MD491Z - Procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la viticultură, în special la un procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie cu ajutorul unui suport temporar şi poate fi aplicată în plantaţiile cu soiuri cu vigoarea de creştere mare.Procedeul, conform invenţiei, constă în aceea că concomitent cu plantarea butucului alături de tulpina subterană se amplasează oblic un tub din masa plastică, lângă fiecare butuc se îngroapă pe parcursul primului an pe linia rândului câte un furtun din masă plastică (3) cu capetele scoase la suprafaţă, prin care este trecută o sfoară, iar pe parcursul anului trei - câte un furtun de partea stângă şi dreaptă. Cordonul unilateral oblic se formează dintr-o tulpină (16), două cotoare transversale (14, 15) - purtătoare de corcani transversali de stânga (23) şi de dreapta (24) în formă de arc, şi un cotor longitudinal (13) orientat în planul rândului cu un corcan longitudinal (21) în formă de arc îndoit spre tulpină (16) şi cu vârful legat de ea. Totodată, în primăvara anului patru în tubul din masă plastică se instalează un suport temporar, de care se leagă tulpina (16), formând o construcţie rigidă orientată oblic pe linia rândului. Tulpina (16) şi suportul, precum şi corcanul longitudinal (21) în formă de arc se fixează cu ajutorul sforilor din furtun (3). Cotoarele transversale (14, 15) se poziţionează la înălţimea de 10 cm de la suprafaţa solului. Vârfurile corcanilor transversali (23, 24) se unesc încrucişat de tulpină (16). În anul cinci după plantare pe corcanul longitudinal (21) se formează 2 braţe orizontale (27, 28), care se leagă de un braţ (26) amplasat în partea superioară a tulpinii (16) şi care atârnă liber, după care în al şaptelea an după plantare braţele orizontale (27, 28) se distanţează.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la viticultură, în special la un procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie cu ajutorul unui suport temporar şi poate fi aplicată în plantaţiile cu soiuri cu vigoarea de creştere mare.

Se cunoaşte procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie în formă de cordon unilateral oblic şi suportul individual pentru butucul cu tulpină, care reprezintă o vergea metalică sau din masă plastică laminată şi suportul individual din lemn [1]. Dezavantajul procedeului constă în necesitatea instalării spalierului, care necesită cheltuieli mari de muncă şi de materiale scumpe.

Se cunoaşte, de asemenea, procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie în formă de umbrelă cu o tulpină [2]. Dezavantajul procedeului constă în necesitatea instalării spalierului, care necesită cheltuieli mari de muncă şi de materiale scumpe.

Se mai cunoaşte procedeul de formare fără spalier a butucului de viţă-de-vie în formă de cordon oblic cu autosprijinire [3]. Dezavantajul procedeului constă în durata relativ lungă a perioadei (cel puţin de 14…15 ani), în care este necesară prezenţa suportului temporar, până când braţele de suport capătă capacitatea de autosprijinire a butucului.

Se mai cunoaşte procedeul de formare fără spalier a butucului în formă de cordon arcuit cu braţe de sprijin [4]. Dezavantajul procedeului constă în durata relativ lungă a perioadei (cel puţin de 14-15 ani), în care este necesară prezenţa suportului temporar, până când braţele de suport capătă capacitatea de autosprijinire a butucului.

Cea mai apropiată soluţie este procedeul de formare fără spalier a butucului de viţă-de-vie în formă de cordon unilateral oblic, alcătuit: dintr-o tulpină principală cu lungimea de 190…200 cm cu două braţe inelare, orientată în planul rândului sub un unghi de 45...50° faţă de orizontală, şi o tulpină secundă cu lungimea de 220...230 cm orientată în aceeaşi direcţie sub un unghi de 25...30° faţă de orizontală, care se uneşte la al patrulea an de la plantare cu tulpina principală a butucului vecin la înălţimea de 85...90 cm de la suprafaţa solului; şi doi corcani cu lungimea 90 cm, având aceeaşi orientare, care se unesc prin legare în cruce cu tulpina principală la înălţimea de 60 cm de la suprafaţa solului şi sunt amplasaţi pe două cotoare rigide cu lungimea de 25 cm, orientate perpendicular rândului în stânga şi în dreapta [5].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că nu se potriveşte pentru aplicare în plantaţii fără spalier pentru formarea butucilor din marginile rândurilor şi pentru acei lipsiţi de butucii vecini din cauză că nu le dă capacitatea de autosprijinire.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia propusă, constă în scoaterea lăstarilor, care atârnă liber, din limitele axei rândului de plante, în procesul formării butucului de viţă-de-vie.

Procedeul, conform invenţiei, include formarea butucului fără spalier în formă de cordon unilateral oblic cu braţe, cotoare, corcani şi coarde de rod cu ajutorul unui suport temporar, şi constă în aceea că concomitent cu plantarea butucului alături de tulpina subterană se amplasează oblic un tub din masa plastică, lângă fiecare butuc se îngroapă pe parcursul primului an pe linia rândului câte un furtun din masă plastică cu capetele scoase la suprafaţă, prin care este trecută o sfoară din masă plastică, iar pe parcursul anului trei - câte un furtun de partea stângă şi dreaptă a tulpinii. Cordonul unilateral oblic se formează dintr-o tulpină, două cotoare transversale - purtătoare de corcani transversali de stânga şi de dreapta în formă de arc, şi un cotor longitudinal orientat în planul rândului cu un corcan longitudinal în formă de arc îndoit spre tulpină şi cu vârful legat de ea. Totodată, în primăvara anului patru după tăiere în tubul din masă plastică se instalează un suport temporar, de care se leagă tulpina, formând o construcţie rigidă orientată oblic pe linia rândului. Tulpina şi suportul, precum şi corcanul longitudinal în formă de arc se fixează cu ajutorul sforilor din furtun. Cotoarele transversale se poziţionează la înălţimea de 10 cm de la suprafaţa solului prin legâturi cu sforile din masă plastică plasate în furtunuri. Vârfurile corcanilor transversali se unesc încrucişat de tulpină la înălţimea de 85...90 cm de la suprafaţa solului. În anul cinci după plantare pe corcanul longitudinal la înălţimea de 95...100 cm de la suprafaţa solului se formează 2 braţe orizontale, care se leagă de un braţ amplasat în partea superioară a tulpinii şi care atârnă liber. În al şaptelea an după plantare braţele orizontale se distanţează prin fixarea de ele a două stinghii, iar lăstarii purtători de struguri de pe braţele orizontale atârnă liber. Totodată, tubul din masă plastică are o lungime de 30…40 cm şi diametrul de 40…50 mm şi se amplasează în sol înclinat sub un unghi de 50° faţa de orizontală, iar furtunul din masă plastică are o lungime de 50 cm şi diametrul de 15 mm şi se amplasează la adâncimea de 15...20 cm la distanţa de 20...25 cm de la butuc.

Rezultatul tehnic constă în îmbunătăţirea substanţială a regimului de iluminare a coroanei butucului de viţă-de-vie şi asigurarea capacităţii de autosprijinire.

Invenţia se explică prin desenele din figurile 1-9, care reprezintă:

fig. 1, aspectul blocului format din viţa altoită (viitorul butuc) şi tubul de fixare a suportului temporar în momentul plantării;

fig. 2, aspectul blocului format din butuc şi tubul de fixare a suportului imediat după plantare;

fig. 3, aspectul butucului toamna în anul plantării;

fig. 4, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al doilea an după plantare;

fig. 5, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al treilea an după plantare;

fig. 6, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al patrulea an după plantare (proiecţie verticală de-a lungul rândului de plante);

fig. 7, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al cincilea an după plantare (proiecţie verticală de-a lungul rândului);

fig. 8, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al şaselea an după plantare (proiecţie verticală de-a lungul rândului);

fig. 9, aspectul butucului după tăierea de primăvară în al şaptelea an după plantare (proiecţie verticală perpendicular rândului) , unde:

1 - planta reprezentată de viţa altoită (viitorul butuc);

2 - tub de fixare a suportului;

3 - furtun de ancorare, din masă plastică, încorporat în sol pe linia rândului de plante;

4 - sfoară din masă plastică încorporată în furtunul de ancorare;

5...10 - lăstari maturizaţi (coarde);

11, 18, 26 - corzi tăiate lung în vederea prelungirii ulterioare a tulpinii;

12 - cep de rezervă;

13 - cotor rigid longitudinal (orientat de-a lungul rândului);

14 - cotor rigid transversal de stânga (orientat perpendicular pe linia rândului);

15 - cotor rigid transversal de dreapta (orientat perpendicular pe linia rândului);

16 - tulpina butucului;

17 - coardă scurtă în vederea formării ulterioare a punţii de rod purtătoare de verigă roditoare compusă din coardă de rod şi cep de substituire;

19 - suport orientat oblic de-a lungul rândului;

20 - legătură cu sfoară din masă plastică pentru menţinerea în stare de atârnare liberă (ancorare) a garniturii, alcătuite din suport şi tulpina butucului, orientată oblic de-a lungul rândului;

21 - coardă tăiată lung în vederea formării în anii viitori a corcanului longitudinal în formă de arc (orientat de-a lungul rândului);

22 - legătură cu sfoară din masă plastică pentru poziţionarea bazei corcanului longitudinal în formă de arc la înălţimea de 10 cm de la suprafaţa solului;

23 - coardă tăiată lung în vederea formării în anii viitori a corcanului transversal în formă de arc de stânga (orientat perpendicular rândului);

24 - coardă tăiată lung în vederea formării în anii viitori a corcanului transversal în formă de arc de dreapta (orientat perpendicular rândului);

25 - coardă de rod;

27, 28 - corzi, amplasate pe corcanul longitudinal, tăiate lung în vederea formării în anii ulteriori a braţelor orizontale (orientate de-a lungul rândului);

29 - legătură cu sfoară din masă plastică de suspendare a braţului orizontal;

30 - locul unde poate fi formată punte de rod în caz de necesitate, conform principiilor de normare a încărcăturii cu corzi de rod (aflate în vigoare) şi puterii de creştere (revigoare) a butucului la momentul dat;

31 - coardă de rod, vârful căreia este fixat de segmentul de vârf al tulpinii, care atârnă liber;

32 - coardă de rod, vârful căreia este fixat nemijlocit de tulpina butucului;

33 - coardă tăiată scurt în vederea menţinerii elementelor de structură a butucului în stare de vegetare şi rodire abundentă;

34 - furtun de ancorare de stânga, din masă plastică, încorporat în sol în dreptul butucului la depărtarea de 20 cm de la linia rândului;

35 - furtun de ancorare de dreapta, din masă plastică, încorporat în sol în dreptul butucului la depărtarea de 20 cm de la linia rândului;

36 - sfoară din masă plastică încorporată în furtun;

37, 38 - stinghii de îndepărtare (distanţare) a braţelor orizontale unul de altul;

39 - cep de substituire;

40 - legătură;

41 - coardă (sau lăstar verde) de prelungire a tulpinii;

42 - coardă (sau lăstar verde) de prelungire a braţului orizontal;

43 - coardă (sau lăstar verde) amplasat pe cepul de rezervă;

44 - locul limită până la care este admisă scurtarea tulpinii în caz că se aplică tăierea de revigorare (de „coborâre”) a butucului;

45 - locul limită până la care este admisă scurtarea braţului orizontal după patru ani de rodire şi în cazul necesităţii de substituire a lui cu altul nou format din timp;

46 - locul limită până la care este admisă scurtarea corcanului transversal (de stânga şi de dreapta) după 20...25 ani de rodire a butucului;

47- locul limită până la care se admite scurtarea tulpinii în cazul aplicării tăierii de regenerare parţială a butucului;

48 - locul limită până la care se admite scurtarea corcanului longitudinal în cazul aplicării tăierii de regenerare parţială a butucului;

Invenţia se realizează în felul următor.

În plantaţie obişnuită de viţă-de-vie toţi butucii se formează şi se fixează pe spalier conform aceluiaşi procedeu. Pe când în plantaţii fără spalier, pentru care s-a elaborat prezentul procedeu, butucii din marginile rândurilor trebuie să se formeze diferit de ceilalţi butuci din rânduri (numiţi obişnuiţi). Dacă butucii obişnuiţi vecini pot fi uniţi unul cu altul prin organele sale pentru a forma o construcţie unică de rând pentru a se sprijini (suspensia) reciproc, atunci butucii de margine nu pot fi sprijiniţi de cei vecini, din care cauză ei trebuie să se autosprijine. Posibilitatea de a se autosprijini iminent trebuie să o aibă şi acei butuci obişnuiţi la care butucul vecin (imediat următor) lipseşte. Din aceste considerente s-a ivit necesitatea de a elabora procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie (capabil să se autosprijine) şi suportul temporar pentru realizarea acestuia, care se descrie mai jos.

În groapa de plantare obişnuită sau în gaura formată de burghiul hidraulic viţa altoită 1, cu trei corzi tăiate la 2..3 ochiuri, se plantează în bloc cu tubul de fixare a suportului 2 (fig. 2). Imediat după plantarea de primăvară tuburile 2 de pe lângă toţi butucii se înclină în aceeaşi direcţie sub un unghi de 50° faţă de orizontală, gropiţele de plantare se umplu cu sol şi se tasează, făcând deasupra muşuroaie afânate şi umede. Tubul de fixare a suportului 2 este din masă plastică, are diametrul de 40...50 mm şi lungimea de 30...40 cm. Pe parcursul primei vegetaţii, în zile mai puţin încărcate cu acţiuni tehnologice, pe linia rândului, lângă fiecare butuc la depărtarea de 20... 25 cm se îngroapă în sol la adâncimea de 15...20 cm câte un furtun din masă plastică 3 cu diametrul de 15 mm şi lungimea de 50 cm, capetele cărora se scot la suprafaţă. În fiecare furtun se încorporează câte două sfori din masă plastică 4 (fig. 2), vârfurile cărora temporar se unesc prin legătură pentru a fi păstrate intacte până la utilizarea lor conform predestinaţiei. În anul plantării, toamna, structura butucului include corzile 5...10 (fig. 3).

După tăierea de primăvară, în al doilea an după plantare, butucul este dotat cu o coroană lungă 7 şi trei corzi scurte 5, 9 şi 10 (fig. 4). Ulterior, din creşterile anuale de pe aceste corzi, în primăvara anului trei după plantare (fig. 5), vor fi formate tulpina butucului cu lăstarul de prelungire 11, cotorul longitudinal 13, cotoarele transversale de stânga şi de dreapta 14, 15, cât şi cepul de rezervă 12. Pe parcursul celei de a treia vegetaţii în dreptul fiecărui butuc, la depărtarea de 20 cm de linia rândului, se îngroapă în sol câte două furtunuri, capetele cărora se scot la suprafaţă, unul de stânga 34, de o parte a rândului, şi altul de dreapta 35, de altă parte a rândului. Aceste furtunuri, cu lungimea de 50 cm şi diametrul de 15 mm, sunt din masă plastică şi se îngroapă la adâncimea de 15...20 cm. În ele se încorporează câte o sfoară din masă plastică 36.

În primăvara anului patru după plantare, după tăiere, la fiecare butuc se lasă să se dezvolte corzi lungi de prelungire 18, 21, 23, 24 cu menirea de a extinde în lungime elementele structurale formate în anii anteriori şi corzi scurte 17 în vederea formării ulterioare a punţilor de rod (fig. 6). Tot în acest an, imediat după tăiere, în tubul oblic 2 de lângă butuc se instalează suportul 19 cu lungimea de 240...250 cm şi grosimea de 35...45 mm (fig. 6).

După aceasta, tulpina 16 se leagă de suport în două-trei locuri, formând astfel o construcţie rigidă orientată oblic de-a lungul şi în planul rândului sub un unghi de 50° faţă de orizontală. Cotorul longitudinal 13 se ancorează cu ajutorul sforii încorporate în furtunul 3 prin legătura 22. La fel, cotoarele transversale 14 şi 15 se ancorează cu ajutorul sforilor încorporate în furtunurile 34 şi 35. Vârful tuturor cotoarelor se poziţionează strict la înălţimea de 10 cm de la suprafaţa solului. De construcţia formată din tulpina butucului şi suport, la înălţimea de 85...90 cm de la suprafaţa solului se unesc încrucişat prin legături vârfurile corzilor 23, 24. Tot de această construcţie se fixează prin legătură 20 o sfoară longitudinală din furtunul 3, orientată oblic sub un unghi de 25...30°, prin ce se asigură garantat, preconizata poziţionare în spaţiu a suportului 19 şi tulpinii 16. De sfoara longitudinală se fixează vârful corzii 21, în cazul când ea nu este îndeajuns de lungă pentru a fi legată de tulpină în locul preconizat (110...120 cm de la baza tulpinii ce corespunde înălţimii de 95...100 cm de la suprafaţa solului).

În anul cinci după plantare (fig. 7), prin tăierea de primăvară, pe segmentul de mijloc al tulpinii butucului se formează definitiv punţile de rod 30, iar în segmentul de vârf al ei - coarda de prelungire 26 (care este lăsată să atârne liber) şi corzi scurte 17 în vederea formării ulterioare a punţilor de rod ordinare. Vârful braţelor 27 şi 28 se leagă de vârful corzii de prelungire 26 (la înălţimea de 95...100 cm de la suprafaţa solului), iar părţile de mijloc ale lor se leagă de tulpină 16 prin sforile verticale 29 pentru a le poziţiona strict orizontal în spaţiu.

Anul şase după plantare (fig. 8) pentru butuc înseamnă continuarea formării prin tăiere a coardelor de rod şi cepurilor de substituire pe tulpină, braţele orizontale şi pe corcanii transversali, cât şi a coardelor scurte 33 pe vârfurile corzilor 26, 28. Sforile verticale 29 se înlătură din momentul când vârfurile corzilor de rod 31 şi 32 se leagă, respectiv, de coarda de prelungire 26 şi tulpina 16 (fig. 8).

În al şaptelea an după plantare (fig. 9) se formează coardele de rod şi cepurile de substituire pe punţile de rod amplasate pe braţele orizontale. Braţele orizontale 27, 28 se distanţează unul de altul prin fixarea de ele a două stinghii 37, 38, care au grosimea de 15...20 mm şi lungimea de 40...50 cm, confecţionate din ramuri înstrăinate de la pomi fructiferi în procesul tăierii de primăvară. Datorită acestui fapt lăstarii (purtători nemijlocit de struguri) de pe braţele orizontale atârnă liber în diferite planuri verticale, distanţate unul de altul la o depărtare de 40...50 cm, prin ce se asigură aerisirea şi iluminarea necesară pentru organele verzi ale butucului.

Începând cu anul şapte după plantare, pe vârfurile tulpinii şi a braţelor orizontale anual se formează corzi scurte 33 pentru a menţine elementele de structură principale ale butucului în stare de vegetare şi rodire abundentă.

La butucul format plenar elementele de structură au următoarele lungimi: tulpina (până la coarda de prelungire 26) - 210...220 cm; coarda de prelungire 26 - 90...100 cm; cotorul longitudinal - 40...45 cm; corcanul longitudinal - 140...150 cm; cotorul transversal (de stânga şi de dreapta) - 25...30 cm; corcanul transversal (de stângă şi de dreaptă) - 90...100 cm. Butucul începe a rodi simţitor din anul patru după plantare - 0,5...1,0 kg/butuc.

Potenţialul de rodire în anii următori poate varia, în dependenţă de soi şi factorii pedoclimatici, în următoarele limite: anul cinci - 1,5...4,0 kg/butuc; anul şase - 4,5...5,5 kg/butuc; anul şapte 6,0...7,5 kg/butuc. Butucul astfel format poate să se manifeste prin rodire excesivă - peste 8,0...9,0 kg/butuc. O astfel de rodire nu trebuie de admis, chiar şi în anii cu cele mai favorabile manifestări ale condiţiilor climaterice, pentru că ulterior slăbeşte puterea de creştere a butucului. El intră repede în declin, din care stare este greu de scos şi necesită aplicarea unei tăieri de primăvară de scurtare puternică (de „coborâre” a butucului) atât a braţelor orizontale, cât şi a tulpinii şi corcanilor.

În figurile 8 şi 9 sunt indicate toate locurile pe elementele de structură unde pot fi formate punţi de rod. Însă la butuc anual trebuie de lăsat să rodească plenar nu mai mult de 10...12 punţi, preponderent punţile amplasate în partea superioară a butucului (mai sus de 100 cm de la suprafaţa solului), adică 3...4 punţi amplasate pe partea de sus a tulpinii, 5...6 punţi pe braţele orizontale şi câte o punte în vârful fiecărui corcan transversal.

Rodirea plenară a punţilor amplasate în partea inferioară a butucului (mai jos de nivelul de 100 cm de la suprafaţa solului) se admite numai în cazurile: când în partea superioară a butucului nu se reuşeşte de ales şi de lăsat să rodească numărul necesar de formaţiuni de rod normal dezvoltate; în a doua jumătate a perioadei de exploatare (după 20...25 de ani de la plantare) a plantaţiei, când se iveşte necesitatea de a aplica tăierea de scurtare puternică a tulpinii şi a braţelor orizontale.

Pe vârfurile punţilor de rod deja formate, dar de la care în anul aflat în derulare nu se cere o rodire plenară, prin tăierea de primăvară se lasă să se dezvolte numai o coardă scurtă de tip cep (tăiată la 2...3 ochiuri), cu scopul menţinerii acestor formaţiuni în stare de vegetare, necesară pentru o eventuală includere în procesul de rodire plenară în orice an ulterior. Pentru ca butucul să rodească cât mai uniform pe parcursul perioadei de exploatare trebuie ca braţele orizontale purtătoare de punţi de rod, după ce au rodit 4 ani la rând, periodic să fie substituite cu altele noi, care se formează în următoarea alternanţă: pe corcanul longitudinal - începând cu anii 5, 13, 21, 29; pe corcanele transversale - începând cu anii 9, 17, 25, 33 după plantare; şi despărţite de butuc prin tăiere în anii după plantare: 11, 19, 27, 35 - braţele orizontale amplasate pe corcanul longitudinal; 15, 23, 31, 39 - braţele orizontale amplasate pe corcanii transversali. Braţele orizontale pot fi scurtate până la locul 45, iar tulpina - până la locul 44. În caz că se scurtează tulpina, elementul 26 se înlocuieşte cu o sfoară din masă plastică, pentru un an, până când se va forma o coardă nouă.

Dacă neaşteptat butucii sunt afectaţi puternic (inclusiv şi formaţiuni multianuale) de îngheţuri extremale atunci se purcede la restabilirea butucilor: tulpina se scurtează până la locul 47, corcanul longitudinal - până la locul 48, iar corcanii transversali - până la locul 46. Segmentele de elemente structurale multianuale despărţite de butuc prin tăiere, nu se scot din plantaţie, ci se leagă de aceleaşi structuri de care au fost despărţite cu păstrarea poziţionării precedente în spaţiu. De ele, ulterior, se fixează prin legături corzile noi crescute din care se formează elemente structurale de substituire a celor afectate anterior, conform formei alese pentru butucii din plantaţia dată.

Către anul şapte după plantare, corcanii 23 şi 24 sunt destul de rigizi şi pot sprijini efectiv tulpina butucului pentru a evita oscilaţiile de deviere în stânga şi în dreapta de linia rândului. Începând cu anii 8...9 după plantare butucul poate să se autosprijine, adică să-şi menţină de sine stătător poziţia în spaţiu, prevăzută de forma lui constructivă, fără suport 19 şi susţinerea de ancorare de către sforile din masă plastică 36 şi 22. La al zecelea an după plantare suportul 19 şi furtunurile 34 şi 35 pot fi înlăturate din plantaţie. Tubul 2 se păstrează pe toată perioada de exploatare, deoarece se foloseşte pentru a administra soluţii fertilizatoare nemijlocit în stratul de sol unde este concentrată masa principală a rădăcinilor butucului.

Proiecţia orizontală pe sol a periferiei corcanilor 23, 24 reprezintă o fâşie pe linia rândului cu lăţimea de până la 50 cm. În acest caz, chiar dacă distanţa dintre rândurile de butuci este numai de 250 cm, intervalul dintre rânduri poate asigura traficul nestingherit al maşinilor agricole. Agregatul format din tractor şi maşina agricolă, pentru a asigura traficul tehnologic printre rândurile de butuci formaţi fără spalier, trebuie să fie dotat cu ecrane de ocolire a corcanilor 23, 24, care fiind uşor împinşi de aceste ecrane, imediat, după trecerea agregatelor, se reîntorc la poziţia iniţială în spaţiu.

1. Агроуказания по виноградарству. Картеа Молдовенеаскэ, Кишинев, 1989, c. 191-194

2. Perstniov N., Surugiu V., Moroşan E., Corobca V. Viticultura. Chişinău, 2000, p. 316-322

3. Богдан И., Доника М. Самоопорный косой кордон. Agricultura Moldovei, Chişinău, 1995, nr. 7-8, p. 31-33

4. MD 2274 G2 2003.10.31

5. MD 179 Y 2010.04.30

Claims (2)

1. Procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie care include formarea butucului fără spalier în formă de cordon unilateral oblic cu braţe, cotoare, corcani şi coarde de rod cu ajutorul unui suport temporar, caracterizat prin aceea că concomitent cu plantarea butucului alături de tulpina subterană se amplasează oblic un tub din masa plastică, lângă fiecare butuc se îngroapă pe parcursul primului an pe linia rândului câte un furtun din masă plastică (3) cu capetele scoase la suprafaţă, prin care este trecută o sfoară din masă plastică, iar pe parcursul anului trei - câte un furtun (34, 35) de partea stângă şi dreaptă a tulpinii; cordonul unilateral oblic se formează dintr-o tulpină (16), două cotoare transversale (14, 15) - purtătoare de corcani transversali de stânga (23) şi de dreapta (24) în formă de arc, şi un cotor longitudinal (13) orientat în planul rândului cu un corcan longitudinal (21) în formă de arc îndoit spre tulpină (16) şi cu vârful legat de ea, totodată, în primăvara anului patru după tăiere în tubul din masă plastică (2) se instalează un suport temporar (19), de care se leagă tulpina (16), formând o construcţie rigidă orientată oblic pe linia rândului; tulpina (16) şi suportul (19), precum şi corcanul longitudinal (21) în formă de arc se fixează cu ajutorul sforilor din furtun (3); cotoarele transversale (14, 15) se poziţionează la înălţimea de 10 cm de la suprafaţa solului prin legâturi cu sforile din masă plastică plasate în furtunuri (34, 35); vârfurile corcanilor transversali (23), (24) se unesc încrucişat de tulpină (16) la înălţimea de 85...90 cm de la suprafaţa solului; în anul cinci după plantare pe corcanul longitudinal (21) la înălţimea de 95...100 cm de la suprafaţa solului se formează 2 braţe orizontale (27, 28), care se leagă de un braţ (26) amplasat în partea superioară a tulpinii (16) şi care atârnă liber, după care în al şaptelea an după plantare braţele orizontale (27, 28) se distanţează prin fixarea de ele a două stinghii (37, 38), iar lăstarii purtători de struguri (41, 42) de pe braţele orizontale atârnă liber.

2. Procedeu, conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că tubul din masă plastică are o lungime de 30…40 cm şi diametrul de 40…50 mm şi se amplasează în sol înclinat sub un unghi de 50° faţa de orizontală, iar furtunul din masă plastică (3) are o lungime de 50 cm şi diametrul de 15 mm şi se amplasează la adâncimea de 15...20 cm la distanţa de 20...25 cm de la butuc.