MD157Y - Procedeu de formare directionata a sistemului radicular la planta - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la agricultura, si anume la horticultura, in special la un procedeu de formare directionata a sistemului radicular la plante in plantatiile pomicole si viticole. Procedeul, conform inventiei, include amplasarea in sol in anul plantarii a unui ecran vertical de limitare a raspandirii radiale a radacinilor orizontale la o distanta de 25…30 cm de la tulpina si taierea de limitare a raspandirii radiale a radacinilor orizontale, care se efectueaza incepand cu anul sase dupa plantare, peste fiecare trei ani. Totodata, ecranul se confectioneaza din folie de polietilena indoita in U, care se umple cu resturi vegetale, avand inaltimea de 60 cm, latimea de 75 cm si grosimea de 8 cm, si se amplaseaza in sol in forma de semicerc. Procedeul solicitat asigura micsorarea de 3 ori a cantitatii de folie de polietilena folosita si reducerea de 2 ori a numarului de taieri de limitare a radacinilor orizontale. Rezultatul consta in ridicarea nivelului de control asupra conditiilor de crestere si dezvoltare a plantelor, sporirea productivitatii lor si in scaderea considerabila a pretului de cost al productiei agricole.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la horticultură, în special la un procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plante în plantaţiile pomicole şi viticole.

În scopul reducerii cheltuielilor de fertilizanţi şi a altor materiale, este raţional ca toate operaţiile tehnologice de întreţinere a solului să fie executate nu pe toată suprafaţa terenului pe care-l ocupă livada, ci numai pe anumite porţiuni (fâşii), care corespund zonelor cu maximă densitate a rădăcinilor în sol. Este raţional, încă din primul an de plantare a pomilor, de a îndrepta creşterea şi extinderea radială a rădăcinilor orizontale în fâşia de pe lângă tulpinile pomilor cu lăţimea de 1,5 x 2,5 m (în dependenţă de distanţele de plantare a plantelor). În fâşiile de mijloc ale terenului de livadă aflat în exploatare (libere de rădăcini) se poate planifica amplasarea liniilor rândurilor de pomi ale viitoarei livezi (după defrişarea celei vechi). De cele mai multe ori în alegerea terenului se recurge la folosirea repetată a terenurilor din fostele livezi. Din aceste considerente, este indicată formarea direcţionată a sistemelor radiculare (orientarea răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale a două rânduri limitrofe de plante în direcţia unui singur interval sau în fâşii de pe linia rândului de plante), în plantaţii cu distanţele de plantare relativ mari [1].

Se cunoaşte procedeul de fertilizare radiculară locală în livezi, conform căruia se stimulează formarea sistemelor radiculare cu o densitate maximă în zona de sub proiecţia coroanelor pomilor [2].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că o mare parte de rădăcini orizontale ale pomilor se extind radial ocupând tot terenul din livadă.

Se mai cunoaşte procedeul de formare direcţionată a sistemelor radiculare la pomi prin tăierea mecanizată şi periodică de limitare, peste fiecare doi ani, începând cu al treilea an după plantare, a rădăcinilor orizontale. Procedeul se bazează pe fenomenul următor: dacă are loc limitarea răspândirii radiale a unei părţi de rădăcini orizontale, atunci pomul este nevoit să forţeze dezvoltarea şi răspândirea celeilalte părţi de rădăcini orizontale. Astfel se obţine îndreptarea rădăcinilor în anumite direcţii, straturi de sol şi fâşii de teren, unde se preconizează de a concentra acţiunea măsurilor agrotehnice de îngrijire a plantaţiei [3].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că tăierea de limitare a rădăcinilor orizontale se aplică foarte des, ceea ce duce la cheltuieli energetice mari.

Mai aproape de procedeul solicitat este formarea direcţionată a sistemelor radiculare la pomi prin limitarea răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale cu aplicarea foliei de polietilenă. La o anumită depărtare de linia rândului de pomi şi paralel lui se efectuează, manual sau mecanizat, o tranşee, cu adâncimea de 60...100 cm, în care folia de polietilenă se fixează vertical după care se astupă cu pământ [4].

Dezavantajele procedeului constau în aceea că se utilizează cantităţi mari de folie de polietilenă, iar la sfârşitul perioadei de exploatare a plantaţiei, tehnologic este dificil de extras integral folia de polietilenă şi solul se poluează cu bucăţi de masă plastică.

Problema pe care o rezolvă procedeul, conform invenţiei, este simplificarea tehnologiei de formare direcţionată a sistemului radicular la plante şi a extragerii din sol, la sfârşitul perioadei de exploatare a plantaţiei, a foliei de polietilenă folosită ca ecran limitator pentru rădăcinile orizontale.

Procedeul, conform invenţiei, include amplasarea în sol în anul plantării a unui ecran vertical de limitare a răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale la o distanţă de 25…30 cm de la tulpină şi tăierea de limitare a răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale, care se efectuează începând cu anul şase după plantare, peste fiecare trei ani. Totodată, ecranul se confecţionează din folie de polietilenă îndoită în U, care se umple cu resturi vegetale, având înălţimea de 60 cm, lăţimea de 75 cm şi grosimea de 8 cm, şi se amplasează în sol în formă de semicerc.

Ecranul se umple cu resturi vegetale, care până la sfârşitul perioadei de exploatare a plantaţiei putrezesc, prin aceasta facilitându-se substanţial extragerea manuală fără dezgropare şi integrală a peliculei, evitându-se poluarea solului cu bucăţi de masă plastică. La rândul său, ecranul se confecţionează cu ajutorul unei cutii dreptunghiulare de lemn, în care se instalează folia de polietilenă îndoită în U, care se umple îndesat cu resturi vegetale moi, apoi se extrage din cutie.

Procedeul solicitat asigură micşorarea de 3 ori a cantităţii de folie de polietilenă folosită şi reducerea de 2 ori a numărului de tăieri de limitare a rădăcinilor orizontale. Rezultatul constă în sporirea nivelului de control asupra condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor, creşterea productivităţii lor şi în scăderea considerabilă a preţului de cost al producţiei agricole.

Invenţia se explică prin desenele din fig. 1 - 6, care reprezintă:

- fig. 1, cutie de lemn cu folia de polietilenă instalată în ea;

- fig. 2, ecran din folie de polietilenă îndoită în U umplut cu resturi vegetale;

- fig. 3, secţiunea verticală a gropii de plantare;

- fig. 4, secţiunea orizontală a gropii de plantare;

- fig. 5, amplasarea ecranelor la două rânduri limitrofe de plante;

- fig. 6, amplasarea ecranelor de ambele părţi ale rândului de plante.

Invenţia se realizează cu folosirea anumitor elemente de construcţie, şi anume:

1 - cutie de lemn; 2 - folie de polietilenă; 3 - ecran; 4 - resturi vegetale; 5 - groapă de plantare a plantei; 6 - plantă; 7 - linia aplicării tăierii de limitare a rădăcinilor orizontale; 8 - fâşia de teren a plantaţiei, unde sunt orientate să se extindă rădăcinile orizontale; 9 - direcţia de extindere a rădăcinilor orizontale.

Procedeul se realizează în felul următor.

În prealabil se confecţionează ecranele 3 (fig. 1 şi 2). Într-o cutie dreptunghiulară de lemn 1 se instalează o folie de polietilenă 2. Cavitatea formată astfel se umple cu resturi vegetale moi 4, apoi se formează pachetul 3, care va îndeplini funcţia de ecran, cu următoarele dimensiuni: înălţimea - 60 cm, lăţimea - 75 cm, grosimea - 8 cm. În momentul plantării plantei în groapa de plantare 5 în plan vertical se instalează ecranul 3 la o distanţă de ea de 25...30 cm (fig. 3 şi 4). După astuparea gropii solul se tasează, iar peste o perioadă capătă structura (textura) necesară care se păstrează pe toată perioada de exploatare a plantaţiei. Rădăcinile orizontale ale plantei ajungând până la ecran îl ocolesc. Astfel ele sunt orientate să se extindă în volumele (straturile) de sol din perimetrul stabilit de fâşiile de teren 8 ale plantaţiei. Partea de rădăcini orizontale care iese din perimetrul fâşiilor 8 este supusă tăierii mecanizate (aplicând maşini de tip „Vibrolaz-80E”) de limitare pe liniile 7 peste fiecare trei ani începând cu al şaselea an după plantarea plantelor. Respectând anume această schemă tehnologică de aplicare a procedeului solicitat de formare direcţionată a sistemului radicular se evită tăierea rădăcinilor mai groase de 10 mm (cerinţă agrotehnică în vigoare, care are ca scop minimalizarea stresului cauzat plantei). Dacă nu s-ar aplica ecranele limitatoare în anul plantării, tăierea de limitare a rădăcinilor orizontale ar fi necesară începând cu al treilea an după plantare şi mai des (peste fiecare doi ani) pentru a respecta cerinţa agrotehnică menţionată mai sus. Către sfârşitul perioadei de exploatare a plantaţiei resturile vegetale 4 ale ecranelor 3 putrezesc formând astfel o cavitate aproape goală prin care este uşor, manual şi fără dezgropare, de extras integral folia de polietilenă evitând poluarea solului cu bucăţi de masă plastică.

1. Dadu C. Renovarea plantaţiilor pomicole. Editura Iulian,Chişinău, 2004, p.7

2. Balan V., Cimpoieş G., Barbăroşie M. Pomicultura. Chişinău, 2001, p. 386-387

3. Богдан И.Г. Новые приемы почвенной агротехники в садах. Перспективы интенсификации производства и переработки плодов в Молдавской ССР. Тезисы докладов республиканской научно-практической конференции от 29 февраля 1988, Кишинев, 1988, с 89-91

4. Bogdan I. Creşterea masei părţii aeriene a pomilor de măr în dependenţă de caracterul limitării răspândirii radiale a rădăcinilor. Culegere de lucrări ştiinţifice „Cercetări în pomicultură”, vol. 7, tipografia AŞM, Chişinău, 2008, p.67-68.

Claims (1)

1. Procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă, care include amplasarea în sol a unui ecran vertical de limitare a răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale, executat dintr-o folie de polietilenă şi tăierea de limitare a răspândirii radiale a rădăcinilor orizontale, caracterizat prin aceea că amplasarea în sol a ecranului se efectuează în anul plantării la o distanţă de 25…30 cm de la tulpină, iar tăierea de limitare a rădăcinilor orizontale se efectuează începând cu anul şase după plantare, peste fiecare trei ani, totodată ecranul se confecţionează din folie de polietilenă îndoită în U, care se umple cu resturi vegetale, având înălţimea de 60 cm, lăţimea de 75 cm şi grosimea de 8 cm, şi se amplasează în sol în formă de semicerc.