RO110839B1 - Placă de sticlă - Google Patents

Abstract

Placa de sticlă, conform invenției, este constituită dintr-o placă de bază (1), de formă pătratică sau dreptunghiulară, ce are muchiile feței exterioare (a) șanfrenate la 45°, iar pe fața interioară (b), de placare, prezintă, pe două laturi opuse, niște nervuri (N) paralele, în formă de trapez dreptunghic, pe toată lungimea plăcii. De la baza mică a trapezelor, fața interioară (b) de placare a plăcii de bază (1) urmează niște plane (c, d) înclinate la 5°, față de fața exterioară (a), până la intersecția lor pe linia A-A. Placa de sticlă, pentru placarea pereților exteriori, de colț, este realizată în formă de L, capetele externe ale laturilor feței interioare (b) prezentând câte o nervură (M) trapezoidală, fața interioară (b) urmând niște plane (f, g) înclinate la 5°, ce se intersectează formând un canal semirotund (h) sau un șanfren (i).

Description

Invenția se referă la o placă din sticlă, destinată placării pereților hidrofili din băi, spitale, magazine alimentare.

în prezent placarea se execută cu plăci de faianță ce au tehnologie de fabricație complicată și costisitoare, faianța având o rezistență la coroziune mai scăzută față de sticlă.

Mai este cunoscut un placaj din sticlă pe suporturi, conform brevetului FR nr.1O17257 la care suporturile pot fi din ciment, material plastic etc., fixarea placajului de sticlă realizându-se, fie prin teracotă, fie prin fibre metalice, fie prin mijloace mecanice cum ar fi amprente, având în vedere, exemplu, o formă trapezoidală.

Se mai cunoaște, conform brevetului FR nr.1010172, un placaj constituit din plăci de sticlă calibrate și șanfrenate pe fața lor exterioară și unse pe fața lor interioară cu o soluție colorată care după uscare permite aplicarea plăcilor pe un perete cu ajutorul unui adeziv convenabil.

Dezavantajele soluțiilor prezentate constau în faptul că aceste plăci au suprafața interioară plană, ceea ce conduce la o fixare a plăcii numai prin adeziv.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenția constă în realizarea unei plăci din sticlă a cărei suprafață interioară are un anumit profil.

Placa de sticlă, conform invenției, este destinată placării pereților hidrofili, are o construcție specială, de formă dreptunghiulară sau pătratică similară plăcilor din faianță, ce are prevăzute pe fața interioară niște nervuri paralele, cu secțiune trapezoidală, ce permit încastrarea și prinderea lor de perete cu ajutorul adezivilor.

Avantajele folosirii la placarea pereților a acestei plăci de sticlă, constau într-o calitate superioară a placării, cu o rezistență în timp mărită, placarea realizându-se într-un timp mai scurt decât prin metoda folosirii plăcilor de faianță.

Se dau, în continuare, mai multe variante de realizare a invenției, în legătură și cu fig.1-r7, care reprezintă;

- fig.1, vedere de ansamblu a plăcii de sticlă de formă pătratică, în cele trei poziții;

- fig.2, vedere de ansamblu a plăcii de sticlă de formă dreptunghiulară, în cele trei poziții;

-fig.3, variantă a plăcii din fig.2;

- fig.4, vedere de ansamblu a plăcii de sticlă, în formă de L, pentru placarea pereților exteriori, în cele trei poziții;

-fig.5, variantă a plăcii din fig.4;

- fig.6, secțiune printr-un perete placat cu placa de sticlă din fig.4;

- fig.7, secțiune printr-un perete placat cu o placă de sticlă într-o altă variantă de fixare a sa cu adeziv.

Placa de sticlă, conform invenției, este constituită dintr-o placă de bază 1 de formă pătratică sau dreptunghiulară ce are muchiile feței exterioare a șanfrenate la 45°, iar pe fața interioară b de placare prezintă pe două laturi opuse niște nervuri l\l paralele, în formă de trapez dreptunghic pe toată lungimea plăcii. De la baza mică a trapezelor, fața interioară b de placare a plăcii de bază 1 urmează niște planuri c și d înclinate la 5° față de fața exterioară a, până la intersecția lor pe linia A-A.

într-o altă variantă de realizare a plăcii din sticlă, placa de bază 1 are prevăzute pe două laturi paralele niște degajări e în formă de coadă de rândunică.

Pentru placarea pereților exteriori de colț, placa de bază 1 este realizată în formă de L, la capetele extreme ale laturilor prezentând câte o nervură M trapezoidală, fața interioară b a plăcii 1 urmând niște planuri f și g înclinate la 5° față de fața exterioară a, planuri ce se intersectează formând un canal semirotund h.

într-o altă variantă de realizare a plăcii de sticlă pentru placarea pereților exteriori de colț, placa de bază 1 are prevăzută la intersecția planurilor înclinate f și g ale feței interioare b de placare, un șanfren i.

Forma plăcii de sticlă 1 nervurată pe fața interioară b permite o creștere a rezistenței sale precum și forțarea pătrunderii adezivului sub ciocul de agățare a nervurii trapezoidale N sau M în momentul apăsării la operația de placare.

Revendicări

Claims (3)

1. Placă de sticlă, destinată placării pereților hidrofili, caracterizată prin aceea că este constituită dintr-o placă de bază (1) de formă pătratică sau dreptunghiulară ce prezintă o față exterioară (a) și o față interioară (bl de placare ce are dispuse pe două laturi opuse niște nervuri (l\l) paralele, în formă de trapez dreptunghic, fața interioară (bj fiind împărțită în două planuri (c și dl înclinate la 5° față de fața exterioară (a), plan uri ce se intersectează după o linie

A-A

2. Placă de sticlă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că într-o altă variantă constructivă, placa de bază UI are prevăzute pe două laturi paralele ale feței interioare (b) niște degajări (el în formă de coadă de rândunică.

3. Placă de sticlă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că pentru placarea pereților exteriori de colț, placa de bază (1) este realizată în formă de (LJ, capetele externe ale laturilor feței interioare (b) prezentând câte o nervură (Ml trapezoidală, fața interioară (b) urmând niște planuri (f și g) înclinate la 5° ce se intersectează formând un canal semirotund (hl sau un șanfren (il