MD1450Z - Procedeu de cultivare a murului - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, în special la pomicultură, şi anume la un procedeu de cultivare a murului. Procedeul, conform invenţiei, include palisarea tulpinilor de rod pe spalier primăvara, după care de stâlpii spalierului se leagă o sfoară, paralel cu sârma şi se fixează de aceasta cu ajutorul unor elemente de fixare. Drajonii şi lăstarii murului sunt dirijaţi între sârmă şi sfoară. După recoltare ramurile care au fructificat se suprimă de la bază şi se înlătură, toamna târziu, elementele de fixare a sforii se scot, sfoara se dezleagă de stâlpi şi se strânge, iar tulpinile de rod nou formate sunt lăsate să cadă liber pe sol.

Description

Invenţia se referă la agricultură, în special, la pomicultură, şi anume la procedeu de cultivare a murului.

Murul, în perioada de repaus profund, rezistă până la temperatura de minus 12 grade Celsius. În condiţii de lumină insuficientă lăstarii nu se maturează bine şi pot degera. Murul, de regulă, se conduce în formă de evantai. Tulpinile anuale sunt înalte de 2-5 m, se apleacă sub greutatea rodului şi necesită suporturi artificiale din anul doi după plantare. Indiferent de formele de conducere, toate se bazează pe principiul separării tulpinilor fructifere de cele de înlocuire. Tipul suporturilor artificiale determină sistemul de conducere al plantelor.

Este cunoscut procedeul de conducere a plantelor de mur, care precede dirijarea drajonilor şi a lăstarilor în poziţie oblică în ambele direcţii, fixându-se unul câte unul de sârmele spalierului. Se folosesc trei sârme la înălţimea de 0,6 m, 1,1 m şi 1,7 m, fixate pe stâlpi de 1,8 m înălţime, amplasaţi din 10 în 10 m. Lăstarii se conduc în poziţia verticală, palisându-se cu legături largi. În momentul când creşterile depăşesc şi ultima sârmă, se dirijează în lungul ei cu direcţia sud [1].

Dezavantajele acestui sistem de conducere al plantelor de mur constau în aceea, că pentru a conduce lăstarii, emişi din zona coletului şi drajonii, crescuţi din muguri adventivi pe rădăcini, în poziţia verticală, este necesar de legat fiecare lăstar şi drajon separat. Pentru a proteja plantele peste iarnă este necesar de dezlegat tulpinile anuale pentru a putea fi culcate la sol şi acoperite de zăpadă, fapt ce necesită multă forţă de muncă.

Este cunoscut de asemenea procedeul de conducere a plantelor de mur pe spalier cu stâlpi din fier, inox sau din beton armat, amplasaţi de la 5 m până la 10 m pe rând, cu înălţimea tradiţională de circa 2,0-2,50 m, bine ancoraţi în pământ la fiecare capăt. În locurile unde persistă pericolul îngheţurilor de iarnă se mai aplică sistemul de susţinere care e montat în aşa fel, încât poate fi culcat la pământ cu tot cu plantele palisate şi acoperit cu paie sau cu folii [2].

Dezavantajele acestui sistem de conducere al plantelor de mur constau în faptul, că confecţionarea stâlpilor din fier sau inox şi a sistemului de susţinere a plantelor este foarte costisitor şi greu de întreţinut. Acest sistem poate fi utilizat pe loturi demonstrative.

Problema pe care o rezolvă invenţia propusă constă în elaborarea unui procedeu de dirijare a drajonilor şi a lăstarilor de mur, care asigură, repartizarea raţională a tulpinilor nou formate în spaţiu, protejarea tulpinilor de îngheţ în timpul iernii şi un randament mai înalt la întreţinerea plantaţiei şi recoltarea fructelor.

Esenţa invenţiei propuse constă în dirijarea drajonilor şi lăstarilor, într-o poziţie verticală prin intermediul unei sfori întinse şi legate paralel cu spalierul, de-a lungul sârmei de la stâlp la stâlp, până toamna târziu, când ramurile fără frunze sunt lăsate liber să cadă pe sol. Sfoara se leagă de stâlpi, când drajonii şi lăstarii ating înălţimea de 120-150 cm, aceştia fiind dirijaţi între sârmă şi sfoară.

Practic, legarea acestei sfori, asigură separarea tulpinilor fructifere de cele de înlocuire, distribuţia şi stabilitatea corespunzătoare a drajonilor şi lăstarilor pentru recolta anului viitor. Plantele sunt mai bine luminate, aerisite, iar lucrările de întreţinere şi de recoltare se fac mult mai uşor.

Muncitorul poate efectua un tratament eficient la dirijarea drajonilor şi lăstarilor între sârmă şi sfoară, la tăierea tulpinilor care au fructificat şi a celora care au fost degerate în timpul iernii, precum şi la palisarea pe spalier a tulpinilor în formă de evantai.

Rezultatul tehnic al invenţiei constă în menţinerea plantelor de mur în echilibrul fiziologic de creştere şi fructificare, mărirea productivităţii la întreţinerea plantaţiei şi reducerea costurilor de producţie.

Invenţia se explica prin următoarele desene:

- fig. 1: Conducerea plantelor de mur pe spalier simplu cu 2 sârme în formă de evantai cu fixarea tulpinilor de sârmă;

- fig. 2: Sfoara întinsă şi legată paralel cu spalierul, de-a lungul sârmei de la stâlp la stâlp, fixată cu ajutorul elementelor de fixare din plastic, din cauciuc, clame etc. cu dirijarea drajonilor între sârmă şi sfoară (a - sfoară; b - elemente de fixare, c - dirijarea drajonilor între sârmă şi sfoară);

- fig. 3: Suprimarea de la bază a ramurilor care au fructificat (a) şi continuarea dirijării drajonilor, între sârmă şi sfoară (b);

- fig. 4: Scoaterea elementelor de fixare a sforii de sârma spalierului, strângerea sforii (a), tulpinile lăsate liber să cadă pe sol (b);

- fig. 5: Poze din plantaţie.

Exemplu de realizare a invenţiei

Plantele de mur se conduc pe spalier simplu cu 2 sârme în formă de evantai (fig. 1). Întinderea şi legarea unei sfori de-a lungul sârmei de la stâlp la stâlp este foarte importantă, deoarece la soiurile târâtoare, cu tulpini subţiri şi flexibile, drajonii şi lăstarii se apleacă şi sunt deterioraţi de tehnica în dotare.

Sfoara se întinde când drajonii şi lăstarii ating înălţimea de 120-150 cm, se leagă de stâlpi şi de sârma spalierului cu ajutorul elementelor de fixare din plastic, din cauciuc, clame etc. Drajonii şi lăstarii se dirijează între sârmă şi sfoară şi se lasă liber să se dezvolte (fig. 2).

Imediat după recoltare, de regulă, se suprimă de la bază ramurile care au fructificat (fig. 3) cu scoaterea lor din plantaţie şi incinerarea obligatorie (ramurile bienale după fructificare sunt infectate de mai multe boli şi prezintă un focar de infecţie pentru recolta viitoare).

Toamna târziu, se scot elementele de fixare ale sforii de sârma spalierului, sfoara se dezleagă de la stâlpi, se strânge, iar tulpinile sunt lăsate liber să cadă pe sol (fig. 4). Cel mai bine este, ca în timpul iernii, tulpinile nou formate să rămână aşezate pe sol, unde sunt acoperite de zăpadă. Astfel, în primăvară, producătorul are posibilitatea de a îndepărta toate tulpinile deteriorate şi de a lăsa doar cele mai productive pentru fructificare. Tulpinile de rod se palisează uniform pe spalier în formă de evantai.

Experienţa a arătat că nu este recomandabil ca drajonii şi lăstarii nou formaţi, să se lege individual la sârmă, dar nici să li se schimbe poziţia. De asemenea, nu este bine lăsarea tulpinilor liber să se îndrepte între rânduri, unde sunt afectate mecanic sau călcate în picioare.

1. Balan V. şi al. Cultura arbuştilor fructiferi şi căpşunului. Chişinău, 2017, p.117

2. Balan V. şi al. Cultura arbuştilor fructiferi şi căpşunului. Chişinău, 2017, p.118

Claims (2)

1. Procedeu de cultivare a murului, care include palisarea tulpinilor de rod pe spalier primăvara, după care, când drajonii şi lăstarii ating înălţimea de 120-150 cm, de stâlpii spalierului se leagă o sfoară, care se întinde paralel cu sârma şi se fixează de aceasta cu ajutorul unor elemente de fixare, totodată drajonii şi lăstarii sunt dirijaţi între sârmă şi sfoară; după recoltare ramurile care au fructificat se suprimă de la bază şi se înlătură, toamna târziu, elementele de fixare a sforii se scot, sfoara se dezleagă de stâlpi şi se strânge, iar tulpinile de rod nou formate sunt lăsate să cadă liber pe sol.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care se utilizează elemente de fixare din plastic, din caucic, clame etc.