MD305Z - Procedeu de cercetare a osteointegrării implantului dentar la animale experimentale - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la stomatologia experimentală şi poate fi utilizată la cercetarea proceselor de osteointegrare a implantelor dentare la animalele experimentale.Conform procedeului, se efectuează o incizie a pielii de-a lungul corpului mandibulei, se trepanează alveola în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central şi se extrage 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară, se efectuează depulparea canalului radicular al dintelui şi obturarea acestuia, apoi în cavitatea alveolară formată se introduce un implant dentar împreună cu un preparat osteoregenerator, cu realizarea ulterioară a cercetărilor radioviziografice, biochimice şi histologice ale osteointegrării implantului dentar.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la stomatologia experimentală şi poate fi utilizată la cercetarea proceselor de osteointegrare a implanturilor dentare la animalele experimentale.

Este cunoscut procedeul de cercetare a osteointegrării implanturilor dentare la animale experimentale, care constă în extracţia incisivului inferior din dreapta. Cu ajutorul frezei se formează un defect osos al peretelui alveolar vestibular cu dimensiuni de 1/3 din înălţimea incisivului, apoi în acest defect osos alveolar se inserează implantul dentar filetat din titan [1].

Dezavantajul acestui procedeu este că el implică riscul fracturării rădăcinii în momentul extracţiei dintelui. În aşa caz se va extrage rădăcina pe bucăţi. Totodată extracţia dificilă a rădăcinii cu ajutorul instrumentelor de mici dimensiuni, adaptate individual, chiuretarea pe bucăţi a fragmentelor radiculare, defectul voluminos al procesului alveolar şi al ţesuturilor parodontale pot cauza mari schimbări morfologice locale, infectarea plăgii etc. La fel, schilodirea ţesuturilor parodontale în urma intervenţiei chirurgicale cu utilizarea frezelor în sens axial alveolei va influenţa negativ şi asupra veridicităţii cercetărilor histologice, biochimice, mai mult ca atât, procedeul menţionat nu asigură regenerarea osoasă împrejurul implantului, deoarece defectul osos format în urma extracţiei dintelui reprezintă o traumă gravă.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în alegerea locului optimal de inserare a implantului - nemijlocit în alveola radiculară, cu excluderea schilodirii ţesuturilor osoase şi parodontale, evitarea extracţiei dintelui în întregime cu urmări posttraumatice grave şi asigurarea integrităţii implantului cu regenerări tisulare periodontale în alveolă.

Conform procedeului, se efectuează o incizie a pielii de-a lungul corpului mandibulei, se trepanează alveola în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central şi se extrage 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară, se efectuează depulparea canalului radicular al dintelui şi obturarea acestuia, apoi în cavitatea alveolară formată se introduce un implant dentar împreună cu un preparat osteoregenerator, cu realizarea ulterioară a cercetărilor radioviziografice, biochimice şi histologice ale osteointegrării implantului dentar.

Rezultatul invenţiei constă în excluderea schilodirii ţesuturilor osoase şi parodontale, evitarea extracţiei dintelui în întregime cu urmări posttraumatice grave şi asigurarea integrităţii implantului cu regenerări tisulare periodontale în alveolă datorită alegerii locului optimal de inserare a implantului.

Avantajele procedeului prezentat în comparaţie cu cea mai apropiată soluţie constau în înlăturarea traumei majore, excluderea riscului apariţiei proceselor inflamatorii, păstrarea părţii coronare a incisivului, păstrarea maximal posibilă a ţesuturilor osoase şi moi datorită alegerii optimale a locului de inserare a implantului, şi anume acolo, unde anatomic se află rădăcina dintelui.

Procedeul revendicat se realizează în modul următor: se efectuează o incizie a pielii de-a lungul corpului mandibulei, se trepanează alveola în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central şi se extrage 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară, se efectuează depulparea canalului radicular al dintelui şi obturarea acestuia, apoi în cavitatea alveolară formată se introduce un implant dentar împreună cu un preparat osteoregenerator, cu efectuarea ulterioară a cercetărilor radioviziografice, biochimice şi histologice ale osteointegrării implantului dentar.

Reprezentarea schematică a efectuării procedeului revendicat este dată în fig. 1- 4, care reprezintă:

- fig.1, mandibula şi dinţii la şobolan;

- fig. 2, trepanarea alveolară în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central;

- fig. 3, extragerea a 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară;

- fig. 4, introducerea în cavitatea alveolară formată a unui implant dentar împreună cu un preparat osteoregenerator.

Luând în consideraţie faptul că condiţiile orişicărui experiment pe animale trebuie apropiate maximal de realitate, procedeul propus de cercetare a osteointegrării implantului este efectuat în experienţe pe şobolani de laborator.

Tehnica de realizare a operaţiei chirurgicale pentru cercetarea osteointegrării a fost realizată pe 6 şobolani albi cu greutatea de 180 g. Şobolanilor li se aplică anestezie intramusculară, utilizând 0,2 ml sol. Calipsol plus 0,2 ml sol. Relanium, se prelucrează câmpul operator. Toate manipulaţiile se îndeplinesc respectând cerinţele asepticii şi antisepticii. Schema etapelor principale de realizare a procedeului de cercetare a osteointegrării implantului dentar la şobolani este prezentată în fig.1 - 4. În fig. 1 se prezintă mandibula şi dinţii la şobolan, până la operaţie (plan longitudinal), apoi se efectuează o incizie a pielii de-a lungul corpului mandibulei, a muşchilor, până la osul mandibular pe o lungime de 15 mm. Urmează trepanarea alveolară în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central, apoi se extrage 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară cu dimensiunile 12×2 mm. În aşa mod, cavitatea formată este cea mai reuşită pentru cercetările ulterioare de osteointegrare a implanturilor utilizate (biochimice, radioviziografie, histologie, etc.). Hemoragia din canalul radicular se opreşte prin introducerea sol. Caproferrum, de câteva ori, în celelalte cazuri se foloseşte sol. H2O2 de 3%. O atenţie deosebită se atrage asupra inadmisibilităţii preparării ţesuturilor periodontale ce înconjoară rădăcina incisivului. În jumătatea rămasă radiculară şi coronară a incisivului - retroradicular se efectuează depulparea canalului radicular al dintelui şi obturarea acestuia conform regulilor clasice.

În alveola dentară, eliberată prin extracţia porţiunii radiculare apicale, este introdus implantul şi remediul de studiu, spre exemplu, Picolinatul de zinc (fig. 4). Câmpul operator se prelucrează cu sol. Lincomicini hidrocloridum. Muşchii şi pielea se suturează. Pielea se prelucrează cu sol. Iodi Spirituosa 5%.

Exemplu de utilizare a procedeului de cercetare a osteointegrării implantului dentar la animale experimentale.

Cercetările au fost efectuate pe un lot de 30 şobolani divizaţi în 6 grupe a câte 5 animale în fiecare, inclusiv una martor. Şobolanilor din grupele de studiu le-au fost aplicate implanturi dentare confecţionate din titan şi inserate conform procedeului revendicat. În decursul următoarelor 2 săptămâni animalelor din grupele de studiu li s-au administrat subcutanat compuşi coordinativi de zinc şi vanadiu, diluaţi în sol. Gelatinae 10%, în aşa fel ca la o injecţie să fie introdusă cantitatea de substanţă ce conţinea 1 mg Zn sau vanadiu la 100 g masă corporală în 0,5 ml sol. Gelatinae 10%. Pentru cercetarea mai detaliată a influenţei asupra proceselor osteoregenerative au fost selectaţi 4 compuşi coordinativi ai Zn şi vanadiului cu activitate biologică mai înaltă - Zn(CCl3COO)2·4H2O; Zn(L-H) etazol; [V(L-H)streptocid]2SO4 şi [V(L-H)etazol]2SO4 - notificaţi cu indici convenţionali: LTZ-S1, TS-2Z, TS-8VS1, TS-9V. Mandibulele şobolanilor au fost preparate în macropreparate şi supuse decalcinării.

Analiza comparativă a datelor biochimice la şobolanii cu implanturi dentare cărora li s-au administrat cei mai activi compuşi coordinativi ai zincului şi vanadiului.

Analiza datelor obţinute a demonstrat creşterea fosfatazei alcaline termolabile osoase la administrarea tuturor substanţelor testate (Zn(L-H)2, Zn(L-H)-etazol şi [V(L-H)etazol]2SO4). Cele mai importante creşteri ale activităţii fosfatazei alcaline termolabile s-au înregistrat la administrarea Zn(L-H)-etazol şi [V(L-H)etazol]2SO4, fapt ce indică la acţiunea osteoregeneratoare mai pronunţată a acestor substanţe. Activitatea fosfatazei acide tartrarezistente de origine osoasă, markerul osteoclaştilor şi odontoclaştilor a sporit semnificativ doar la administrarea compusului Zn(L-H)2.

Activitatea principalelor enzime ale metabolismului nucleotidelor adenilice ADA-za şi AMP-aza în serul sangvin al şobolanilor cu implanturi dentare la administrarea Zn(L-H)2 creşte veridic faţă de martor cu 190% şi, respectiv, 40%. Substanţele Zn(L-H)-etazol şi [V(L-H)etazol]2SO4 manifestă o acţiune selectivă asupra enzimelor nucleotidice - ele induc activitatea adenozindezaminazei corespunzător cu 68% şi 28%, scăzând nesemnificativ nivelul ADA-zei.

Pe de altă parte, compusul Zn(L-H)2-etazol, spre deosebire de celelalte 2 substanţe, induce creşterea nivelului de substanţe cu masa moleculară medie (SMMM), ceea ce poate fi interpretat ca o consecinţă a intensificării proceselor de remodelare osoasă sub acţiunea acestui compus.

Nivelul optim de radicali liberi în ţesuturi este menţinut în condiţii fiziologice de către sistemul de protecţie antioxidant prin intermediul enzimelor sale principale - superoxiddismutaza (SOD) şi catalaza, precum şi al unor antioxidanţi neenzimatici, cum ar fi carnozina şi derivatele ei.

Analiza datelor obţinute demonstrează că după aplicarea implanturilor din titan şi administrarea compuşilor Zn(L-H)2 şi Zn(L-H)-etazol, nivelul carnozinei, principalul antioxidant hidrosolubil, creşte veridic cu 46% şi respectiv cu 95%, pe când sub influenţa compusului [V(L-H)etazol]2SO4 acest indice creşte nesemnificativ. Totodată la administrarea substanţelor testate (Zn(L-H)2, Zn(L-H)-etazol şi [V(L-H)2SO4) se constată reducerea nivelului de NO în serul sangvin cu 51%, 43% şi respectiv 39%, fapt ce poate influenţa asupra proceselor de remodelare osoasă în paradonţiu la aplicarea implanturilor dentare.

Astfel, în baza rezultatelor obţinute putem conchide că controlul biochimic al formării osoase poate fi realizat cu strategii destinate activităţilor celulare, care sunt temporar proximale plasării implantului şi care includ evaluarea markerilor de diferenţiere a osteoblaştilor, precum şi a indicilor principali ai homeostazei celulare. Controlul local al evenimentelor care au loc în mai multe săptămâni sau luni de la aplicarea implantului implică utilizarea cercetărilor morfologice microscopice la interfaţa implant - os mandibular.

Evaluarea proceselor osteoregenerative în osul mandibular la aplicarea implanturilor din titan şi la administrarea celor mai activi compuşi coordinativi ai metalelor de tranziţie (cercetări radioviziografice şi histologice).

Compararea densitogramelor radioviziografice ale mandibulelor şobolanilor cărora li s-au efectuat operaţii de implantare a implanturilor din titan la 2 săptămâni şi la o lună după operaţie sub influenţa celor mai activi compuşi coordinativi TS-2Z, TS-4Z, MS-Zn1 şi LTZ-S1 demonstrează o intensitate sporită a activităţii osteointegrării marginilor cavităţii osului în jurul implantului. Cele mai relevante rezultate s-au înregistrat la administrarea compusului LTZ-S1, fapt ce indică la acţiunea osteoinductoare mai pronunţată a acestei substanţe.

A fost studiată zona de contact al suprafeţei de titan a implantului cu structurile ţesutului înconjurător, inclusiv dinamica formării zonei menţionate.

Analiza histologică demonstrează reuşita restructurării ghidate a ţesuturilor osoase în contact direct cu suprafaţa implantului, dar şi penetrarea ţesutului osos în porii implantului. Cele mai bune rezultate au fost înregistrate la administrarea compusului Zn(L-H)2; Zn(L-H)etazol; [V(L-H)etazol]2SO4. Compuşii studiaţi ai zincului şi vanadiului contribuie la creşterea densităţii osoase datorită proprietăţii lor de a influenţa pozitiv asupra proceselor de remodelare osoasă. Stimularea osteointegrării în cazul implanturilor din titan este mai pronunţată la administrarea compuşilor de zinc şi mai puţin pronunţată în cazul celor de vanadiu.

Rezultatele cercetărilor confirmă perspectiva utilizării compuşilor studiaţi în calitate de remedii eficiente de stimulare a proceselor osteogenice după aplicarea intramandibulară a implanturilor din titan.

Indicii hematologici după aplicarea intramandibulară a implanturilor din titan şi administrarea celor mai activi compuşi de zinc şi vanadiu.

Cercetările efectuate demonstrează că numărul de eritrocite şi conţinutul de hemoglobină creşte cu 21% şi, respectiv, 11% după aplicarea implanturilor din titan şi administrarea Zn(L-H)etazol faţă de indicii înregistraţi iniţial şi practic nu se modifică la administrarea compusului coordinativ Zn(CCl3COO)2·4H2O în doză de 1,0 mg/kg masă corporală. În acest caz administrarea compuşilor coordinativi ai vanadiului [V(L-H)streptocid]2SO4 şi [V(L-H)etazol]2SO4 se soldează cu o tendinţă statistic neconcludentă de reducere a valorilor eritrocitelor şi hemoglobinei. Numărul de leucocite scade după aplicarea implanturilor din titan şi administrarea compuşilor coordinativi ai Zn şi V[Zn(CCl3COO)2·4H2O - cu 61%, Zn(L-H)etazol - cu 28%, [V(L-H)streptocid]2SO4 - cu 65% şi [V(L-H)etazol]2SO4 - cu 54% şi practic nu se modifică în lotul martor după aplicarea implanturilor din titan.

Cercetările efectuate indică la o diminuare esenţială cu 54…67% a numărului absolut de limfocite după aplicarea implanturilor din titan şi administrarea compuşilor coordinativi Zn(CCl3COO)2·4H2O, [V(L-H)streptocid]2SO4 şi [V(L-H)etazol]2SO4 faţă de valorile iniţiale, ceea ce poate conduce la instalarea unei stări de imunodeficienţă. În cazul administrării Zn(L-H)etazol se observă o reducere mai puţin importantă a acestui indice - cu 29%, ceea ce indică la efectul imunosupresiv mai redus al acestui compus chimic.

Astfel, administrarea celor mai activi compuşi coordinativi ai zincului şi vanadiului conduce la modificări neunivoce ale indicilor hematologici, datorită proprietăţilor acestora de a influenţa asupra eritropoiezei, trombocitopoiezei, leucopoiezei şi limfopoiezei la animalele de laborator, cărora li s-au aplicat implanturi de titan în osul mandibular.

Influenţa compuşilor coordinativi ai metalelor de tranziţie asupra hemoleucogramei la animalele cu implanturi de titan.

Cele mai mici devieri ale indicilor hematologici s-au înregistrat la administrarea substanţei Zn(L-H)etazol, care practic nu modifică principalii indici sangvini, manifestă proprietatea de a stimula eritropoieza, nu inhibă trombocitopoieza şi care, totodată, are un efect imunosupresiv neesenţial.

Astfel, procedeul revendicat permite aplicarea implantului dentar nemijlocit în alveola dentară a mandibulei animalului, păstrând partea coronară a dintelui şi o porţiune radiculară a acestuia. Procedeul a fost realizat în decurs de 2 luni, investigaţiile asupra regenerării ţesuturilor parodontale nou-formate la hotarul cu implantul au demonstrat eficacitatea procedeului de cercetare a osteointegrării implantului dentar la animale experimentale.

1. Никольский В. Ф. Морфологический анализ репаративного остеогенеза при непосредственной дентальной имплантации в экспериментах на кроликах. Стоматология, Медиа Сфера Москва, 2005, том 84, № 3, с. 8-12

Claims (1)

1. Procedeu de cercetare a osteointegrării implantului dentar la animale experimentale, care constă în aceea că se efectuează o incizie a pielii de-a lungul corpului mandibulei, se trepanează alveola în porţiunea radiculară apicală a dintelui incisiv central şi se extrage 1/3 din conţinutul ei cu păstrarea periostului, formând o cavitate alveolară, se efectuează depulparea canalului radicular al dintelui şi obturarea acestuia, apoi în cavitatea alveolară formată se introduce un implant dentar împreună cu un preparat osteoregenerator, cu realizarea ulterioară a cercetărilor radioviziografice, biochimice şi histologice ale osteointegrării implantului dentar.