RO123418B1 - Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora - Google Patents

Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora Download PDF

Info

Publication number
RO123418B1
RO123418B1 ROA200900426A RO200900426A RO123418B1 RO 123418 B1 RO123418 B1 RO 123418B1 RO A200900426 A ROA200900426 A RO A200900426A RO 200900426 A RO200900426 A RO 200900426A RO 123418 B1 RO123418 B1 RO 123418B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
methyl
pyrazol
carbonyl
pyrazole
carboxylic acid
Prior art date
Application number
ROA200900426A
Other languages
English (en)
Inventor
George Mihai Niţulescu
Alexandru Vasile Missir
Constantin Drăghici
Mariana-Carmen Chifiriuc
Lia-Mara Diţu
Original Assignee
Universitatea De Medicină Şi Farmacie "Carol Davila" Din Bucureşti
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Universitatea De Medicină Şi Farmacie "Carol Davila" Din Bucureşti filed Critical Universitatea De Medicină Şi Farmacie "Carol Davila" Din Bucureşti
Priority to ROA200900426A priority Critical patent/RO123418B1/ro
Publication of RO123418B1 publication Critical patent/RO123418B1/ro

Links

Landscapes

  • Pharmaceuticals Containing Other Organic And Inorganic Compounds (AREA)

Abstract

Invenţia se referă la tioureide ale acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic şi la un procedeu de preparare a acestora, tioureide utilizate ca agenţi cu activitate antibacteriană. Tioureidele acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic, conform invenţiei, sunt derivaţi N-acilaţi ai tioureei cu formula generală:în care R reprezintă un radical alchil liniar sau ramificat, cicloalchil, alchenil, alchinil, aralchil, aril nesubstituit, mono- sau polisubstituit cu radicali alchil, aralchil, acil, halogen, -NO, -NH, heterociclu cu N, S, O. Procedeul de obţinere, conform invenţiei, constă din prepararea, într-o primă etapă, a clorurii acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic, care, în etapa a doua, este încălzită la reflux în prezenţă de tiocianat de amoniu, în mediu de acetonă anhidră, rezultând 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil izocianat care, prin reacţia cu amine, conduce la obţinerea unor derivaţil N-acilaţi ai tioureei.

Description

Invenția se referă la tioureide ale acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic și la un procedeu de preparare a acestora, compuși cu activitate antimicrobiană și toxicitate scăzută. Invenția de față se înscrie în cadrul preocupărilor pe plan mondial pentru obținerea unor noi agenți antimicrobieni cu eficacitate maximă și toxicitate scăzută, în special asupra tulpinilor bacteriene rezistente la antibioticele actuale.
Cercetările în clasa derivații de pirazol au evidențiat numeroși compuși cu acțiune antibacteriană. Dintre aceștia menționăm derivații 3-nitropirazolului [HerbertB. și col., brevet US 4172136,1979], derivați ai 4,5-diaril-pirazolului acționând ca inhibitori ai ARN polimerazei [Leping Li și col., brevet US 6673923, 2004], derivații de 5-aminopirazol [Heil și col., brevet US 6444612 B1, 2002], compuși cu structură 1-heteroaril-4-aril-pirazolică [Sasse și col., brevet US 4806540, 1989], derivați ai pirazolului activi pe specii microbiene multiplu rezistente [Lee C.S. și col. , Bioorganic & medicinal chemistry, 2001, 9 (12), 3243-53]
De asemenea, literatura de specialitate menționează o serie de tioureide testate pentru activitatea lor antibacteriană, cum ar fi derivați ai 5-aril-2-(benzoil-tioureido)-1,3,4oxadiazolului [Kapoor K.K. și col., J. Indian Chem. Soc., 1991,68 (2), 104-6], tioureide ale acidului 2-(fenoximetil)benzoic [Limban C. și col., Farmacia 2000,6,73-8] și ale acidului 2-(4cloro-fenoximetil)benzoic [Limban C. și col., Molecules, 2008, 13, 567-80], Derivații ai 2,4bis(metoxianilino)-6-(N-aril-tioureido-N’-aminoacil)-s-triazinei [Desai P.H. și col., J. Inst. Chem., 1989, 61(1), 19-20], derivați ai 1-aroil-3-(4-benzosulfonamidopirimidin)-tioureei [Xueshun J. și col., Chinese Journal of Organic Chemistry, 1993, 13 (3), 250-2] și compuși antimicrobieni a căror grupă tioureidică se leagă de 1-fenil-3-pirazolin-5-ona [Ogura și col., brevet US 4025622, 1977],
Obținerea unor noi compuși cu efecte antibacteriene superioare și toxicitate scăzută derivă și din faptul că studii recente apreciază că omenirea ar putea rămâne fără antibiotice eficiente la sfârșitul acestui deceniu, de aici și necesitatea stringentă a îmbogățirii arsenalului agenților antimicrobieni.
Unele tulpini microbiene întâlnite în clinici manifestă fenomenul de multirezistență la principalele clase de agenți antimicrobieni cunoscuți, dezavantaj major pentru tratamentul infecțiilor provocate de acestea, caz în care nu există alternativă terapeutică.
Problema pe care invenția de față o rezolvă constă în prepararea unor noi compuși din clasa tioureidelor cu toxicitate scăzută, cu efect antimicrobian, atât pe tulpini de referință, dar mai ales pe tulpini microbiene recent izolate din clinici care au prezentat fenomene de multirezistență la principalele clase de agenți antimicrobieni cunoscuți.
Un obiect al invenției se referă la derivați de tioureidă N,N-substituită a acidului 1metil-1H-4-pirazol-carboxilic, cu formulă generală I:
'3 în care R este alchil C^-C4 normal sau ramificat C3-C4, cicloalchil C3-C6, alchenil C2-C4, alchinil C2-C4, fenil nesubstituit, mono- sau polisubstituitcu radicali alchil C^-C4, alcoxi C^Cg, halogeni, nitro, heterociclu penta sau hexa atomic cu N, S, O.
într-un aspect preferat, invenția se referă la derivați de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic definiți, care sunt în mod specific selectați dintre: N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-fenil-tiourea, N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(3-metilfenil-)tiourea, N-[(1-metil-1 H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,3-dimetilfenil)-tiourea,
RO 123418 Β1
N-[(1-metil-1 H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,4-dimetilfenil)-tiourea,
N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,5-dimetilfenil)-tiourea,
N-[(1-metil-1 H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-etilfenil)tiourea,
N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-n-propilfenil)tiourea,
N-[(1-metil-1 H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-i-propilfenil)tiourea.
Un alt obiect al invenției se referă la un procedeu de obținere a unui derivat de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic, cu formula generală I, definit mai sus, care are loc în următoarele etape:
a. prepararea clorurii acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic prin refluxarea acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic în 1,2-dicloroetan anhidru cu clorură de tionil într-un raport molar de 1:2,1;
HO
C=o
SOCI.
CI
CI I
II
b. obținerea 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil izotiocianatului prin încălzirea la reflux a clorurii acidului 1 -metil-1 Η-4-pirazol-carboxilic cu tiocianat de amoniu, în mediu de acetonă anhidră, în raport stoichiometric;
CI
II
CI I
Ojj
c. obținerea noilor tioureide prin reacția 1 -metil-1 Η-4-pirazol-carbonil izotiocianatului cu aminele corespunzătoare.
III r-nh2
IV
V
Astfel, procedeul de obținere a derivaților N-acilați ai tioureei, definiți ca mai sus, cuprinde următoarele etape:
a) prepararea clorurii acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic prin refluxarea acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic în 1,2-dicloroetan anhidru cu clorură de tionil într-un raport molar de 1:2;
RO 123418 Β1
b) obținerea izotiocianatului de 1-metil-1 Η-4-pirazol-carbonil prin încălzirea la reflux a clorurii acidului 1 -metiI-1 Η-4-pirazol-carboxilic cu tiocianat de amoniu, în mediu de acetonă anhidră, în raport stoichiometric;
c) obținerea noilor tioureide prin reacția 1-metil-1 Η-4-pirazol-carbonil izotiocianatului cu aminele corespunzătoare.
Un alt obiect al invenției se referă la compoziții farmaceutice care conțin ca unic principiu activ antimicrobian un derivat de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4pirazol-carboxilic, cu formula generală I, definit în revendicarea 1, împreună cu excipienți acceptabili farmaceutic.
Un alt obiect al invenției se referă la utilizarea unui derivat de tioureidă N, N-substituită a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic, cu formula generală I, definit mai sus, pentru prepararea unui medicament destinat tratamentului antimicrobian.
într-un aspect preferat al invenției în utilizare de mai sus, medicamentul antimicrobian este destinat inhibării expresiei virulenței tulpinilor bacteriene selectate dintre Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae 126/2007, Enterococcus faecalis 13773.
Compușii descriși prin această invenție exercită o activitate antimicrobiană cuprinsă între 250 și 1000 pg/mL și la concetrații subinhibitorii interferează expresia coordonată a factorilor de virulență enzimatici și, consecutiv, capacitatea bacteriilor patogene de a invada țesuturile gazdei. Efectul antimicrobian este prezent și față de tulpinile microbiene recent izolate din clinică care prezintă fenomene de multirezistență la principalele clase de agenți antimicrobieni cunoscuți.
a. Sinteza clorurii acidului 1-metil-1 Η-4-pirazol-carboxilic (schema 1)
Acidul 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic (I) este transformat în clorură acidului corespunzător (II) prin tratare cu clorură de tionil, în mediu de 1,2-dicloretan anhidru. Amestecul de reacție se refluxează timp de 3 h, iar apoi se distilează la presiune redusă, pentru a elimina 1,2-dicloretanul și clorură de tionil.
HO
ch3
I
Schema 1
b. Sinteza 1-metil-1 Η-4-pirazol-carbonil izotiocianatului (schema 2)
Izotiocianatul de 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil (III) arezultatîn reacția clorurii acidului
-metil-1 Η-4-pirazol-carboxilic cu tiocianat de amoniu, prin refluxare timp de o oră în acetonă
RO 123418 Β1 anhidră. Tiocianatul de amoniu se anhidrizează prin uscare prealabilă la 100°C. 1
Izotiocianatul de 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil se folosește în continuare fără a fi izolat.
nh4scn
-nh4ci
ch3
II
III
Schema 2
c. Sinteza noilor tioureide (schema 3)
S-a realizat prin adiția de amine primare (IV) la izotiocianatul de 1 -metil-1 Η-4-pirazol- 17 carbonil (III), în mediu de reacție acetona anhidră. Amestecul de reacție a fost refluxattimp de o oră și apoi turnat în apă, pentru precipitarea tioureidelor. 19
R are semnificația prezentată anterior la formula generală a noilortioureide, Schema 3. 33
Spectrele IR s-au realizat cu un aparat JASCO FT/IR-4200 prevăzut cu un accesoriu
ATR PRO450-S cu optică diamand, folosind substanță solidă în tehnica ATR. Intensitatea 35 benzilor de absorbție s-a notat: „s” pentru valori ale absorbției între 0 și 25%, „m” pentru valori ale absorbției între 25 și 50% și „i” pentru valori ale absorbției între 50 și 75%. 37
Spectrele 1H-RMN au fost înregistrate la 300 MHz, folosind un aparat Gemini 300BB, iar spectrele 13C-RMN la 75,075 MHz, folosind același aparat. Ca solvent s-a utilizat DMSO- 39 d6, iar ca standard intern TMS. Pentru atribuirea univocă a semnalelor s-au efectuat și experimente bidimensionale COSY și HETCOR. 41
Spectrele UV au fost efectuate cu un spectrofotometru UV-Vis Jasco V-650, folosind ca accesoriu o sferă integratoare ISV-722, lucrându-se cu substanța solidă pulverizată. 43 Spectrele s-au realizat pe domeniul 200-800 nm, operând la o rezoluție spectrală de 0,5 nm.
Analiza elementală s-a realizat cu un aparat Perkin Elmer CHNS/O Analyser Series 45 112400. Temperaturile de topire au fost determinate cu un aparat Electrothermal 9100 și sunt necorectate. Rezultatele obținute prin analiza spectrală și elementală confirmă structura 47 noilor compuși.
RO 123418 Β1
Se dau în cele ce urmează opt exemple de realizare a invenției.
Exemplul 1. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-fenil-tioureei C12H12N4OS
a. Sinteza clorurii acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic într-un balon prevăzut cu refrigerent ascendent cu tub cu clorură de calciu, se introduc 1,26 g (0,01 moli) acid 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic și 150 ml_ de 1,2-dicloretan anhidrizat pe clorură de calciu și proaspăt distilat.
Se adaugă 2,5 g (1,5 ml_) (0,021 moli) clorură de tionil (Mr 119; d4 201,638) și se refluxează 3 h, excesul de clorură de tionil și 1,2-dicloretanul eliminându-se apoi prin distilare la presiune scăzută. Pentru faza următoare a sintezei, se utilizează clorură acidului în stare brută.
b. Obținerea noii tioureide
1,45 g (0,01 moli) clorură a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic (Mr 144,56) se solubilizează în 30 ml_ acetonă anhidră. Separat, 0,76 g (0,01 moli) tiocianat de amoniu (Mr 76,13), uscat în prealabil la 100°C, se solubilizează în 5 ml_ acetonă anhidră.
Se amestecă la rece cele două soluții, constatându-se apariția unei tulbureli și apoi a unui precipitat abundent. Amestecul de reacție se refluxează o oră, pentru obținerea izotiocianatului de 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil.
Se răcește amestecul la temperatura camerei și se adaugă, în mici porțiuni și sub agitare, o soluție preparată din 0,93 g (0,91 ml_) (0,01 moli) anilină (Mr 93,12; d20 20 1,022) și 10 ml_ acetonă anhidră. Amestecul de reacție se refluxează timp de o oră. Se răcește și se toarnă amestecul în 500 ml_ apă, când precipită produsul brut. Se purifică prin recristalizare din alcool izopropilic.
Rezultă 1,95 g de compus cristalin alb (Mr 260,32) (randament 74,9% față de clorură acidului), cu T.t. 188-189°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
Analiza IR: Principalele benzi sunt (cm-1): 3271 s; 2988s; 2153s; 1740s; 1668s; 1591s; 1518s; 1438s; 1400s; 1316s; 1243s; 1218s; 1198s; 1152s; 1064s; 989s; 936s; 870s; 822s; 770s; 737m; 697m; 677m; 646m; 609m; 540s; 495s; 457s; 414s.
Analiza RMN
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,35 (s, NH, H-9); 11,32 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H, H-3); 8,22 (s, 1H, H-5); 7,67 (m, 7,7, 3,7, 2H, H-11, H-15); 7,41 (t, 7,7, 2H, H-12, H-14); 7,26 (t, 1H, H-13); 3,90 (s, 3H, H-16).
13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 179,26 (C-8); 163,09 (C-6); 140,45 (C-5); 137,97 (C-10); 134,66 (C-3); 128,74 (C-12, C-14); 126,32 (C-13); 124,35 (C-11, C-15); 115,60 (C-4); 39,13 (C-16).
RO 123418 Β1
Analiza UV: λ max (nm): 227; 262; 342,5. 1
Analiza elementală
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
55,37 55,12 4,65 4,60 21,52 21,29 12,32 12,08
Exemplul 2. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(3-metilfenil)tioureei
C13H14N4OS 9
Compusul se prepară prin metoda menționată anterior, fiind necesare 1,07 g (0,01 moli) meta-toluidină (Mr 107,16), alcool izopropilic și cărbune pentru purificare. Rezultă 11 1,75 g compus (Mr 274,35) (randament 63,8% față de clorură acidului), cristalizat, alb, cu T.t. 138-139°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, 13 toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției15
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3673s; 2987s; 2153s; 1746s;
1655s; 1606s; 1546m; 1489s; 1399s; 1347s; 1308s; 1256s; 1225m; 1148m; 1093s; 992s;17
884s; 783s; 739m; 698s; 681 m; 616s; 544s; 519s; 448s; 405s.
Analiza RMN:19
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,37 (s, NH, H-9); 11,31 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H, 27 H-3); 8,21 (s, 1H, H-5); 7,48 (m, 8,0, 2H, H-11, H-15); 7,29 (t, 8,0, 1H, H-14); 7,07 (d, 8,0,
1H, H-13); 3,90 (s, 3H, H-16); 2,32 (s, 3H, H-17). 29 13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 179,20 (C-8); 163,13 (C-6); 140,38 (C-5); 138,10 (C-10);
137,89 (C-12); 134,61 (C-3); 128,48 (C-14); 126,90 (C-13); 124,65 (C-11); 121,33 (C-15); 31
115,53 (C-4); 39,06 (C-16); 20,93 (C-17).
Analiza UV: λ max (nm): 233,5; 259; 299,5.
Analiza elementală: 35
C% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
56,92 56,81 5,14 5,01 20,42 20,63 11,69 11,82
Exemplul 3. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,3-dimetilfenil)-tioureei 41 C14H16N4OS
Se lucrează ca și în cazurile precedente, folosind 1,21 g (0,01 moli) 2,3-dimetil-anilină 43 (Mr 121,18), alcool izopropilic și cărbune pentru purificare.
RO 123418 Β1
Rezultă 2,05 g compus (Mr 288,37) (randament 71,1 % față de clorură acidului), cristalizat, alb, cu T.t. 141-142°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3853s; 3734s; 3673s; 3648s; 2987s; 1717s; 1660m; 1525m; 1472s; 1455s; 1393s; 1310s; 1269s; 1208m; 1169s; 1152m; 1096s; 1068s; 996s; 969s; 875s; 817s; 765m; 729m; 698m; 648s; 612s; 549s; 476s; 415s.
Analiza RMN:
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,34 (s, NH, H-9); 11,35 (s, NH, H-7); 8,58 (s, 1H, H-3); 8,21 (s, 1H, H-5); 7,27 (t, 4,9, 1H, H-14); 7,11 (d, 4,9, 2H, H-13, H-15); 3,89 (s, 3H, H16); 2,26 (s, 3H, H-18); 2,10 (s, 3H, H-17).
13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 180,63 (C-8); 163,18 (C-6); 140,42 (C-5); 137,27 (C-10); 136,86 (C-12); 134,62 (C-3); 132,40 (C-11); 128,55 (C-14); 125,48 (C-13(15)); 124,89 (C15(13)); 115,62 (C-4); 39,09 (C-16); 20,05 (C-18); 13,96 (C-17).
Analiza UV: λ max (nm): 227; 259; 299,5.
Analiza elementală:
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
58,31 58,53 5,59 5,71 19,43 19,91 11,12 11,51
Exemplul 4. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,4-dimetilfenil)-tioureei C14H16N4OS
Sinteza urmează modul de lucru descris, utilizându-se 1,21 g (0,01 moli) 2,4-dimetilanilină (Mr 121,18), alcool izopropilic și cărbune pentru purificare.
Rezultă 2,15 g compus (Mr 288,37) (randament 74,5% față de clorură acidului), cristalizat, alb, cu T.t. 169-170°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3853s; 3734s; 3673s; 2971 s; 1748s; 1656s; 1592s; 1540s; 1490s; 1455s; 1392s; 1339s; 1229s; 1208s; 1144s; 1066s; 993s; 866s; 813s; 748s; 660s; 612s; 531s; 425s.
RO 123418 Β1
Analiza RMN:
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,36 (s, NH, H-9); 11,34 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H, H-3); 8,22 (s, 1H, H-5); 7,44 (d, 8,0, 1H, H-15); 7,10 (d, 1,5, 1H, H-12), 7,02 (dd, 8,0, 1,5, 1H, H-14); 3,89 (s, 3H, H-16); 2,29 (s, 3H, H-17(18)); 2,19 (s, 3H, H-18(17)).
13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 180,28 (C-8); 163,15 (C-6); 140,41 (C-5); 136,23 (C-10); 134,61 (C-3); 134,40 (C-13); 133,02 (C-11); 130,95 (C-12); 126,67 (C-14); 126,43 (C-15); 115,60 (C-4); 39,08 (C-16); 20,61 (C-18); 17,60 (C-17).
Analiza UV: λ max (nm): 235; 258; 314,5.
Analiza elementală:
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
5831 5813 559 547 1943 1954 1112 1092
Exemplul 5. Sinteza N-[(1-metil- 1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,5-dimetilfenil)-tioureei C14H16N4OS
Se procedează la fel ca și pentru sinteza compușilor precedenți, folosind 1,21 g (0,01 moli) 2,5-dimetilanilină (Mr 121,18), alcool izopropilic și cărbune pentru purificare.
Rezultă 2,11 g compus (Mr 288,37) (randament 73,2% față de clorură acidului), cristalizat, alb, cu T.t. 137-137,5°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3853s; 3838s; 3734s; 3673s; 3648s; 3629s; 2974s; 2341s; 1748s; 1716s; 1669s; 1620s; 1542m; 1456s; 1402s; 1339s; 1297s; 1259s; 1226s; 1204s; 1152s; 1109s; 1082s; 991 s; 872s; 795s; 763s; 670s; 613s; 557s; 482s; 443s; 422s.
Analiza RMN:
w
RO 123418 Β1 1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, JHz): 12,39 (s, NH, H-9); 11,34 (s, NH, H-7); 8,59 (s, 1H, H-3); 8,21 (s, 1H, H-5); 7,39 (d, 1,5, 1H, H-15); 7,16 (d, 7,8, 1H, H-12);7,02 (dd, 7,8,1,5, 1H, H-13); 3,89 (s, 3H, H-16); 2,27 (s, 3H, H-18); 2,18 (s, 3H, H-17).
13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 180,19 (C-8); 163,19 (C-6); 140,43 (C-5); 136,72 (C-14); 135,34 (C-10); 134,63 (C-3); 130,29 (C-11); 130,22 (C-12); 127,73 (C-13); 126,97 (C-15); 115,61 (C-4); 39,11 (C-16); 20,58 (C-18); 17,29 (C-17).
Analiza UV: λ max (nm): 234; 310,5.
Analiza elementală:
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
58,31 58,01 5,59 5,45 19,43 19,99 11,12 11,37
Exemplul 6. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-etilfenil)tioureei
C14H16N4OS
Sinteza este similară celorlalți compuși, luându-se în lucru 1,21 g (0,01 moli) 2etilanilină (Mr 162,02), purificarea făcându-se prin recristalizare cu alcool izopropilic și cărbune animal.
Rezultă 2,07 g compus (Mr 288,37) (randament 71,8 % față de clorură acidului), cristalizat, alb, cu T.t. 130-131°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
AnalizaIR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3126s; 1658s; 1579s; 1511m; 1319s; 1216s; 1199s; 1151m; 990s; 944s; 879s; 832s; 755m; 666s; 612m; 570s; 530s; 460s.
Analiza RMN:
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,47 (s, NH, H-9); 11,40 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H, H-3); 8,22 (s, 1H, H-5); 7,55-7,52 (m, 1H, H-15), 7,32-7,23 (m, 3H, H-12, H-13, H-14); 3,89 (s, 3H, H-16); 2,57 (q, 7,6, 2H, H-17); 1,14 (t, 7,6, 3H, H-18).
13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 180,80 (C-8); 163,34 (C-6); 140,47 (C-5); 139,04 (C-10); 136,30 (C-11); 134,70 (C-3); 128,84 (C-12); 127,44 (C-14); 127,36 (C-13); 126,15 (C-15); 115,58 (C-4); 39,12 (C-16); 24,21 (C-17); 14,51 (C-18).
RO 123418 Β1
Analiza UV: λ max (nm): 237,5; 294,5; 252. 1
Analiza elementală:
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
58,31 58,07 5,59 5,64 19,43 19,32 11,12 10,63
Exemplul 7. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-n-propilfenil)tioureei C15H-18N4OS9
Se lucrează conform tehnicii menționate, folosind 1,35 g (0,01 moli) 2-n-propil-anilină (Mr 135,21), alcool izopropilic și cărbune animal pentru purificare.11
Rezultă 2,15 g (randament 71,1%) compus alb, cristalizat (Mr 302,40), cu T.t. 118,5120°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, 13 toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției15
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3124s; 2950s; 1657m; 1579s;
1510m; 1362s; 1321s; 1247s; 1211m; 1196m; 1152m; 1115s; 1090s; 989m; 872s; 837s;17
Os; 774m; 756m; 689; 656m; 611m; 592s; 552s; 532s; 465s; 417s.
Analiza RMN:19
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,49 (s, NH, H-9); 11,39 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H,31
H-3); 8,23 (s, 1H, H-5); 7,58-7,55 (m, 1H, H-15); 7,30-7,22 (m, 3H, H-12, H-13, H-14); 3,89 (s, 3H, H-16); 2,51 (t, 7,6, 2H, H-17); 1,54 (sxt, 7,6, 2H, H-18); 0,87 (t, 7,6, 3H, H-19).33 13C-RMN (DMSO-d6, δ ppm): 180,74 (C-8); 163,35 (C-6); 140,44 (C-5); 137,37 (C-10);
136,45 (C-11); 134,73 (C-3); 129,73 (C-12); 127,47 (C-14); 127,14 (C-13); 126,17 (C-15);35
115,55 (C-4); 39,10 (C-16); 33,11 (C-17); 23,07 (C-18); 13,83 (C-19).
Analiza UV: λ max (nm): 206,5; 235; 330,5; 351.
Analiza elementală: 39
C% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
59,58 59,64 6,00 6,18 18,53 18,66 10,60 10,76
RO 123418 Β1
Exemplul 8. Sinteza N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-i-propilfenil)tioureei C15H18N4OS
Se lucrează conform tehnicii menționate folosind 1,35 g (0,01 moli) 2-izopropil-aniIină (Mr 135,21), alcool izopropilic și cărbune animal pentru purificare.
Rezultă 1,97 g (randament 65,2%) compus alb, cristalizat (Mr 302,40), cu T.t. 177,5179°C, ușor solubil la rece în acetonă și cloroform, și la cald în alcooli inferiori, benzen, toluen, xilen, insolubil în apă.
Dovedirea structurii noului compus conform invenției
Analiza IR: Principalele benzi caracteristice sunt (cm-1): 3181s; 2679s; 1670s; 1552s; 1515m; 1315s; 1241s; 1216m; 1198s; 1157m; 1061s; 995s; 976s; 865s; 834s; 761m; 720s; 666m;
620s; 582s; 557s; 532s; 469s; 439s.
Analiza RMN:
1H-RMN (DMSO-d6, δ ppm, J Hz): 12,41 (s, NH, H-9); 11,40 (s, NH, H-7); 8,60 (s, 1H, H-3); 8,22 (s, 1H, H-5); 7,41 (dd, 7,5, 1,8, 1H, H-12); 7,38 (dd, 7,5, 1,8, 1H, H-15); 7,30 (td, 7,5, 1,8, 1H, H-13);7,23 (td, 7,5, 1,8, 1H, H-14); 3,89 (s, 3H, H-16); 3,04 (septet, 6,7, 1H, H17); 1,18 (d, 6,7, 6H, H-18, H-19).
13C-RMN (DMSO-d6, dppm): 181,26 (C-8); 163,33 (C-6); 143,74 (C-10); 140,46 (C-5); 135,64 (C-11); 134,69 (C-3); 127,96 (C-12); 127,71 (C-13); 125,98 (C-14); 125,86 (C-15); 115,58 (C-4); 39,12 (C-16); 27,99 (C-17); 23,07 (C-18, C-19).
Analiza UV: λ max (nm): 221; 261; 330,5.
Analiza elementală:
c% H% N% S%
teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental teoretic experimental
5958 5944 600 607 1853 1868 1060 1076
Testarea activității antimicrobiene
Testarea s-a realizat prin metode calitative și cantitative.
Screening-ul calitativ al spectrului de sensibilitate al diferitelor tulpini microbiene față de compusul testat, prin variante adaptate ale metodei disc-difuzimetrice (metoda KirbyBauer)
Materiale necesare:
a) Plăci Petri sterile cu diametrul de 10 cm în care s-a repartizat mediu MuellerHinton cu grosimea de 4 mm, agarizat 1,5% (pH= 7,2...7,4);
RO 123418 Β1
b) Tulpini microbiene testate:1
Activitatea antimicrobiană a fost testată față de tulpini bacteriene de referință sau recent izolate din clinică (Acinetobacter baumannii 15896, Bacillus subtilis 10.10.2006,3
Enterococcus faecalis 13773, Pseudomonas aeruginosa 5541, Klebsiella pneumoniae 126/2007, Staphylococcus aureus, Escherichia coli 637/2007).5
Trebuie precizat că tulpinile microbiene menționate, recent izolate din clinică, au prezentat fenomene de multirezistență la principalele clase de agenți antimicrobieni, utilizate7 în tratamentul infecțiilor cu respectivele tulpini de microorganisme. Aceste tulpini au fost izolate din infecții persistente, dificil de tratat, pentru care nu a existat alternativă terapeutică 9 cunoscută.
Din aceste tulpini se realizează inoculul microbian reprezentat de o suspensie în bulion 11 Mueller Hinton sau în A.F.S. (apă fiziologică sterilă), realizată dintr-o cultură tânără (4...5 colonii izolate) dezvoltată pe un mediu solid, în vârstă de 15... 18 h, cu o densitate de 1 -3 x 108 U FC/mL, 13 ajustată nefelometric (utilizând un etalon McFarland 0,5 = 1,5 x 108 UFC/mL) sau spectrofotometric, prin măsurarea absorbanței la 660 nm (A660= 0,12). 15
c) soluția stoc de substanță testată în DMSO (concentrație 1000 pg/mL).
Metoda 1. Testarea activității antimicrobiene a compusului prin metoda disc-difuzimetrică 17
Impregnarea discurilor de hârtie de filtru cu soluție de compus (concentrație 1000 pg/mL) se realizează astfel: cu ajutorul unei pense sterile, rondelele de hârtie de filtru se așază într-o 19 placă Petri la distanță unele de altele. Cu ajutorul micropipetei, se distribuie 5 pLde compus, astfel încât toate discurile să fie acoperite. Se plasează la termostat placa închisă, pentru 21 uscarea discurilor.
Discurile impregnate vor fi în continuare folosite la realizarea antibiogramei pe diferite 23 tulpini microbiene prin metoda disc-difuzimetrică.
în acest scop, se însămânțează plăcile “în pânză”, cu ajutorul tamponului de vată 25 steril, după care, pe suprafața mediului însămânțat, se dispun individual discurile impregnate cu compus, cu ajutorul unei pense sterile flambată în prealabil. Plasarea discurilor pe 27 suprafața mediului se face la o distanță de 3 cm față de centrele discurilor și la cel puțin 1,5 cm de marginea plăcii. După depunere, discul se apasă ușor cu pensa, pentru a asigura 29 contactul intim cu suprafața mediului. După dispunerea discurilor, plăcile se lasă în repaus la temperatura camerei 20...30 min, pentru a asigura difuzarea uniformă a substanței active 31 în mediu. Plăcile se incubează timp de 24 h, la 37°C, cu capacul în jos.
Citirea rezultatelor se realizează prin vizualizarea apariției unor zone de inhibiție a 33 creșterii microbiene în jurul discului impregnat cu soluție de compus.
Metoda 2. Testarea activității antimicrobiene a noului compus prin metoda repartizării 35 soluției de compus în godeuri decupate în agar.
Se repartizează în plăcile Petri mediul Mueller Hinton / YPG însămânțat cu inocul 37 bacterian/ fungic, după care se decupează în mediul solidificat godeuri cu latura de 0,5 cm, în care se repartizează cate 5 pL din soluția produsului de testat. Plăcile se incubează la 39 37°C, timp de 24 h.
Pentru citirea rezultatelor, se va observa apariția unor zone de inhibiție a creșterii 41 microbiene în jurul godeurilor cu compus.
Metoda 3. Testarea calitativă a activității antimicrobiene a compusului analizat 43 incubat în prealabil cu suspensia microbiană.
pl_ soluție din compus se repartizează sub formă de spoturi pe mediul de cultură 45 însămânțat în prealabil “în pânză” cu tulpina de testat. Suspensiile martor microbiene se însămânțează în aceleași condiții, darîn absența produsului de testat, care constituie martorul 47 de cultură. Plăcile se incubează la termostat cu capacul în jos, la 37°C, timp de 24 h.
RO 123418 Β1
Pentru citirea și interpretarea rezultatelor, se examinează mai întâi plăcile martor de cultură unde trebuie să se observe dezvoltarea striurilor de cultură microbiană. Dacă în placa ce conține produs nu s-a dezvoltat tulpina însămânțată, înseamnă că substanța a avut efect bactericid.
Dacă în placa respectivă se observă creștere microbiană, se compară abundența culturii cu cea a striurilor obținute pe placa martor de cultură.
Dacă creșterea și dezvoltarea culturii bacteriene este mai puțin intensă comparativ cu martorul de cultură, se apreciază că substanța ar avea efect bacteriostatic.
Se poate constata o creștere și o dezvoltare a culturilor bacteriene, în prezența compusului de testat, superioară ca intensitate martorului de cultură. Acest fapt denotă că soluția respectivă conține substanțe cu efect stimulator pentru dezvoltarea microorganismelor respective.
Dacă intensitatea creșterii microbiene în placa cu compus este comparabilă cu cea din martorul de cultură, înseamnă că respectivul compus nu influențează vizibil creșterea și dezvoltarea tulpinii microbiene respective.
Evaluarea cantitativă a activității antimicrobiene a compusului testat
Metoda microdiluțiilorîn mediu lichid (bulion Mueller Hinton și respectiv bulion YPG) Se realizează diluții binare seriale ale produsului de testat (obținându-se concentrații de la 1000 pg/mL până la 1,95 pg/mL) într-un volum final de 200 pl_ de mediu de cultură, repartizat în plăci cu 96 de godeuri, după care, în fiecare godeu se adaugă 30 μL de suspensie microbiană cu densitate corespunzătoare standardului MacFarland 0,5. La fiecare testare se lucrează cu martor de cultură microbiană (un șir de godeuri care conține exclusiv mediu de cultură inoculat cu suspensie microbiană) și cu martor de sterilitate a mediului (un șir de godeuri care conțin exclusiv mediul de cultură).
După incubarea adecvată a plăcilor la 37°C, timp de 24 h, se citește valoarea concentrației minime inhibitorii (C.M.I.), exprimată în pg/mL, prin observarea macroscopică a godeurilor: în primele godeuri, cu concentrații mari de compus, creșterea culturii nu este vizibilă, microorganismele fiind omorâte sau inhibate în prezența compusului. Cantitatea de compus corespunzătoare godeului cu cea mai mică concentrație care inhibă creșterea vizibilă a culturii microbiene reprezintă valoarea C.M.I. pentru produsul respectiv. în godeurile următoare, inclusiv șirul de godeuri martor de creștere, mediul se tulbură ca urmare a creșterii microbiene. în șirul de godeuri martor de sterilitate obligatoriu, mediul trebuie să rămână limpede. Din ultimul godeu ce prezintă activitate antimicrobiană și din primul godeu pozitiv pentru creșterea microorganismelor, se realizează frotiuri colorate Gram pentru confirmarea rezultatelor.
Tulpinile folosite pentru testarea activității antimicrobiene a compusului conform invenției menționate și în tabelul anterior sunt tulpini recent izolate din clinică și care nu au răspuns la tratamentul cu substanțe antimicrobiene cunoscute, cu excepția tulpinii de B. subtilis, care este o tulpină de referință.
RO 123418 Β1
Rezultatele obținute la evaluarea cantitativă a acțiunii antimicrobiene sunt prezentate în tabelul următor:
Acinetobacter baumannii Bacillus subtilis Enterococcus faecalis Pseudomonas aeruginosa Klebsiella pneumoniae Staphylococcus aureus Escherichia coli
Exemplul 1 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 1000
Exemplul 2 > 1000 1000 > 1000 > 1000 1000 > 1000 > 1000
Exemplul 3 250 > 1000 > 1000 1000 500 > 1000 > 1000
Exemplul 4 > 1000 > 1000 500 > 1000 1000 > 1000 1000
Exemplul 5 1000 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000
Exemplul 6 250 1000 > 1000 500 1000 250 > 1000
Exemplul 7 250 500 250 1000 500 500 1000
Exemplul 8 > 1000 > 1000 > 1000 > 1000 1000 > 1000 > 1000
Determinarea citotoxicității compușilor brevetați
S-au utilizat culturi de celule aderente HeLa menținute la 37°C, în atmosferă de 5% CO2, în mediu de cultură DMEM:F12 = 1:1 (Sigma), suplimentat cu 10% ser fetal de vițel (Sigma) și 400 UI/mL penicilină, 200 mg/mL streptomicină. Celulele au fost cultivate în plăci Falcon cu 96 de godeuri, 1 x 105 celule/godeu și au fost menținute la 37°C în atmosferă cu 5% CO2. La 24 h s-a realizat tratamentul, utilizând diferite concentrații ale substanțelor testate, respectiv: 1 mg/mL; 100 pg/mL; 10 pg/mL; 1 pg/mL; 100 ng/mL; 10 ng/mL; 1 ng/mL, 100 pg/mL. S-a lucrat în triplicat. La 24 h de la tratament, s-a cuantificat viabilitatea, folosind trusa Cell Titer (Promega).
Citotoxicitatea compușilor analizați este dependentă de concentrația analizată, compușii manifestând niveluri foarte scăzute sau, respectiv, citotoxicitate absentă la concentrații <10 pg/mL. Toți compușii testați au prezentat niveluri foarte scăzute de citotoxicitate (viabilitate celulară >90%) la 10 pg/mL.
La concentrația de 100 pg/mL, compușii prezentați în exemplele 1,2 și 7 au prezentat niveluri ridicate de citotoxicitate (viabilitatea celulară <80%)
La concentrația de 1000 pg/mL, niciun compus nu a prezentat niveluri acceptabile de citotoxicitate, cu viabilitate celulară >80%.
Detectarea influenței concentrațiilor subinhibitorii a compușilor testați asupra producerii de factori de virulență solubili
Pentru a stabili influența compușilor asupra expresiei factorilor de virulență, tulpinile bacteriene au fost cultivate în prezența substanțelor sintetizate. După incubare la 37°C, timp de 24 h, tulpinile bacteriene au fost investigate pentru evidențierea diferiților factori de virulență.
RO 123418 Β1
Pentru evidențierea producerii de lecitinază, culturile au fost însămânțate în spot pe mediu solid cu gălbenuș de ou și incubate la 37°C până la 7 zile. Prezența unei zone opace (de precipitare) în jurul ariei de creștere a indicat producerea de lecitinază. Producerea de lipază a fost evidențiată prin însămânțarea culturilor în spot pe mediu solid cu adaos de Tween 80 în concentrație finală de 1% și au incubare la 37°C până la 7 zile. Prezența unei zone opace (de precipitare) în jurul ariei de creștere a indicat producerea de lipază. Pentru evidențierea producerii de proteaze, tulpinile au fost însămânțate în spot pe două tipuri de medii solide - cu cazeină, respectiv, cu gelatină, și incubate 24 h, la 37°C. Prezența unei zone de precipitare în jurul ariei de creștere a indicat proteoliza cazeinei/gelatinei și prezența cazeinazei, respectiv, a gelatinazei. Pentru observarea producerii de ADN-ază, tulpinile au fost însămânțate în spot pe geloză cu ADN și incubate 24 h, la 37°C. După incubare, peste culturile în spot s-au adăugat câteva picături de soluție HC11N, clarificarea zonei în jurul ariei de creștere a fost înregistrată ca reacție pozitivă. Producerea de amilază se observă prin însămânțarea tulpinilor în spot, pe geloză cu amidon, și incubare 24 h, la 37°C. După incubare, peste culturile în spot s-au adăugat câteva picături de soluție Lugol, clarificarea zonei în jurul ariei de creștere, față de fondul albastru al mediului, fiind înregistrată ca reacție pozitivă. Hidroliză esculinei se evidențiază prin însămânțarea tulpinilor în tuburi cu citrat de fer și esculină și incubare 24 h, la 37°C. După incubare, apariția unor precipitate de culoare neagră a fost înregistrată ca reacție pozitivă (Lazărși col., Roum. Biotechnol. Lett., 2005,10, 2225-32).
Testele pentru determinarea influenței compușilor asupra exprimării factorilor de virulență solubili au evidențiat, în general, o inhibare, în diferite grade, a exprimării unor factori de virulență. Cel mai eficient s-a dovedit a fi compusul din exemplul 5, care a înhibat producerea de lipază la S. aureus și lecitinază la Klebsiella pneumoniae, ambele enzime fiind implicate în liza celulelor eucariote și invazia procesului infecțios. Producerea de lecitinază de către Klebsiella pneumoniae a fost de asemenea inhibată de către compușii prezentați în exemplele 3, 4, și 6. Compusul de la exemplul 7 a inhibat producerea de cazeinază la E. faecalis, protează implicată de asemenea în invazia țesuturilor gazdă.
în schimb, compusul prezentat la exemplul 5 a stimulat producerea de lipază, amilază și gelatinază la Klebsiella pneumoniae, iar cel din exemplul 8 producerea de cazeinază.
Așadar, în concentrații subinhibitorii, unii dintre compușii testați interferează expresia coordonată a factorilor de virulență enzimatici și, consecutiv, capacitatea bacteriilor patogene de a invada țesuturile gazdei.

Claims (6)

  1. Revendicări
    1. Derivați de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic, cu formulă generală I:
    caracterizați prin aceea că R este alchil CrC4 normal sau ramificat C3-C4, cicloalchil C3-C6, alchenil C2-C4, alchinil C2-C4, fenil nesubstituit, mono- sau polisubstituitcu radicali alchil Cr C4, alcoxi C-j-Cg, halogeni, nitro, heterociclu penta sau hexa atomic cu N, S, O.
  2. 2. Derivați de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic conform revendicării 1, caracterizați prin aceea că sunt selectați dintre:
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-fenil-tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(3-metilfenil-)tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,3-dimetilfenil)-tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,4-dimetilfenil)-tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2,5-dimetilfenil)-tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-etilfenil)tiourea
    N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-n-propilfenil)tiourea N-[(1-metil-1H-pirazol-4-il)carbonil]-N’-(2-i-propilfenil)tiourea.
  3. 3. Procedeu de obținere a unui derivat de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil1H-4-pirazol-carboxilic, cu formula generală I, definit în revendicarea 1, caracterizat prin aceea că are loc în următoarele etape:
    a. prepararea clorurii acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic prin refluxarea acidului 1-metil-1H-4-pirazol-carboxilic în 1,2-dicloroetan anhidru cu clorură de tionil într-un raport molar de 1:2,1;
    b. obținerea 1-metil-1H-4-pirazol-carbonil izotiocianatului prin încălzirea la reflux a clorurii acidului 1 -metil-1 Η-4-pirazol-carboxilic cu tiocianat de amoniu, în mediu de acetonă anhidră, în raport stoichiometric.
    RO 123418 Β1
    c. obținerea noilor tioureide prin reacția 1 -metil-1 Η-4-pirazol-carbonil izotiocianatului cu aminele corespunzătoare.
    R-NH, £
    IV s o
    II
  4. 4. Compoziții farmaceutice, caracterizate prin aceea că acestea conțin ca unic principiu activ antimicrobian un derivat de tioureidă N,N-substituită a acidului 1-metil-1H-4pirazol-carboxilic, cu formula generală I, definit în revendicarea 1, împreună cu excipienți acceptabili farmaceutic.
  5. 5. Utilizare a unui derivat de tioureidă N,N-substituită a acidului 1 -metil-1 Η-4-pirazolcarboxilic, cu formula generală I, definit în revendicarea 1, pentru prepararea unui medicament destinat tratamentului antimicrobian.
  6. 6. Utilizare conform revendicării 5, în care medicamentul antimicrobian este destinat inhibării expresiei virulenței tulpinilor bacteriene selectate dintre Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae 126/2007, Enterococcus faecalis 13773.
ROA200900426A 2009-06-11 2009-06-11 Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora RO123418B1 (ro)

Priority Applications (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA200900426A RO123418B1 (ro) 2009-06-11 2009-06-11 Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora

Applications Claiming Priority (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA200900426A RO123418B1 (ro) 2009-06-11 2009-06-11 Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora

Publications (1)

Publication Number Publication Date
RO123418B1 true RO123418B1 (ro) 2012-03-30

Family

ID=45876105

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
ROA200900426A RO123418B1 (ro) 2009-06-11 2009-06-11 Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora

Country Status (1)

Country Link
RO (1) RO123418B1 (ro)

Similar Documents

Publication Publication Date Title
Masunari et al. A new class of nifuroxazide analogues: synthesis of 5-nitrothiophene derivatives with antimicrobial activity against multidrug-resistant Staphylococcus aureus
Kaplancikli et al. Synthesis and study of antibacterial and antifungal activities of novel 2-[[(benzoxazole/benzimidazole-2-yl) sulfanyl] acetylamino] thiazoles
Vicini et al. Synthesis and antimicrobial activity of novel 2-thiazolylimino-5-arylidene-4-thiazolidinones
Ashraf et al. Metal complexes of benzimidazole derived sulfonamide: Synthesis, molecular structures and antimicrobial activity
Haroun et al. Thiazole-based thiazolidinones as potent antimicrobial agents. Design, synthesis and biological evaluation
CA2529510A1 (en) Compositions for manipulating the lifespan and stress response of cells and organisms
Amnerkar et al. Synthesis and biological evaluation of some 4-(6-substituted-1, 3-benzothiazol-2-yl) amino-1, 3-thiazole-2-amines and their Schiff bases
Ghasemi et al. Evaluation of anti-bacterial effects of some novel thiazole and imidazole derivatives against some pathogenic bacteria
Tahir et al. DNA-binding studies and biological activities of new nitrosubstituted acyl thioureas
RU2019132396A (ru) Миторибосцины: терапевтические средства на основе митохондрий, направленные на раковые клетки, бактерии и патогенные дрожжи
Burkholder et al. Further studies on the antibiotic activity of lichens
Paulrasu et al. Synthesis of 4-methyl-N′-(3-alkyl-2r, 6c-diarylpiperidin-4-ylidene)-1, 2, 3-thiadiazole-5-carbohydrazides with antioxidant, antitumor and antimicrobial activities
Fareed et al. Synthesis, spectroscopic characterization and pharmacological evaluation of oxazolone derivatives
CN115768517B (zh) 非人类动物用抗菌剂
WO2010136804A1 (en) Pyrimidine derivatives for use as antibiotics
Ichim et al. Antimicrobial efficacy of some plant extracts on bacterial ring rot pathogen, Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus
Dam et al. Factors influencing capillary permeability in the vitamin E deficient chick
Lam et al. Antifungal study of substituted 4-pyridylmethylene-4′-aniline Schiff bases
Gadhe et al. Synthesis of some novel methyl2 (2 (arylideneamino) oxazol4 ylamino) benzoxazole5carboxylate derivatives as antimicrobial agents
Başkan et al. 3-Imino derivative-sulfahydantoins: Synthesis, in vitro antibacterial and cytotoxic activities and their DNA interactions
El Subbagh et al. Synthesis and biological testing of 2, 4-disubstituted thiazole derivatives as potential antitumor antibiotics
Khan et al. Schiff bases of thiazole as antibacterial and antifungal agents
RO123418B1 (ro) Tioureide ale acidului 1-metil-1h-4-pirazol-carboxilic şi procedeu de preparare a acestora
Sidorov et al. Synthesis and study of the antimicrobial activity of nifuroxazide derivatives
Erol et al. Synthesis and antibacterial and antifungal properties of thiazolinoethyl-2 (3H)-benzoxazolone derivatives. II