MD604Z - Procedeu de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile.Procedeul, conform invenţiei, include plantarea plantei într-un vas de vegetaţie care se formează în preajma a două gropi de plantare, cu ajutorul a două uluce simetrice tronconice din tablă amplasate orizontal, în interiorul cărora se aşterne o folie de muşama şi o folie de polietilenă, după care ulucele se umplu cu substrat, cu tasarea şi udarea ulterioară a substratului după plantare şi înlăturarea treptată a ulucelor cu fixarea unor nuieluşe longitudinale şi înfăşurarea concomitentă cu o sfoară a porţiunilor eliberate de uluce. După aceea vasul de vegetaţie se deplasează pe linia dintre gropile de plantare, iar capetele acestuia se îndoaie şi se introduc în gropi, care se astupă. Urmează muşuroirea gropilor de plantare şi a vasului de vegetaţie din ambele părţi cu fixarea plantei în poziţie verticală, cu posibilitatea înclinării acesteia la deplasarea unei părţi a muşuroiului, precum şi a deplasării plantei prin împingerea manuală a unui capăt al vasului de vegetaţie după tăierea rădăcinilor de la capătul respectiv, în jurul celuilalt capăt, cu rădăcinile intacte.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile.

Se cunoaşte procedeul de tăiere a ramurilor de schelet lungi şi flexibile pentru formarea la pomul fructifer a coroanei capabile să poarte roadă fără pericol de rupere a elementelor de structură şi pretabile pentru recoltarea mecanizată [1].

Se cunoaşte, de asemenea, procedeul de corectare a direcţiei de creştere a ramurilor, aplicarea căruia atribuie elementelor de structură a coroanei flexibilitatea necesară pentru a evita pericolul de rupere sub povara roadei [2].

Se cunoaşte procedeul de conducere a coronamentului în două planuri oblice la prun, care constă în formarea şarpantelor flexibile, aplicând un sistem de tăiere ciclică, capabile să se îndoaie sub povara roadei fără riscul de a se rupe [3].

Se mai cunoaşte procedeul de formare a pomilor oblici orientaţi perpendicular intervalului dintre rânduri, special pentru a facilita scuturarea mecanizată a fructelor [4].

Dezavantajul procedeelor cunoscute constă în aceea că capacitatea de a fi flexibil se atribuie numai unor anumite elemente de structură ale coroanei, cum sunt ramurile, dar nu părţii aeriene integrale a pomului.

Se mai cunoaşte procedeul de formare a plantelor cu trunchiul înalt cu îndoirea ulterioară de-a lungul rândului. În primii trei-patru ani pomii cresc vertical, iar ulterior ei se îndoaie pentru a fi fixaţi unul de altul pe întreaga perioadă de exploatare [5].

Dezavantajul procedeului constă în faptul că pomii cu trunchiul înalt pot fi într-o măsură anumită flexibili numai în primii trei-patru ani după plantare.

Cea mai apropiată soluţie este procedeul de formare a pomului flexibil de măr. Acest procedeu prevede plantarea pomului într-un vas cilindric, cu înălţimea de 40 cm şi diametrul de 25 cm, alcătuit din două părţi simetrice, care este amplasat pe suprafaţa solului afânat în prealabil. Vasul, înainte de plantarea în el a pomului, se muşuroieşte cu pământ. După udare şi aşezarea pământului din vas, părţile simetrice ale peretelui vasului se înlătură, lăsând pe loc pomul. Pe măsura creşterii, pomul îşi extinde sistemul radicular sub nivelul suprafeţei solului caracteristic microreliefului parcelei date de livadă. Începând cu anul trei după plantare, solul se nivelează mecanizat cu definitivare manuală, în urma căreia se dezgoleşte baza rădăcinilor de schelet. Rădăcinile care sunt orientate spre intervalele dintre rânduri se taie lăsând pe colet cepuri cu lungimea de până la 5 mm. După aceasta se efectuează din nou muşuroirea mecanizată. La pom se formează un trunchi cu înălţimea de cel puţin 70 cm. La baza lui, la înălţimea de 35 cm de la suprafaţa solului, adică la înălţimea de 5 cm de la vârful muşuroiului de pământ din jurul pomului, se formează încrucişat patru rămurele de sprijin cu lungimea de 40…50 cm, orientate strict orizontal. Creşterile anuale de pe aceste rămurele se împletesc între ele în plan orizontal, formându-se etajul bazal de rămurele în formă de disc de sprijin. Nemijlocit înainte de recoltarea fructelor, muşuroaiele de-a lungul rândului se distrug, cu tragerea pământului în părţi în mod mecanizat cu definitivare manuală. Ca rezultat, datorită faptului că părţile dezgolite ale rădăcinilor sunt flexibile, pomii se înclină spre mijlocul intervalului dintre rânduri. Etajul bazal de rămurele în formă de disc fixează temporar axa centrală a pomului sub un unghi de 45° faţă de suprafaţa solului. Dacă lăţimea intervalului dintre rânduri constituie 4 m, iar înălţimea pomului - 2,8 m, atunci proiecţia vârfului pomului revine exact în mijlocul intervalului dintre rânduri. În acest caz, pomii a două rânduri limitrofe, pot fi înclinaţi în direcţia unui singur interval dintre rânduri. Astfel se creează condiţii pentru recoltarea fructelor prin scuturare folosind ansambluri specifice de mecanisme. După scuturarea fructelor, pomii se readuc şi se fixează din nou în poziţie verticală prin muşuroire mecanizată cu pământ [6].

Dezavantajul procedeului constă în necesitatea de a forma la baza trunchiului patru ramuri în plus, prin ce se îngreuiază formarea şi menţinerea în parametrii de gabarit şi de structură a părţii aeriene a pomului. În afară de aceasta, pomul nu poate fi deplasat într-o parte sau în alta de la locul iniţial de plantare, fără a fi stresat substanţial.

Problema pe care o rezolvă invenţia solicitată constă în conferirea pomului fructifer capacităţii de a fi flexibil şi totodată deplasabil în orice loc de la locul iniţial de plantare evitând stresul substanţial.

Procedeul de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile include plantarea plantei într-un vas de vegetaţie care se formează în preajma a două gropi de plantare, cu ajutorul a două uluce simetrice tronconice din tablă cu lungimea de 0,70…1,45 m şi diametrul la capete de 50 şi, respectiv, 15 cm, amplasate orizontal, cu capetele cu diametrul mare orientate unul spre altul, în interiorul cărora se aşterne o folie de muşama şi o folie de polietilenă, după care ulucele se umplu cu substrat, cu tasarea şi udarea ulterioară a substratului după plantare şi înlăturarea treptată a ulucelor cu fixarea unor nuieluşe longitudinale şi înfăşurarea concomitentă cu o sfoară a porţiunilor eliberate de uluce. După aceea vasul de vegetaţie se deplasează pe linia dintre gropile de plantare, iar capetele acestuia se îndoaie şi se introduc în gropi, care se astupă, apoi urmează muşuroirea gropilor de plantare şi a vasului de vegetaţie din ambele părţi cu fixarea plantei în poziţie verticală, cu posibilitatea înclinării acesteia la deplasarea unei părţi a muşuroiului la distanţa de 50 cm în direcţia de înclinare, precum şi a deplasării plantei prin împingerea manuală a unui capăt al vasului de vegetaţie după tăierea rădăcinilor de la capătul respectiv, în jurul celuilalt capăt, cu rădăcinile intacte.

Totodată, vasul de vegetaţie este de formă bitronconică, având diametrul la mijloc de 45 cm, la capete de 12 cm, iar lungimea de 1,4…2,9 m.

Rezultatul invenţiei constă în asigurarea posibilităţii de a imprima structurii plantelor multianuale capacitatea de a fi flexibilă şi deplasabilă, ceea ce uşurează şi simplifică substanţial tehnologia îngrijirii şi exploatării lor.

Invenţia se explică prin desenele din figurile 1-13, care reprezintă:

fig.1, uluce din tablă cu ajutorul cărora se construieşte vasul de vegetaţie;

fig.2, vase de vegetaţie împlute cu substrat, cu pomi plantaţi în mijlocul lor, şi amplasate alături de viitorul rând de plante (alături de gropile de plantare);

fig.3, vase de vegetaţie la care capetele sunt îndoite şi introduse în gropile de plantare;

fig.4, secţiunea transversală a vasului de vegetaţie în imediata apropiere de plantă;

fig.5, secţiunea transversală a vasului de vegetaţie în imediata apropiere de capătul lui;

fig.6, vasul de vegetaţie cu pom în poziţie verticală;

fig.7, vasul de vegetaţie cu pom în poziţie înclinată spre mijlocul intervalului dintre rânduri;

fig.8, proiecţia orizontală a plantaţiei cu distanţa dintre rânduri mai mare decât cea din rânduri;

fig.9, proiecţia orizontală a plantaţiei cu aceeaşi distanţă de plantare în rând şi între rânduri;

fig.10, schemă eventuală de deplasare a vasului de vegetaţie purtător de plantă;

fig.11, secţiunea transversală a monolitului de vegetaţie (fostul vas de vegetaţie) alcătuit din substrat împânzit des cu rădăcini, începând cu anul patru după plantarea plantei;

fig. 12, aspectul monolitului de vegetaţie bandajat cu o folie îngustă de polietilenă;

fig. 13, aspectul vasului de vegetaţie cu pomul amplasat în imediata apropiere de capătul drept al său, unde:

1 - ulucul de dreapta;

2 - ulucul de stânga;

3 - mâner;

4 - trunchiul pomului (pomul);

5 - proiecţia gropii de plantare;

6 - vas de vegetaţie;

7 - legătură temporară cu sfoară din masă plastică a capătului vasului de vegetaţie;

8 - capătul de stânga al vasului de vegetaţie;

9 - capătul de dreapta al vasului de vegetaţie;

10 - suprafaţa solului;

11 - muşuroi de pământ;

12 - sfoară din masă plastică;

13 - peretele exterior din folie de muşama;

14 - peretele interior din folie de polietilenă;

15 - marginea de sus îndoită a peretelui interior;

16 - nuia longitudinală;

17 - substrat;

18 - rădăcină verticală;

19 - strat de resturi vegetale în calitate de mulci;

20 - secţiunea transversală a rădăcinii de schelet orizontale;

21 - secţiunea transversală a rădăcinii de semischelet orizontale;

22 - muşuroi lateral de pământ în poziţie iniţială;

23 - poziţia muşuroiului lateral de pământ deplasat de la vasul de vegetaţie la distanţa de 50 cm;

24 - poziţia unu (iniţială) a coroanei aplatizate a pomului;

25 - poziţia a doua a coroanei aplatizate a pomului;

26 - direcţia traficului tehnologic între rândurile de pomi aflaţi în poziţia unu;

27 - direcţia traficului tehnologic între rândurile de pomi aflaţi în poziţia a doua;

28 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie (purtător de pom) în jurul capătului de dreapta 9;

29 - direcţia de rotire a coroanei în jurul capătului de dreapta al vasului de vegetaţie;

30 - direcţie de alternativă de rotire a vasului de vegetaţie în jurul capătului 9;

31 - direcţie de alternativă de rotire a coroanei pomului în jurul capătului 9;

32 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie din poziţia p2 în jurul capătului de stânga 8 spre poziţia p3;

33 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie din poziţia p3 în jurul capătului 9 spre poziţia p4 sau p5;

34 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie din poziţia p4 în jurul capătului 9 spre poziţia p5;

35 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie din poziţia p5 în jurul capătului 8 spre poziţia p6;

36 - direcţia de rotire a vasului de vegetaţie din poziţia p1 în jurul capătului 9 spre poziţia p2;

37 - înveliş din resturi vegetale;

38 - spiră de bandajare a vasului cu o fâşie îngustă de folie de polietilenă;

39 - linia de tăiere a rădăcinilor cu sârmă subţire;

40 - muşuroi longitudinal;

41 - rădăcini de schelet verticale cu grosimea între 11 şi 15 mm;

42 - rădăcini de schelet verticale cu grosimea între 4 şi 10 mm;

43 - rădăcini verticale cu grosimea mai mică de 3 mm;

44 - sârmă subţire de tăiere a rădăcinilor, amplasată sub partea stângă a vasului de vegetaţie;

45 - sârmă subţire de tăiere a rădăcinilor, amplasată din partea dreaptă a vasului de vegetaţie;

46 - direcţia tragerii sârmei în procesul tăierii rădăcinilor;

47 - pâlnie pentru captarea apei de ploaie sau de udare artificială, confecţionată din folie de masă plastică (polietilenă sau muşama);

48 - strat de resturi vegetale.

Invenţia se realizează în felul următor.

În Republica Moldova terenurile agricole ale diferitor societăţi pe acţiuni şi SRL-uri sunt mici, (cu excepţia agenţilor economici care arendează), în medie ele nu depăşesc suprafaţa de 15…20 ha. Majoritatea fermierilor, însă, posedă terenuri a căror suprafeţe, în medie, nu depăşesc 2 ha. În asemenea condiţii funciare agenţii economici, care practică agrobussinesul, sunt cointeresaţi să exploateze la maximum terenurile agricole. În afară de aceasta, cerinţele economiei de piaţă, din an în an, variază puternic. Agenţii economici sunt nevoiţi să reacţioneze operativ în ce priveşte modificarea structurii plantaţiilor cât şi a tehnologiilor de cultivare a plantelor, fapt care îi impulsionează să reorganizeze suprafeţele de uz agricol. Circumstanţele enumerate iminent impun elaborarea unor procedee agricole, care ar oferi horticultorilor posibilitatea de a imprima plantelor, la momentul oportun, proprietăţi de a fi flexibile şi deplasabile. Un asemenea procedeu este elaborarea descrisă mai jos, care constituie un procedeu de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile.

Cu ajutorul a două uluce simetrice tronconice, confecţionate din tablă, de dreapta şi de stânga, 1 şi 2 (fig. 1) se formează ad-hoc, alături de gropile de plantare 5 ca o operaţie aparte în procesul înfiinţării plantaţiei, vasul de vegetaţie 6 (fig. 2), în care se plantează planta multianuală, spre exemplu, pomul fructifer de specia măr. Lungimea ulucelor, a fiecărui în parte, depinde de mărimea preconizată a distanţei amplasării plantelor în rând. Ea constituie, când distanţa dintre plante în rând este de: 1,5 m - 0,7 m; 2,0 m - 0,95 m; 2,5 m - 1, 2 m; 3,0 m - 1,45 m. Ulucele tronconice au la un capăt diametrul de 50 cm, iar la celălalt capăt de 15 cm. Fiecare uluc este dotat cu mânere 3. Pentru a forma un vas de vegetaţie este nevoie de ambele uluce. Ele se plasează, consecutiv într-o linie „cap în cap” - cu capetele cu diametrul mare unul după altul la o depărtare de 10 cm, alături şi de-a lungul liniei viitorului rând de pomi (la distanţa de 25 cm de la marginea gropilor), între două gropi 5 executate din timp (vezi fig. 2). Parametrii gropilor constituie: diametrul - 0,7 m; adâncimea - 0,6 m. În interiorul ulucelor (vezi secţiunile transversale ale vasului din fig. 4 şi 5), astfel plasate pe suprafaţa solului, se aşterne mai întâi o folie de muşama dură (care are în componenţă ţesătură) 13 (peretele exterior al viitorului vas), apoi o folie de polietilenă 14 (peretele interior al viitorului vas). Cavitatea vasului astfel format se umple cu substrat, care constituie pământ (colectat din preajma gropilor) fertilizat cu îngrăşăminte organice şi minerale. În mijlocul vasului, între capetele ulucelor, concomitent cu umplerea cu substrat, se efectuează plantarea pomului 4. Imediat substratul se tasează şi se udă uşor. După ce substratul s-a aşezat, ulucele se trag manual în părţi de mânerele 3. Tragerea ulucelor se efectuează treptat, din stânga şi dreapta pomului plantat, pe măsura legării (temporare, pe câteva minute) cu sfori 12 a porţiunilor de vas eliberate de uluce. După înlăturarea definitivă a ulucelor, de vas, de o parte şi de alta, se fixează prin legături câte două nuiele longitudinale, confecţionate din fragmente de ramuri obţinute în urma procesului de tăiere de primăvară a pomilor fructiferi. La fixarea nuielelor de vas se folosesc sforile 12 legate temporar, câteva minute în urmă. Rând pe rând ele se dezleagă, ca mai apoi să fie folosite la fixarea de corpul vasului de vegetaţie a nuielelor longitudinale. Formarea definitivă a vasului de vegetaţie se termină cu efectuarea legăturilor 7 de strangulare temporară la ambele capete (de stânga şi de dreapta). Următoarea operaţie tehnologică este umplerea gropilor cu pământ fertilizat până la nivelul de 10 cm de la suprafaţa solului, însoţit concomitent de o tasare şi udare uşoară. După ce corpul integral al vasului de vegetaţie, purtător deja de pom fructifer, se deplasează prin împingere manuală, în poziţia de suprapunere exactă pe linia viitorului rând de pomi. Distanţa de deplasare a vasului de vegetaţie spre linia rândului nu depăşeşte 60 cm. În urma deplasării, capetele de stânga şi de dreapta ale vasului de vegetaţie vor atârna liber exact în mijlocul gropilor, respectiv - de stânga şi de dreapta. Amândouă capete ale vasului se eliberează de legăturile de strangulare 7. Apoi, cu aceleaşi sfori, capetele se leagă înapoi, dar fără strangulare. Capetele vasului capătă definitiv forma cilindrului cu diametrul de 12 cm. Următoarea operaţie prevede umplerea definitivă a gropilor cu sol fertilizat. Datorită îndoirii capetelor spre adâncul solului, substratul din vasul de vegetaţie comunică fără întrerupere cu solul fertilizat din gropile de stânga şi de dreapta (fig. 3). După umplerea definitivă, solul din vas şi gropi se udă, ulterior se muşuroieşte (vezi muşuroiul 11, fig. 3). Pentru a asigura pomului o poziţie strict verticală, vasul de vegetaţie din amândouă părţi laterale (de-a lungul rândului) se muşuroieşte cu pământ 22 (fig. 6). Se finalizează operaţiile de plantare a pomilor cu o ultimă udare de plantare a substratului din vasul de vegetaţie prin deschizătura longitudinală din partea de sus a lui. Această deschizătură se extinde numai până la porţiunile de stânga şi de dreapta ale vasului, care se îndoaie spre adâncul solului. Deschizătura din partea de sus a vasului are lăţimea de 10 cm în dreptul trunchiului pomului şi treptat se îngustează până la 0 cm lângă porţiunile care se îndoaie spre adâncul solului. Pentru a preveni evaporarea excesivă a apei din vas, deschizătura de sus se căptuşeşte cu resturi vegetale în calitate de mulci 19 (fig. 4 şi 5). Acest strat de mulci previne eroziunea substratului din vas în procesul deselor udări pe parcursul primei vegetaţii, care se efectuează prin deschizătura de sus. După saturarea substratului din vas apa se scurge în gropile unde se vor concentra, spre sfârşitul primului an de vegetaţie, rădăcinile pomului. Pomii, datorită muşuroaielor laterale 22 (fig. 6), îşi păstrează poziţia verticală pe tot parcursul perioadei de exploatare. În caz de deteriorare muşuroaiele laterale 22 pot fi operativ restabilite manual sau mecanizat. Muşuroaiele, chiar dacă nu se deteriorează, trebuie periodic de reînnoit (de fortificat). Pentru aceasta nu este nevoie de traficare specială a tractorului în agregat numai cu maşina de muşuroire. Este raţional ca muşuroitul să fie format concomitent cu alte operaţii tehnologice, cum sunt operaţiile de lucrare a solului şi de tratare a pomilor cu soluţii protectoare. Cu acest scop din părţile de stânga şi de dreapta a maşinii agricole (fie ea cultivator sau stropitoare) se instalează cuţite muşuroitoare.

Pentru a efectua recoltarea, spre exemplu a merelor, cu maşini a căror schemă tehnologică prevede scuturarea fructelor, este nevoie, numai pentru momentul oportun, ca fiecare pom din plantaţie să se încline spre mijlocul intervalului dintre rânduri. În cazul procedeului revendicat, ca pomii să se încline pentru scuturarea mecanizată a fructelor, este destul ca muşuroiul lateral, din partea direcţiei de înclinare a pomului, să fie deplasat în poziţia 23 la o depărtare de 50 cm de la vasul de vegetaţie (fig. 7). Datorită faptului că rădăcinile în porţiunile de la ambele capete ale vasului de vegetaţie posedă flexibilitate, pomul se înclină cu tot cu vas (pentru un moment nesprijinit de muşuroi), adică devine flexibil şi poate fi de multe ori ridicat şi lăsat să cadă brusc de organele maşinii de recoltare, astfel realizându-se scuturarea fructelor. După recoltarea roadei pomii se readuc în poziţie verticală prin muşuroirea mecanizată a vaselor de vegetaţie.

Deseori horticultorul este dispus, sub presiunea necesităţii de a cultiva alte plante, fructele cărora sunt suprasolicitate de piaţă în ultimii câţiva ani, să deplaseze într-o parte la distanţe mici pomii fructiferi, în limitele teritoriului plantaţiei. O atare schimbare a structurii tuturor plantaţiilor în ansamblu de pe parcela de pământ aflată în posesie, cât şi a plantaţiei pomicole în parte, se poate efectua dacă se aplică procedeul revendicat de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile.

Pomul cu rădăcinile astfel formate poate fi treptat deplasat la distanţe mici, fără a-i cauza stres substanţial, prin tăierea rădăcinilor verticale, care ies dintr-un capăt al vasului de vegetaţie. De exemplu, în plantaţiile unde coroana la pomi este plată, iar distanţa dintre rânduri este mai mare decât cea dintre plante în rânduri (fig. 8), când este necesar de a deplasa pomii, se taie rădăcinile care ies din capătul de stânga 8 al vasului de vegetaţie. Apoi, vasul de vegetaţie 6 purtător de pom, se împinge manual de capătul 8 (devenit mobil) în stânga sau în dreapta în jurul capătului 9 cu rădăcinile lăsate netăiate, după traiectoriile 28 (pentru rândul de stânga) şi 30 (pentru rândul de dreapta). Capătul mobil al fiecărui vas se deplasează sub un unghi de 90° faţă de linia iniţială a rândului de plante. Deplasarea este posibilă datorită flexibilităţii rădăcinilor lăsate netăiate ale capetelor 9 ale vaselor, care permit de a fi rotite până la 90° (în unele cazuri chiar şi mai mult - până la 180°). Capetele 8 ale tuturor vaselor se amplasează strict pe o linie, care ulterior se muşuroiesc cu pământ, asigurând pomilor poziţia verticală. Rădăcinile răsucite ale capetelor de vase 9 îşi continuă neîntrerupt viaţa, iar din capetele 8 repede se dezvoltă noi rădăcini verticale. În urma acestei manevre agrotehnice structura plantaţiei se schimbă cardinal. Rândurile de plante au cu totul o altă direcţie, fapt care permite horticultorului de a efectua lucrarea solului nu numai în direcţia 26, dar şi în direcţia 27. După schimbarea structurii plantaţiei, în direcţiile 26 se vor aplica maşini de lucrare a solului cu lăţimea de lucru substanţial mărită. Plus la aceasta, în fâşiile de teren cu direcţia de trafic tehnologic 26, fiind de o lăţime mărită, pot fi cultivate culturi intercalare. Cu timpul structura plantaţiei poate fi restabilită conform stării iniţiale aplicând acelaşi procedeu de deplasare a vaselor (plantelor). În plantaţiile de acelaşi tip, cum este cazul ilustrat în figura 8, vasele de vegetaţie purtătoare de pomi de pe toate rândurile iniţiale pot fi deplasate analogic numai într-o direcţie, adică numai în stânga sau numai în dreapta, ce reprezintă o nouă situaţie cu al ei specific în ce priveşte structura plantaţiei.

O variantă posibilă de deplasare a pomilor prin aplicarea aceluiaşi procedeu, adică de refacere (schimbare) a structurii iniţiale a plantaţiei, unde distanţa dintre rânduri este aceeaşi ca şi distanţa dintre plante în rânduri, este ilustrată în figura 9. În acest caz, vasele de vegetaţie cu tot cu pomi se rotesc în jurul capetelor de vas 8. Pomii de pe toate rândurile se rotesc numai într-o direcţie - la dreapta (este posibilă deplasarea tuturor pomilor şi în stânga). Dacă în starea iniţială a plantaţiei traficul tehnologic se efectuează în direcţia 26, atunci după deplasare - în direcţia 27.

Treptat, din an în an, pomii (şi respectiv întreaga plantaţie integral) pot fi deplasaţi la distanţe relativ mari, pentru a elibera o porţiune de teren pentru cultivarea altor specii de plante, conform cerinţelor de moment. În figura 10 este ilustrat, pentru exemplu, o variantă de deplasare a pomului pe parcursul a cinci ani la rând. Pentru a deplasa vasul de vegetaţie 6 purtător de pom din poziţia iniţială p1 se aplică acelaşi procedeu descris mai sus, în cazul dat se efectuează următoarele mişcări. Din poziţia p1 în poziţia p2 vasul se roteşte în jurul capătului de vas 9 după traiectoria 36. În următorul an - din poziţia p2 în poziţia p3 vasul se roteşte în jurul capătului 8 pe traiectoria 32, în alt an - din poziţia p3 în poziţia p4 vasul se roteşte în jurul capătului 9 pe traiectoria 33, apoi - din poziţia p4 în poziţia p5 vasul se roteşte în jurul tot a capătului 9 pe traiectoria 34, în următorul an - din poziţia p5 în poziţia p6 vasul se roteşte în jurul capătului 8 pe traiectoria 35. De menţionat că din poziţia p3 vasul poate fi deplasat direct în poziţia p5 pe traiectoria 33, adică vasul se roteşte sub un unghi de 180°, cu condiţia că grosimea rădăcinilor verticale în locul sucirii nu depăşeşte 15 mm şi care au o capacitate sporită de răsucire, ceea ce este caracteristic pentru pomii tineri. Rădăcinile mai groase de 15 mm pot fi răsucite numai sub un unghi de 90° în raport cu poziţia iniţială. La pomii cu vârsta înaintată, pentru a asigura capacitatea necesară de răsucire, cu un an înainte de efectuarea deplasării, rădăcinile care ies din capătul vasului în jurul căruia se preconizează de efectuat deplasarea se taie, însă vasul în anul curent nu se deplasează. Deplasarea va fi îndeplinită în anul următor, când rădăcinile noi ivite la capătul respectiv vor fi subţiri şi, deci, destul de flexibile în aspect de răsucire. Mai menţionăm că rotirea vaselor (pomilor) poate fi efectuată nu numai strict sub un unghi de 90° sau 180°, ci sub oricare unghi până la 180°, în funcţie de cerinţele momentului, a configuraţiei terenului agricol aflat în posesie, cât şi a ansamblului de relaţii între plantaţiile de diferite tipuri (având în vedere speciile de plante şi specificul structurii) amplasate pe acest teren.

Tăierile periodice ale rădăcinilor sub capetele de stânga sau de dreapta ale vasului de vegetaţie, în alternanţa cerută de moment, se efectuează la adâncimea de 5…10 cm.

La sfârşitul anului trei după plantare, rădăcinile de schelet orizontale şi ramificaţiile lor împânzesc foarte des substratul din vasul de vegetaţie, formând un monolit dur, numit monolit de vegetaţie, care nu poate să se dezmembreze de la sine. De aceea, în primăvara anului patru după plantare acest monolit se eliberează de: nuielele longitudinale 16, peretele exterior 13 şi peretele interior 14.

Imediat după aceasta monolitul de vegetaţie se înveleşte cu un strat de resturi vegetale 37, apoi se bandajează cu o fâşie îngustă de polietilenă 38 (fig. 11, 12). La baza trunchiului pomului 4 se instalează o pâlnie 47 pentru captarea apei de ploaie sau de udare artificială, care se umple cu un strat de resturi vegetale 48. Fâşia de bandajare şi pâlnia se confecţionează ad-hoc din materialele 13 şi 14 de care numai ce a fost eliberat monolitul de vegetaţie (fostul vas de vegetaţie). Învelişul din resturi vegetale apără monolitul cu rădăcinile din el de manifestările extremale ale temperaturii vara şi iarna, cât şi minimalizează evaporarea neproductivă a apei.

În anul opt după plantare, de pe monolitul de vegetaţie se scot pâlnia 47 şi parţial bandajul 38 (până la locul de îndoire a capetelor 8 şi 9). La capetele monolitului, în locurile de cotire în jos, bandajul se păstrează. Mai departe, sub acţiunea mediului înconjurător, monolitul de vegetaţie (în partea dezgolită) se destramă. Adică, substratul de pe rădăcini se risipeşte. Ca rezultat, rădăcinile din fostul vas (apoi monolit) de vegetaţie rămân goale. Părţile dezgolite ale rădăcinilor cu timpul devin dure şi îşi pierd flexibilitatea, pe când părţile rădăcinilor de la capete, care au rămas acoperite de substrat şi bandaj, îşi păstrează capacitatea de a fi flexibile.

Cu folosirea unor uluce din tablă, analogice celor descrise mai sus (fig.1) poate fi format vasul de vegetaţie 6 (fig. 13), în care planta multianuală se plantează nu în mijlocul lui (cum este descris în textul de mai sus şi ilustrat în figurile 2, 3, 8, 9, 10, 12), ci la un capăt. În rest, toate operaţiile tehnologice sunt aceleaşi. În acest caz deplasarea vaselor de vegetaţie a plantelor nu diferă cu mult de schemele ilustrate în figurile 8, 9, 10. Numai că distanţa de deplasare va fi puţin mai mare, iar atingerea hotarului preconizat (final) de deplasare, mai rapidă. În primii doi ani de dezvoltare după plantare (după formarea vasului de vegetaţie purtător de substrat şi plantă) se admite răspândirea în sol numai a rădăcinilor care ies din capătul de stânga 8, notate cu cifra 41 (fig. 13). În anul trei după plantare, în partea bazală a vasului de vegetaţie pereţii se perforează pentru a permite răspândirea în sol a rădăcinilor 42 şi 43. Rădăcinile 43 se taie primăvara în fiecare an prin tragerea unei sârme subţiri sau cu oricare instrument şi dispozitiv disponibil. Rădăcinile 42 se taie numai în cazul când este nevoie de rotit capătul 9 în jurul capătului 8. Iar rădăcinile 41 se taie când este nevoie de rotit capătul 8 în jurul capătului 9.

Tăierile periodice, în alternanţa cerută de moment, ale rădăcinilor verticale 41 şi 42 care ies din capetele 8 şi 9 ale vasului de vegetaţie se fac la adâncimea de 5…10 cm, iar al celor 43 la adâncimea de 2…3 cm.

1. Агафонов Н.В. Научные основы размещения и формирования плодовых деревьев. Москва, 1983, с. 93-102, 133-137, 156-159

2. Cimpoieş Gheorghe. Conducerea şi tăierea pomilor. Chişinău, Ştiinţa, 2009, p. 40-45

3. Coroid A. St. Procedeu de conducere a coronamentului în două planuri oblice la prun. Culegere de lucrări ştiinţifice "Cercetări în pomicultură", vol. 2, Tipografia AŞM, Chişinău, 2003, p. 75-78

4. Богдан И. Г. Возможные схемы технологических процессов уборки плодов яблони. Agricultura Moldovei, 2003, nr. 8, p. 32-33

5. Кудрявец Р.П. Обрезка плодовых деревьев и ягодных кустарников. Москва, Агропромиздат, 1991, с. 108-109

6. Богдан И. Г. Способ формирования гибких дреревьев яблони. Agricultura Moldovei, 2003, nr. 9, p. 9-10

Claims (2)

1. Procedeu de formare a plantei multianuale flexibile şi deplasabile, care include plantarea plantei într-un vas de vegetaţie care se formează în preajma a două gropi de plantare, cu ajutorul a două uluce simetrice tronconice din tablă cu lungimea de 0,70…1,45 m şi diametrul la capete de 50 şi, respectiv, 15 cm, amplasate orizontal, cu capetele cu diametrul mare orientate unul spre altul, în interiorul cărora se aşterne o folie de muşama şi o folie de polietilenă, după care ulucele se umplu cu substrat, cu tasarea şi udarea ulterioară a substratului după plantare şi înlăturarea treptată a ulucelor cu fixarea unor nuieluşe longitudinale şi înfăşurarea concomitentă cu o sfoară a porţiunilor eliberate de uluce; după aceea vasul de vegetaţie se deplasează pe linia dintre gropile de plantare, iar capetele acestuia se îndoaie şi se introduc în gropi, care se astupă, apoi urmează muşuroirea gropilor de plantare şi a vasului de vegetaţie din ambele părţi cu fixarea plantei în poziţie verticală, cu posibilitatea înclinării acesteia la deplasarea unei părţi a muşuroiului la distanţa de 50 cm în direcţia de înclinare, precum şi a deplasării plantei prin împingerea manuală a unui capăt al vasului de vegetaţie după tăierea rădăcinilor de la capătul respectiv, în jurul celuilalt capăt, cu rădăcinile intacte.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care vasul de vegetaţie este de formă bitronconică, având diametrul la mijloc de 45 cm, la capete de 12 cm, iar lungimea de 1,4…2,9 m.