RO113217B1

RO113217B1 - Metoda pentru reducerea sulfurilor din gazele reziduale

Info

Publication number: RO113217B1
Application number: RO93-00066A
Authority: RO
Inventors: Edward Thomas Dillon
Original assignee: Quaker Chem Corp
Priority date: 1990-07-24
Filing date: 1991-07-24
Publication date: 1998-05-29
Also published as: NO930133L; NO301053B1; EP0540666A4; EP0540666A1; WO1992001481A1; CA2087166A1; AU8431491A; DE69130903D1; MX9100361A; JPH05509035A; NO930133D0; ATE176759T1; EP0540666B1; AU654966B2

Description

Prezenta invenție se referă la o metodă pentru controlul mirosului, toxicității și coroziunii sulfurilor din gazul rezidual. Mai concret, această invenție se referă la o metodă de reducere a nivelelor de hidrogen sulfurat și sulfuri organice din sistemele de tratare a gazelor reziduale.

Gazul rezidual conține hidrogen sulfurat și alte sulfuri organice, care produc miros neplăcut. De asemenea, majoritatea compușilor organici care provoacă mirosul gazului rezidual produc și toxicitatea și coroziunea acestuia. Numeroase substanțe conținând sulf au fost identificate ca producând mirosul gazului rezidual. Exemple de asemenea compuși sunt alil-mercaptanul, amil-mercaptanul, benzil-mercaptanul, crotil-mercaptanul, dimetilsulfura, etil-mercaptanul, hidrogenul sulfurat, metil-mercaptanul, propilmercaptanul, dioxidul de sulf, t-butil-mercaptanul, tiocrezolul și tiofenolul, pentru a numi câțiva dintre compuși. Totuși, hidrogenul sulfurat este în general unul din componenții principali ai gazului rezidual, fiind de obicei conținut în acesta în concentrații relativ ridicate. De aceea, gradul în care hidrogenul sufurat este prezent într-o probă de gaz rezidual este utilizat ca o măsură a intensității mirosului și corozivității acelei probe. Hidrogenul sulfurat determină nu numai un miros puternic al gazului rezidual, dar acest compus poate avea numeroase efecte fiziologice și poate fi chiar periculos. De exemplu, mirosul asociat cu hidrogenul sulfurat (ouă stricate) poate fi detectat când concentrația hidrogenului sulfurat este redusă, fiind de circa 0,1 părți per milion de gaz rezidual. Pe măsură ce concentrația hidrogenului sulfurat crește, se observă diferite efecte fizice ca de exemplu dureri de cap, greață, iritații ale gâtului și ochilor etc. Când nivelul hidrogenului sulfurat atinge o concentrație de aproximativ 500 părți pe milion gaz rezidual sau mai mult, apar importante efecte dăunătoare vieții, ca de exemplu edeme pulmonare, stimulări ale sistemului nervos și apnee. Dacă nivelul hidrogenului sulfurat atinge o con centrație de aproximativ 1000 până la 2000 părți pe milion gaz rezidual, pot apare colaps respirator și paralizie, ducând la moarte. Practica de proiectare a canalizărilor sanitare tradiționale nu a acordat suficientă importanță coroziunii și controlului mirosului provocat de sulfuri. Aceasta este pusă în evidență prin apariția frecventă a acestor probleme în sistemele convenționale de tratare a apelor reziduale. In sistemele convenționale, problemele de miros sunt rezolvate prin ventilarea canalelor, astfel încât gazul rezidual devine diluat cu aer. Deși această metodă poate reduce concentrațiile de gaz sub nivelele toxice și poate fi utilă pentru controlul coroziunii, sunt produse volume mari de gaze urât mirositoare. In scopul rezolvării acestei probleme de miros, un astfel de gaz rezidual este adesea tratat ulterior. De exemplu, mirosurile urâte pot fi atenuate prin utilizarea unor substanțe cu miros plăcut și agenți contra-activi, ca de exemplu vanilină și ulei de ienupăr. Un exemplu de astfel de metodă este prezentat în EPA Desing Manual, Odor and Corrosion Control in Sanitary Sewage Systems and Treatment Plants, EPA/625/1-85/ □18, pp. 71...93 (1985). Totuși această metodă presupune doar înlocuirea unui miros neplăcut cu unul mai puțin neplăcut. De aceea această metodă este cea mai puțin preferată dintre tehnicile de reducere a mirosului gazului rezidual disponibile. De asemenea, agenții de oxidare puternici, ca de exemplu clor, apă oxigenată și alcalii puternici, ca hidroxidul de sodiu și oxidul de calciu, au fost utilizați pentru a reacționa cu substanțele agresive prezente în gazul rezidual. Un exemplu de astfel de metode este prezentat în Odor and Corrosion Control in Sanitary Sewage Systems and Treatment Plants, Bowker et al, Noyes Data Corporation, pp. 52 ...60 and 71 ...78 (1989). Totuși aceste abordări nu s-au dovedit a fi de succes din punct de vedere comercial și/sau economic, deși vitezele de îndepărtare pot părea ridicate, concentrația componenților urât mirositori în gazul rezidual

RO 113217 Bl tratat rămâne deasupra nivelelor limită pentru detectarea mirosului. întrucât un astfel de gaz rezidual sau gaz de la nămoluri reziduale, conținând sulfuri (de exemplu gaz rezultat din ape reziduale sau constituenți ai apelor reziduale care au fost descompuși anaerob) este prezent în aproximativ toate sistemele convenționale de tratare a apelor reziduale, se poate observa că este necesară o metodă efectivă și eficientă pentru reducerea nivelurilor hidrogenului sulfurat și a altor sulfuri organice în sistemele de tratare a apelor reziduale. 0 astfel de metodă este necesară nu numai pentru a îndepărta mirosul pătrunzător și corozivitatea, asociate cu gazul rezidual, dar și pentru a reduce apariția posibilă a efectelor fiziologice adverse discutate mai sus.

Invenția înlătură dezavantajele menționate, prin aceea că metoda de reducere selectivă a nivelelor de sulfuri prezente în gaze reziduale, pentru reducerea sau îndepărtarea mirosului, toxicității și coroziunii asociate cu acestea, este caracterizată prin aceea că, constă în contactarea gazului rezidual cu o compoziție conținând o triazină reprezentată prin formula structurală I:

R*

I

C — R

care constă în contactarea gazului rezidual cu o compoziție conținând o hexahidro-s-triazină trisubstituită. Această metodă poate fi aplicată în diferite instalații, ca de exemplu un exhaustor sau un sistem de scrubere umede.

Agenții de reducere a sulfurilor preferați pentru utilizarea în prezenta invenție sunt compușii cu formula I:

R'

I

C — R

' * 1

R R (I) în care R' este hidrogen; alchil inferior, ca de exemplu CH₃-, CH₃-CH₂-, CH₃-CH_aCH₂-, (CH₃]₂CH-; hidroxiderivați ai grupelor alchil inferior, ca de exemplu H0CH₂-CH₂-, H0CH₂-, H0(CH₃]CH-; și Ν,Ν-dialchilalchilen amine ale grupelor alchil inferioare, ca de exemplu (CH₃]₂NCH₂- sau (C₂H₅)₂NCH₂; și R poate fi hidrogen sau alchil inferior, ca de exemplu CH₃- sau CH₃CH₂-, Termenul inferior menționat aici, semnifică în general C₁-C₆, și preferabil C^-Cg. In cazurile preferate, în mod special R' este HOCH₂-, HICH₂-CH₂- sau HO(CH₃)CH- și R este H sau CH₃. In prezent, compusul preferat cu formula I este N,N',N-tris (2-hidroxietil]hexahidro-s-triazină. Compușii cu formula I utilizați în metoda prezentei invenții pot fi preparați prin reacția formaldehidei cu o amină primară. Aminele primare preferate pentru utilizarea la prepararea compușilor cu formula I sunt:

² I

R (II) în care R' și R sunt deifniți identici cu cei din formula I. Formaldehida și amina primară pot reacționa în orice raport, ducând la triazinele dorite în cantitățile

R'--CH CH, CHR'

I. ²I.

RR (|) în care R' este H, un alchil inferior, un hidroxialchil al unei grupe alchil inferioare sau Ν,Ν-dialchilalchilenamină a unei grupe alchil inferioare; și R este H sau un alchil inferior.

Obiectivele formulate mai sus sunt atinse de prezenta metodă pentru reducerea selectivă a nivelelor de hidrogen sulfurat și sulfuri organice din gazul rezidual, pentru îndepărtarea mirosului și corozivității asociate cu această metodă

RO 113217 Bl dorite. Rapoarte corespunzătoare pentru cazuri specifice vor fi evidente pentru o persoană cu experiență în domeniu, pe baza prezentei invenții. Totuși, de preferință, formaldehida și amina primară reacționează la un raport de 1:1. Reacția poate fi realizată prin orice metode adecvate cunoscute în domeniu. Totuși în prezenta metodă formaldehida gazoasă sau apoasă poate reacționa direct cu amina primară. Ca o alternativă, paraformaldehida solidă poate fi utilizată în locul formaldehidei gazoase sau apoase și poate reacționa direct cu amina primară. Procedeul preferat constă în amestecarea aminei primare cu formaldehidă gazoasă sau o soluție apoasă de formaldehidă la o temperatură de aproximativ

35,..6O°C timp de aproximativ 30...45 min. Odată reacția terminată, apa formată în cursul reacției poate fi îndepărtată din amestecul de reacție rezultat prin metode adecvate. De exemplu, apa poate fi îndepărtată prin distilare azeotropă, distilare în vid etc. Amestecul de reacție conținând hexahidro-s-triazinele trisubstituite din prezenta invenție este apoi gata pentru a fi utilizat în prezenta metodă. Totuși, dacă se dorește, amestecul de reacție rezultat poate fi utilizat direct, conform metodei din prezenta invenție, fără îndepărtarea apei formate în cursul reacției. Hexahidro-s-triazinele trisubstituite disponibile comercial, ca de exemplu Grotan® de la Ciba-Geigy din Summit, New Jersey, care este un preparat de N,N',N-tris(2-hidroxietil) hexahidro-s-triazină, pot fi utilizate în prezenta metodă. Astfel de triazine disponibile comercial sunt în general vândute pentru utilizarea ca biocizi, dar pot fi utilizate în prezenta metodă. Compoziția contactată cu gazul rezidual, conform prezentei metode, poate conține una sau mai multe din triazinele de mai sus într-o proporție de aproximativ 20...80% (procente în greutate) și preferabil 25...40% din greutatea totală a compoziției. Compozițiile utile în prezenta metodă pot conține de asemenea apă și un alcool inferior mono- sau dihidroxilic ca mediu pentru triazine. Preferabil, alcoolul este un alcool inferior cu aproximativ 1...3 atomi de carbon. Mai exact, alcoolii mono-sau dihidroxilici sunt aleși din grupul constând din CH₃0H, CH₃CH₂0H, (CH₃)₂CHOH și HOCHgCH. Compozițiile pot conține apă în proporție de aproximativ 20...80% (în greutate) și preferabil, aproximativ 48...60% din greutatea totală a compoziției. Compozițiile pot de asemenea conține aproximativ O ...60% (în greutate) și preferabil aproximativ 12...20% (în greutate) alcool mono- sau dihidroxilic raportat la greutatea totală a compoziției. Prezenta metodă prezintă o reacție selectivă și aproape instantanee cu sulfurile urât mirositoare și corozive prezente în gazul rezidual, nerezultând precipitate, solide sau efecte nocive pentru mediul înconjurător. Mai mult, eficacitatea reducerii hidrogenului sulfurat și a celorlalți compuși organici sulfurați nu este afectată de concentrația de bioxid de carbon din gazul rezidual, temperatura gazului sau presiunea sistemului. Totuși s-a constatat faptul că s-au obținut rezultate bune când există următoarele condiții: concentrația de bioxid de carbon în gazul care urmează a fi tratat este de aproximativ 0,03...5% (în volume); temperatura gazului este menținută în limita de aproximativ O...93°C; și presiunea sistemului este menținută în limita de aproximativ 5...500 psig. Totuși prezenta metodă nu este limitată la condițiile de reacție de mai sus. Triazinele de mai sus reacționează selectiv cu sulfurile prezente în debitele de gaz rezidual indiferent de nivelul C0₂ în gazul rezidual, formând produși solubili în apă. Produșii solubili în apă formați sunt predominant ditiazine solubile în apă și sulfuri organice nevolatile, după cum s-a determinat prin analiză ¹³C RMN și comparație cu sisteme etalon. Odată formați, produșii solubili în apă pot fi îndepărtați din sistemul de tratare prin orice mijloace adecvate, și sistemul poate fi apoi reîncărcat cu o cantitate adecvată de compoziție cu triazină proaspătă sau nereacționată. Adică odată ce compoziția conținând compusul triazinic a atins punctul său de

RO 113217 Bl saturație (de exemplu odată ce toată triazina a reacționat cu sulfurile prezente în gazul rezidual], compoziția saturată poate fi îndepărtată și sistemul de tratare a apelor reziduale este reîncărcat cu o cantitate adecvată dintr-o compoziție proaspătă conținând compusul triazinic. Se poate determina atingerea punctului de saturație prin monitorizarea gazului care iese din scruber, pentru prezența sulfurilor. Triazinele utile în invenție sunt extrem de selective în capacitatea lor de a reacționa cu sulfuri, ca de exemplu sufuri acide, sulfuri de carbonil, disulfură de carbon etc., în prezența oricărei cantități de bioxid de carbon. 0 astfel de îndepărtare selectivă a sulfurilor este avantajoasă și economică, în special în sisteme în care reducerea simultană a cantității de bioxid de carbon nu este cerută sau de dorit. De asemenea, această îndepărtare selectivă este mult mai eficientă decât sistemele convenționale în care bioxidul de carbon intră în competiție cu sulfurile, în reacția cu compusul activ. La îndepărtarea selectivă a hidrogenului sulfurat și a altor sulfuri organice din gazul rezidual, prezenta invenție poate fi utilizată în combinație cu orice metodă cunoscută, convențională de tratare a gazului rezidual, inclusiv procedeele de absorbție (ca de exemplu cele utilizând cărbune activ), ca și tratamentele de injecție chimică (ca cele care injectează hidroxid de sodiu sau amestecuri hidroxid de sodiu/hipoclorit de sodiu în sistemul de tratare a apelor reziduale). Prezenta metodă poate fi aplicată prin injectarea directă a produsului de reacție în conductele de evacuare a gazului rezidual, cu rezultate similare cazului când este injectat în apele uzate. In mod alternativ, gazul rezidual poate fi barbotat printr-un strat din prezenta compoziție sau prezenta compoziție poate fi introdusă în sistem prin atomizoare aflate în conducte sau în sistemul de alimentare a scruberelor umede. Mai mult, prezenta metodă poate fi aplicată prin contactarea gazului cu compozițiile cu triazină în scrubere umede plasate în puncte adecvate din sistem. Când se utilizează scruberele umede, de preferință compozițiile invenției sunt contactate cu gazul rezidual prin curgere în contracurent sau în curent încrucișat și, de preferat, sunt utilizate sisteme cu umplutură și/sau șicane, pentru a mări contactul între compozițiile invenției și gazul rezidual. In orice metodă de introducere în sistemul de tratare a apelor reziduale, prezenta compoziție ar trebui contactată cu gazul rezidual o perioadă de timp suficient de mare pentru a reduce nivelele de sulfuri la concentrația dorită. Perioadele de timp adecvate vor fi evidente pentru persoanele cu experiență în domeniu pe baza prezentei descrieri.

Prezenta metodă poate fi utilizată în orice punct din sistemul de tratare a apelor reziduale care va furniza rezultate eficiente și economice. Preferabil, compozițiile conținând prezentul produs de reacție sunt contactate cu gazul rezidual în punctele sistemului de tratare a apelor reziduale, cunoscute de obicei ca exhaustor de înălțime sau bazin de fermentare, întrucât acestea sunt în general cele mai mirositoare puncte ale sistemului. In general, 6,5 până la 9,5 g compus triazinic într-o soluție apoasă cu concentrația 25%, vor îndepărta efectiv 1 ,□ g hidrogen sulfurat din gazul rezidual. Aceasta corespunde la aproximativ 0,11 până la 0,37 I de soluție 25% a compusului per 1 ppm H₂S per MMscf. In general, în orice sistem în care este utilizată prezenta metodă, temperatura de reacție a compusului cu hidrogenul sulfurat și/sau alte sulfuri organice din gazul rezidual trebuie menținută la aproximativ O...93°C și preferabil între 40 și 82°C. Nivelul sulfurilor într-un sistem de gaze reziduale poate fi redus la aproximativ O ppm când este utilizată metoda prezentei invenții. Determinarea nivelului de sulfuri în sistemele de tratare a gazului rezidual poate fi făcută prin diferite metode cunoscute celor cu experiență în domeniu. De exemplu, nivelul de sulfură poate fi determinat trecând gazul care iese din sistem prin tuburi calorimetrice, ca de exemplu tuburi Drăger care con

RO 113217 Bl țin acetat de plumb pe suport solid. 0 modificare a culorii acetatului de plumb indică prezența unei concentrații specifice de sulfură organică. In mod alternativ, pot fi utilizați senzori electrochimici, semiconductori oxizi metalici și/sau spectroscopia IR, pentru a determina concentrații de părți pe milion sulfură în gazul rezidual. Fiecare din aceste metode poate fi aplicată la punctul de ieșire a gazului din sistemul de tratare a gazului rezidual.

Invenția va fi ilustrată pe larg prin următoarele exemple specifice, care însă nu o limitează.

Exemple de preparare.

Exemplul 1. N,N',N-tris[2-N,N-dimetilaminoetil)hexahidro-s-triazină. U n mol de Ν,Ν-dimetiletilendiamină a fost menținut sub agitare la 3O°C într-un balon, adăugându-i-se prin picurare un mol formaldehidă apoasă timp de 40 min. In timpul adăugării formaldehidei apoase, temperatura amestecului de reacție a fost menținută la 5O...55°C. După terminarea adăugării formaldehidei apoase, agitarea a fost continuată timp de 30 min. Apa de reacție a fost distilată și produsul rezultat a fost izolat, purificat și identificat ca fiind produsul indicat mai sus.

Exemplul 2. N,N',N-tris(2-hidroxietil)hexahidro-s-triazină. Un mol formaldehidră apoasă 37% a fost adăugat sub agitarea unui mol monoetanolamină la 60°C. După adăugarea formaldehidei, agitarea a fost menținută încă 30 min și amestecul a fost răcit la tmeperatura camerei. Apa de reacție a fost apoi îndepărtată prin distilare la vid și Ν,Ν',Ν”tris(2-hidroxietil)hexahidro-s-triazina a fost izolată prin distilare fracționată în vid.

Exemple de utilizare.

Exemplul 3. O soluție 25% de N,N',N-tris(2-hidroxietil)hexahidro-striazină într-un mediu de 58,8% apă și 16,2% metanol a fost testată într-un sistem tipic de scrubere într-o stație de tratare a apelor reziduale. Stația utiliza în mod obișnuit cărbune activ/caustic întrun scruber cu diametrul de 1,32 m și înălțimea de 2,31 m. Sistemul a fost încărcat cu o soluție 25% din compusul triazinic menționat. S-a adăugat umplutură de polipropilenă în scruber pentru a obține un contact îmbunătățit între compoziție și gazele urât mirositoare. înainte de tratare, în general, gazul conținea 35 părți pe milion (ppm) hidrogen sulfurat. După tratarea cu soluția menționată, nivelul de hidrogen sulfurat a fost redus la O ppm în gazul ieșind din scruber. Nivelul de hidrogen sulfurat a rămas la □ ppm timp de 65 zile de tratare. In timpul acestei perioade, 831 I soluție de triazină au fost încărcate în scruber.

Exemplul 4. 3ϋ2 I dintr-o soluție 25% de N,N',N-tris(2-hidroxietil] hexahidro-s-triazină în 58,8% apă și 16,2% metanol a fost utilizată într-o unitate de spălare a gazelor, într-o stație de înălțime. înainte de încărcarea sistemului cu soluția de triazină 25%, nivelul de hidrogen sulfurat al gazului efluent era la aproximativ 1 8 ppm. Cinci minute după încărcarea scruberului cu soluția de triazină, nivelul hidrogenului sulfurat în gazul ieșind din scruber era de □ ppm. Nivelul de hidrogen sulfurat a fost menținut la □ ppm timp de 72 zile în care scruberul a fost încărcat cu soluția de triazină 25%.

Exemplul 5. 831 I dintr-o soluție de N,N',N-tris(2-hidroxietil]-hexahidro-striazină 50% în 58,8% apă și 16,2% metanol, au fost testați într-un scruber cu diametrul de 2,64 m și înălțimea de

5,29 m într-o stație de înălțime de tratare a apelor reziduale. înainte, acest dispozitiv utiliza tratarea convențională cu hipoclorit de sodiu soluție, care ducea în general la un nivel de hidrogen sulfurat de aproximativ 55 ppm în gazul ieșind din scruber. După adăugarea de soluție de triazină 50%, s-a observat o scădere rapidă a nivelului de hidrogen sulfurat din gazul de ieșire la O ppm. Nivelul de hidrogen sulfurat a rămas constant la O ppm în timpul celor 28 zile de tratare.

Exemplul 6. 831 I dintr-o soluție 50% de N,N',N-tris(2-hidroxietil) hexahidro-s-triazină în 58,8% apă și 16,2% metanol au fost încărcați într-un scruber

RO 113217 Bl cu diametrul de 1,98 m și înălțimea de

5,29 m într-o stație de tratare a apelor cu bazin și cuvă de decantare. Tratarea chimică anterioară la această stație consta în adăugarea în sistem a unei soluții 5 50% de hidroxid de sodiu, care ducea în general la nivele de hidrogen sulfurat de aproximativ 40 ppm. După adăugarea soluției de triazină 50%, nivelul de hidrogen sulfurat în gazul ieșind din scru- 10 ber a fost de O ppm. Nivelul de hidrogen sulfurat a rămas constant la O ppm timp de 24 zile.

Exemplul 7. Următorul exemplu de laborator a fost conceput pentru a si- 15 mula condițiile reale de utilizare în scopul de a demonstra eficiența superioară a acestei metode. A fost concepută o instalație care cuprinde următoarele componente conectate între ele: o sticlă de 20 nivel, un debitmetru, un balon, un debitmetru, un spectrometru în infraroșu, un captator de aer, un captator cu hidroxid de sodiu, un captator cu zăpadă carbonică și acetonă, un captator de aer și un captator cu apă. Posibilitățile de performanță ale prezentei metode de a complexa și reține diferiții compuși de sulfură prezenți în apa reziduală și efluenții stațiilor de tratare a apelor reziduale municipale au fost determinate după cum urmează. Gazele sulfuroase au fost introduse la un debit de 46...60 ml min'¹ în instalația conținând soluții de concentrație 10% din soluțiile de triazină identificate în tabelele 1 și 2 ca A, B și C, cu monitorizare ulterioară a procesului prin spectroscopie IR: gazele sulfuroase au fost de asemenea tratate cu apă și cu o soluție convențională de NaOH 10% în scopuri comparative. Rezultatele testării sunt prezentate mai jos în tabelele 1 și 2.

Tabelul 1

25	A	B	C	NaOH	Apă
Grame H₂S complexat per gram compus de tratare	0,61	0,6	0,43	0,84	-
Moli H₂S complexat per mol compus de tratare	4,0	2,2	4,0	1,0	-
Grame H₂S complexat per 100 g soluție3 0 apoasă 10% compus de tratare, utilizând gaz alcătuit 100% din H₂S	6,3	6,2	4,5	8,6	0,3
Grame H₂S complexat per 100 g soluție apoasă 10% compus de tratare, utilizând gaz alcătuit din 50% H₂S și 50% C0₂ 35	6.3	6,2	-	4,0	-
Grame H₂S complexat per 100 g soluție apoasă 10% compus de tratare, utilizând gaz alcătuit din 5% H_aS și 95% C0₂	6,1	6,2	-	0,7	-

A = N,N\N'Mris[2-hidrOxietil)hexahidro-s-triazină

B= 1,3,5-trimetilhexahidro-s-triazină 4 0

C = N,N',N-tris(2-dimetilaminoetil)hexahidro-s-triazină

RO 113217 Bl

14

Tabelul 2

	A	B	Apă
Grame CH₃SH complexat per gram de triazină	□,6	□,6	-
Moli CH₃SH complexat per mol triazină	3,0	2,0	-
Grame CH₃SH complexat per 1 □□ g soluție apoasă 10% triazină	7,79	7,49	1,49

A = N,N',N-tris[2-hidroxietil]hexahidro-s-triazină (R'=HOCH₂-, R=H]

B= 1,3,5-trimetilhexahidro-s-triazină (R=R'=H)

Tabelul 1 demonstrează eficacita- io tea compușilor cu formula I în complexarea hidrogenului sulfurat urât mirositor, în timp ce tabelul 2 demonstrează eficacitatea compușilor cu formula I în complexarea metantiolului urât mirositor. 15 După cum se poate vedea din tabelele 1 și 2, triazinele cu formula I sunt mult mai eficiente decât soluția NaOH convențională, atât în îndepărtarea hidrogenului sulfurat cât și a metantiolului în prezența 20 bioxidului de carbon. Acest efect crește puternic pe măsură ce crește procentajul bioxidului de carbon în gazul sulfuros.

Claims

Revendicări

1. Metodă de reducere selectivă a nivelelor de sulfuri prezente în gaze reziduale, pentru reducerea sau îndepărtarea mirosului, toxicității și coroziunii, asociate cu acestea, caracterizată prin aceea că, constă în contactarea gazului rezidual cu o compoziție conținând o triazină reprezentată prin formula structurală I:

R'-30 un alchil inferior.
2. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, R' poate fi H, CH₃-, CH₃CH₂-, CH₃CH₂CH₂-, (CH₃]₂CH-, H0CH₂CH₂-, HOCH₂-, HO (CH₃)CH-, (CH₃)₂NCH₂-sau (C^NCH,-: și R poate fi H, CH₃- sau CH₃CH₂-,
3. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, această compoziție menționată mai conține apă și un alcool inferior mono- sau dihidroxilic.
4. Metodă conform revendicării 3, caracterizată prin aceea că, alcoolul menționat poate fi CH₃0H, CH₃CH₂OH, (CH₃)₂CH0H sau H0CH₂CH₂0H.
5. Metoda conform revendicării

2, caracterizată prin aceea că, R' poate fi HOCH₂-, HOCH₂CH₂- sau HO (CHJCH- și R poate fi H sau CH₃.
6. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, triazina menționată este N,N',N-tris(2-hidroxietil)hexahidro-s-triazină.
7. Metodă conform revendicării 1 și 3, caracterizată prin aceea că, această compoziție menționată constă din 20 până la 80% în greutate compus cu formula I, 20 până la 80% în greutate apă și până la 60% în greutate alcool inferior mono- sau dihidroxilic.
8. Metodă conform revendicării 7, caracterizată prin aceea că, compoziția menționată constă din 25 până la 40% în greutate compus cu formula I, 48 până la 60% în greutate apă, și 12 până la 20% în greutate alcool inferior moco- sau dohidroxilic.
9. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, cornîn care R' este H, un alchil inferior, un hidroxialchil al unei grupe alchil inferioare sau Ν,Ν-dialchilalchilenamină a unei grupe alchil inferioare; și R este H sau 50

RO 113217 Bl poziția menționată este contactată cu debitul de gaze reziduale într-un exhaustor.
10. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, corn- 5 poziția menționată este contactată cu debitul de gaze reziduale într-un scruber umed în contracurent sau în curent încrucișat.
11. Metodă conform revendicării io

1, caracterizată prin aceea că, compoziția menționată este contactată cu gazele reziduale prin injectare directă în conductele de circulare a gazelor.
12. Metodă conform revendicării 15

1, caracterizată prin aceea că, sulfurile menționate constau din hidrogen sulfurat și sulfuri organice.
13. Metodă conform revendicării

1, caracterizată prin aceea că, debitul 20 conținând sulfuri este un debit de gaz rezidual.
14. Metodă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, debitul conținând sulfuri este un debit de hidrocarburi.
15. Metodă conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, triazina menționată este o hexahidro-s-triazină trisubstituită.
16. Metodă conform revendicărilor 1...15, caracterizată prin aceea că, în cazul aplicării într-un sistem de tratare a apei reziduale, se contactează fluidele constând din descărcarea gazoasă sau apa reziduală, din acest sistem cu compoziția de triazină definită ca în revendicările 1...8.