humusului şi în sporirea productivităţii plantaţiilor multianuale.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la horticultură, în special la un procedeu de lucrare a solului în plantaţiile multianuale.

Lucrarea solului în plantaţiile multianuale are ca scop de a: minimaliza lucrarea solului în plantaţiile multianuale pentru a stopa descompunerea excesivă a humusului în sol; reduce cheltuielile legate de îngrijirea solului; simplifica tehnologia lucrărilor agricole; spori receptivitatea plantelor la măsurile agrotehnice aplicate în plantaţii; folosi la maximum potenţialul de fertilitate al solului şi al terenului plantat (Рубин С.С. Содержание почвы и удобрения в интенсивных садах. Изд-во Колос, Москва, 1983, с 59-286).

Se cunoaşte procedeul lucrării de toamnă a solului, care prevede lucrarea solului în livadă în luna octombrie prin aratul cu întoarcerea stratului arabil în fiecare an pe terenul dintre rândurile de pomi. Pentru a exclude vătămarea rădăcinilor mai groase de 6…10 mm, adâncimea arăturii este stabilită la nivelul de 6…8cm în apropierea nemijlocită de trunchiurile pomilor (în fâşia rândului) şi de 12...15cm în fâşia de mijloc a intervalului dintre rânduri. În zona, unde rădăcinile încă n-au ocupat stratul arabil de sol adâncimea arăturii constituie 16…18cm [1].

Dezavantajele procedeului dat sunt: descompunerea humusului din sol; mărirea cheltuielilor energetice; micşorarea receptivităţii plantelor la măsurile agrotehnice; folosirea incompletă a potenţialului de fertilitate al solului.

Se mai cunoaşte procedeul lucrării de toamnă a solului, care prevede lucrarea solului în livadă, toamna, prin aratul cu întoarcerea stratului arabil în fiecare an a intervalului dintre rândurile de pomi la adâncimea: în plantaţii tinere 12...18cm în fâşia rândului şi 25cm în fâşia de mijloc a intervalului; în plantaţii roditoare 10...12cm în fâşia rândului şi 18...20cm în fâşia de mijloc [2].

Dezavantajele procedeului dat sunt: lucrarea solului cu întoarcerea stratului arabil, care contribuie la descompunerea humusului din sol; mărirea cheltuielilor energetice legate de carburanţi; micşorarea receptivităţii plantelor la măsurile agrotehnice aplicate în plantaţie; folosirea incompletă a potenţialului de fertilitate al solului.

Se cunoaşte de asemenea procedeul de reînnoire a desfundatului, care prevede scarificarea solului în intervalele dintre rândurile de plante în plantaţiile multianuale la adâncimea de 30cm şi mai mult cu cultivatorul de tip PRVN (Ru) şi a cultivatoarelor de tip cizel [3].

Dezavantajele acestui procedeu sunt: vătămarea rădăcinilor orizontale mai groase de 10 mm, ceea ce reduce creşterea şi productivitatea plantelor; cheltuieli energetice sporite.

Cea mai apropiată soluţie este procedeul, care prevede înlocuirea aratului adânc, 18...20cm, cu întoarcerea stratului arabil, în fâşia de mijloc a intervalului dintre rândurile de plante cu aratul, la aceeaşi adâncime, fără întoarcerea stratului arabil [4].

Dezavantajele procedeului dat sunt: cheltuieli energetice sporite; imposibilitatea de a aplica reînnoirea desfundatului în plantaţii din cauza că în straturile de sol mai adânci de 20cm sunt rădăcini mai groase de 10 mm, care nu se recomandă a fi vătămate conform îndrumărilor aflate în vigoare.

Problema pe care o rezolvă procedeul constă în evitarea descompunerii excesive a humusului din sol, asigurându-se prin aceasta stabilizarea conţinutului de humus de care depinde fertilitatea solului; simplificarea realizării tehnologice a lucrărilor agricole; sporirea receptivităţii plantelor la măsurile agrotehnice aplicate; folosirea la maximum a potenţialului de fertilitate al solului de către plante.

Procedeul, conform invenţiei, include lucrarea de toamnă sau de primăvară a solului în intervalele dintre rândurile de plante cu un cultivator. Lucrarea solului se efectuează într-o fâşie cu lăţimea de 55cm de ambele părţi ale rândului şi include tăierea rădăcinilor la adâncimea de până la 40cm cu un cuţit pasiv, instalat pe rama cultivatorului, şi afânarea solului până la adâncimea de 30cm cu două labe scarificatoare, instalate alături de cuţit la depărtarea de 5cm. Totodată, lucrarea solului se efectuează în fiecare an impar, începând cu al 3-lea an după sădirea plantelor, la o distanţă de 0,5m de la linia rândului la prima lucrare cu mărirea distanţei respective de la linia rândului cu 0,2m la fiecare lucrare ulterioară până când fâşiile de sol lucrate ajung la mijlocul intervalului dintre rândurile de plante.

Rezultatul constă în simplificarea tehnologiei de îngrijire a solului, asigurarea stopării descompunerii excesive a humusului şi în sporirea productivităţii plantaţiilor multianuale.

Invenţia se explică prin desenele din fig. 1 - 4, care reprezintă:

- fig.1, poziţia organelor de lucru ale cultivatorului adaptat, în procesul scarificării solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor în intervalul dintre rândurile de plante în anul trei după sădire;

- fig.2, poziţia organelor de lucru ale cultivatorului adaptat, în procesul scarificării solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor în intervalul dintre rândurile de plante în anul cinci după plantare;

- fig.3, deplasarea fâşiei de teren unde solul se supune scarificării pentru stimularea ramificării rădăcinilor pe ani în perioada de exploatare a plantaţiei;

- fig.4, particularităţile arhitectonicii sistemului radicular, spre exemplu, al pomului, în plantaţiile, unde solul se supune scarificării pentru stimularea ramificării rădăcinilor orizontale.

Pentru realizarea procedeului de scarificare a solului pentru stimularea ramificării orizontale au fost utilizate următoarele elemente tehnologice:

1 - tulpina (trunchiul) plantei;

2 - suprafaţa solului;

3 - rama cultivatorului adaptat;

4 - cuţitul de tăiere a rădăcinilor;

5 şi 6 - labe scarificatoare ale cultivatorului;

7 - lăţimea fâşiei de teren dintre rândurile de plante unde solul se supune scarificării pentru stimularea ramificării rădăcinilor;

8 - distanţa cu care se deplasează spre centrul intervalului dintre rânduri fâşia de teren, unde solul se supune scarificării speciale peste fiecare doi ani;

9 şi 10 - rădăcini de schelet orizontale;

11 - rădăcină de schelet intermediată după caracterul de amplasare în sol;

12 - rădăcină de schelet verticală;

13 - ramificaţie a rădăcinii supuse tăierii;

14 - rădăcină de schelet verticală orientată spre suprafaţa solului;

15 - rădăcină de semischelet verticală orientată spre adâncul solului;

16 - 23 - distanţa dintre linia rândului de plante şi fâşia, unde solul se supune scarificării speciale respective pe ani.

Procedeul, în cazul livezii cu distanţele de plantare 5 x 3m luată spre exemplu în figurile 1-4, se realizează în felul următor.

Mai întâi, pentru a realiza procedeul revendicat, se acomodează unul din cultivatoarele produse în serie pentru plantaţii multianuale, cum sunt KSG - 5 (Ru), KSM 5 (Ru) şi PRVN (Ru), în dependenţă de distanţa dintre rândurile de plante. Acomodarea constă în aceea că pe rama cultivatorului se instalează un cuţit pasiv 4 (sau dacă cultivatorul este echipat cu un cuţit, având funcţia de a exclude devierile de la direcţia mişcării, el se schimbă cu cel special), care poate tăia rădăcinile la adâncimea de 40cm şi două labe scarificatoare 5 şi 6 din echipamentul cultivatorului (fig. 1 şi 2), la care lăţimea de lucru constituie 24cm. Distanţa dintre cuţitul 4 şi prima labă scarificatoare 5 este de 5cm. Astfel acomodat, cultivatorul poate efectua scarificarea pentru stimularea ramificării în fâşia de teren 7 cu lăţimea de 55cm (fig. 1 şi 2). Cuţitul 4 taie rădăcinile până la adâncimea de 40cm, iar labele 5 şi 6 scarifică solul până la adâncimea de 30cm, prin aceasta se creează condiţii de stimulare a ramificării suplimentare (datorită faptului că sub acţiunea cuţitului cad rădăcini cu grosimea mai mică de 5mm, care regenerează uşor şi garantat prin conceperea de ramificaţii noi; se afânează solul) a rădăcinilor orizontale.

Scarificarea se efectuează peste fiecare an, toamna în octombrie, sau primăvara, îndată ce starea fizică a solului permite, începând cu anul trei după plantare (fig. 2). Fâşia de teren 7, unde solul se supune scarificării speciale pentru stimularea ramificării rădăcinilor orizontale se deplasează de fiecare dată (peste fiecare an), spre centrul intervalului dintre rândurile de plante la o distanţă de 20cm egală cu lăţimea fâşiei 8 (fig. 2). Astfel, în cazul plantaţiilor cu distanţa dintre rânduri de 5 m, scarificarea solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor se efectuează paralel rândului la următoarele distanţe de linia rândului în anii respectivi după sădirea plantelor: anul 3 - 0,5m, anul 5 - 0,7m, anul 7 - 0,9m, anul 9 - 1,1m, anul 11 - 1,3m, anul 13 - 1,5m, anul 17 - 1,9m (fig. 3). Ultima lucrare a solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor orizontale se efectuează în dependenţă de distanţele dintre rândurile de plante în următorii ani după plantare după cum urmează: distanţa dintre rânduri 8m - în anul 25; 7m - în anul 23; 6m - în anul 21; 5m - în anul 17; 4m - în anul 15; 3m - în anul 13. După aceşti ani de aplicare a procedeului revendicat, rădăcinile orizontale se răspândesc radial liber, şi nu mai sunt supuse în continuare tăierii periodice. În urma scarificării solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor, sistemul radicular al pomului capătă o arhitectonică specifică (fig. 4). Rădăcina de schelet de tip 9 amplasată în stratul de sol de 10…30cm, fiind supusă tăierii în anul 3 după plantare, în anii următori evoluează într-un sistem de ramificaţii 13, care împânzeşte foarte des stratul de sol de 10...40cm - cel mai fertil strat. Această circumstanţă se răsfrânge pozitiv asupra proceselor de creştere şi rodire a plantei, fiindcă se îmbunătăţeşte asigurarea plantelor cu substanţe nutritive. Totodată, planta posedă şi rădăcini de schelet, semischelet orizontale, tip 10, care n-au fost supuse tăierii de ramificare, în stratul de sol de 40...60cm. Ramificaţiile rădăcinii 10, sunt orientate preponderent spre suprafaţa solului (rădăcinile 14), celelalte (rădăcinile 15) sunt orientate spre adâncul solului. În caz de secetă excesivă planta este alimentată de rădăcinile de tip 11, 12 şi 15 amplasate în straturile mai adânci ale solului, care sunt relativ mai umede decât straturile superficiale.

În plantaţiile unde se preconizează aplicarea procedeului revendicat în fiecare an în locul arăturii obişnuite adânci (18...20cm) de toamnă se aplică lucrarea superficială prin cultivarea sau discuirea de toamnă la adâncimea de 6...8cm. Iar în anul când se cere de realizat stimularea ramificării rădăcinilor orizontale, în luna octombrie, mai întâi se efectuează scarificarea în realizarea tehnologică descrisă mai sus şi ulterior, imediat sau peste câteva zile, solul se cultivă (discuieşte) superficial, la adâncimea de 6...8cm, pe întreaga lăţime a intervalului dintre rânduri. Însă, se pot acomoda cultivatoarele cu lăţimea de lucru mare (3,0 - 3,5 - 4,0 - 4,5 m) ca să fie posibilă scarificarea adâncă a solului pentru stimularea ramificării rădăcinilor concomitent cu cultivarea superficială a lui pe întreaga lăţime a intervalului. Datorită înlocuirii arăturii obişnuite adânci, care prevede întoarcerea stratului arabil, prin prelucrare superficială (cultivare, boronire) ce nu prevede întoarcerea straturilor, se evită descompunerea excesivă a humusului, stabilizându-se conţinutul lui în solul din plantaţia multianuală.

1. Агроуказания по плодоводству для Молдавской ССР. Картеа Молдовенеаскэ, Кишинев, 1981, с.52, 53

2. Кутейников В.К., Лосев Н.П. Механизация работ в садоводстве. Колос. Москва, с.52, 53

3. Михалаке И.Н. Обработка почвы на виноградниках, том.2. Типография Младинска, Любляна, 1986, с.304, 305

4. Bogdan I., Donică I. Rodirea mărului în dependenţă de îngrijirea şi lucrarea solului. Institutul de cercetări pentru pomicultură, Chişinău, 2006, vol. 5, p.185, 186, 192

Claims

Procedeu de lucrare a solului în plantaţiile multianuale, care include lucrarea solului în intervalele dintre rândurile de plante cu un cultivator, caracterizat prin aceea că lucrarea solului se efectuează într-o fâşie cu lăţimea de 55cm de ambele părţi ale rândului, şi include tăierea rădăcinilor la adâncimea de până la 40cm cu un cuţit pasiv, instalat pe rama cultivatorului, şi afânarea solului până la adâncimea de 30cm cu două labe scarificatoare, instalate alături de cuţit la depărtarea de 5cm, totodată, lucrarea solului se efectuează în fiecare an impar, începând cu al 3-lea an după sădirea plantelor, la o distanţă de 0,5m de la linia rândului la prima lucrare cu mărirea distanţei respective de la linia rândului cu 0,2m la fiecare lucrare ulterioară până când fâşiile de sol lucrate ajung la mijlocul intervalului dintre rândurile de plante.