MD649Z - Convertor de rezistenţă negativă - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la domeniile tehnicii de măsurare şi radioelectronicii şi poate fi utilizată pentru reproducerea rezistenţelor negative virtuale cu reglare lină şi brută a valorii.Convertorul conţine un amplificator operaţional (1) cu două intrări şi o ieşire, două cleme (2 şi 7) de intrare, conectate respectiv la prima intrare a amplificatorului (1) şi la masă, primul rezistor (3), conectat cu un pol la prima intrare a amplificatorului (1) şi cu al doilea pol - la ieşirea amplificatorului (1), precum şi cel de-al doilea rezistor (4) variabil, conectat între cea de-a doua intrare a amplificatorului (1) şi masă. Convertorul conţine suplimentar un comutator (6), conectat cu contactul mobil la ieşirea amplificatorului (1), şi un bloc (5) din n rezistoare, conectate cu câte un pol împreună la intrarea a doua a amplificatorului (1), iar cu polii liberi - respectiv, la contactele fixe ale comutatorului (6).

Description

Invenţia se referă la domeniile tehnicii de măsurare şi radioelectronicii şi poate fi utilizată pentru reproducerea rezistenţelor negative virtuale cu reglare lină şi brută a valorii.

Cea mai apropiată soluţie este un convertor de rezistenţă negativă, care conţine un amplificator operaţional cu un rezistor conectat în reacţia negativă, un divizor rezistiv conectat în reacţia pozitivă, precum şi două cleme de intrare, conectate respectiv la intrarea inversoare a amplificatorului operaţional şi la masă. Convertorul asigură reproducerea rezistenţelor negative, valoarea cărora este determinată de valorile rezistenţei rezistoarelor conectate în reacţiile inverse ale amplificatorului operaţional [1].

Dezavantajul acestui convertor constă în imposibilitatea reglării brute şi line a rezistenţei reproduse, ceea ce împiedică utilizarea lui practică.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în posibilitatea reglării brute şi line a rezistenţei reproduse de convertorul de rezistenţă negativă într-o bandă largă de valori şi lărgirea domeniului de utilizare a convertorului.

Convertorul, conform invenţiei, înlătură dezavantajul menţionat mai sus prin aceea că conţine un amplificator operaţional cu două intrări şi o ieşire, două cleme de intrare, conectate respectiv la prima intrare a amplificatorului şi la masă; primul rezistor, conectat cu un pol la prima intrare a amplificatorului şi cu al doilea pol - la ieşirea amplificatorului, precum şi cel de-al doilea rezistor, conectat între cea de-a doua intrare a amplificatorului şi masă. Convertorul mai conţine un comutator, conectat cu contactul mobil la ieşirea amplificatorului, şi un bloc din n rezistoare, conectate cu câte un pol împreună la intrarea a doua a amplificatorului, iar cu polii liberi - respectiv, la contactele fixe ale comutatorului, totodată cel de-al doilea rezistor este executat variabil.

Rezultatul tehnic al invenţiei constă în posibilitatea reglării brute şi line a rezistenţei reproduse de convertorul de rezistenţă negativă într-o bandă largă de valori.

Invenţia se explică prin desenul din figură, care reprezintă schema convertorului.

Convertorul conţine amplificatorul operaţional 1, conectat cu intrarea inversoare la clema de intrare 2 şi la un pol al rezistorului 3 cu rezistenţa R1, iar cu intrarea neinversoare - la un pol al rezistorului variabil 4 cu rezistenţa R3, conectat cu al doilea pol la masă. Convertorul mai conţine blocul 5, format din n rezistoare cu rezistenţele R2.1, R2.2,…, R2.n şi comutatorul 6, conectat cu contactul mobil împreună cu al doilea pol al rezistorului 3 la ieşirea amplificatorului operaţional 1, iar cu contactele fixe - respectiv la câte un pol al rezistoarelor din blocul 5, ceilalţi poli ai acestor rezistoare fiind conectaţi împreună la intrarea neinversoare a amplificatorului operaţional 1. Clema de intrare 7 este conectată la masă.

Convertorul funcţionează în modul următor

Conform [1], convertorul reproduce la clemele 2 şi 7 o rezistenţă negativă cu valoarea:

Ri= -R1·R3/ R2.i,

unde R2.i, prezintă rezistenţa rezistorului din blocul 5, conectat în circuit de comutatorul 6.

După cum rezultă din relaţia de mai sus, variaţia lină a rezistorului R3 rezultă în variaţia lină a rezistenţei Ri reproduse de convertor, iar introducerea într-un circuit cu comutatorul 6 a diferitelor rezistoare R2.i duce la schimbarea benzii de reglare a rezistenţei negative reproduse.

Ca exemplu de implementare poate servi cazul când rezistorul variabil R3 posedă banda de reglare a rezistenţei R3 = (0…106) Ω, rezistorul R1 =103 Ω şi blocul 5 este format din trei rezistoare cu rezistenţa R2 =(103; 104; 105) Ω. Conform relaţiei menţionate, banda de reglare a rezistenţei reproduse de convertor va constitui respectiv: Ri1 = -(0…106) Ω, Ri2 = -(0…105) Ω, Ri3 = -(0…104) Ω. Schimbarea brută a benzii de reglare se efectuează cu comutatorul 6, iar reglarea lină în interiorul benzii are loc prin variaţia rezistorului R3.

1. Гутников В. С. Интегральная электроника в измерительных устройствах. Ленинград, Энергия, 1980, с. 147, 148

Claims (1)

1. Convertor de rezistenţă negativă, care conţine un amplificator operaţional cu două intrări şi o ieşire, două cleme de intrare, conectate respectiv la prima intrare a amplificatorului şi la masă; primul rezistor, conectat cu un pol la prima intrare a amplificatorului şi cu al doilea pol - la ieşirea amplificatorului, precum şi cel de-al doilea rezistor, conectat între cea de-a doua intrare a amplificatorului şi masă, caracterizat prin aceea că mai conţine un comutator, conectat cu contactul mobil la ieşirea amplificatorului, şi un bloc din n rezistoare, conectate cu câte un pol împreună la intrarea a doua a amplificatorului, iar cu polii liberi - respectiv, la contactele fixe ale comutatorului, totodată cel de-al doilea rezistor este executat variabil.