RO118233B1

RO118233B1 - Metodă de calibrare a verificatoarelor de monede şi verificator de monede

Info

Publication number: RO118233B1
Application number: RO94-00600A
Authority: RO
Inventors: Joseph Rueff; Paul Meigniez
Original assignee: Landis & Gyr Business Suport Ag
Priority date: 1992-08-13
Filing date: 1993-07-12
Publication date: 2003-03-28
Also published as: GR3022836T3; KR940703056A; FI941690A7; FI941690L; DE59304985D1; EP0619038B1; ES2098044T3; ATE147179T1; FI941690A0; WO1994004998A1; NO307236B1; DK0619038T3; NO941309L; TR27246A; EP0619038A1; NO941309D0; HK1007614A1

Abstract

Invenţia se referă la o metodă de calibrare a unui verificator de monede (1), destinat identificării mai multor tipuri de monede, ce constă din: măsurarea parametrului sau a parametrilor monedei pentru o cantitate reprezentativă (K) de monede (11), pentru fiecare tip n de monedă, şi determinarea intervalelor de acceptare corespondente (A=M+-e.p) prin intermediul unui verificator de referinţă de acelaşi tip de monedă; măsurarea parametrului sau a parametrilor monedei pentru o cantitate reprezentativă (K) de monede (11), pentru fiecare tip n de monedă, şi determinarea intervalelor de acceptare corespondente (B+-e.p) prin intermediul unui grup J de verificatoare de probă de acelaşi tip de monedă; determinarea unui interval de acceptare (A) extins, pentru intervalele de acceptare (B± e.p) ale celor J verificatoare de probă, pentru fiecare tip n de monedă, astfel încât, cât mai multe valori ale parametrilor măsuraţi să se situeze în intervalul extins de acceptare (A) şi, simultan, să nu fie posibilă o suprapunere între intervalele extinse de acceptare (A) adiacente; stocarea intervalelor de acceptare (A) ale verificatorului de referinţă şi a intervalelor de acceptare extinse (A) pentru fiecare tip n de monedă în baza de date (5) a verificatorului (1) de monede, de serie, ce urmează a fi calibrat; măsurarea unui număr mic de monede (11) a unor tipuri m de monede, unde 1<=m<=N, cu verificatorul (1) de monede, valorile măsurate fiind situate în interiorul unui interval de acceptare extins (A), înregistrat în memorie; determinarea abaterii regimului de măsurare a verificatorului de monede, de serie, în raport cu cel al verificatorului de referinţă, pentru tipuri m de monede, şi determinarea corecţiei generale, pentru toate tipurile n de monede; stocarea intervalelor de acceptare corectate, pentru toate tipurile n de monede, în baza de date (5) a verificatorului de monede, de serie.

Description

RO 118233 Β

Invenția se referă la o metodă de calibrare a verificatoarelor de monede și la un verificator de monede.

Asemenea verificatoare de monede sunt folosite, de exemplu, la identificarea monedelor valabile în aparatele automate. Identificarea se face prin măsurarea unuia sau mai multor parametri ai monedei și prin compararea lor cu valorile de referință corespunzătoare, stocate în memoria verificatorului de monede. O monedă este acceptată cu condiția ca toți parametrii măsurați să se înscrie în intervalele predeterminate de acceptare pentru un tip de monedă valabilă; altfel, moneda este respinsă.

Valorile măsurate, determinate de verificatoarele de monede cu aceeași construcție, depind nu numai de tipul monedei (dispersate în jurul valorii nominale din pricina toleranței de producție, a uzurii), dar și de toleranțele de producție ale verificatoarelor de monede, fapt ce devine evident în aspectul erorilor sistematice. De aceea, este necesar să se calibreze un verificator de monede nou (sau revizuit, sau reparat) înainte de folosirea lui într-un aparat ce funcționează cu monede, ceea ce înseamnă, pentru fiecare tip de monedă stabilirea, prin intermediul verificatorului de monede, a unor serii de valori măsurate, pe baza cărora cele două valori limită ale unui interval de acceptare, între care trebuie să se înscrie valorile măsurate ale acelui tip de monedă pentru ca verificatorul de monede să identifice moneda ca fiind originală, serii de valori ce sunt determinate prin mijloace statistice și sunt introduse în memoria verificatorului de monede. Totuși, intervalele de acceptare a monedelor similare, nevalabile, stabilite prin verificatorul de monede, pot restrânge valorile limită ale intervalului de acceptare a fiecărei monede valabile.

Dezavantajele acestei metode constau în cheltuielile mari de calibrare, deoarece fiecare verificator de monede nou, revizuit sau reparat, trebuie testat pentru fiecare tip de monedă valabil, prin intermediul unui set selectat, format dintr-un număr mare de monede, precum și imposibilitatea practică de a adapta verificatorul de monede folosit în teren, la un nou tip de monedă.

Din publicația WO 80/01963, se cunoaște posibilitatea recalculării valorilor medii și a intervalelor de acceptare a valorilor obiectelor testate, măsurate continuu în timpul operațiunii, prin utilizarea valorilor măsurate ale monedelor acceptate, în scopul eliminării influențelor asupra sensibilității verificatorului de monede, cum ar fi învecinarea componentelor verificatoarelor pentru monede, aflate în circulație.

De asemenea, așa cum este descris în brevetul EP-A-0072189, se cunoaște posibilitatea reducerii numărului de măsurători, astfel încât, pentru calibrarea unui verificator de monede se folosesc două piese test, precis dimensionate (unități distincte) și diferite de monede, în locul unui set de monede originale, astfel încât intervalele de acceptare sunt calculate pe baza rezultatelor măsurătorilor, obținute cu cele două piese test, prin intermediul unui element special de testare.

Cu toate acestea, folosirea pieselor test presupune disponibilitatea elementului de calibrare constând din piesele test și din elementul de testare și, din acest motiv, este necesară găsirea unui procedeu simplu, cu reducere de costuri, care, chiar în teren, folosește monede normal prezentate și care reduce mult numărul măsurătorilor necesare.

Brevetul RO 68306 se referă la un verificator de monede pentru separarea monedelor valabile de monedele false, cu o cale de rulare înclinată pentru monede, pe care se poate verifica imprimarea, dimensiunea, greutatea și materialul monedei, iar în timpul încărcării materialului, monedele trec prin fața unui magnet, astfel încât acestea sunt frânate puternic din cauza curenților turbionari induși diferit, iar la părăsirea căii de rulare, acestea descriu curbe de cădere diferite și sunt separate cu ajutorul unui dispozitiv de separare dispus după calea de rulare.

RO 118233 B

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în stabilirea, prin intermediul unui verificator de monede, a unor serii de valori măsurate, ce sunt determinate prin mijloace sta- 50 tistice, și adaptarea intervalelor specifice de acceptare, predeterminate la un tip valabil de monedă.

Metoda de calibrare a verificatoarelor de monede, destinată identificării mai multor tipuri de monede, identificare bazată pe compararea valorilor măsurate, ale parametrilor de monedă, cu intervalele de acceptare stocate în memorie, constă din următoarele fa za- 55 măsurarea parametrului sau parametrilor monedei pentru cantități reprezentative de monede, pentru fiecare tip de monedă, și determinarea intervalelor de acceptare corespondente, prin intermediul unui verificator de referință; stocarea intervalelor de acceptare a verificatorului de referință și a intervalelor extinse de acceptare pentru fiecare tip de monedă, în baza de date a verificatorului de monede, de serie, ce urmează a fi 60 calibrat; măsurarea unui număr mic de monede; determinarea abaterii regimului de măsurare a verificatorului de monede, de serie, de la cel al verificatorului de referință, determinarea corecției generale pentru toate tipurile de piese și stocarea intervalelor de acceptare, corectate în baza de date a verificatorului de monede, de serie.

Un interval de acceptare A este dat de o valoare medie M, a valorilor măsurate, și 65 de o deviație maximă, pozitivă și negativă (p.e), adică A = [M - p.e, M + p.e], unde p semnifică un factor de toleranță, iar e semnifică dispersarea valorilor măsurate.

Intervalele de acceptare a verificatorului de referință sunt determinate în funcție de fiecare tip de monedă, iar intervalul de acceptare extins A_e este definit de valorile extreme ale intervalelor de acceptare a verificatoarelor probate. Pentru calibrarea de bună calitate 70 a verificatorului de referință și a verificatoarelor probate, se preferă măsurarea a cel puțin 32, respectiv 8 monede, din fiecare tip. Metoda este adecvată, în esență, pentru determinarea intervalelor de acceptare a parametrilor de măsurare corespunzând diametrului monedei.

în variante preferate ale metodei, deviația, de la verificatorul de referință, a regimului 75 de măsurare a seriilor de verificatoare de monede, este stabilită prin determinarea diferenței dintre valoarea medie X_m, a valorilor măsurate ale numărului mic de monede de orice tip m, și valoarea medie corespunzătoare M_m, stocată, a verificatorului de referință. Se realizează o corecție, de preferat doar atunci când diferența X_m - M_m depășește o valoare limită D. Corecția implică atât recalcularea, cât și stocarea. 80

M_m (nou) = M_n (vechi) + ( X_m- M_m (vechi)) pentru toate tipurile de monede n, sau recalcularea și stocarea

M_n (nou) = M_n (vechi) (X_m/M_n (vechi)) pentru toate tipurile de monede n, în fiecare caz pentru toate intervalele de acceptare A_n.

Avantajul metodei de calibrare este acela că trebuie efectuate doar câteva 85 măsurători directe pentru fiecare verificator de monede ce urmează a fi calibrat, prin aceasta scăzând mult cheltuielile de timp și de personal. în plus, devine posibilă utilizarea metodei în teren, întrucât pot fi folosite monede normale dintr-un tip valabil de monedă.

Un avantaj esențial al metodei este acela că deviația regimului de măsurare a seriilor de verificatoare de monede ce urmează a fi calibrate poate fi determinată prin măsurarea 90 a doar 2-5 monede obișnuite, aparținând aceluiași tip m de monedă.

Invenția se referă, de asemenea, la un verificator de monede prevăzut cu cel puțin un aparat de măsurare a parametrilor de monedă și cu cel puțin o memorie de date pentru stocarea valorilor de referință, și cu mijloace pentru evaluarea valorilor măsurate și pentru recunoașterea monedelor permise, și cu mijloace de calibrare a aparatului de măsurare, 95 mijloacele de calibrare cuprinzând un inițiator de calibrare, mijloace pentru calcularea și stocarea intervalelor de acceptare adaptate pentru fiecare tip de monedă n, și o memorie de

RO 118233 B date pentru stocarea intervalelor de acoperire adaptate, mijloacele de calibrare evaluând valorile măsurate de cel puțin un aparat de măsurare pentru calibrarea cu un număr mic de monede introduse, de tip m, pentru a stabili abaterea regimului de măsurare a verificatorului de monede de la cea a verificatorului de referință și pentru a recalcula toate intervalele de acceptare, și a le stoca în baza de date.

Avantajul verificatorului de monede, conform invenției, constă în încorporarea mijloacelor de calibrare prin intermediul cărora intervalele de acceptare A_n, prezente în baza de date, pot fi recalculate și stocate prin măsurători. Mijloacele de calibrare cuprind, de preferință, mijloace de inițiere a calibrării și mijloace asociate de prelucrare și memorare, memoriile fiind proiectate, de preferință, ca PROMs (EPROM, EEPROM).

în cele ce urmează, invenția este prezentată cu referire la fig. 1 ...4, prin exemplificarea testării diametrului:

- fig. 1 reprezintă distribuția probalistică a parametrului corespunzător diametrului monedei, măsurat cu orice verificator de monede;

- fig. 2 reprezintă schema procedeului tehnologic al metodei de calibrare;

- fig. 3 reprezintă relația dintre intervalul de acceptare A, al verificatorului de monede de referință, și intervalele de acceptare a unui grup de verificatoare probate, ca și intervalul de acceptare extins A_e, rezultat;

- fig. 4 reprezintă, în formă grafică, verificatorul de monede, conform invenției, cu punctele de măsurare asociate, într-un telefon ce funcționează cu monede, și cu componentele esențiale.

O distribuție de frecvență a măsurătorilor de parametri Vj corespunzând diametrului monedei, de exemplu într-un verificator de monede de referință, pentru un număr de monede K, de același tip, este reprezentată în fig. 1.

Procedeele statistice elementare fac posibilă calcularea unei valori medii empirice M și a unei deviații standard empirice e :

Μ=—Σν_/

K ' e^M²-^^², în care v²=—£v²

K '

Un posibil interval de acceptare A, pentru monede dintr-un tip prestabilit, care poate fi definit pe baza acestor valori, este intervalul [M - p.e, M + p.e], p fiind un factor de toleranță ce urmează a fi ales; p este ales în așa fel, încât, dacă este posibil, toate valorile de acceptare, adiacente diferitelor tipuri de monede, să nu se suprapună. O valoare clasică a lui p este 3 sau 4.

Metoda de calibrare, conform invenției, este împărțită în două faze. într-o primă fază, indirectă, se realizează o selectare a verificatoarelor de monede de aceeași construcție, ca punct de pornire, iar din acestea se alege un verificator de monede de referință și J verificatoare de testat (J este, de exemplu, egal cu 10).

Fie N numărul de tipuri de monede ce urmează a fi verificate ( N este, de exemplu pentru Elveția, până la 6: -10, -20, -50, 1,2, 5). Deși monedele aparțin de regulă unei singure valute, setul de tipuri de monede poate cuprinde, bineînțeles, și alte valute diferite, atâta vreme cât diferitele monede pot fi deosebite prin dispozitive de măsurare prezente în verificatorul de monede. Pentru fiecare tip de monedă este prevăzut un număr de monede Ki relativ mare ( este, de exemplu, egal cu 8, 16, 32, 64 etc.), pentru etalonarea

RO 118233 B verificatorului de referință și pentru determinarea intervalului său de acceptare pentru fiecare tip de monedă n. Pentru etalonarea verificatoarelor de probat, vor fi necesare cantități mai mici K₂ din fiecare tip de monedă n, de exemplu, jumătate din numărul necesar verificatorului de referință.

în conformitate cu schema procesului tehnologic din fig. 2, după realizarea verificato- 150 rului de referință și a J verificatoare de probă, ca și a N seturi de monede având K monede, inițial valorile K, măsurate V_nk ale celor K₄ monede sunt mai întâi determinate pentru verificatoarele de referință din blocul 10, într-o primă etapă de măsurare pentru fiecare tip de monedă η ( n = 1,..., N), iar valoarea medie M_n și dispersia S_n sunt calculate din valorile medii în blocul 11. în mod corespunzător, pentru fiecare din cele J verificatoare de probă, 155 valorile W_njk, ale celor K₂ monede, sunt determinate în blocul 12, în scopul calculării valorilor medii B_nj și a dispersiilor S_nj. După cum se arată în practică, dispersiile sunt doar puțin diferite, pentru toate tipurile de monede și pentru toate verificatoarele de monede de aceeași construcție, și pot fi considerate egale cu e pentru simplificare (blocul 13).

Aceste măsurători și calcule sunt realizate pentru fiecare tip de monedă n. 160 în blocul 13, pentru fiecare tip de monedă sunt determinate intervale de acceptare pentru verificatorul de referință și un interval de acceptare valabil pentru toate verificatoarele de probă, respectiv intervalul de acceptare extins A_en, pe baza valorilor măsurate, disponibile. Pentru cel de-al n-lea tip de monedă, intervalul de acceptare A_n al verificatorului de referință este egal cu: ₁₆₅

A_n = [M_n - p.e, M_n + p.e] iar următoarea este valabilă pentru intervalul de acceptare extins A_en.

A =[W W 1 ^en L ^vvnmin ’ ^vvnmaxJ în care:

W_nmin = min (B_nj - e.p) 170

W_nmax = max(B_nJ + e.p) și, după cum s-a explicat anterior, factorul de toleranță p este ales astfel, încât la mai multe valori măsurate, aflate în interiorul intervalului de acceptare extins A_en, în același timp, să nu apară suprapunerea intervalelor de acceptare extinse A_en, adiacente. Aceste valori de bază sunt stocate într-o bază de date, pentru valori de referință ale verificatorului de monede. 175 Totalitatea valorilor, predeterminate în cursul metodei, constă din N valori medii M_n, ale verificatorului de referință, din valoarea (p.e) și din 2N valori limită ale intervalelor de acceptare extinse A_en, pentru fiecare tip de monedă W_nmin și W_nmax. Aceste valori sunt stocate în baza de date pentru valori de referință, de exemplu în EPROM, pentru fiecare verificator de monede din acest tip, gata pentru încorporare, numit verificator de monede, 180 de serie.

A doua fază directă a metodei de calibrare este aplicată verificatoarelor de monede, de serie, de exemplu după încorporarea unui nou verificator în aparatul care funcționează cu monede, dar și după reparații și revizii. Așa cum este ilustrat în blocul 14, acesta implică determinarea valorilor măsurate V_mi a, a câtorva monede, de exemplu M = 2 - 5 , aparținând 185 unui tip de monedă m. Mijloacele de evaluare încorporate în verificatorul de monede determină valoarea medie Xm, atâta timp cât toate valorile măsurate se înscriu într-unul din intervalele de acceptare extinse A_en, stocate, și compară valoarea medie cu valoarea medie M_mstocată pentru tipul de monedă m. Conform blocului 15, dacă diferența absolută X_m - M_meste mai mare ca D, valorile medii ale verificatorului de monede, de serie, și intervalele de 190 acceptare specifice A_n sunt recalculate conform blocului 16 și sunt stocate în baza de date a verificatorului de monede, de serie. Recalcularea constă, de preferință, dintr-o corecție simplă, cu o constantă pentru toate tipurile de monede n, ceea ce înseamnă că noile valori medii sunt calculate din cele vechi, după cum urmează:

RO 118233 Β

M_n (nou) = M_n (vechi) + (X_m-M_m), pentru toate n, în care 1 < m < N.

Dacă operația de calculare se derulează într-un mod în numere întregi, modificările ce sunt sub valoarea limită D< 1 nu sunt prelucrate. S-a arătat practic faptul că este suficient de precisă corecția cu o constantă. Un calcul alternativ de corecție, dar care necesită multiplicări de numere întregi mai complicate, folosește formula:

M_n (nou) = M_n (vechi) - (X_m/M_m), pentru toate n, în care 1 < m < N.

Prim intermediul recalculării valorilor medii M_n și al stocării lor, intervalele de acceptare A_n sunt adaptate și, în consecință, verificatorul de monede, de serie, este echilibrat. Intervalele de acceptare extinse A_eri nu sunt adaptate. După această calibrare directă, verificatorul de monede, de serie, este gata de funcționare.

De preferință, în cursul funcționării normale se adaugă o Matautu adaptativă, cunoscută din WO 80/01963, pentru adaptarea în continuare a valorilor medii, ceea ce corectează uzura verificatorului de monede și a monedelor.

O recalibrare sau o adaptare la un alt set de monede are loc prin schimbul bazei de date care conține valorile de bază ale verificatorului de referință, determinate în faza indirectă pentru acest set de monede, și intervalele de acceptare extinse A_en, ale verificatoarelor de probă. Calibrarea finală se realizează prin intermediul celei de-a doua faze directe, descrisă anterior. Aceasta poate fi efectuată în teren fără a necesita un atelier de întreținere.

Fig. 3 conține, într-o reprezentare grafică, regimul de măsurare al celor J verificatoare de probă, comparativ cu verificatorul de referință pentru tipul de monedă n. Pentru o mai mare claritate J, este ales aici ca fiind egal cu 3. Intervalul de acceptare pentru verificatorul de referință este reprezentat pe ordonată, iar cele pentru verificatoarele de probă, pe abscisă. Valorile extreme W_nmin și W_nmax, ale tuturor intervalelor de acceptare [ B_nj - p.S_nj, Bnj+ p.S_nj ] ale celor j verificatoare de probă, definesc intervalul de acceptare extins A_en pentru acest tip de monedă n, fiind posibilă înlocuirea S_nj cu e. Presupunând că cele J verificatoare de probă, de serie, de aceeași construcție, aparțin unui tip de verificator de monede, intervalul de acceptare extins A_en permite o testare aproximativă pentru tipul de monedă n, indiferent de verificatorul de monede specific.

Relația dintre intervalele de acceptare A_n și cele ale verificatoarelor de probă poate fi caracterizată, de asemenea, prin unghiurile a,, prin aceea că tg( ) este egal cu M_n / B_nj, iar acest unghi este aproximativ același pentru toate n. Valorile limită W_nmin și W_nmax pot fi, de asemenea, calculate prin intermediul unghiurilor α_?

Este deci clar, în legătură cu fig. 2, că alegerea verificatorului de referință dintre verificatoarele de probă poate fi realizată atunci când regimul de măsurare pentru toate verificatoarele de monede, preselectate, este deja cunoscut după măsurătorile K₂ respective, astfel încât verificatorul de referință să fie, pe cât posibil, în intervalul intermediar al verificatoarelor de probă. Aceasta înseamnă că ciclul măsurătorilor pentru valorile V_nk nu trebuie de fapt să fie terminat înainte de ciclul pentru valorile W_njk, dar că secvența blocurilor 11 și 12 poate fi inversată.

Valorile numerice sunt, de preferință, standardizate. Standardizarea internațională, presupune pe de o parte, adaptarea valorilor măsurate pentru cele 2 intervale numerice (de exemplu [1,256] sau [1,4096]), disponibile într-un microprocesor, iar pe de altă parte, eliminarea parțială a efectului de uzură a dispozitivului de măsurare și a oscilatorului. Dacă valoarea măsurată V, actuală, este mai mică decât valoarea parametru măsurată V_L , măsurată în absența unei monede în aer, raportul V / V_L este multiplicat de valoarea maximă a intervalului numeric disponibil (de exemplu, 4096):

V_stand = 4096-V/V

Claims

RO 118233 Β

Elementele esențiale ale verificatorului de monede 1, conform invenției, pentru realizarea metodei, sunt reprezentate în fig. 4. Asemenea verificatoare de monede 1 sunt elemente ce pot fi încorporate, împreună cu canelura monedei, într-un dispozitiv ce funcționează cu monede (de exemplu, telefon cu fise). 245

Verificatorul de monede 1 este reprezentat grafic în fig. 4, de unul sau mai multe dispozitive de măsurare 2 și 3, un procesor 4, conectat la acestea, pentru evaluarea valorilor măsurate, pentru identificarea monedelor valabile și pentru controlul metodei, o bază de date permanentă 5, pentru stocarea valorilor de referință, și niște mijloace de calibrare 6, pentru inițierea calibrării verificatorului de monede 1. Mijloacele de calibrare 6 cuprind un inițiator 250 de calibrare 7, mijloace 8, pentru calcularea și stocarea intervalelor de acceptare adaptate pentru fiecare tip n de monede, și o memorie de date 9, de referință, care au fost determinate prin metoda conform invenției, pentru stocarea intervalelor de acceptare adaptate.

Dispozitivele de măsurare plasate pe canelura monedei 10 cuprind, de exemplu, un detector 2, pentru testarea inductivă a aliajului și a grosimii unei monede 11, și un detector 255 3, pentru măsurarea diametrului monedei 11, prin intermediul undelor electromagnetice cu frecvență înaltă. Primul detector 2 măsoară, prin intermediul spirei sale secundare, atenuarea și decalarea semnalului de intrare, frecvența, care este aproximativ 4 kHz, fiind determinată de prezența monedei 11. Al doilea detector 3 măsoară decalajul de frecvență sau atenuarea unui oscilator, funcționând la aproximativ 60 kHz, ca rezultat al prezenței monedei 260 11 în câmp. Măsurarea atenuării, la primul detector 2, se realizează, de exemplu, cu moneda 11, staționând, iar decalarea la primul detector 2 și la al doilea detector 3 se realizează cu moneda 11, rostogolindu-se în canelura monedei 10. Aceste măsurători, realizate când monedele se rostogolesc, constau în efectuarea curentă a unor serii de măsurători decalate în timp, a căror valoare extremă corespunde valorii măsurate ce va fi prelucrată. Asemenea 265 detectori 3 pot, de asemenea, lucra în frecvențe mai mari (până la 20 MHz).

în timpul funcționării normale, procesorul 4 compară măsurătorile, standardizează valorile parametrilor cu intervalele de acceptare asociate, stocate în prima bază de date 5, și decide acceptarea monedei verificate 11 ca monedă de tip n, dacă valorile măsurate ale celor două dispozitive de măsurare se înscriu în intervalele de acceptare corespunzătoare. 270 Dacă această condiție nu are loc, moneda 11 este respinsă. Valorile măsurate sunt utilizate, de preferință, pentru raportarea adaptativă a valorilor de referință medii, stocate.

Inițiatorul de calibrare 7, al procesorului 4, poate fi activat pentru calibrare. Două cinci monede 11 dintr-un singur tip de monedă m sunt apoi introduse în aparatul ce funcționează cu monede și sunt măsurate cu dispozitivele de măsurare 2 și 3. Valorile măsurate 275 sunt standardizate de către procesorul 4 și comparate cu valorile stocate în baza de date 5. Dacă diferența absolută dintre valoarea medie X_m> stabilită ad-hoc, și valoarea medie M_m, stocată, depășește valoarea limită D, valorile medii M_n și intervalele de acceptare A_n sunt recalculate conform cu una din metodele descrise anterior și stocate în baza de date de referință 9. Cu aceasta calibrarea este terminată, și procesorul 4 este dezactivat în stare caii- 280 brată. Verificatorul de monede este acum gata pentru funcționare.

Dacă mai multe dispozitive de măsurare 2, 3, necesare pentru identificarea monedei

11, sunt plasate de-a lungul canelurii monedei 10, metoda descrisă mai sus se aplică independent dar simultan, pentru fiecare dispozitiv de măsurare 2, 3.

285 Revendicări

1. Metodă de calibrare a unui verificator de monede (1), destinat identificării mai multor tipuri de monede, fiecare verificator de monede (1) având cel puțin un dispozitiv de măsurare (2,3), un procesor (4) pentru evaluarea valorilor măsurate și pentru identificarea monedelor valabile (11), și o bază de date (5), și în care identificarea se bazează pe 290 compararea valorilor măsurate (V) ale parametrilor monedei cu intervalele de acceptare (A_n) stocate în memorie, metodă ce constă din:

RO 118233Β

- măsurarea parametrului sau a parametrilor monedei, care pot fi folosiți pentru recunoașterea unei cantități reprezentative (K) de monede valabile (11) pentru fiecare tip n de i 295 monedă, unde 1 < η N,

- determinarea și stocarea în baza de date, a verificatorului de monede (1), a intervalelor de acceptare (A_n) pentru fiecare tip n de monedă, metodă caracterizată prin aceea că se derulează următoarele faze :

- măsurarea parametrului sau a parametrilor monedei pentru o cantitate reprezentaî 300 tivă (Κ_ή) de monede (11) pentru fiecare tip n de monedă și determinarea intervalelor de acceptare corespondente (A_n = M_n ± e.p), prin intermediul unui verificator de referință pentru același tip de monedă, j - măsurarea parametrului sau a parametrilor monedei pentru o cantitate reprezentativă (K₂) de monede (11) pentru fiecare tip n de monedă și determinarea intervalelor de 305 acceptare corespondente (B_nj ± e.p) prin intermediul unui grup J de verificatoare de probă pentru același tip de monedă,

- determinarea unui interval de acceptare (A_en), extins pentru intervalele de acceptare (B_nj + e.p) ale celor J verificatoare de probă, pentru fiecare tip n de monedă, astfel încât cât mai multe valori ale parametrilor măsurați să se situeze în intervalului extins de acceptare ί ³¹⁰ (A_en) Și, simultan, să nu fie posibilă o suprapunere între intervalele extinse de acceptare (A_en) adiacente,

- stocarea intervalelor de acceptare (A_n) ale verificatorului de referință și a intervalelor j de acceptare extinse (A_en) pentru fiecare tip n de monedă, în baza de date (5) a verificatoru- lui (1) de monede, de serie, ce urmează a fi calibrat, ³15 - măsurarea unui număr mic de monede (11), a unor tipuri m de monede, unde 1 <

m < N, cu verificatorul (1) de monede, valorile măsurate fiind situate în interiorul unui interval de acceptare extins (A_en), înregistrat în memorie,

- determinarea abaterii regimului de măsurare a verificatorului de monede, de serie, în raport cu cel al verificatorului de referință, pentru tipuri m de monede, și determinarea 320 corecției generale pentru toate tipurile n de monede,

- stocarea intervalelor de acceptare corectate, pentru toate tipurile n de monede, în baza de date (5) a verificatorului de monede, de serie.
2. Metodă de calibrare, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că intervalul de acceptare A, pentru un parametru de monedă, este dat de valoare medie M,a 325 parametrului respectiv, și de o abatere maximă (p.e), astfel că se poate stabili relația:

A =[ M - p.e, M + p.e ] unde e reprezintă abaterea statistică a parametrului monedei, iar p reprezintă un factor de toleranță.
3. Metodă de calibrare, conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că, pentru 330 determinarea intervalelor de acceptare ale verificatorului de referință, pentru fiecare tip n de - monedă, sunt măsurate și calculate K, monede, la o valoare medie M_n, și abaterea Sn, ast- fel încât se determină intervalele de acceptare ale celor J verificatoare de probă pentru fiecare tip n de monede, fiind măsurate K₂ monede, apoi sunt calculate valorile medii B_nj
4. Metodă de calibrare, conform revendicării 3, caracterizată prin aceea că 335 intervalul de acceptare extins A_en, pentru un parametru de monedă, este dat, pentru fiecare din tipurile n de monedă, de cele două valori extreme ale tuturor intervalelor de acceptare (B_nj - e.p, B_nj + e.p), ale celor J verificatoare de probă:

A -[W W 1 ^en L ''''nmin’ ^vvnmaxJ în care:

RO 118233 Β

IV_nm,_n=m/n/B_ny-e^ 340

W_nmax = max _t ( B_nj + e.p)
5. Metodă de calibrare, conform revendicărilor 1...4, caracterizată prin aceea că determinarea abaterii regimului de măsurare a verificatorului de monede, de serie, implică determinarea diferenței dintre valoarea medie, X_m, a valorii măsurate a unui număr mic de monede de tip m, intrând în intervalul de acceptare extins A_en, și valoarea medie M_m, a verifi- 345 catorului de referință, stocată corespunzător, astfel că, pentru corecție, valorile medii pentru calcularea intervalelor de acceptare sunt modificate și stocate după cum urmează:

M_n(nou) = M_n (vechi) + (X_m-M_m) pentru toate cele n monede în care

1 < m < N.
6. Metodă de calibrare, conform revendicărilor 1...4, caracterizată prin aceea că 350 determinarea abaterii regimului de măsurare a verificatorului de monede implică determinarea raportului valorii medii X_m a valorilor măsurate ale unui număr mic de monede și valoarea medie M_m a verificatorului de referință, stocată corespunzător, și astfel, corecția implică modificarea și stocarea după cum urmează, a valorilor medii pentru calcularea intervalelor de acceptare: 355

M_n(nou) = M_n (vechi) + ( X_m / M_m ) pentru toate valorile n, în care

1 < m < N.
7. Metodă conform revendicărilor 5 sau 6 , caracterizată prin aceea că intervalele de acceptare sunt recalculate numai când diferența absolută (X_m - M_m) este mai mare decât valoarea limită D. 360
8. Metodă conform revendicărilor 1...6 , caracterizată prin aceea că numărul mic de monede pentru calibrarea verificatoarelor (1) de monede, de serie, este de 2 până la 5.
9. Metodă conform revendicărilor 3...8, caracterizată prin aceea că, pentru fiecare tip n de monede, cantitatea reprezentativă K, de monede pentru verificatorul de referință este de cel puțin 32 de monede, și cantitatea K₂, pentru cele J verificatoare de probă, este 365 de cel puțin 8 monede.
10. Metodă conform revendicărilor 1 ...9, caracterizată prin aceea că valorile medii stocate și intervalele de acceptare pot fi adaptate continuu în timpul funcționării.
11. Verificator de monede (1) pentru recunoașterea mai multor tipuri n de monede, cu dispunerea lor pe o canelură (10) a unei mașini automate, care funcționează cu monede, 370 prevăzut atât cu cel puțin un dispozitiv de măsurare (2,3) pentru măsurarea parametrilor de monedă, cât și cu cel puțin o bază de date (5) pentru stocarea valorilor de referință și cu un procesor (4) pentru evaluarea valorilor măsurate și pentru identificarea monedelor valabile (11), și cu mijloace de calibrare (6) a dispozitivului de măsurare (2,3), mijloace de calibrare ce cuprind un inițiator de calibrare (7), niște mijloace (8) pentru calcularea și stocarea inter- 375 valelor de acceptare pentru fiecare tip n de monede și o memorie de date (9) pentru stocarea intervalelor de acceptare adaptate, caracterizat prin aceea că mijloacele de calibrare (6) evaluează valorile măsurate de cel puțin un dispozitiv de măsurare (2,3) pentru calibrarea cu un număr mic de monede introduse, de tip m, pentru a stabili abaterea regimului de măsurare a verificatorului de monede (1) de la aceea a verificatorului de referință și pentru 380 a recalcula toate intervalele de acceptare și a le stoca în baza de date (9).
12. Verificator de monede, conform revendicării 11, caracterizat prin aceea că procesorul (4) include elemente pentru standardizarea valorilor V, măsurate pe o monedă (11), cu o valoare V_L, măsurată în stadiul în care canelura monedei (10) este goală, și cu valoarea I maximă, a intervalului de numere întregi, disponibil în procesorul (4). 385

RO 118233 Β
13. Verificator de monede, conform revendicărilor 11 și 12, caracterizat prin aceea că procesorul (4) conține elemente pentru autoadaptare în timpul operațiilor.

Președintele comisiei de examinare: ing. Petrescu loan Cristea

Examinator: ing. Vlădescu Catrinel