MD415Z - Procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă multianuală permutabilă - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, în special la un procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă multianuală permutabilă care poate fi utilizată pentru plantarea viilor, livezilor, plantaţiilor dendrologice şi decorative.Procedeul de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă multianuală permutabilă include plantarea rădăcinilor plantei în trei containere tubulare cu substrat nutritiv cu înălţimea de 1,5 m şi diametrul de 10…12 cm, unite în formă de trepied vertical, executate din masă plastică şi înzestrate cu drenuri şi nuieluşe în calitate de suport temporar pentru creşterile anuale ale plantei, care se plasează pe locul de vegetare cu îndepărtarea părţilor bazale ale trepiedului la 25…30 cm, cu cultivarea ulterioară, totodată în al 10-lea an după plantare containerele tubulare se scot, iar înainte de permutarea plantei se efectuează tăierea rădăcinilor extinse în afara containerului la adâncimea de 10…20 cm.Rezultatul constă în mărirea productivităţii individuale a plantei, sporirea nivelului de control asupra creşterii şi dezvoltării plantei, simplificarea tehnologiei de permutare a plantei.

Description

Invenţia se referă la agricultură, în special la un procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă multianuală permutabilă care poate fi utilizată pentru plantarea viilor, livezilor, plantaţiilor dendrologice şi decorative.

Se cunoaşte procedeul de formare direcţionată a sistemului radicular în cazul cultivării plantei în ghiveci sau cadă [1].

Dezavantajul procedeului constă în necesitatea de a replanta planta în fiecare an, sau chiar mai des, într-un vas mai voluminos cu mai mult substrat, din cauza oboselii rapide a substratului în urma activităţii biologice a rădăcinilor cât şi a suprasaturării cu săruri, ca rezultat al udării frecvente.

Se mai cunoaşte procedeul de formare direcţionată a sistemului radicular în cazul producerii butaşilor vegetanţi de viţă-de-vie la care sistemul radicular este amplasat în pungi de polietilenă sau pahare de hârtie [2].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că vasele de vegetaţie sunt de volum mic şi în substratul din ele sistemul radicular nu poate să se extindă pentru a induce, prin corelare, creşterea la nivelul cerut a dimensiunilor plantei, pentru a asigura valorificarea maximă a potenţialului productiv al ei şi posibilitatea de a o permuta fără stres în orice moment al anului sau al perioadei de exploatare.

Se mai cunoaşte procedeul de formare direcţionată a sistemului radicular al coardei de viţă-de-vie în furtunuri de polietilenă (amplasate orizontal pe suprafaţa solului) în cazul producerii cordoanelor permutabile [3].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că furtunurile umplute cu sol, în care sunt încorporate rădăcinile, nu sunt potrivite pentru a îndeplini funcţia de suport pentru partea aeriană a plantei. La rândul lor, rădăcinile sunt slab pregătite pentru a asigura permutarea fără stres a plantei în orice moment al perioadei de exploatare.

Mai aproape de procedeul revendicat este procedeul de formare direcţionată a sistemului radicular al butucului de viţă-de-vie permutabil în vas vegetant (încorporat parţial în sol), la care înălţimea este de 40…45 cm, iar diametrul de 30…35 cm. În peretele metalic al vasului vegetant sunt executate orificii cu diametrul de 1,5 cm, prin care rădăcinile se extind radial [4].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că vasul vegetant, umplut cu sol şi în care sunt încorporate rădăcinile, nu este potrivit pentru a îndeplini funcţia de suport pentru partea aeriană a plantei. Iar permutarea plantei este anevoioasă din cauza rădăcinilor voluminoase extinse excesiv radial.

Problemele pe care le rezolvă procedeul, conform invenţiei, sunt următoarele: transplantarea fără stres pentru plantă, permutarea şi replantarea plantei în orice moment al anului şi al perioadei de exploatare.

Procedeul, conform invenţiei, include plantarea rădăcinilor plantei în trei containere tubulare cu substrat nutritiv cu înălţimea de 1,5 m şi diametrul de 10…12 cm, unite în formă de trepied vertical, executate din masă plastică şi înzestrate cu drenuri şi nuieluşe în calitate de suport temporar pentru creşterile anuale ale plantei, care se plasează pe locul de vegetare cu îndepărtarea părţilor bazale ale trepiedului la 25…30 cm, cu cultivarea ulterioară, totodată în al 10-lea an după plantare containerele tubulare se scot, iar înainte de permutarea plantei se efectuează tăierea rădăcinilor extinse în afara containerului la adâncimea de 10…20 cm.

Containerul tubular mai poate fi obţinut dintr-o folie de polietilenă cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de 0,75 m, care se aşterne pe suprafaţa solului, pe aceasta se presară un strat de substrat umezit cu grosimea de 3…5 cm, deasupra căruia se plasează orizontal drenul şi nuieluşa, după care folia se răsuceşte în rulou, care la capătul inferior se leagă şi se perforează.

Dacă configuraţia terenului destinat pentru plantaţie este complicată sau reprezintă o pantă abruptă, atunci este necesar de a folosi containere tubulare cu caracteristici de rigiditate mai înalte. În acest caz containerul tubular poate fi obţinut dintr-o ţeavă din masă plastică cu diametrul de 10…12 cm şi cu grosimea pereţilor de 1,5…2,0 mm, ce se taie de-a lungul, formând două bucăţi simetrice, care ulterior sunt unite şi fixate transversal prin legături.

Containerul tubular poate fi obţinut din 10 tuburi cu lungimea de 12…18 cm şi diametrul de 10…12 cm, asamblate consecutiv unul în altul şi înfăşurate cu o folie de polietilenă cu lăţimea de 15 cm, prin suprapunerea parţială a spirelor.

Tăierea rădăcinilor extinse în afara containerelor, la permutarea plantei în primii 10 ani după plantare, se efectuează primăvara înainte de începerea vegetaţiei, concomitent sub toate cele trei containere la adâncimea de 10…12 cm, iar în deceniul al doilea după plantare tăierea se efectuează prima dată primăvara, până la începerea vegetaţiei, numai sub un container la adâncimea de 10…12 cm, a doua oară, imediat după recoltarea roadei, sub celelalte două containere la adâncimea de 10…12 cm, iar a treia oară, toamna târziu sau în primăvara următoare, se taie rădăcinile concomitent sub toate cele trei containere la adâncimea de 18…20 cm.

Rezultatul constă în mărirea productivităţii individuale a plantei, sporirea nivelului de control asupra creşterii şi dezvoltării plantei, simplificarea tehnologiei de permutare a plantei.

Avantajele invenţiei constau în următoarele: decade necesitatea de a replanta planta permutabilă dintr-un container cu volum mic în altul cu volum mai mare; în cazul când rădăcinile verticale sunt lăsate să se extindă liber în afara limitelor containerului, atunci datorită faptului că ele sunt scurtate periodic (o dată în doi-trei ani sau anual) prin tăieri de limitare, se uşurează considerabil extragerea plantei din locul iniţial pentru a fi ulterior permutată şi replantată pe un nou teren; obosirea substratului din container nu mai constituie un factor, care trebuie luat în considerare în procesul de exploatare a plantei; containerul, în afară de aceea că poartă substratul unde sunt amplasate rădăcinile, constituie un suport permanent pentru plantele permutabile (îndeosebi pentru cele de tip liană, la care creşterile anuale sunt dispuse să atârne liber); datorită faptului că rădăcinile plantei sunt amplasate dispersat într-un bloc din trei containere, se iveşte posibilitatea de a forma pentru plantă un suport în formă de trepied, care poate fi uşor acomodat la configuraţia terenului şi, dacă este nevoie, de ajustat şi de restabilit poziţia lui în spaţiu, sau, de la caz la caz, după înclinarea (sau răsturnarea) plantei sub povara recoltei, crustelor de gheaţă, de către furtună sau în rezultatul eroziunii solului.

Invenţia se explică prin reprezentările grafice din figurile 1…3, luând ca exemplu butucul de viţă-de-vie:

- fig. 1, amplasarea materialelor înainte de construire, prin răsucire, a containerului tubular;

- fig. 2, bloc din trei containere tubulare purtătoare de substrat, drenuri, nuieluşe şi rădăcini ale butucului de viţă-de-vie, strâns în poziţia pentru transportare sau pentru păstrare temporară în încăperi special amenajate sau pe parcela de vegetaţie;

- fig. 3, instalarea definitivă a blocului de containere purtător de plantă pe terenul de exploatare, în poziţia de suport în formă de trepied.

Denumirile elementelor structurale ale containerelor tubulare în care sunt încorporate rădăcinile butucului de viţă-de-vie, sunt următoarele:

1 - folie de polietilenă cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de 0,8 m; 2 - strat de substrat; 3 - dren confecţionat dintr-un mănunchi de nuieluşe; 4 - container tubular; 5 - rădăcina plantei; 6 - tulpina plantei; 7 - suport temporar pentru creşterile anuale dispuse să atârne liber; 8 - legătură; 9 - orificiu; 10 - linia de tăiere a peliculei; 11 - legătură; 12 - spiră a foliei înguste de polietilenă cu care se înveleşte containerul tubular; 13 - folie de polietilenă cu care se înveleşte partea de sus a containerelor tubulare ale plantei; 14 - suprafaţa solului; 15 - muşuroi de pământ.

Procedeul se realizează în felul următor.

Rădăcinile plantei se plantează în substratul nutritiv al blocului din trei containere tubulare situate pe parcela de vegetaţie, unde plantele se îngrijesc pe parcursul unei perioade scurte până se prind sau acest proces se înfăptuieşte nemijlocit pe terenul de exploatare permanentă. Mai întâi se construiesc containerele tubulare. Pentru aceasta pe suprafaţa unei folii de polietilenă 1 (fig. 1) cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de 0,75 m, aşternută pe suprafaţa solului, se presoară un strat de substrat 2, puţin umezit, cu grosimea de 3…5 cm, apoi deasupra substratului se plasează orizontal drenul 3 cu grosimea de 3…5 cm, care constituie un mănunchi de vergele obţinute la tăierea de primăvară a pomilor fructiferi. După care folia se răsuceşte în rulou cu tot cu substrat şi dren, formând astfel containerul tubular cu diametrul de 10…12 cm. La rândul său, fiecare container tubular 4 (fig. 2) se strânge în partea bazală prin legătura 8. Folia de polietilenă (peretele) containerului în partea lui bazală se perforează. Diametrul orificiilor 9 nu depăşeşte 3 mm. Prin ele se asigură scurgerea apei după udarea substratului. Peretele containerului în partea lui bazală, la înălţimea de 5 cm de la legătura 8, la fel se perforează de jur-împrejur pe linia 10. În acest caz diametrul orificiilor nu depăşeşte 1 mm. În stare de transport containerele din bloc se leagă strâns unul lângă altul prin legăturile 11 (fig. 2). Pe locul permanent de exploatare a plantei, părţile bazale ale containerelor se fixează pe suprafaţa solului (prelucrat în prealabil) detaşat una de alta, dându-i astfel blocului forma de trepied (fig. 3). Înainte de aceasta containerele se scurtează în partea bazală prin tăiere pe linia de perforare 10.

Ulterior părţile bazale ale containerelor se acoperă cu un muşuroi de pământ 15. Fiecare container se înfăşoară cu o folie îngustă de polietilenă, de sus în jos. Spirele 12 parţial se suprapun. Concomitent cu această operaţie de bandajare, containerele se înfăşoară, de partea interioară a spirelor, cu paie sau alte resturi vegetale cu scopul protecţiei de geruri pe timp de iarnă şi evitării supraîncălzirii substratului în timpul vegetaţiei. Partea de vârf a blocului de containere se înfăşoară cu o folie îngustă de polietilenă 13 cu scopul asigurării rigidităţii blocului. Udarea se efectuează: în partea de sus a containerului - direct pe suprafaţa substratului şi prin drenul 3; în preajma părţii bazale a containerului - în pâlnia care se execută de fiecare dată pe suprafaţa solului, apoi după udare se astupă. Pe parcursul anului plantării rădăcinile plantei străpung integral monolitul substratului din cele trei containere şi se ancorează în sol. În anii următori rădăcinile se extind liber pe verticală şi orizontală în straturile solului. Din an în an, pe măsura creşterii plantei, majoritatea rădăcinilor de schelet amplasate în substratul din containere, care îndeplinesc funcţiile lor principale: ancorarea, transportarea apei şi substanţelor nutritive, sinteza substanţelor organice, depozitarea substanţelor nutritive de rezervă, se îngroaşă şi devin rigide într-atât, încât ele singure îndeplinesc funcţia de suport, în formă de trepied, pentru plantă. Cu timpul, începând cu anul 10 de exploatare, substratul monolit este eliberat de toate foliile de polietilenă (pereţii containerelor). După o asemenea desfiinţare a containerelor, substratul este spălat de către ploi şi cade treptat de pe rădăcini. Părţile aeriene ale rădăcinilor, fiind dezgolite, devin şi mai rigide şi îndeplinesc funcţia de suport pentru plantă. Agrofondul în plantaţie se menţine conform îndrumărilor agrotehnice aflate în vigoare pentru plantele multianuale, la care creşterile anuale sunt dispuse să atârne liber. Dacă în primii 10 ani după plantare, când planta este tânără, se iveşte necesitatea de a permuta blocul de containere purtător de plantă, de regulă, primăvara până la începerea vegetaţiei, atunci nemijlocit înainte de extragerea lui din locul iniţial se execută tăierea manuală a părţilor de rădăcini extinse în afara containerelor, la adâncimea de 10…12 cm, cu aplicarea lopeţii obişnuite pentru defrişare. După o astfel de operaţie de extragere, cu păstrarea bulgărului de pământ pe rădăcini, planta amplasată (replantată) pe un nou loc de exploatare se prinde garantat şi repede îşi restabileşte ritmul de creştere şi dezvoltare, datorită faptului că părţile cele mai groase ale rădăcinilor de schelet ale plantei sunt păstrate intacte, deoarece sunt amplasate în substratul monolit din containere. În deceniul al doilea după plantare, planta trebuie să fie pregătită din timp pentru extragere, iar tăierea rădăcinilor trebuie să fie mai cruţătoare. În acest caz tăierea rădăcinilor se efectuează în trei operaţii eşalonate în timp: prima dată primăvara, până la începerea vegetaţiei, se taie rădăcinile numai sub un container al plantei, la adâncimea de 10…12 cm; a doua oară, imediat după recoltarea roadei (în perioada 15 august - 15 octombrie în dependenţă de epoca de maturare a strugurilor, fructelor), se taie rădăcinile sub celelalte două containere ale plantei, la adâncimea de 10…12 cm; a treia oară, nemijlocit înainte de extragere, toamna târziu sau în primăvara următoare, se taie rădăcinile concomitent sub toate trei containere ale plantei, la adâncimea de 18…20 cm.

La necesitate una şi aceeaşi plantă poate fi extrasă din sol, apoi permutată şi replantată de mai multe ori.

1. Овсянников И.В. Кадочное любительское плодоводство. Москва, 1951, с. 27, 28, 32-53

2. Урсу В.А. Маточники привойных лоз интенсивного типа и ускоренное размножение винограда. Изд. «Штиинца». Кишинев, 1989, с. 144-146, 148-150, 153, 154

3. Богдан И. Переносной виноградный кордон. Приложение к ж. «Сельское Хозяйство Молдавии», «Фазенда. Земля. Дом. Семья», № 6, 1998, с. 5-7

4. Богдан И. Способ ремонта виноградника. Приложение к ж. «Сельское Хозяйство Молдавии», «Фазенда. Земля. Дом. Семья», № 4, 1998, с. 6-8

Claims (5)

1. Procedeu de formare direcţionată a sistemului radicular la plantă multianuală permutabilă, care include plantarea rădăcinilor plantei în trei containere tubulare cu substrat nutritiv cu înălţimea de 1,5 m şi diametrul de 10…12 cm, unite în formă de trepied vertical, executate din masă plastică şi înzestrate cu drenuri şi nuieluşe în calitate de suport temporar pentru creşterile anuale ale plantei, care se plasează pe locul de vegetare cu îndepărtarea părţilor bazale ale trepiedului la 25…30 cm, cu cultivarea ulterioară, totodată în al 10-lea an după plantare containerele tubulare se scot, iar înainte de permutarea plantei se efectuează tăierea rădăcinilor extinse în afara containerului la adâncimea de 10…20 cm.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care containerul tubular este obţinut dintr-o folie de polietilenă cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de 0,75 m, care se aşterne pe suprafaţa solului, pe aceasta se presară un strat de substrat umezit cu grosimea de 3…5 cm, deasupra căruia se plasează orizontal drenul şi nuieluşa, după care folia se răsuceşte în rulou, care la capătul inferior se leagă şi se perforează.

3. Procedeu, conform revendicării 1, în care containerul tubular este obţinut dintr-o ţeavă din masă plastică cu diametrul de 10…12 cm şi cu grosimea pereţilor de 1,5…2,0 mm, ce se taie de-a lungul, formând două bucăţi simetrice, care ulterior sunt unite şi fixate transversal prin legături.

4. Procedeu, conform revendicării 1, în care containerul tubular este obţinut din 10 tuburi cu lungimea de 12…18 cm şi diametrul de 10…12 cm, asamblate consecutiv unul în altul şi înfăşurate cu o folie de polietilenă cu lăţimea de 15 cm, prin suprapunerea parţială a spirelor.

5. Procedeu, conform revendicărilor 1-4, în care tăierea rădăcinilor extinse în afara containerelor, la permutarea plantei în primii 10 ani după plantare, se efectuează primăvara înainte de începerea vegetaţiei, concomitent sub toate cele trei containere la adâncimea de 10…12 cm, iar în deceniul al doilea după plantare tăierea se efectuează prima dată primăvara, până la începerea vegetaţiei, numai sub un container la adâncimea de 10…12 cm, a doua oară, imediat după recoltarea roadei, sub celelalte două containere la adâncimea de 10…12 cm, iar a treia oară, toamna târziu sau în primăvara următoare, se taie rădăcinile concomitent sub toate cele trei containere la adâncimea de 18…20 cm.