MD1166Z - Metodă de testare a sângelui donatorului la markerii hepatitei virale B - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină şi poate fi utilizată pentru testarea sângelui donatorului la markerii hepatitei virale B cu scop de prevenire a infectării în cazul transfuziei de sânge.Esenţa invenţiei constă în aceea că în sânge se determină succesiv prezenţa antigenului AgHBs, anticorpilor antiHBcor sumar, antiHBcor IgM şi antiHBs, iar pentru sângele cu titrul la antiHBs mai mare de 100 mUI/ml, suplimentar se efectuează testul la ADN al virusului hepatitei B şi în cazul în care testul este pozitiv, se stabileşte prezenţa markerilor hepatitei virale B în sângele donatorului.

Description

Invenţia se referă la medicină şi poate fi utilizată întru prevenirea infectării cu virusul hepatitei virale В ca urmare a transfuziei de sânge.

Este cunoscută metoda de testare a sângelui donat la markerii hepatitei virale В prin reacţia imunoenzimatică, care include testarea la AgHBs, anticorpii AntiHBcor sumari şi AntiHBs [1]. Depistarea antigenului AgHBs confirmă prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei B. AntiHBcor sumar (include anticorpii AntiHBcor din clasa IgM şi din clasa IgG) este un marker serologic al hepatitei В prezent în toate fazele bolii începând cu etapa acută (MD 34 Y 2009.06.30). Anticorpii AntiHBs indică prezenţa imunităţii naturale sau postvaccinale la această infecţie. Conform algoritmului cunoscut sângele donat se testează în prima etapă la antigenul AgHBs, dacă rezultatul este pozitiv sângele este rebutat, dacă rezultatul este negativ sângele se testează la AntiHBcor sumar şi AntiHBs în scopul depistării hepatitei virale В oculte (hepatita virală В AgHBs negativă), incidenţa căreia poate constitui până la 15% din cazuri la persoane pozitive la markerul AntiHBcor sumar (Allain J.P. Occult hepatitis В virus infection. Transfus. Clin. Biol. 2004 Feb.,11 (1), p. 18-20), (Mauss, Berg, Rockstroh, Sarrazin, Wedemeyer, "Hepatology A Clinical Textbook", Edition 2012). În caz de rezultat negativ la AntiHBcor sumar, sângele donat este validat pentru utilizare, dacă rezultatul este pozitiv sângele se testează la AntiHBcor IgM. În caz de rezultat pozitiv sângele este rebutat, iar în cazul rezultatului negativ sângele se testează la AntiHBs. Dacă concentraţia AntiHBs este mai mare de 100 mUI/ml sângele este validat pentru utilizare pentru transfuzie, dacă concentraţia AntiHBs este mai mică de 100 mUI/ml, sânge este rebutat.

De asemenea, este cunoscută metoda de determinare a markerilor hepatitei virale B în sângele donatorului, care constă în aceea că în sângele menţionat se determină antigenul HBs, ulterior în cazul unui rezultat pozitiv sângele nu poate fi utilizat pentru transfuzii, iar când rezultatul este negativ sângele se testează la markerii Anti HBcor sumari, în cazul unui rezultat negativ sângele donatorului poate fi utilizat pentru transfuzii, iar când rezultatul este pozitiv în sânge se determină markerii Anti HBcor IgM, dacă rezultatul este pozitiv sângele nu poate fi utilizat pentru transfuzii, iar când rezultatul este negativ în sânge se determină markerii Anti HBs, în cazul în care concentraţia anticorpilor este mai mică de 100 mUI/ml sângele nu poate fi transfuzat, iar când concentraţia anticorpilor este mai mare de 100 mUI/ml sângele poate fi utilizat pentru transfuzii.

Dezavantajele acestor metode constau în aceea ca aplicarea algoritmului nominalizat nu permite detectarea tuturor cazurilor de hepatită virală В ocultă, ca urmare există pericolul de transmitere a virusului hepatitei В prin transfuzie de sânge. Conform datelor literaturii în ţările endemice chiar şi în cazul concentraţiei AntiHBs mai mare de 100 UI/l sângele poate fi potenţial infecţios. Ponderea cazurilor de decelare a ADN.VHB la donatorii de sânge ce au anticorpi anti-HBs cu un titru mai mare de 100 UI/1 variază de la 0,7% până la 4,5% (Alizadeh Z., Saeideh M., Milani M. Occult hepatitis В virus infection among iranian blood donors: A Preliminary Study. Arch. Iran. Med. 2014, 17(2), p. 106 -107), (Manzini P., Girotto M., Borsotti R. Italian blood donors with anti-HBc and occult hepatitis В virus infection. Haematologica, 2007, 92, p. 1664-1670), (Hennig H., Puchta L., Luhm J. et al. Frequency and load of hepatitis В virus DNAin first-time blood donors with antibodies to hepatitis В core antigen. The American Society of Hematology, 1 October 2002, vol. 100, nr. 7, p. 2637-2641), (Kaminski G., Alnaqdy A., Al-Belushi I. et al. Evidence of occult hepatitis В virus infection among Omani blood donors: a preliminary study. In: Med. Princ. Pract., 2006, 15, p. 368-372), (Said Z. N., ElSayed H., Salama L.I. et al. Occult hepatitis "B" virus infection among egyptian blood donors. World J Hepatol. 2013 Feb 27, 5(2), p. 64-73), în sursele menţionate au fost descrise cazuri când ADN-ul viral a fost evidenţiat la persoane cu titrul anticorpilor AntiHBs mai mare de 1000 UI/l (Kaminski G., Alnaqdy A., Al-Belushi I. et al. Evidence of occult hepatitis В virus infection among Omani blood donors: a preliminary study. In: Med. Princ. Pract., 2006, 15, p.368-372).

Tabelul 1

Studii şi rezultate privind frecvenţa decelării ADN VHB la donatorii primari de sânge pozitivi la AntiHBc sum. şi la AntiHBs cu titru mai mare de 100 mUI/ml

Studiu Nr. donatori testaţi Poz. AntiHBc sum. % Poz. AntiHBs > 100 mUI/m1 % Poz. ADN VHB % Said Zeinab N. et al., 2013 3167 525 16,57 239 45,5 6 2,5 Kaminski G. et al., 2006 200 41 20,5 22 53,7 1 4,5 Hennig H. et al., 2002 14251 216 1,52 144 66,7 3 2,1 Manzini P. et al., 2007 6313 305 4,83 266 87,2 6 2,2 Alizadeh Z. et al., 2014 5000 499 9,98 275 55,1 2 0,7 Total 28931 1586 5,48 946 59,6 18 1,9

Problema pe care o rezolvă invenţia este reducerea maximală a riscului până la excluderea posibilităţii transmiterii hepatitei virale В prin transfuzie de sânge de la donatorii de sânge cu hepatită virală В ocultă.

Esenţa invenţiei constă în aceea că în sânge se determină succesiv prezenţa antigenului AgHBs, anticorpilor antiHBcor sumar, antiHBcor IgM şi antiHBs, iar pentru sângele cu titrul la antiHBs mai mare de 100 mUI/ml, suplimentar se efectuează testul la ADN al virusului hepatitei B şi în cazul în care testul este pozitiv, se stabileşte prezenţa markerilor hepatitei virale B în sângele donatorului.

Rezultatul obţinut constă în obţinerea unui nou algoritm de testare a sângelui donat la markerii hepatitei virale B, în special la ADN VHB, care exclude de la transfuzie produsele de sânge ale persoanelor cu markerul AntiHBs pozitiv cu titrul mai mare de 100 mUI/ml cu urme ale ADN-ului virusului hepatitei B.

Argumentarea metodei propuse se bazează pe extrapolarea datelor din literatura de specialitate la rezultatele obţinute în ţară în ceea ce priveşte testarea donatorilor de sânge la markerul AntiHBs în cadrul Centrului Naţional de Transfuzie a Sângelui pe parcursul anului 2015. În total au fost testaţi 78769 donatori de sânge conform algoritmului propus la markerii AntiHBcor sumar, cei pozitivi la acesta - 23866 au fost testaţi la markerul AntiHBs. Rezultatele testărilor sunt prezentate în tab. 2.

Tabelul 2

Rezultatele testării sângelui donat la markerii hepatitei virale B

Markeri Total investigaţi Rezultat Ponderea, % Anti HBcor sumar 78769 pozitiv negativ pozitiv negativ 23866 54903 30,3 69,7 Anti HBs 23866 >100 mUI/ml <100 mUI/ml >100 mUI/ml <100 mUI/ml 12633 11233 52,9 47,1

Rezultatele obţinute demonstrează că 30,3% din probe sunt pozitive la markerul AntiHBcor sumar. Din aceste probe pozitive la AntiHBcor sumar 52,9% demonstrează un număr de anticorpi AntiHBs mai mare de 100 mUI/ml de sânge şi conform algoritmului existent recomandat (Screening Donated Blood for Transfusion Infections, WHO, 2009) sunt validate pentru donare. Restul 47,1% de probe cu cantitatea AntiHBs mai mică de 100 mUI/ml sânge este exclus din donare. În continuare dacă vom extrapola rezultatele obţinute din literatura de specialitate care denotă faptul că printre cei pozitivi la markerul anti-HBs cu titrul mai mare de 100 mUI/ml ponderea celor cu potenţial infecţios manifestat de prezenţa ADN VHB variază între 0,7% şi 4,5%, pentru ţara noastră vom obţine că printre cei 12633 donatori pozitivi la markerul AntiHBs cu titrul mai mare de 100 mUI/ml este posibil să existe între 88 şi 568 persoane care prezintă risc infecţios prin prisma posibilei prezenţe a ADN-ului viral, marker al persistenţei infecţiei virale cu virusul hepatitei virale B, utilizarea metodei propuse va permite de a optimiza identificarea donatorilor cu hepatită В ocultă activă, astfel prevenind transfuzia de sânge de la aceştia. Testarea la ADN VHB a probelor pozitive la markerul AntiHBs cu titrul mai mare de 100 mUI/ml, care prezumtiv erau validate pentru donare, va permite diagnosticarea exactă a hepatitei virale В oculte la aceste persoane, cu excluderea lor din categoria de donator şi suspendarea utilizării sângelui (inclusiv a produselor obţinute din el) recoltat de la ei. Aşadar, metoda propusă asigură un nivel maxim posibil de securitate transfuzională comparativ cu cel prezentat în cea mai apropiată soluţie.

1. Screening Donated Blood for Transfusion Infections. WHO, 2009

Claims (1)

1. Metodă de testare a sângelui donatorului la markerii hepatitei virale B, care constă în aceea că în sânge se determină succesiv prezenţa antigenului AgHBs, anticorpilor antiHBcor sumar, antiHBcor IgM şi antiHBs, caracterizată prin aceea că pentru sângele cu titrul la antiHBs mai mare de 100 mUI/ml, suplimentar se efectuează testul la ADN al virusului hepatitei B şi în cazul în care testul este pozitiv, se stabileşte prezenţa markerilor hepatitei virale B în sângele donatorului.