MD1635Z - Procedeu de formare a coroanei nutante antigrindină la prun - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la horticultură, în special la un procedeu de formare a coroanei nutante antigrindină la prun.Procedeul, conform invenţiei, include formarea la baza coroanei a unui verticil simplu sau compus din 4-6 ramuri de schelet, care asigură generarea permanentă în partea inferioară a coroanei a verigilor fructifere, alcătuite din ramuri fructifere de unu, doi, trei şi patru ani, care sunt orientate şi fixate în acelaşi plan, suprapuse una peste alta şi îndoite în jos sub unghi, respectiv, de 2-3, 45-50, 65-70, 100-110grade faţă de verticală. Din lăstarii verticali luxurianţi din verticil se formează partea superioară a coroanei, alcătuită din 1-2 ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină, precum şi din lăstarii verticali luxurianţi se formează consecutiv ramuri de unu, doi, trei şi patru ani, cu schimbarea anuală a poziţiilor de fixare a lor pe verticală, după tăierea ramurii fructifere inferioare ce a fructificat ultima dată.Rezultatul invenţiei constă în formarea unei coroane joase, nutante şi compacte a pomilor, ce asigură simplificarea executării lucrărilor agrotehnice de îngrijire şi recoltare a fructelor, micşorarea ponderii fructelor vătămate de grindină, realizarea mai plenară a potenţialului de rodire a pomilor.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la horticultură, în special la un procedeu de formare a coroanei nutante antigrindină la prun.

Ridicarea nivelului de intensificare a exploatării pomilor de prun, care se caracterizează printr-o creştere viguroasă, comparativ cu alte specii pomicole, este posibilă în plantaţii cu o densitate diferită de plantare în rânduri. Pentru producătorii de prune este important să dispună de procedee performante de formare a coroanei pomilor atât în forme compacte, cât şi în forme mai răsfirate.

În acest context se cunoaşte procedeul de formare a coroanei pomilor de prun în formă sferoidală natural-ameliorată, alcătuită din 8-10 şarpante. Suprafaţa de nutriţie este determinată de distanţele de plantare de 6x4 m. Diametrul coroanei 4 m. În perioada de rodire, parametrii proiecţiei orizontale se menţin prin tăieri manuale de scurtare moderată a şarpantelor, iar a celor din proiecţia verticală prin reducerea mecanizată sau manuală la înălţimea de 4-4,5 m [1].

Se cunoaşte procedeul de formare la pom a coroanei semiplate, care este constituită din 6 şarpante amplasate în perechi în trei etaje. Distanţele de plantare - 6x3 m. Partea mai îngustă este orientată spre linia rândului. Şarpantele orientate spre linia rândului (unghiul de divergenţă 45-50°) se formează şi se menţin prin tăieri de scurtare cu trecere la o ramificaţie laterală. Îndreptată tot spre rând. Înălţimea pomului 4 m în perioada de rodire plenară se menţine prin tăiere mecanică sau manuală. La fel se cunoaşte coroana aplatizată la pomul de prun alcătuită din 4 şarpante în două etaje. Distanţele de plantare - 6x3 m. Se aplică aceleaşi operaţii tehnologice de formare şi menţinere în cadrul habitusului cerut: grosimea pe linia rândului - 3 m, iar grosimea părţii ei orientată spre mijlocul intervalului dintre rânduri - 4 m. Înălţimea pomului - 4 m [2].

Dezavantajele procedeelor de formare a coroanei la pomii de prun, descrise mai sus:

- tendinţa spre formarea coroanelor compacte la pomii amplasaţi des în rând este evidentă. Din acest considerent, tăierea mecanizată în prezent nu mai este actuală. Cu atât mai mult, calitatea tăierilor ramurilor îndoite (şi axului central, dacă el este) se consideră discutabilă. Dacă în plantaţiile extinse rănirea elementelor de construcţie mai poate fi tolerată, atunci în plantaţii mici, unde nivelul de bonitate a pomilor, puţini la număr, contează foarte mult, ea nu este agreată de pomicultori. În viitorul apropiat nu se prevede înfiinţarea livezilor industriale cu pomi de talie mare. Pe piaţă, acum rar se întâlnesc maşini dotate cu dispozitive discoidale adaptate pentru tăierea limitativă a pomilor;

- efectuarea manuală a operaţiilor agrotehnice de îngrijire a pomilor şi recoltarea fructelor devine anevoioasă din punct de vedere tehnologic, din cauza gabaritelor mari;

- în plantaţii extinse, unii şi aceiaşi pomi, fiecare cu specificul lui, sunt tăiaţi din an în an de diferiţi lucrători cu diferite cunoştinţe agrotehnice şi cu diferite perceperi a influenţei asupra plantei. Dacă în anul curent, un lucrător taie ramuri şi contează pe o anumită reacţie a pomului, atunci în anul următor, această operaţie se execută de un alt lucrător, care aşteaptă o altă reacţie a plantei ş.a.m.d. De aceea eficacitatea tăierilor anuale, în mare măsură, se anihilează;

- menţinerea în momentul operaţional a habitusului pomului în parametrii prevăzuţi de procedeele menţionate, cât şi respectarea subordonării elementelor de structură în zonele interioare ale coroanei, reprezintă o anumită dificultate, cu care se întâlneşte şi pomicultorul-meşter, versat în materie. Până la momentul decizional trece multă vreme, din cauza că ordinea de succesiune şi alternare a acţiunilor operaţionale e complicată, adesea încurcată, ce lasă loc pentru multe variante de interpretare, uneori neraţionale;

- ca regulă, o mare parte a coroanelor, la pomii din plantaţii, reprezintă devieri serioase de la standard. Şi în acest caz, lucrătorului îi vine greu să ia o decizie adecvată. Este nevoit să recurgă la tăieri excesive în detrimentul evoluării optimale a creşterii şi rodirii. Sau aplică tăieri foarte slabe şi puţine la număr, ce nu garantează o rodire maximală din an în an;

- ponderea fructelor calitative, nevătămate este foarte mică în roada recoltată din cauza scuturării mecanizate. Acelaşi efect are loc şi la recoltarea manuală, din cauza accesului limitat la locul amplasării fructelor nevătămate în coroană;

- precipitaţiile cu grindină vătămează o mare parte a fructelor din cauza specificului aranjării (amplasării) neoptimale a elementelor structurale în interiorul coroanei. O parte din grindină cade pe lemnul ramurilor, dar altă parte cade direct pe fructe, vătămându-le.

Cea mai apropiată soluţie este procedeul de formare a coroanei în două planuri oblice V. În acest caz se aplică scurtarea a 2-4 şarpante (la etapa iniţierii lor) la 5-8 muguri cât e posibil la un nivel. La pomii anului doi se obţine formarea la fiecare tăietură a 4-6 ramuri, care au diferite direcţii de creştere şi diferite unghiuri de înclinare, ceea ce, la rândul său, permite de a alege din ele ramurile de prelungire a şarpantelor sub un unghi de 60-70° şi orientate în spaţiul dintre ramuri. Ramurile care se formează după o astfel de scurtare a şarpantelor au o înclinare mai mare de 30° de la verticală, şi ele fructifică mai intens. Prin tăierea de vară, în anul doi, se scurtează numai lăstarii cu înclinare mai mică de 30°. Pomii devin de talie medie, cu înălţimea de 3,5 m. Distanţele de plantare - 5x2 m. Grosimea coroanei pe linia rândului - 2 m, iar grosimea ei perpendicular rândului - 3 m [3].

Dezavantajul acestui procedeu constă în aceea că potenţialul de rodire al pomului nu se valorifică plenar din cauza formării, din an în an, a unui număr mic de ramuri florifere, o parte din fructe amplasate mai sus de 2 m este dificil de recoltat; posibilităţile de fixare a ramurilor în poziţiile cerute sunt reduse; pomii sunt destul de înalţi, ce îngreunează executarea operaţiilor agrotehnice de îngrijire; fructele, într-o măsură mare, pot fi expuse loviturilor directe ale grindinei.

La orice tip (model) de coroană, cunoscut în prezent, se prevede formarea pe şarpante a ramurilor de diferite vârste, care sunt amplasate în egale proporţii, dar haotic, în tot volumul coroanei. Se contează preponderent pe asigurarea, prin tăieri de scurtare, subordonării stricte a ramurilor de ordin superior celor de ordin inferior. Astfel, elementele de schelet ale pomului capătă durabilitatea cerută. Obţinerea unei subordonări reuşite nu este aşa de uşoară, cum pare. Ţinând cont că unii şi aceiaşi pomi sunt tăiaţi, din an în an, de diferiţi pomicultori, este aproape imposibil să se garanteze păstrarea bonitetului la un nivel înalt, din cauza anihilării efectelor pozitive planificate, aşteptate. La îndeplinirea tăierii, lucrătorul este nevoit să privească pomul din toate părţile, multă vreme să mediteze, să evalueze întregul ansamblu structural, înainte de a lua o decizie adecvată. Luând în considerare cele expuse, devine mai evidentă necesitatea de a simplifica în continuare procedeele de conducere a pomilor de prun.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în atribuirea pomilor a unei coroane joase şi compacte în plan orizontal, care face mai confortabilă şi mai uşoară executarea lucrărilor agrotehnice de îngrijire şi recoltare a fructelor, micşorează considerabil ponderea fructelor vătămate de grindină şi asigură realizarea mai plenară a potenţialului de rodire cu desfăşurare mai uniformă, din an în an, pe tot parcursul perioadei de exploatare, cu posibilitatea efectuării tăierilor de întinerire mai frecvent şi mai puţin stresant.

Problema este rezolvată prin procedeul de formare a coroanei nutante antigrindină la prun, care include, în anul doi după plantare, selectarea şi scurtarea a 4-6 ramuri de pe tulpina redusă, cu formarea unui verticil simplu sau compus, care să asigure generarea în anii următori în partea inferioară a coroanei a 1, 2, 4 sau 8 verigi fructifere, alcătuite din ramuri fructifere de unu, doi, trei şi patru ani, care se orientează şi se fixează în acelaşi plan, suprapuse una peste alta şi îndoite în jos sub unghi, respectiv, de 2-3, 45-50, 65-70, 100-110 grade faţă de verticală, iar din lăstarii verticali luxurianţi din verticil se formează partea superioară a coroanei, alcătuită din una-două ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină cu vârfuri nutante şi cârlige vegetante de fixare, totodată, în fiecare an următor din lăstarii verticali luxurianţi se asigură transformarea lor consecutivă în ramuri de unu, doi, trei şi patru ani, cu schimbarea anuală a poziţiilor de fixare a lor pe verticală într-o poziţie inferioară, precedată de tăierea ramurii fructifere inferioare ce a fructificat ultima dată, efectuând anual tăieri de regenerare cu formarea cepurilor de rezervă pentru asigurarea substituirii elementelor de structură ale coroanei.

Astfel, procedeul de formare a coroanei pomilor de prun în livezi cu o densitate diferită de plantare în rânduri, include formarea pe tulpina redusă a:

- verticilului simplu din patru ramuri tăiate la cepuri scurte, pentru pomii plantaţi la 1,2-1,5 m unul de altul în rând cu formă plată bloc-rând;

- verticilului compus, care este alcătuit din şase ramuri scurtate şi strânse într-un fascicul împreună cu cepuri scurte, pentru pomii cu formele: plată cu plantare la distanţă de 3 m în rând; plată cu plantare la distanţa de 1 m în rând; semiplată cu plantare la distanţa de 2 m în rând, globuloasă rară şi globuloasă răsfirată cu plantare la distanţa de 3 m în rând;

- elementelor structurale în baza verticilului, grupate în două părţi, cea inferioară constituită din verigi fructifere şi cea superioară în calitate de ecran protector antigrindină;

- verigilor fructifere constituite, asemenea unui evantai, din ramuri de unu, doi, trei şi patru ani, care se orientează şi se fixează în una şi aceeaşi direcţie şi se suprapun una peste alta, fiind îndoite în jos sub unghiuri, respectiv, de 2-3, 45-50, 65-70, 100-110 grade faţă de verticală;

- ecranului protector din multiple ramificaţii nutante, care sunt purtate de una sau două ramuri verticale de suport;

- cârligelor vegetante pe ramurile verticale de suport şi a bifurcărilor ramificaţiilor antigrindină pentru fixarea în poziţiile cerute a ramurilor fructifere din verigile fructifere;

- lăstarilor verticali luxurianţi de substituire în verticiliu, care ulterior se transformă, consecutiv, în ramuri de unu, doi, trei şi patru ani;

- evantaiului renovat de ramuri fructifere prin schimbare anuală şi succesivă de jos în sus a poziţiilor lor, cu păstrarea orientării iniţiale, după tăierea ramurii inferioare de pe care s-a recoltat ultimul rod de fructe;

- cepurilor de rezervă, din timp, pentru a asigura substituirea fără întârziere a elementelor de structură şi a păstra uniformitatea rodirii din an în an;

- unei verigi fructifere la fiecare pom unit cu ceilalţi din rând şi formând astfel un singur bloc-rând, iar la pomii cu formele plate - câte două verigi, şi la pomii cu formare semiplată şi globuloasă rară - câte patru verigi, şi la pomii cu formă globuloasă răsfirată - câte opt verigi fructifere.

Rezultatul invenţiei constă în formarea unei coroane joase, nutante şi compacte a pomilor, ce asigură simplificarea executării lucrărilor agrotehnice de îngrijire şi recoltare a fructelor, micşorarea ponderii fructelor vătămate de grindină, realizarea mai plenară a potenţialului de rodire a pomilor.

Invenţia se explică prin desenele din figurile 1-8, care reprezintă:

- fig. 1, aspectul schematic al pomului cu coroană în formă de evantai nutant (plan vertical);

- fig. 2, metode de fixare a ramurilor fructifere în poziţiile cerute; A şi B - fixare cu ajutorul cârligelor vegetante, C - fixare prin împletire a componentelor coroanei, D - fixare cu ajutorul ţintelor îndoite (ocazional, în cazuri excepţionale - deteriorării cârligelor vegetante);

- fig. 3, aspectul schematic al agregării coroanelor tuturor pomilor din rând într-un singur bloc ”gard viu”;

- fig. 4, schema tăierii de regenerare a pomului în al cincisprezecelea an după plantare;

- fig. 5, aspectul schematic al coroanei pomului după tăierea ordinară de regenerare;

- fig. 6, aspectul schematic al coroanei pomului (pentru formele plată, semiplată şi globuloasă) cu ramuri fructifere nutante şi cu ecranul antigrindină, plan vertical;

- - fig. 7, aspectul schematic în plan orizontal al coronamentului rândurilor de pomi, A - coroană bloc-rând, B - coroană plată, C - coroană semiplată cu plantarea deasă a pomilor în rând, E - coroană globuloasă rară cu aranjare cruciformă a evantaiurilor de ramuri fructifere nutante, F- coroană globuloasă cu aranjarea răsfirată a evantaiurilor (verigilor) de ramuri nutante;

- fig. 8, aspectul schematic al fasciculului în plan orizontal, unde:

p 1, p 2, p 3, p 4 - poziţia ramurilor fructifere nutante, în aceeaşi direcţie şi într-un singur plan vertical - una deasupra alteia;

1 - tulpina pomului; 2 - verticil simplu; 3 - lăstar de substituire; 4 - ramură de 1 an; 5 - ramură fructiferă de 2 ani; 6 - ramură fructiferă de 3 ani; 7 - ramură fructiferă de 4 ani; 8 - ramificaţie în formă de lăstar; 9 - ramificaţie de 1 an; 10 - ramificaţie de 2 ani; 11 - ramificaţie de 3 ani; 12 - lăstar de prelungire; 13 - cep; 14 - cep de rezervă necesar pentru a începe substituirea unei părţi din coroana pomului; 15 - ramură de suport; 16 - pomul vecin din rând; 17 - lăstar de jos; 18 - lăstar de sus; 19 - cârlig vegetant; 20 - cep de sprijin; 21 - ramură fructiferă nutantă sprijinită pe cârligul 19; 22 - ramură fructiferă nutantă sprijinită pe cepul de sprijin 20; 23 - locul de împletire a ramurilor 4 şi 15; 24 - ţintă îndoită înfiptă în lemnul ramurii de suport 15; 25 - ramură nutantă sub povara fructelor (rodului); 26 - zona de amplasare a majorităţii fructelor (haşurată); 27 - linia tăierii de reducţie a verticilului; 28 - ramură de substituire; 29 - linia tăerii de regenerare; 30 - cepuri de rezervă; 31 - zonă haşurată, zona concentraţiei cepurilor purtătoare de muguri vegetali şi a generării în fiecare an a lăstarilor de substituire; 32 - lăstari substituitori de rezervă; 33 - linia tăierii de reducţie a ramurii de suport 15; 34 - pinten; 35 - ramificaţie antigrindină; 36 - ramură verticală de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină; 37 - ramură de schelet; 38 - locul bifurcării ramurii antigrindină în care se sprijină ramura fructiferă; 39 - cerc de strângere a ramurilor de schelet 37; 40 - linia primei tăieri de regenerare a ramurii de schelet; 41 - linia tăierii a doua de regenerare a ramurii de schelet; 42 - linia tăierii a treia de regenerare a verticilului; 43 - suspendarea ramurii fructifere sub povara rodului; 44 - suspendarea ramurii fructifere sub povara ultimului rod; 45 - ramificaţii scurtate la cepuri; 46 - marginea de sus a cepurilor 45; 47 - diametrul tulpinii pomului în zona fasciculului; 48 - zona amplasării ramificaţiilor, care formează fasciculul; 49 - fascicul.

Procedeul, conform invenţiei, se bazează pe substituirea perpetuă, pe parcursul perioadei de exploatare, a elementelor de structură în ordine consecutivă, care se asigură prin tăiere ciclică, direcţionare şi fixare individuală în spaţiu a fiecărei ramuri fructifere în parte.

Înainte de descrierea noilor abordări privind formarea coroanei pomilor este oportun să menţionăm faptul că însăşi elementele de structură sunt capabile să apere o parte din fructele sale de loviturile directe ale grindinei. În legătură cu aceasta, considerăm că prin optimizarea amplasării şi orientării ramurilor fructifere se face posibilă o micşorare considerabilă a ponderii fructelor vătămate de grindină. Orice perfecţionare în această direcţie merită să fie realizată şi evaluată ca de perspectivă. De înţeles acest postulat devine mai lesne, dacă ţinem seama de cheltuielile enorme, cu care se soldează construirea şi instalarea sistemului de suporturi pentru plasă antigrindină, cât şi îngrijirea lui. O încercare de a atribui plantei capacitatea de a se apăra, într-o măsură oarecare, de grindină, a fost întreprinsă în viticultură în anul 1995 în R. Moldova (Богдан И., Доника М. Бесшпалерный виноградник с противоградовым козырьком. Agricultura Moldovei, Chişinău, 1995, nr. 9-10, p. 25-27).

Conform invenţiei, se prevede ca coroana pomilor să fie formată cât mai compact, pentru a putea fi plantaţi des în rând la distanţa de 1,2-1,5 m unul de altul în dependenţă de soi şi uniţi într-un singur bloc (fig. 7 A). Grosimea coronamentului plat al unui astfel de bloc-rând este de 70-100 cm. În acest caz, distanţa dintre rândurile de pomi poate fi maximal 4 m sau minimal 3 m, iar pentru traficul tractorului agregat cu maşină agricolă nu sunt impedimente. Deci, în plantaţiile de prun, unde coroanele pomilor sunt formate conform procedeului propus, este garantată posibilitatea ridicării considerabile a nivelului de intensificare a tehnologiei de îngrijire şi exploatare potrivit rigorilor pomiculturii performante.

Noutatea abordării noastre, în cazul dat, constă în aceea că elementele constructive principale ale pomului sunt amplasate într-o singură grupă, în cazul dat constituind o verigă fructiferă, care îşi pornesc creşterea dintr-un singur verticil simplu 2 de pe tulpina redusă 1, aflat la baza coroanei. Conducerea creşterii pomului prevede asigurarea evoluţiei lăstarului 3 (fig. 1) cu creştere verticală luxuriantă în ramură de un an 4 cu aceeaşi orientare verticală, care ulterior se transformă în ramură fructiferă de doi ani 5 orientată şi fixată pe linia rândului de pomi, îndoită în jos sub un unghi de 45-50° faţă de verticală, la care în anul trei de evoluţie 6 se păstrează aceeaşi orientare, dar cu fixarea sub un unghi de 65-70°, ulterior devenind ramură de patru ani 7, care este lăsată să atârne liber sub povara rodului sub un unghi de 100 -110° faţă de verticală. În acest caz, ramurile 5, 6 şi 7 (fig. 1) se aranjează strict una deasupra alteia în planul rândului. Acest evantai al ramurilor fructifere reprezintă în fond forma coroanei. Fructele ramurilor inferioare se vătămează de grindină într-o măsură mai mică decât fructele ramurilor superioare. Dintr-o creştere de pe verticil 2 se formează ramura de suport 15 purtătoare de două ramuri de semischelet antigrindină 35 (fig. 1), localizate în planul rândului, exact deasupra evantaiului de ramuri fructifere la înălţimea de 175-180 cm de la suprafaţa solului. Prin multiple scurtări anuale de primăvară şi vară a ramurilor antigrindină 35 se obţin multe ramificaţii laterale, care la rândul lor des se ramifică, formând un ecran protector antigrindină pentru veriga fructiferă (evantaiul de ramuri fructifere) jos pusă. Ecranul antigrindină de asemenea fructifică. Însă fructele sunt expuse riscului de a fi vătămate în mare măsură de loviturile directe ale grindinei. Aceste fructe, în cazul vătămării, constituind o parte mică din totalul rodului, se recoltează şi se ambalează aparte pentru a fi ulterior procesate. Fructele nevătămate din cadrul verigii fructifere, fiind calitative, se comercializează în stare proaspătă. După recoltarea ultimului rod, ramura 7 (fig. 1) se taie la cep scurt şi se scoate din livadă. În locul ei, primăvara se lasă să atârne liber următoarea ramură succesoare sus-pusă. Astfel, în fiecare an, primăvara, are loc o schimbare a poziţiilor de fixare a tuturor ramurilor fructifere succesoare dintr-o poziţie superioară în alta mai inferioară. Poziţiile p1, p2, p3, p4 (fig. 1), din an în an sunt ocupate de ramuri noi.

Ramurile din tot ansamblul verigii fructifere, cât şi ramura suport 15 cu totalitatea sa de ramificaţii antigrindină 35 sunt lăsate să se înzestreze cu ramuri de garnisire specifice pentru prun cum sunt pintenii 34 şi ramurile de diferite vârste 9, 10, 11, cât şi cu lăstarii 12 de prelungire şi de ramificaţie.

Verticilul 2 reprezintă o parte importantă a pomului, fiind un nod de regenerare perpetuă a elementelor de substituire, cum sunt lăstarii cu creştere verticală luxuriantă, supranumiţi lăstari lacomi. Este necesar ca în cadrul verticilului permanent să persiste procesul de formare şi menţinere a rezervei suficiente de muguri vegetativi purtaţi de cepurile 13 şi 14. Caracterul nutant (plângăreţ) al componentelor verigii fructifere asigură sporirea, în mare măsură, a diferenţierii mugurilor florali. Sub un anumit unghi faţă de verticală, ramurile fructifere se orientează şi se fixează în poziţiile p2, p3 şi p4 (fig. 1). Metodele de fixare a ramurilor fructifere sunt prezentate în figura 2. Conform procedeului propus, pomii vecini din bloc-rând se asistează unul pe altul, şi anume, ramurile fructifere ale unui pom se sprijină pe ramurile de suport 15 ale pomului vecin 16 ş.a.m.d., formând astfel un coronament unic al tuturor pomilor din rând. Acest aspect funcţional al ramurii de suport de a sprijini şi fixa ramurile pomului vecin se realizează prin intermediul cârligului vegetant 19 şi a cepului de sprijin 20 (fig. 2B). Cârligul şi cepul respectiv se formează vara prin unirea lăstarului de sus 18 cu lăstarul de jos 17 (fig. 2A) (folosind cârligul de rufe), care la primăvară se scurtează. Ramura fructiferă de sus 5 se orientează şi se fixează pe linia 21 sprijinindu-se pe cârligul vegetant 19, iar ramurile de mijloc 6 şi de jos 7 până la legarea fructelor, se sprijină pe cârligul 19 pe linia 21, mai târziu, sub povara rodului, se sprijină pe cepul 20 pe linia 22. În situaţia provocată de lipsa cârligelor din pricina neformării încă a lor, ramurile fructifere pot fi fixate cu sprijinire în locul împletirii temporare a ramurilor (lăstarilor) din verticilul pomului vecin 16 (fig. 1 şi fig. 2C). Această metodă de fixare prin împletire este aplicată ocazional, ca excepţie, la specia măr de către dr. hab. Dadu C. (Dadu C. Bazele ştiinţifice ale producerii merelor pentru industrializare în cultură repetată. Chişinău, 2004, 304 p.) La fel, fixarea ramurilor poate fi efectuată ocazional, în foarte puţine cazuri, cu folosirea ţintelor îndoite 24 şi a rămurelelor nutante (fig. 2D), îndoite sub povara rodului. Pentru a evita ruperea sub povara rodului a ramurii fructifere de jos 7, aceasta poate fi fixată prin folosirea cepului de rezervă 30 a pomului vecin (fig. 3).

După cum este explicat în fig. 3, unde este haşurată zona amplasării majorităţii fructelor 26, ramurile fructifere 5, 6 şi 7 ale unui pom, privind protejarea contra grindinei, interacţionează nu numai între ele ci şi cu ramurile respective ale pomului vecin ş.a.m.d.

Până în anul 15 de exploatare, tăierile de regenerare se efectuează o dată în 2-3 ani şi se aplică preponderent la cepurile de rezervă 30 din verticilul 2 (fig. 4). În anul 15 de exploatare, tăierii de regenerare se supune însuşi verticilul, pe linia 27. În acest caz, din timp, cu trei ani înainte, pe cepul de rezervă 14, în baza creşterii 28 se începe formarea noii verigi fructifere, pentru substituirea celei vechi. Iar în anul 20 al exploatării, ultimei tăieri de regenerare se supune veriga de rând pe linia 29 (fig. 4). Aspectul schematic al pomului după această operaţie tehnologică este redat în fig. 5. Zona nodului de bază al coroanei, adică verticilul redus, unde sunt concentrate toate cepurile de rezervă este haşurată 31 (fig. 5). După necesitate, ramura de sprijin 15 poate fi tăiată pe linia 33 pentru a face posibilă substituirea ei, folosind un lăstar cel mai potrivit 32.

Dacă pentru plantaţiile, unde coronamentul pomilor sădiţi des în rând formează un singur bloc-rând, cum este menţionat mai sus (fig.1-6 şi 7A), coroana reprezintă o singură grupă de ramuri fructifere, numită verigă fructiferă, înzestrată cu ramificaţii antigrindină, atunci pentru livezile cu coronamentul plat, dar cu amplasarea pomilor în rând comparativ mai rară, se face potrivită conducerea creşterii plantelor cu două verigi fructifere, cu aceleaşi caracteristici, descrise deja. În acest caz, distanţa de plantare în rând constituie 3 m, iar distanţa dintre rânduri - 4 m sau 3 m. Distinctiv este faptul că amândouă verigi pornesc creşterea, dezvoltarea dintr-un singur verticil 2 (fig. 6), care constituie centrul coroanei. Orientarea acestor verigi este opusă una alteia în planul rândului. Pomii nu formează un singur bloc-rând. În partea superioară a coroanei se amplasează aceleaşi ramificaţii antigrindină 35, purtate de două ramuri verticale 36. Elementele structurale principale ale verticilului constituie patru-şase ramuri de ordinul întâi (de schelet) 37, care sunt strânse într-un fascicul de un cerc 39 sau de un brâu (cingătoare lată). Cercul se confecţionează ad-hoc în livadă din vergile flexibile rezultate în procesul tăierii de primăvară a pomilor, sau din furtunuri de grădină. Grosimea coroanei pe linia rândului nu depăşeşte 300 cm, grosimea coroanei perpendicular rândului - 100 cm, lungimea ramurilor fructifere se menţine în limitele 1,5-2,0 m. Aceste ramuri sunt nutante şi nu contribuie la mărirea grosimii coroanei peste limita de 3 m. Datorită cercului 39 (fig. 6) toate elementele de structură ale verticilului 2 se strâng într-un fascicul 49 (fig. 8) cu diametrul de 35 cm. Imediat deasupra cercului, prin, scurtări frecvente a ramificaţiilor se formează o îngrămădire de cepuri scurte 45 (fig. 6). Înălţimea cepurilor nu depăşeşte 10-15 cm. Cepurile sunt purtători de muguri vegetativi. Din ei pornesc creşterea lăstarii 3, care evoluează consecutiv în ramuri fructifere de unu, doi, trei şi patru ani, fiind o sursă perpetuă de generare şi substituire a elementelor de structură ale verigilor fructifere. De aceea, în orice moment oportun al perioadei de exploatare a pomului, atât primăvara, cât şi vara, creşterile se expun tăierilor şi a altor operaţii regulatorii. Se are în vedere rărirea cepurilor, suprimarea lăstarilor de prisos, tăierea vârfurilor lăstarilor lacomi, formarea şi scurtarea cepurilor, asigurarea verticalităţii noilor creşteri şi protecţia frunzelor de boli şi vătămători.

Parametrii coroanei şi a pomului în ansamblu sunt confortabili pentru îndeplinirea lucrărilor de îngrijire şi recoltare a fructelor de către lucrătorii de orice statură. Şi anume, marginea de sus a cepurilor 46 (fig. 6) se află la înălţimea de 110 cm de la suprafaţa solului. Locurile de inserţie a ramurilor antigrindină ocupă spaţiul coroanei la înălţimea de 2 m, pe când vârfurile lor şi ramificaţiile lor atârnă până la nivelul de 150 cm de la sol. Primii doi metri (de la locul de inserţie) a ramurilor fructifere 5, 6, 7 (fig. 6) ocupă spaţiul până la înălţimea de 180 cm. Trunchiul are înălţimea de 60 cm. Vârfurile ramurilor verticale de un an din centrul fasciculului (coroanei) conferă pomului înălţimea de 2,5-2,8 m. Ramurile fructifere de doi ani primăvara se supun îndoirii spre sol sub un unghi de 45-50° (faţă de verticală) în direcţia liniei rândului de pomi. Ramurile de trei ani sunt nutate şi fixate sub un unghi de 65-70°, iar cele de patru ani atârnă fără fixare sub un unghi de 100-110°. Lăstarii verticali din centrul fasciculului pot avea lungimea până la 120-150 cm. Ramurile fructifere 5 şi 6 se fixează prin sprijinire încordată în locurile bifurcărilor 38 ale ramificaţiilor antigrindină 35, pe când ramura 7 de patru ani este lăsată să atârne liber, fără fixare specială. Pe ea, povara rodului o apleacă şi mai tare, treptat, conform liniilor punctate 43 şi 44. În livezile de prun cu coroană nutantă antigrindină este raţional de recoltat fructele, la cerinţa cumpărătorilor cu ridicata (angro), în anumită zi, numai de pe ramurile fructifere inferioare din verigi. Iar dacă de pe aceste ramuri se preconizează recoltarea ultimului rod, atunci ele se taie cu tot cu fructe, apoi se transportă şi se depozitează temporar pe un teren special amenajat (cu acoperiş) din preajma livezii. Până la momentul colectării fructelor ramurile sunt păstrate vertical în căzi speciale cu apă. În apă se amplasează numai baza lor (10-15 cm).

Mărimea diametrului fasciculului de 35 cm este determinată de procesul evolutiv de mărire treptată, din an în an, a diametrului tulpinii pomului 47 şi a grosimii ramurilor de schelet 37 (fig. 8). Tulpina este redusă la înălţimea de 90 cm. Ramurile de schelet 37 sunt amplasate verticilat pe porţiunea tulpinii cu înălţimea de 30-35 cm. Cercul de strângere 39 cu grosimea de 5-7 cm se situează deasupra tulpinii reduse la înălţimea de 95 cm de la suprafaţa solului. Zona amplasării cepurilor şi ramificaţiilor lor în fascicul 49 în desen este haşurată. În a doua jumătate a perioadei de exploatare, care constituie nu mai puţin de 20 de ani, regenerării se supun ramurile de schelet ale fasciculului. Prima tăiere se efectuează pe linia 40 (fig. 6). Apoi, peste 4-5 ani, se efectuează a doua tăiere pe linia 41. A treia tăiere de reducţie se aplică chiar la verticil 2 pe linia 42. Formarea următorului şi ultimului fascicul are loc pe baza creşterilor de pe cepurile de rezervă mai jos de linia de tăiere 42.

Verigile fructifere, două la număr, expuse schematic în figura 6, pot fi orientate sub un unghi de 45° faţă de linia rândului de plante (fig. 7C), care fapt, determină grosimea coronamentului semiplat al rândului în mărime de 1,5-2,0 m. Dar, pot fi înfiinţate plantaţii, în care sunt pomi dotaţi cu patru verigi fructifere. Iar, ca coronamentul rândului să rămână semiplat, verigile trebuie orientate în formă de X (fig. 7D), care este prevăzută pentru distanţa de plantare în rând de 2,5-3,0 m. Pentru a asigura o iluminare relativ mai mare a elementelor de structură ale pomilor, coroana la ei se formează tot din patru verigi fructifere, dar cu orientarea lor în spaţiu strict cruciformă una faţă de altele (fig.7D). În acest caz, distanţa între pomi în rând este de 3,0 m. Coroana pomului devine sferică, globuloasă, dar rară. Ea este iluminată într-o măsură mai mare, prin ce se asigură o calitate superioară la fructe (fig. 7E). Dacă la pomi se formează coroană globuloasă răsfirată, atunci verigile pot fi în număr de opt, cu orientarea în toate direcţiile, iar coroana se mai numeşte globuloasă răsfirată şi nutantă (plângăreaţă). Distanţa dintre pomi în rând este de 3,0 m. Într-o astfel de plantaţie exploatarea pomului, în special al fasciculului decurge mai intens, care fapt prevede aplicarea aceloraşi tipuri de operaţii tehnologice, dar cu un nivel mai înalt de perpetuare.

Conform procedeului revendicat, în fiecare vară, în perioada 15 iulie-5 august, obligatoriu se taie vârfurile lăstarilor verticali luxurianţi. Se înlătură numai o porţiune mică din vârful lăstarului, egală cu 5-8 cm. Pentru a stimula ivirea la lăstari a ramificaţiilor până la sfârşitul vegetaţiei curente. La fel, se taie vârfurile lăstarilor de prelungire a ramurilor fructifere de un an şi doi ani. Anual, primăvara, la fiecare pom, se taie la cep scurt ramurile inferioare care au rodit ultima dată în anul precedent. Apoi, în locurile lor se poziţionează ramurile roditoare sus-puse, din veriga fructiferă, iar ramurile de doi ani se îndoaie şi se fixează în poziţia p2. Aceste lucrări agrotehnice specifice procedeului revendicat sunt absolut compatibile cu prevederile tehnologice practicate în prezent. Fiind puţine la număr, operaţiile menţionate sunt uşoare de a fi realizate şi de lucrătorii necalificaţi. Astfel se obţine o simplificare considerabilă a tehnologiei de producere a prunelor.

1. Кудрявец Р.П. Обрезка яблони. Московский рабочий, 1984, p. 72-95

2. Короид А.С. Создание интенсивных садов сливы в Молдавии. Chişinău, 1986, p. 8-34

3. Coroid A.S. Intensificarea producerii prunului. Realizări, probleme şi perspective în pomicultură. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale consacrate jubileului de 90 de ani de la fondarea I.C.P., Chişinău, 2000, p. 101-103

Claims (9)

1. Procedeu de formare a coroanei nutante antigrindină la prun, care include, în anul doi după plantare, selectarea şi scurtarea a 4-6 ramuri de pe tulpina redusă, cu formarea unui verticil simplu sau compus, care să asigure generarea în anii următori în partea inferioară a coroanei a 1, 2, 4 sau 8 verigi fructifere, alcătuite din ramuri fructifere de unu, doi, trei şi patru ani, care se orientează şi se fixează în acelaşi plan, suprapuse una peste alta şi îndoite în jos sub unghi, respectiv, de 2-3, 45-50, 65-70, 100-110 grade faţă de verticală, iar din lăstarii verticali luxurianţi din verticil se formează partea superioară a coroanei, alcătuită din una-două ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină cu vârfuri nutante şi cârlige vegetante de fixare, totodată, în fiecare an următor din lăstarii verticali luxurianţi se asigură transformarea lor consecutivă în ramuri de unu, doi, trei şi patru ani, cu schimbarea anuală a poziţiilor de fixare a lor pe verticală într-o poziţie inferioară, precedată de tăierea ramurii fructifere inferioare ce a fructificat ultima dată, efectuând anual tăieri de regenerare cu formarea cepurilor de rezervă pentru asigurarea substituirii elementelor de structură ale coroanei.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care verticilul simplu se formează prin scurtarea la cepuri a patru ramuri de pe tulpina redusă a pomului, amplasate cel mai aproape una de alta.

3. Procedeu, conform revendicării 1, în care verticilul compus se formează din şase ramuri alese pe tulpina redusă a pomului, care se scurtează şi se strâng cu ajutorul unui cerc într-un fascicul, împreună cu ramificaţii scurtate la cepuri.

4. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 2, în care se formează verticilul simplu cu o verigă fructiferă şi o ramură verticală de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină la pomii cu coronament plat bloc-rând, plantaţi în rând la distanţa de 1,2-1,5 m.

5. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 2, în care se formează verticilul simplu cu două verigi fructifere şi două ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină la pomii cu coronament plat, plantaţi în rând la distanţa de 3 m şi la pomii cu coronament semiplat, plantaţi în rând la distanţa de 1 m.

6. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 3, în care se formează verticilul compus cu patru verigi fructifere şi două ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină la pomii cu coronament semiplat, plantaţi în rând la distanţa de 2 m şi la pomii cu coroana globuloasă rară, plantaţi în rând la distanţa se 3 m.

7. Procedeu, conform revendicărilor 1 şi 3, în care se formează verticilul compus cu opt verigi fructifere şi două ramuri verticale de suport purtătoare de ramificaţii antigrindină la pomii cu coroana globuloasă răsfirată, plantaţi în rând la distanţa de 3 m.

8. Procedeu, conform revendicării 1, în care cârligul vegetant de fixare se formează prin îndoirea, în mijlocul verii, a doi lăstari vecini de pe ramură, unul spre altul, fixarea lor temporară şi scurtarea lor ulterioară la cep îndoit.

9. Procedeu conform revendicării 1, în care cârligul vegetant de fixare se formează prin scurtarea la cep a unei rămurele subţiri îndoite spre sol.