RO125520A2 - Paraşută de tip aripă cu voalura tricelulară - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la o paraşută de tip aripă, având o construcţie tricelulară a voalurei, destinată atât paraşutiştilor sportivi, cât şi celor militari. Paraşuta conform invenţiei are nişte panouri (3a şi 3b) extrados şi intrados, nişte nervuri (2a) principale care transmit forţă, de care se ataşează nişte suspante şi nişte nervuri (2c) secundare care nu transmit forţă, dispuse între panourile (3a şi 3b) extrados şi intrados, şi care formează o serie de celule, panourile (3a şi 3b) fiind unite la un bord de fugă şi separate la un bord de atac, formând o serie de orificii rectangulare corespunzătoare fiecărei celule, precum şi nişte elemente (2b) de rigidizare unite pe o latură mică de nervurile (2a) principale, într-o zonă de ataşare a suspantelor, şi pe o latură mare, într-o zonă în care se întâlneşte panoul (3a) extrados cu nervurile (2c) secundare alăturate.

Description

PAGE 3 OF 4 |Χ

DESCRIERE

De la data introducerii primei parașute de tip aripa la sfârșitul anilor '60 de Domina Jalbert, designul si performantele acestui tip de voalura au cunoscut o puternica evoluție pentru a ajunge la performantele actuale. Interesul fata de problemele aerodinamice si de design pe care acest tip de voalura le ridica au stârnit interesul a numeroase comunități științifice iar acest interes la ora actuala continua sa crească.

Pe plan internațional acest mijloc de zbor a cunoscut o dezvoltare rapida începând cu anii 1994 fiind utilizate mult in interes militar in zone greu accesibile, in misiuni de salvare, de observare, control etc. Acest tip de parașuta cu calități speciale, poate realiza zbor planat la orizontala, posibilitate de aterizare controlata fără pericole in cele mai diverse configurații de teren (stânci, poduri, zbor planat pe deasupra unor zone inundate etc.), zbor de observare deasupra zonelor de incendii de păduri, deasupra unor suprafețe ce prezintă interes strategic militar. Pot fi folosite in zone de conflict pentru a realiza surprinderea si foc automat din aer etc., având o capacitate de planare mare si o buna manevrabilitate.

In ultimul timp se observa contopirea tehnologiei parașutelor aripa cu cea a parapantelor, motivul fiind evident, de exemplu pentru misiuni militare de parașutare in zone de restricție aeriana este nevoie de o parașuta cu capacitate ridicata de planare si cu deschidere la altitudine ridicata „HAHO” (High Altitude High Opening) iar pentru a obține aceasta capacitate trebuie folosita o configurație a aripei cu caracteristici aerodinamice cat mai bune, adică o aripa eliptica cu alungire ridicata si rezistenta la înaintare redusa, pe de alta parte acest tip de aripa prezintă dificultăți la deschidere datorita câtorva factori cum ar fi: alungirea mare, curbura ridicata a bordului de atac, porozitatea foarte redusa a materialului de confecție, numărul ridicat de suspante. Un alt aspect care deriva din folosirea acestui tip de parașute este posibilitatea lansării de la sol a parașutistului pe principiul parapantei, așa zisa lansare la picior “foot launching” si folosirea curenților de aer ascensionali pentru planare si auto-extragerea din zona de restricție.

In figura 1 este prezentata in secțiune forma in stare umflata a unei celule (la) pentru o parașuta aripa de tip clasic, formata din: panouri extrados (lb), panouri intrados (Ic), nervuri principale (Id), suspante (le), nervuri secundare (lf)./In figura 2 este prezentata structura tri-celulară propusa in secțiune transversala formata din: nervuri principale (2a) , elemente de rigidizare (2b), nervuri secundare (2c).

In figura 3 este reprezentata soluția in vedere izometrica si se observa elementele constructive ale celulei: nervuri principale (2a), elemente de rigidizare (2b), nervuri secundare (2c), panouri extrados (3a), panouri intrados (3b). Fiecare celula este construita din 6 panouri, 4 nervuri si 8 nervuri de ranforsare. îmbinarea a celulelor se face printr-o cusătura la mașina de cusut cu 2 ace, ecartament 8mm, distanta intre ace este de 8 mm. Pentru consolidarea celulelor se folosesc benzi transversale cu lățimea de 13mm si rezistenta la tracțiune de lOOdaN. Bordura periferica este întărită cu același tip de banda. Pe nervurile de care sunt atașate suspante se fixează o banda 13/100 de întărire pentru a distribui forțele uniform pe suprafața nervurii, suspantele se fixează prin intermediul unor ocheți confecționați din banda de întărire a nervurii.

Suspantele sunt atașate prin intubare si coasere cu cusătura tip zig-zag in doua puncte, lungimea de coasere a suspantelor fiind de 30mm. Celalalt capăt al suspantelor se fixează, prin intubare apoi coasere la zig-zag pe o lungime de 30mm, pe inelele rapide ale chingii portsuspantă.

Claims (6)

1. PAGE 4 OF 4 ^“2008-00973-1 Ο 12“ 2008

   REVENDICĂRI

   1. O parașută aripă alcătuită din:

   o pânză textilă superioară numită extrados;

   o pânză textilă inferioară poziționată sub pânza textilă superioară numită intrados;

   o serie de nervuri textile alternate, unele ce transmit forță numite nervuri principale si altele care nu transmit forță numite nervuri secundare, intre extrados si intrados și care formează o serie de celule;

   o serie de suspante atașate de nervurile principale;

   extradosul și intradosul parașutei sunt unite la bordul de fugă și separate la bordul de atac formând o serie de orificii rectangulare corespunzătoare fiecărei celule;

   o serie de câte două elemente textile trapezoidale unite pe latura mică de o parte si de alta a nervurilor principale in zona de atașare a suspantelor si unite pe latura mare în zona în care se unesc extradosul cu nervurile secundare alăturate.
2. 2. Parașuta aripă conform revendicării 1 distribuie sarcina aplicată suspantelor atât pe nervurile principale cât și pe elementele trapezoidale ce transmit forța spre extradosul parașutei.
3. 3. Datorită distribuirii sarcinii conform revendicării 2 extradosul parașutei aripa conform revendicării 1 prezintă o tensionare mai mare a extradosului in zona dintre doua nervuri secundare alăturate, aceasta tensionare având o distribuție liniara pe suprafață.
4. 4. Datorită distribuției de forte conform revendicării 2 distanta dintre doua puncte de atașare a suspantelor este de trei ori lățimea unei celule fata de o parașuta clasica cu structura bi-celulara in care distanta este de doua ori lățimea unei celule.
5. 5. Consecință a revendicării 4 este reducerea numărului de puncte de suspensie pentru o parașuta de anvergura dată.
6. 6. Consecință a revendicării 3 este o stabilitate spațiala îmbunătățită a nervurilor secundare prin tensionarea liniară a suprafeței superioare a celulei pe care acestea o formează.