MD1035Z - Metodă de plastie a stricturilor ureterale - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la urologie şi poate fi utilizată pentru plastia stricturilor ureterale.Metoda de plastie a stricturilor ureterale constă în aceea că se efectuează nefrostomia percutanată clasică, apoi peste 3 zile se purcede la o intervenţie miniinvazivă nefrouretroscopică, prin care se transpune şi se fixează în ureter în porţiunea suprastenotică un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul pozitiv ascuţit, diametrul magnetului este egal cu diametrul ureterului, apoi se efectuează uretroscopia transvezicală şi se transpune în porţiunea infrastenotică a ureterului încă un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul negativ în formă de V, ambii magneţi sunt plasaţi în ureter cu polul pozitiv ascuţit şi cu polul negativ în formă de V unul spre altul. De asemenea în ureter prin intermediul cistoscopului se instalează un ghid din inox cu diametrul de 0,5 mm şi lungimea egală cu 2/3 din lungimea ureterului, plasat în porţiunea supra- şi infrastenotică ureterală. După 4 săptămâni se efectuează tomografia computerizată şi în cazul în care se constată conexiunea magneţilor în ureter, magnetul din porţiunea suprastenotică se extrage cu endoscopul, iar din porţiunea infrastenotică se extrage cu cistoscopul împreună cu ghidul din inox, se excizează porţiunea stricturată în limitele ţesuturilor sănătoase şi se aplică suturi termino-terminale, după care se înlătură nefrostoma, se suturează plaga pe straturi, iar în vezica urinară se plasează un cateter urinar de tip Foley şi se aplică un pansament steril.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la urologie şi poate fi utilizată pentru plastia stricturilor ureterale.

Sistemul urinar este alcătuit din rinichi, la nivelul cărora, în urma filtrării sângelui, se formează urina, uretere - două organe care transportă urina de la rinichi spre vezica urinară - ca rezervor temporar, şi uretra, prin care se elimină urina din vezica urinară.

Strictura ureterală reprezintă o îngustare a lumenului ureteral, constituind astfel un obstacol în transportarea urinei din cavitatea renală. Urina nu se elimină în totalitate, ci se acumulează în sistemul calice-bazinetal şi duce la numeroase consecinţe grave. Cele mai grave consecinţe sunt hidronefroza şi insuficienţa renală.

Stricturile ureterale pot fi congenitale, când sunt prezente încă de la naştere, sau dobândite, fiind rezultatul infecţiilor, traumatismelor, tumorilor localizate la acest nivel sau al manevrelor urologice (iatrogene).

Există, uneori, infecţii urinare inaparente sau microtraumatisme locale cauzate de migraţia calculilor care nu prezintă niciun semn sau simptom şi care pot evolua cu formarea de strictură ureterală.

În calitate de cea mai apropiată soluţie serveşte metoda de plastie a ureterului în stricturile ureterale care constă în aceea că se prelucrează şi se delimitează câmpul operator, se efectuează incizia pielii şi a ţesuturilor moi pe linia Feodorov care începe nemijlocit sub coasta XII şi continuă iniţial alături de marginea m. sacrolumbalis şi ulterior la nivelul liniei axilare anterioare trece pe peretele abdominal anterior paralel cu ligamentul Poupart, se incizează treimea externă a muşchiului drept abdominal şi se continuă incizia de-a lungul muşchiului până la pubis. Apoi pe straturi, sub controlul hemostazei, se pătrunde în spaţiul retroperitoneal, se mobilizează ureterul, se plasează fire de reper din ambele părţi ale stricturii. Porţiunea stricturată se excizează în limita ţesuturilor sănătoase. Cu ajutorul unui ghid se plasează stentul ureteral JJ în cavitatea renală şi în vezica urinară. Ureterul se suturează pe stent cu fire separate cu material de sutură resorbabil. Tipul de anastomoză utilizat în cadrul acestei intervenţii este anastomoza termino-terminală. După intervenţie în plagă se plasează un dren prin contrapertură, după care plaga se suturează pe straturi şi în vezica urinară se plasează un cateter urinar autostatic de tip Foley [1].

Dezavantajul constă în aceea că procentul de succes al acestei tehnici chirurgicale este cuprins între 30 şi 40% după un an, iar eşecurile sunt secundare folosirii abuzive a acestei tehnici chirurgicale prin dezvoltarea stricturilor postoperatorii.

Esenţa metodei propuse de plastie a stricturilor ureterale constă în aceea că se efectuează nefrostomia percutanată clasică, peste 3 zile se purcede la o intervenţie miniinvazivă nefrouretroscopică, prin care se transpune şi se fixează în ureter în porţiunea suprastenotică un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul pozitiv ascuţit, diametrul magnetului este egal cu diametrul ureterului, apoi se efectuează uretroscopia transvezicală şi se transpune în porţiunea infrastenotică a ureterului încă un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul negativ în formă de V, ambii magneţi sunt plasaţi în ureter cu polul pozitiv ascuţit şi cu polul negativ în formă de V unul spre altul, totodată în ureter prin intermediul cistoscopului se instalează un ghid din inox cu diametrul de 0,5 mm şi lungimea egală cu 2/3 din lungimea ureterului, plasat în porţiunea supra- şi infrastenotică ureterală, după 4 săptămâni se efectuează tomografia computerizată şi în cazul în care se constată conexiunea magneţilor în ureter, magnetul din porţiunea suprastenotică se extrage cu endoscopul, iar cel din porţiunea infrastenotică se extrage cu cistoscopul împreună cu ghidul din inox, se excizează porţiunea stricturată în limitele ţesuturilor sănătoase şi se aplică suturi termino-terminale, după care se înlătură nefrostoma, se suturează plaga pe straturi, iar în vezica urinară se plasează un cateter urinar de tip Foley şi se aplică un pansament steril.

Rezultatul tehnic constă în aceea că se obţine un lumen ureteral funcţional stabil, fără necesitatea instrumentării ulterioare, intervenţia este una miniinvazivă şi nu una extinsă, ca în cea mai apropiată soluţie.

Metoda de plastie a stricturilor ureterale se efectuează în felul următor: după o pregătire preoperatorie, sub anestezie generală se efectuează nefrostomia percutanată clasică pe dreapta sau pe stânga (Scârneciu I., Scârneciu C., Lupu S., Urologie clinică, Ed. Universităţii Transilvania, Braşov, 2006, p. 197), se excizează porţiunea stricturată în limita ţesuturilor sănătoase, peste 3 zile se purcede la o intervenţie miniinvazivă endoscopică cu transpunerea şi fixarea prin ureteroscop în ureter a unui magnet tubular cu un orificiu străpuns pe axul longitudinal şi cu apexul ascuţit, de 5 mT, cu polul pozitiv, diametrul căruia este egal cu diametrul ureterului în porţiunea suprastenotică, apoi cu ajutorul cistoscopului se transpune încă un magnet similar cu un orificiu străpuns pe axul longitudinal, de 5 mT, cu apexul în formă de V cu polul negativ, ambii magneţi se situează în uretere în aşa fel încât să fie posibilă îmbinarea lor, totodată în ureter, prin intermediul cistoscopului, se instalează un ghid din inox cu diametrul de 0,5 mm şi lungimea egală cu 2/3 din lungimea ureterului, fixat atât în porţiunea supra-, cât şi în cea infrastenotică ureterală, după 4 săptămâni se efectuează tomografia computerizată (TC) şi în cazul în care se constată concreşterea termino-terminală a ureterului, magnetul din regiunea suprastenotică se extrage prin endoscop, iar cel din porţiunea infrastenotică se extrage prin cistoscop împreună cu ghidul din inox, se înlătură nefrostoma, se suturează plaga pe straturi, iar în vezica urinară se plasează un cateter urinar autostatic de tip Foley, se aplică un pansament steril.

Exemplu concret de realizare

Bolnavul P., 56 ani, a fost internat în clinica de urologie a SCR cu diagnosticul preventiv de hidronefroză pe dreapta, anurie. După examenul clinic, efectuarea urografiei intravenoase, tomografiei computerizate (TC), s-a stabilit diagnosticul de strictură secundară a ureterului drept, hidronefroză. La faza excretorie a investigaţiilor se determina încetinirea funcţiei excretorii, a nivelului suprastenotic, dilatarea ureterului şi a sistemului calice/bazinet. La fel, se determina scăderea funcţiei secretorii şi excretorii. Atât clinic, cât şi indicele de laborator indică insuficienţă renală. După o pregătire preoperatorie, sub anestezie generală s-a efectuat nefrostomia percutanată clasică pe dreapta. Peste 3 zile starea bolnavului s-a ameliorat. A fost efectuată urografia intravenoasă, TC în dinamică care a demonstrat strictură ureterală în porţiunea medie a ureterului drept pe o porţiune de 2,8 cm, infiltraţia ţesuturilor paraureterale. S-a efectuat operaţia miniinvazivă cu transpunerea în ureter a unui magnet tubular cu apexul ascuţit de 5 mT cu polul pozitiv, diametrul căruia este egal cu diametrul ureterului în porţiunea suprastenotică. Magnetul este transpus şi fixat prin ureteroscop. Apoi s-a efectuat cistoscopia şi transpunerea prin cistoscop a unui magnet similar de 5 mT cilindric cu apexul în formă de V cu polul negativ. Totodată în ureter, cu ajutorul cistoscopului, a fost instalat un ghid din inox cu diametrul de 0,5 mm şi lungimea egală cu 2/3 din lungimea ureterului, fixat atât în porţiunea supra-, cât şi în cea infrastenotică ureterală. Peste 2 săptămâni bolnavului i s-a efectuat TC pentru evidenţierea topicii magneţilor şi s-a constatat că capetele s-au apropiat la o distanţă de 1,7 cm, anterior distanţa a fost de 2,8 cm. Următoarele investigaţii au demonstrat, peste încă 2 săptămâni, că distanţa dintre magneţi a devenit nulă. Ulterior magnetul din regiunea suprastenotică a fost extras prin endoscop, iar cel din porţiunea infrastenotică a fost extras prin cistoscop. La ultima etapă a fost închisă nefrostoma. Tratamentul a durat 28 zile. După închiderea nefrostomei se suturează plaga pe straturi, în vezica urinară se plasează un cateter urinar autostatic de tip Foley, se aplică un pansament steril, după care bolnavului i s-a efectuat urografia excretoare şi TC, unde s-a atestat că lipseşte strictura ureterală, s-a normalizat ureea, creatinina, cantitatea de kaliu: ureea s-a diminuat de la 18,7 mmol/l la 8,5 mmol/l, creatinina de la 176,4 µmol/l la 118,6 µmol/l, kaliul s-a micşorat de la 7,9 mmol/l la 5,7 mmol/l.

Metoda revendicată a fost aplicată la 4 pacienţi, complicaţii intra- şi postoperatorii nu s-au atestat.

1. Keller H., Nöldge G., Wilms H., Kirste G., Incidence, diagnosis, and treatment of ureteric stenosis in 1298 renal transplant patients, Transpl Int. 1994 Jul 7(4):253-257

Claims (1)

1. Metodă de plastie a stricturilor ureterale, care constă în aceea că se efectuează nefrostomia percutanată clasică, peste 3 zile se purcede la o intervenţie miniinvazivă nefrouretroscopică, prin care se transpune şi se fixează în ureter în porţiunea suprastenotică un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul pozitiv ascuţit, diametrul magnetului este egal cu diametrul ureterului, apoi se efectuează uretroscopia transvezicală şi se transpune în porţiunea infrastenotică a ureterului încă un magnet cilindric cu inducţia 5 mT, executat cu un orificiu străpuns pe axa longitudinală şi cu polul negativ în formă de V, ambii magneţi sunt plasaţi în ureter cu polul pozitiv ascuţit şi cu polul negativ în formă de V unul spre altul, totodată în ureter prin intermediul cistoscopului se instalează un ghid din inox cu diametrul de 0,5 mm şi lungimea egală cu 2/3 din lungimea ureterului, plasat în porţiunea supra- şi infrastenotică ureterală, apoi după 4 săptămâni se efectuează tomografia computerizată şi în cazul în care se constată conexiunea magneţilor în ureter, magnetul din porţiunea suprastenotică se extrage cu endoscopul, iar cel din porţiunea infrastenotică se extrage cu cistoscopul împreună cu ghidul din inox, se excizează porţiunea stricturată în limitele ţesuturilor sănătoase şi se aplică suturi termino-terminale, după care se înlătură nefrostoma, se suturează plaga pe straturi, iar în vezica urinară se plasează un cateter urinar de tip Foley şi se aplică un pansament steril.