RO128929B1 - Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice - Google Patents

Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice Download PDF

Info

Publication number
RO128929B1
RO128929B1 ROA201200288A RO201200288A RO128929B1 RO 128929 B1 RO128929 B1 RO 128929B1 RO A201200288 A ROA201200288 A RO A201200288A RO 201200288 A RO201200288 A RO 201200288A RO 128929 B1 RO128929 B1 RO 128929B1
Authority
RO
Romania
Prior art keywords
iron
potassium ferrocyanide
dose
total
content
Prior art date
Application number
ROA201200288A
Other languages
English (en)
Other versions
RO128929A2 (ro
Inventor
Constantin Croitoru
Original Assignee
Constantin Croitoru
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Constantin Croitoru filed Critical Constantin Croitoru
Priority to ROA201200288A priority Critical patent/RO128929B1/ro
Publication of RO128929A2 publication Critical patent/RO128929A2/ro
Publication of RO128929B1 publication Critical patent/RO128929B1/ro

Links

Landscapes

  • Distillation Of Fermentation Liquor, Processing Of Alcohols, Vinegar And Beer (AREA)

Description

Prezenta invenție, utilizabilă în industria vinicolă, se referă la un procedeu tehnologic de stabilizare a vinurilor roșii față de casele metalice, care se bazează pe aplicarea tratamentului de demetalizare cu ferocianura de potasiu K4[Fe(CN)6].
Stabilizarea vinurilor roșii față de casele metalice devine obligatorie atunci când acestea conțin cantități notabile de cationi cum sunt Fe2+, Fe3+, Cu , Zn2+și alții, care se găsesc, de obicei, sechestrați în combinații stabile, cum ar fi feritartratul, feritanatul, dar mai puțin sau deloc sub forma ferimalatului, întrucât vinurile roșii suferă fermentația malolactică, ce este indispensabilă în vederea asigurării stabilității lor biologice. Vinurile roșii, având o intensitate colorantă pronunțată, creează numeroase dificultăți în aplicarea tratamentului de demetalizare cu K4[Fe(CN)6], deși, comparativ cu alte procedee, acesta s-a dovedit a fi cel mai avantajos. Dificultățile semnalate constau în imposibilitatea realizării unor faze importante ale procedeului, cum ar fi dozarea separată a conținuturi lor în Fe3+ și Fe2+ necesare la calculul dozei teoretice de K4[Fe(CM)6], controlul excesului de K4[Fe(CM)6] și al conținutului în fier rezidual și cupru rezidual, cât și în examinarea vizuală corespunzătoare a nuanțelor din gama albastru-verde datorate formării ferocianurilor insolubile, cum sunt ferocianura ferică sau albastru de Berlin, Fe4[Fe(CN)6]3, în urma reacțiilor ce au loc între K4[Fe(GN)6] și cationii de fier. Din aceste motive se impune găsirea unor soluții tehnice eficace de demetalizare a vinurilor roșii până la un nivel al concentrațiilor în metale grele sub limitele admise de legislațiile actuale.
în literatura străină de specialitate există o lucrare de referință la nivel mondial („Trăite dOenologie. Tome 2 - Chimie du vin. Stabiiisation et traitements, Editions Dunod, Paris, France, 2004, Autori: Ribereau - Gayon P. ș.a.), elaborată de autori francezi, în care nu există nicio referință referitoare la stabilizarea metalică a vinurilor roșii cu K4[Fe(CN)6], dar abordează în detaliu numai stabilizarea vinurilor albe cu K4[Fe(CN)6]. Deși legislația franceză actuală interzice stabilizarea vinurilor roșii cu K4[Fe(CN)6J, totuși Organizația Internațională a Viei și Vinului, OIV, prevede acest tratament și pentru vinurile roșii. între procedeul cunoscut de demetalizare a vinurilor albe cu K4[Fe(CN)6] și orice alt procedeu similar inovativ, destinat demetalizării vinurilor roșii cu aceeași substanță, există unele elemente comune, cum sunt stabilirea dozei teoretice de ferocianură de potasiu, efectuarea și controlul propriu-zis al tratamentului, repausul necesar sedimentării suspensiilor, tratamentele de limpezire cu gelatină și bentonită, urmate de filtrare. Pe lângă aceste elemente comune, la demetalizarea vinurilor roșii cu K4[Fe(CN)6] există și multe deosebiri tehnice față de demetalizarea vinurilor albe cu K4[Fe(CN)6], care se referă la imposibilitatea dozării separate a conținuturilor în Fe3+ și Fe2+ necesare la calculul dozei teoretice de K4[Fe(CN)6], la imposibilitatea controlului excesului de K4[Fe(CN)6] și al conținutului în fier rezidual și cupru rezidual, cât și la imposibilitatea examinării vizuale corespunzătoare a nuanțelor din gama albastru-verde, datorate formării ferocianurilor insolubile, cum sunt ferocianura ferică sau albastru de Berlin, Fe4[Fe(CN)6]3, în urma reacțiilor care au loc între K4[Fe(CN)6] și cationii de fier.
în plus, metoda de calculare a dozei de tratament cu K4[Fe(CN)6] în condițiile de multiplă imposibilitate menționate mai înainte este diferită de metoda aplicată la tratamentul de demetalizare a vinurilor albe cu K4[Fe(CN)6], în aceeași lucrare de referință la nivel mondial („Trăite d'Oenologie. Tome 1 Microbi olog ie du vin. Vinifications, Editions Dunod, Paris, France, 2004, Autori: Ribereau Gayon P. ș.a.) sunt descrise operațiuni tehnologice curente care sunt indispensabile în reușita tratamentului cu K4[Fe(CN)6]. Este vorba despre operațiunile tehnologice de sulfitare, dar și de cele de limpezire și filtrare după demetalizare, amintite mai înainte.
RO 128929 Β1
Se mai cunoaște o idee originală, referitoare la subiectul abordat mai înainte 1 („Cercetări privind asigurarea stabilității fizico-chimice a distilatelor alcoolice alimentare. The 9th Conference on Physical Chemistry, Abstracts, 10/21, Autori: Croitoru C, 3 Ceacâru S.), prezentată sub formă de rezumat în volumul unei manifestări științifice, care a fost editat local, și nu este atestat cu ISBN. Acest rezumat nu concretizează etape tehno- 5 logice ale unui nou procedeu și nici toate operațiunile concrete, cu toți parametrii tehnologiei și analitici specifici, care să fi fost cuprinse în etapele respective. Rezumatul conține o simplă 7 enumerare a unoroperațiuni, astfel încât nu poate dezvălui caracterul de noutate și inventivitate al procedeului. Această enumerare nu permite nici măcar unui specialist experimentat 9 să aplice în practică acestprocedeu deoarece este necesar mai întâi să se studieze temeinic un exemplu în acest sens, iar specialistul interesat să asiste măcar o singură dată la punerea 11 în practică a procedeului elaborat.
în plus, acest rezumat relevă numeroase carențe șl lipsuri: 13
- nu lămurește modul cum potențialul de oxidoreducere al vinului roșu ajunge la valori favorabile reducerii fierului trivalent la fier bivalent, care este necesară procedeului de 15 demetalizare cu K4[Fe(CN)6];
- nu precizează o formulă de calcul a dozei de K4[Fe(CN)6] specifice pentru demeta- 17 Uzarea vinurilor roșii;
- nu specifică modul cum se identifică și cum se localizează așa-numita „zonă peri- 19 culoasă în care coexistă ioni de fier și ioni ferocianogeni;
- nu menționează cum se asigură alegerea dozei optime de ferocianură de potasiu 21 în afara „zonei periculoase;
- nu relevă parametrii analitici și nici valorile acestora capabile să caracterizeze exte- 23 riorul „zonei periculoase.
Având în vedere aspectele prezentate mai înainte, este imperios necesară elaborarea 25 unei soluții tehnice viabile șl eficiente, care să permită îndeplinirea acestui obiectiv.
Problema pe care o rezolvă invențiile revendicate se referă la elaborarea unui 27 procedeu simplu și eficient de reducere a conținutului în metale grele din vinurile roșii, care să le asigure stabilitatea durabilă față de casele metalice, în condițiile în care conținuturile 29 remanente de fier, cupru, alte metale grele și acid cianhidricsunt situate cu mult sub limitele admise de toxicitate. 31
Procedeul de demetalizare cu ferocianură de potasiu a vinurilor roșii, conform invenției, înlătură dezavantajele celorlalte procedee prin aceea că este alcătuitdintr-o succesiune 33 de operațiuni ce cuprind sulfitarea vinului până la un nivel de 40...50 mg/l dioxid de sulf liber, prelevarea de probe omogene, în vederea constituirii probei medii de testare, determinarea 35 conținuturilorîn fier total, cupru total și acid cianhidric total, stabilirea dozei teoretice de ferocianură de potasiu pe baza conținuturilor în fier total, fier rezidual stabilit inițial la 37
4...5 mg/l și a unui coeficient cunoscut, determinat experimental, efectuarea propriu-zisă a microprobeior de demetalizare, prin tratarea a 6 probe de 50 ml vin cu doze crescânde cu 39 1 g/hl de ferocianură de potasiu, superioare dozei teoretice, folosind o soluție etalon 0,5% ferocianură de potasiu, cleirea și centrifugarea microprobeior tratate conform metodologiei 41 cunoscute, determinarea concentrațiilor în fier total din mineralizatele cenușilor supernatanteior microprobeior cleite și centrifugate, întocmirea graficului ce redă variația conținutului în 43 fier total al vinului din microprobele supuse demetalizării în funcție de mărimea dozelor de ferocianură de potasiu, stabilirea pe grafic a zonei „periculoase în oare coexistă ioni de fier 45 și ioni ferocianogeni, stabilirea dozei de tratament cu ferocianură de potasiu în afara zonei „periculoase, pe baza corelației dintre creșterea conținutului în fier rezidual pe seama fierului 47 prezent în excesul de ferocianură de potasiu, verificarea corectitudinii stabilirii dozei de
RO 128929 Β1 ferocianură de potasiu în funcție de conținuturile în fier, cupru și acid cianhidric total determinate din proba de vin tratată ce se consideră a fi corespunzătoare aplicării lotului de vin destinat tratamentului, cântărirea, solubiîizarea și administrarea în picătură, sub permanentă omogenizare, a ferocianurii de potasiu, controlul aplicării corecte a tratamentului, prin determinarea conținuturilor în fier rezidual, cupru remanent și acid Cianhidric total, limpezirea prin cleire mixtă cu gelatină în doză de 2 g/hl și bentonită în doză de 100 g/hl, filtrarea după sedimentarea suspensiilor, și controlul operației de filtrare prin verificarea absenței suspensiilor de ferocianuri solubile.
Procedeul de stabilizare a vinurilor roșii față de casele metalice, conform invenției, se caracterizează prin aceea că permite localizarea zonei „periculoase, în care coexistă ioni de fier și ioni ferocianogeni, în jurul unei curbe ce reprezintă variația conținutului în fier total, în mg/l, în funcție de dozele de ferocianură de potasiu administrate, în g/hl, asigură alegerea dozei optime de ferocianură de potasiu în afara zonei „periculoase, în care excesul de ferocianură de potasiu este semnalat prin creșterea fierului din cenușă odată cu creșterea dozei, și ținând cont de limitele ce admit un conținut în fier rezidual sub 4 . .5 mg/l, un conținut în cupru remanent sub 1 mg/l și un conținut în acid cianhidric total ce corespunde unei diferențe de titrare a acestuia cu AgNO3 N/1000 raportat ia volumul de AgNO3 N/1000 folosit la titrarea acidului Cianhidric din proba martor netratată cu ferocianură de potasiu, oare trebuie să fie mai mică de 0,5 ml,
Procedeul de stabilizare a vinurilor roșii față de casele metalice, conform invenției, se caracterizează prin aceea că permite demetalizarea eficientă a tuturor vinurilor roșii, indiferent de caracteristicile lor cromatice, adică pentru orice valoare a intensității lor colorante și pentru orice nuanță a culorii acestora, și garantează lipsa toxicității prin controlul deplin asupra unui eventual conținut în acid cianhidric total peste limitele admise.
Procedeul de stabilizare a vinurilor roșii față de casele metalice, conform invenției, prezintă următoarele avantaje:
- asigură o demetalizare eficientă a vinului roșu tratat până la conținuturi în fier rezidual sub 4...5 mg/l, și în cupru remanent sub 1 mg/l, ce se poate verifica simplu și eficient pe cale analitică, prin semnalarea unui conținut în HCN total ce corespunde unei diferențe de titrare a acestuia cu AgNO3 N/1000, raportat la volumul de AgNO3 N/1000 folosit la titrarea HCN din proba martor netratată cu K4[Fe(CN)6], care trebuie să fie mai mică de 0,5 ml;
- stabilește cu ușurință și exactitate excesul de ferocianură de potasiu;
- permite realizarea unei stabilități metalice garantate, și asigură lipsa toxicității prin controlul deplin asupra unui eventual conținut în HCN total peste limitele admise;
- asigură o ameliorare a însușirilor gustative, astfel încât vinurile roșii respective devin mai fine, mai suple, mai catifelate decât vinurile inițiale, cu conținut ridicat în ioni metalici;
- nu necesită investiții suplimentare sau mijloace financiare deosebite, în vederea aplicării sale la nivel industrial.
Procedeul de demetalizare cu ferocianură de potasiu a vinurilor roșii este alcătuit dintr-o succesiune de operațiuni ce cuprind sulfitarea vinului până la un nivel de 40...50 mg/l dioxid de sulf liber, prelevarea de probe omogene, în vederea constituirii probei medii de testare, determinarea conținuturilor în fiertotal, cupru total și acid cianhidric total, stabilirea dozei teoretice de ferocianură de potasiu pe baza conținuturilor în fier total, fier rezidual stabilit inițial ia 4...5 mg/l și a unui coeficient cunoscut, determinat experimental, efectuarea propriu-zisă a microprobelor de demetalizare, prin tratarea a 6 probe de 50 ml vin cu doze crescânde cu 1 g/hl de ferocianură de potasiu, superioare dozei teoretice, folosind o soluție etalon 0,5% ferocianură de potasiu, cleirea și centrifugarea microprobelor tratate conform metodologiei cunoscute, determinarea concentrațiilorîn fiertotal din mineralizatele cenușilor
RO 128929 Β1 supernatantelor microprobelor deite și centrifugate, întocmirea graficului ce redă variația 1 conținutului în fier total al vinului din microprobele supuse demetalizării, în funcție de mărimea dozelor de ferocianură de potasiu, stabilirea pe grafic a zonei „periculoase în care co- 3 există ioni de fier și ioni ferocianogeni, stabilirea dozei de tratament cu ferocianură de potasiu în afara zonei „periculoase, pe baza corelației dintre creșterea conținutului în fier 5 rezidual, pe seama fierului prezent în excesul de ferocianură de potasiu, verificarea corectitudinii stabilirii dozei de ferocianură de potasiu în funcție de conținuturile în fier, cupru și acid 7 cianhidric total determinate din proba de vin tratată, ce se consideră a fi corespunzătoare aplicării lotului de vin destinat tratamentului, cântărirea, solubilizarea și administrarea în 9 picătură, sub permanentă omogenizare, a feroeianurii de potasiu, controlul aplicării corecte a tratamentului, prin determinarea conținuturilor în fier rezidual, cupru remanent și acid 11 cianhidric total, limpezirea prin cleire mixtă cu gelatină în doză de 2 g/hl, și bentonită în doză de 100 g/hl, filtrarea după sedimentarea suspensiilor, și controlul operației de filtrare prin 13 verificarea absenței suspensiilor de ferocianuri solubile.
Se dă în continuare un exemplu de realizare a invenției, în legătură și cu figura ce 15 reprezintă variația concentrației de fier în vinurile roșii demetalizate cu doze crescătoare de K4[Fe(CN)6], 17
Exemplu
Procedeul elaborat cuprinde o succesiune de etape tehnologice, formată din 19 pregătirea lotului de vin roșu destinat demetalizării cu K4[Fe(CN)6], stabilirea dozei teoretice de K4[Fe(CN)6] necesară demetalizării, stabilirea dozei practice de K4[Fe(CN)6] necesară 21 demetalizării, verificarea corectitudinii dozei practice de K4[Fe(CN)6], și aplicarea tratamentului la nivel industrial. 23
Pregătirea lotului de vin roșu destinat demetalizării cu K4[Fe(CN)6] constă în sulfitare, omogenizare și prelevare mostre pentru control analitic. 25
Sulfitarea lotului de vin roșu trebuie să asigure un nivel de 40...50 mg/l SO2 liber. Se realizează cu dioxid de sulf lichefiat, conform tehnicii în sine cunoscute. Are ca scop 27 eliberarea ionilor de Fe3+ sechestrați în combinații complexe, prin reducerea lor la ioni Fe2+ care pot reacționa rapid cu K4[Fe(CN)6], Se recomandă ca operațiunea de sulfitare să fie 29 însoțită de menținerea vinului la adăpost de oxigenul din aer, timp de 2.. .3 săptămâni, astfel încât potențialul său de oxidoreducere să ajungă la valori favorabile reducerii Fe3+ la Fe2+. 31
Omogenizarea vinului roșu sulfitat este necesară în scopul asigurării unei protecții antioxidante eficace în întregul volum din vasul respectiv. Se realizează conform tehnicilor 33 în sine cunoscute, cu un agitator mecanic adecvat, acționat electric, sau cu o pompă adecvată, printr-un circuit închis de ahsorbție-refulare. 35
Prelevarea mostrelor de vin roșu sulfitat și omogenizat pentru controlul analitic se aplică numai după o verificare prealabilă a densității la părțile superioară și inferioară ale 37 vasului respectiv. Mostrele prelevate sunt valabile, adică permit aplicarea corectă a tratamentului cu K4[Fe(CN)6] numai în cazul când ele dovedesc perfectă omogenitate a lotului de 39 vin roșu din recipient, concretizată prin valori egale ale conținuturilor principalelor caracteristici fizico-chimice, cum sunt alcoolul, zaharurile, și aciditate totală, dar și valori sensibil egale 41 ale conținuturilorîn ioni metalici, cum sunt fierul total și cuprul total, dozate din mineralizatele cenușilor mostrelor respective, conform metodologiilor standardizate în sine cunoscute. în 43 situația în care nivelul de omogenitate corespunde, din cele două mostre prelevate se alcătuiește mostra medie de lucru. în caz contrar, se procedează la o omogenizare suplimentară. 45
Stabilirea dozei teoretice de K4[Fe(CN)6] necesară demetalizării, exprimată în g/hl, va ține seama de următorii parametri: 47
- conținutul în fier total dozat din cenușă, notat cu X și exprimat în mg/l, din care se scade valoarea conținutului în fier rezidual ce va rămâne în vin după aplicarea tratamentului 49 care ș-a stabilit a fi de 4 mg/l;
RO 128929 Β1
- diferența „X - 4, care se înmulțește cu cifra 6, ce reprezintă un coeficient mediu, stabilit în urma efectuării a sute de experimentări; acest coeficient este în funcție de stările de oxidare ale ionilor de fier, și de relația stoichiometrică obținută în urma reacției lor cu ferocianură de potasiu;
- împărțirea la 10 a produsului „(X - 4) x 6, cu scopul de a trece de la exprimarea în mg/l la exprimarea în g/hl;
- conținutul în cupru, care, în cazul vinurilor, este, în general, sub 2 mg/l. De regulă, ionii de Cu2+ fiind precipitați sub formă de sulfură în procesul vinificației, nu influențează Sensibil mărimea dozei de K4[Fe(CN)6];
- în condițiile precizate mai înainte, relația ce exprimă doza teoretică de ferocianură de potasiu va fi:
Grame ferocianură de potasiu/hectolitru vin roșu = [(X - 4) x 6]/10;
- presupunând că vinul roșu conține 19 mg/l fier total, și stabilind valoarea conținutului în fier rezidual la 4 mg/l, valoarea dozei teoretice de K4[Fe(CN)6] va fi:
[(19 - 4) x 6]/10 = 9 g/hl.
Stabilirea dozei practice de K4[Fe(CNj6] necesară demetalizării este cea mai importantă etapă tehnologică a procedeului. Aparatura, ustensilele și sticlăria de laborator necesară cuprind o centrifugă de laborator, 6 eprubete de centrifugare de 50 ml și pipete de diverse capacități volumice. Pornind de la valoarea ce reprezintă doza teoretică de K4[Fe(CN)6] menționată mai înainte, se procedează la stabilizarea scării pentru demetalizare, întocmindu-se tabelul de mai jos, care cuprinde pe verticală 6 rubrici, notate 1, 2...6, ce respectă ordinea etapelor de lucru:
- rubrica 1 înregistrează numărul probelor care vor fi tratate cu doze crescânde de ferocianură de potasiu. în fiecare dintre cele 6 eprubete de centrifugare se introduc prin pipetare câte 50 ml vin roșu din proba medie a lotului ce urmează a fi demetaiizat;
- rubrica 2 cuprinde cantitățile crescânde de soluție etalon 0,5% de K4[Fe(CN)6], exprimate în ml, care se administrează în cele 6 eprubete de centrifugare ce conțin câte 50 ml vin roșu. La prepararea soluției etalon 0,5% de K4[Fe(CN)6] se va avea în vedere utilizarea de K4[Fe(CN)e] din același lot care se va folosi la tratarea lotului de vin roșu, și folosirea obligatorie de apă bidistilată, obținută în instalații confecționate din sticlă, și nu în instalații din cupru sau alte aliaje, care este necesară la prepararea soluției etalon. Cantitatea de 0,5 g K4[Fe(CN)6] va fi cântărită la o balanță analitică având precizia de 0,0002 g;
- rubrica 3 se referă la exprimarea în g K4[Fe(CN)6]/hl vin roșu a cantităților de K4[Fe(CN)e] introduse sub formă de soluție etalon. Prima valoare din rubrica 3, adică 9 g/hl, este cea care reprezintă doza teoretică, calculată mai înainte. După adăugarea soluției etalon 0,5% de K4[Fe(CN)6], fiecare eprubetă se omogenizează și se lasă în repaus timp 30 de min. După acest repaus se adaugă în fiecare eprubetă câte 0,5 ml soluție apoasă de gelatină 0,2%, se omogenizează și se lasă în repaus 15 min, în vederea floculării coloiduiui de ferocianură ferică. Apoi se introduc în fiecare eprubetă câte 2...3 picături de bentogel 10%, se omogenizează conținuturile și se lasă din nou în repaus câte 15 min, cu scopul de a facilita flocularea bentonitei cu excesul de gelatină. Urmează centrifugarea fiecărei probe timp de 10 min la o turație de 6000 rot/min, deoarece hârtia de filtru calitativă conține fier, iar cea cantitativă are caracter adsorbat, putând genera erori de analiză;
- rubrica 4 menționează valorileconținuturilor în fier total ale celor 6 probe de vin roșu tratat și centrifugat, exprimate în mg/|, determinate din cenușile mineralizatelor obținute din fracțiunile limpezi rezultate în urma precipitării și separării ferocianurilor metalice insolubile, folosind metoda standardizată cu ortofenantrolină. în cazul expus mai înainte, concentrațiile în fier ale supernatantelor au scăzut de la 5,6 mg/l până la zero, pentru probele de vin roșu
RO 128929 Β1 tratate cu 9 g/hl până la 12 g/hl K4[Fe(CN)6], pentru ca apoi să crească până la 3,6 rng/l, 1 când doza de K4[Fe(CN)6] a crescut de la 12 la 15 g/hl. Variația bruscă a conținutului în fier indică apariția unei „zone periculoase, în jurul dozei de 12 g/hl K4[Fe(CN)6j. în această zonă 3 trebuie determinat excesul de K4[Fe(CN)6], în aceste condiții, pragul de siguranță se păstrează la 4...5 mg/l fier rezidual, astfel încât, pentru cazul de față, doza optimă de K4[Fe(CN)6] 5 se găsește între 9 și 10 g/hl, fără ca această valoare să fie definitivă;
- rubrica 5 cuprinde valorile conținuturilor în cupru total ale supernatantelor celor 6 7 probe, determinate din mineralizatele cenușilor acestora, conform metodei standardizate în sine cunoscută; 9
- rubrica 6 înregistrează rezultatele controlului excesului de K4[Fe(GN)6j. în momentul în care într-una dintre probe apare un exces de K4[Fe(CN)6] solubilă, acesta este evidențiat 11 prin creșterea conținutului în fier în mineralizatul obținut din supernatantul probei cleite și centrifugate. O creștere relativ mică, de 2 g/hl K4[Fe(CN)6], adăugată în exces vinului roșu 13 tratat, față de doza maximă admisă, determină numai pe seama fierului existent în molecula de K4[Fe(CN)6] o creștere a conținutului în fier rezidual în proba respectivă de 2,8 mg/l, după 15 cum rezultă și din tabelui de mai jos. Această valoare de 2,8 mg/l fier rezidual poate fi sesizată cu exactitate prin determinarea colorimetrică, cu ortofenantrolină sau cu suifocia- 17 nură de potasiu, conform metodei standardizate în sine cunoscută.
Stabilirea dozei optime de ferocianură de potasiu necesară demetalizării unui vin roșu
1. Numărul probei de vin roșu 1 2 3 4 5 6
2. ml soluție etalon 0,5% K4[Fe(CN)6] adăugată în 50 ml vin roșu 0,9 1 1,1 1,2 1,3 1,5
3. g K4[Fe(CN)6]/hectolitri de vin roșu 9 10 11 12 13 15
4. mg Fe/I vin roșu din cenușă 5,6 4 1,5 0 1,2 3,6
5. mg Cu/I vin roșu din cenușă 0,8 0,7 0,6 0,6 0,6 0,5
6. mlAgN03N/1000 - - - - - -
x)- înseamnă ml AgNO3 N/1000 < 0,5 ml + înseamnă ml AgN03 N/1000 > 0,5 ml
Verificarea corectitudinii dozei practice de K4[Fe(CN)6] trebuie să țină cont și de valoarea diferenței între conținutuiîn HCN total al probei demetalizate cu doza optimă aleasă 31 de K4[Fe(CN)6], și conținutul în HCN total al probei martor nedemetalizate, adică vinul roșu, respectiv, netratat cu K4Fe(CN)6], dar cleit și centrifugat în aceleași condiții. Determinările 33 privind conținutul în HCN se efectuează conform metodologiei în sine cunoscute („Recueil des methodes internaționale® d'analyse des vins, Methode A24c), iar rezultatele obținute 35 se exprimă în ml AgNO3 N/1000. Diferența între valorile obținute pentru proba tratată și proba martor se notează cu Δ ml AgNO3 N/1000. Pentru doze de K4[Fe(CN)6] corespunzător alese, 37 valoarea Δ ml AgNO3 N/1000 trebuie să fie sub 0,5 ml, care înseamnă conținuturi în HCN absolut nepericuloase, cu mult sub limita de toxicitate. în alți termeni, proba de vin roșu 39 tratată nu prezintă exces de K4[Fe(CN)6] când numărul de ml AgNQ3 N/1000 folosiți latitrarea HCN pe care îl conține nu depășește 0,5 ml față de numărul de ml AgNO3 N/1000 folosiți |a 41 titrarea HCN existent în proba martor, după cum se observă și din graficul prezentat în figură.
Aspectul curbei (1) din figură corespunde vinurilor roșii în care fierul nu este corn- 43 plexat, la care creșterea dozei de K4[Fe(CN)6] de la 9... 10 g/hl ia 12 g/hl poate elimina fierul în totalitate. Schimbarea pantei curbei, cu apariția punctului de inflexiune, se datorează 45 creșterii conținutului în fier rezidual, odată cu apariția excesului de K4[Fe(CN)6j. Această
RO 128929 Β1 creștere provine din fierul existent în molecula de K4[Fe(CN)6] care nu a mai participat la preci pitarea de ioni metalici cum sunt Fe2+, Fe3+, Cu2+, Zn2+ și alții , iar conținutul său se determină tot din cenușa supernatantului probei respective, în cazul altor vinuri roși i, demetaiizate cu K4[Fe(CN)6] după același procedeu, în care o parte din conținut inițial în fier este mascat sub formă de complecși cu stabilitate mai mare decât cea a complecșilor ferocianufilor metalelor ce urmează a fi eliminate, alura curbelor care stabilesc „zonele periculoase ale excesului de K4[Fe(GN)6] va avea forma curbelor (2) și (3) din figură.
Prin aplicarea procedeului elaborat nu se poate elimina în totalitate cuprul din vinurile roșii. Experimente la nivel industrial au demonstrat că valoarea conținutului său poate fi micșorată până la un nivel de aproximativ 0,3 mg/l.
Aplicarea procedeului elaborat la nivel industrial implică, pe lângă operațiunile preliminare de pregătire a vinului, menționate mai înainte, succesiunea cunoscută de operațiuni tehnologice și de control ce sunt specifice demetalizării vinurilor cu K4[Fe(CN)6], cum sunt cântărirea, solubilizarea și administrarea în picătură a K4[Fe(CN)s] sub permanentă omogenizare, controlul aplicării corecte a tratamentului prin determinarea conținuturilor în fier rezidual, cupru remanent și HCN total, cleirea mixtă cu gelatină și bentonită, filtrarea după sedimentarea suspensiilor, și controlul operației de filtrare prin verificarea absenței suspensiilor de ferocianuri insolubile.
Cântărirea, solubilizarea și administrarea în picătură a K4[Fe(CN)6] sub permanentă amestecare, în vederea omogenizării, reprezintă o succesiune de operațiuni care se referă la efectuarea propriu-zisă a tratamentului.
Ferocianura de potasiu, K4[Fe(CN)6], este o sare neutră ce acționează câ un agent de stabilizare și de separare. Se prezintă sub formă de microcristale albe, lucioase, cu o densitate de 1,85 g/cm3. Ionul [Fe(CN)e] din compoziția K4[Fe(CN)6] este stabil astfel încât aceasta nu este toxică și, de aceea, poate servi ca antidot în intoxicațiile cu cupru și fier. Deși nu este mutagenă, K4[Fe(CN)6] poate provoca iritații, dacă este ingerată, inhalată sau atunci când vine în contact cu pielea. Cea mai bună soluție în aceste situații este de a muta victima la aer curat, sau de a spăla zona afectată cu apă din abundență.
Se solubilizează treptat, sub permanentă amestecare cu o baghetă de lemn curată, până când se obține o suspensie omogenă, ce se introduce într-un microrecipient din oțel inoxidabil, prevăzut cu robinet la partea inferioară, și capac ermetic la partea superioară. Administrarea în picătură a suspensiei prin reglarea fină a debitului robinetului permite picăturilor de suspensie de K4[Fe(CN)6] să ajungă într-o mastelă curată, în care există în permanență un strat relativ constant de vin roșu supus tratamentului, provenit prin cădere liberă din vasul respectiv. O pompă adecvată, dotată cu un circuit igienizat de absorbție și refulare, preia și distribuie vinul roșu tratat cu K4[Fe(CN)6] din mastelă în recipient, astfel încât să creeze un circuit închis, care, după finalizarea administrării suspensiei, se va continua până când întregul volum de vin roșu tratat, din recipient, va parcurge circuitul respectiv de absorbție - refulare.
Controlul aplicării corecte a tratamentului de demetalizare cu K4[Fe(CN)6] este asigurat prin determinarea conținuturilor în Fe rezidual și Gu rezidual și HCN total. Aceste operațiuni de verificare și control al tratamentului fac apel la metode analitice în sine cunoscute și ușor de aplicat în orice laborator cu o dotare minimă corespunzătoare.
Cleirea mixtă a vinului roșu tratat cu K4[Fe(CN)6] urmărește limpezirea ulterioară a acestuia. Caagenți de cleire se utilizează gelatina și bentonită. Pregătirea gelatinei și a bentonitei se face conform tehnicilor de solubilizare, gonflare și omogenizare în sine cunoscute de orice operator din domeniu. Dozele optime de cleitori se stabilesc în prealabil prin efectuarea de microteste de laborator. Practica industrială a demonstrat că sunt necesare doze de gelatină de 2 g/hl și doze de bentonită de 100 g/hl.
RO 128929 Β1
Repausul necesar sedimentării suspensiilor are ca scop o limpezire cât mai intensă 1 a vinului roșu tratat, astfel încât sedimentul floconos de la fundul recipientului să devină cât mai compact. De regulă, îndeplinirea acestui obiectiv necesită o durată de repaus de 3
12.,.15 zile,
Filtrarea de pe sedimentul compact al vinului roșu tratat, cleit și limpezit este asigu- 5 rată cu plăci filtrante adecvate scopului propus. Se recomandă plăci filtrante având greutate specifică ce este cuprinsă între 950 și 1100 g/m2, grosime cuprinsă între 3,3 și 3,6 mm, și 7 permeabilitate exprimată în l/min x m2 cuprinsă între 300 și 600. Operațiunea se execută în condițiile în sine cunoscute, Verificându-se periodic diferența de presiune semnalată între 9 intrarea și ieșirea din filtru, care nu trebuie să depășească 0,2.,.0,3 bari. în aceste condiții, se asigură umplerea perfectă a filtrului și o repartiție omogenă a debitelor între toate plăcile 11 filtrului.
Controlul eficacității operației de filtrare a distilatului după tratamentele de demetali- 13 zare și de cleire este asigurat prin verificarea absenței suspensiilor de ferocianuri insolubile în vinul roșu filtrat. Această verificare implică un control analitic în sine cunoscut, și se poate 15 efectua în orice laborator în care se practică demetalizări cu K4[Fe(CN)6].

Claims (3)

1. Procedeu de stabilizare a vinurilor roșii față de casele metalice, caracterizat prin aceea că este alcătuit dintr-o succesiune de operațiuni ce cuprind sulfitarea vinului până la un nivel de 40...50 mg/l dioxid de sulf liber, prelevarea de probe omogene, în vederea constituirii probei medii de testare, determinarea conținuturiior în fier total , cupru total și acid cianhidric total, stabilirea dozei teoretice de ferocianură de potasiu, pe baza conținuturiior în fier total, fier rezidual stabilit inițial la 4...5 mg/l, și a unui coeficient cunoscut, determinat experimental, efectuarea propriu-zisă a microprobelor de demetalizare, prin tratarea a 6 probe de 50 ml vin cu doze crescânde cu 1 g/hl de ferocianură de potasiu, superioare dozei teoretice, folosind o soluție etalon 0,5% ferocianură de potasiu, cleirea și centrifugarea microprobelor tratate conform metodologiei cunoscute, determinarea concentrațiilor în fier total din mineralizatele cenușilor supernatantelor microprobelor cleite și centrifugate, întocmirea graficului ce redă variația conținutului în fier total al vinului din microprobele supuse demetalizării, în funcție de mărimea dozelor de ferocianură de potasiu, stabilirea pe grafic a zonei „periculoase în care coexistă ioni de fier și ioni ferocianogeni, stabilirea dozei de tratament cu ferocianură de potasiu în afara zonei „periculoase, pe baza corelației dintre creșterea conținutului în fier rezidual, pe seama fierului prezent în excesul de ferocianură de potasiu, verificarea corectitudinii stabilirii dozei de ferocianură de potasiu în funcție de conținuturile în fier, cupru și acid ciânhidric total determinate din proba de vin tratată, ce se consideră a fi corespunzătoare aplicării lotului de vin destinat tratamentului, cântărirea, solubilizarea și administrarea în picătură, sub permanentă omogenizare, a ferocianurii de potasiu, controlul aplicării corecte a tratamentului, prin determinarea conținuturiior în fier rezidual, cupru remanent și acid ciânhidric total, limpezirea prin cleire mixtă cu gelatină în doză de 2 g/hl și bentonită în doză de 100 g/hl, filtrarea după sedimentarea suspensiilor, și controlul operației de filtrare prin verificarea absenței suspensiilor de ferocianuri solubile.
2. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că permite localizarea zonei „periculoase în care coexistă ioni de fier și ioni ferocianogeni în jurul unei curbe ce reprezintă variația conținutului în fier total, în mg/l, în funcție de dozele de ferocianură de potasiu administrate, în g/hl, asigură alegerea dozei optime de ferocianură de potasiu în afara zonei „periculoase, în care excesul de ferocianură de potasiu este semnalat prin creșterea fierului din cenușă odată cu creșterea dozei, și ținând cont de limitele ce admit un conținut în fier rezidual sub 4..,5 mg/l, un conținut în cupru remanent sub 1 mg/l, și un conținut în acid ciânhidric total ce corespunde unei diferențe de titrare a acestuia cu AgNO3 N/1000 raportat ia volumul de AgNO3 N/1000, folosit la titrarea acidului ciânhidric din proba martor netratată cu ferocianură de potasiu, care trebuie să fie mai mică de 0,5 ml.
3. Procedeu conform revendicării 1, caracterizat prin aceea că permite demetalizarea eficientă a tuturor vinurilor roșii, indiferent de caracteristicile lor cromatice, adică pentru orice valoare a intensității lor colorante, și pentru orice nuanță a culorii acestora, și garantează lipsa toxicității prin controlul depli n asupra unui eventual conținut în acid ciânhidric total peste limitele admise.
ROA201200288A 2012-04-25 2012-04-25 Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice RO128929B1 (ro)

Priority Applications (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA201200288A RO128929B1 (ro) 2012-04-25 2012-04-25 Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice

Applications Claiming Priority (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
ROA201200288A RO128929B1 (ro) 2012-04-25 2012-04-25 Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice

Publications (2)

Publication Number Publication Date
RO128929A2 RO128929A2 (ro) 2013-10-30
RO128929B1 true RO128929B1 (ro) 2016-11-29

Family

ID=49448387

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
ROA201200288A RO128929B1 (ro) 2012-04-25 2012-04-25 Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice

Country Status (1)

Country Link
RO (1) RO128929B1 (ro)

Also Published As

Publication number Publication date
RO128929A2 (ro) 2013-10-30

Similar Documents

Publication Publication Date Title
Wood et al. Determination of nitrate in sea water by cadmium-copper reduction to nitrite
Karataş et al. Elemental composition of red wines in Southeast Turkey
Rousseva et al. Impact of wine production on the fractionation of copper and iron in Chardonnay wine: Implications for oxygen consumption
Pan et al. Evaluation of direct sampling method for trace elements analysis in Chinese rice wine by ICP–OES
JP2017125858A (ja) 希釈生体試料成分の分析方法(外部標準法)
Bader et al. Cloud point extraction as a sample preparation technique for trace element analysis: An overview
Giebisch Measurements of pH, chloride and inulin concentrations in proximal tubule fluid of Necturus
Kontoudakis et al. Sulfide-binding to Cu (II) in wine: Impact on oxygen consumption rates
RO128929B1 (ro) Procedeu de stabilizare a vinurilor roşii faţă de casele metalice
Smit et al. Determination of tannins and related polyphenols in foods
Amerine Composition of wines. II. Inorganic constituents
Wu STUDIES ON HEMOGLOBIN III. An Ultra-Micro-method for the Determination of Hemoglobin as a Peroxidase
EP2409146B1 (de) Verfahren und Vorrichtung zur Bestimmung eines Fremdstoffgehalts in einer Matrix
Naf’i et al. Khalil. Estimation of DNA damage in the roots of Allium cepa exposed to heavy metals using the comet assay. Revis Bionatura 2022; 7 (4) 70
Cooper The determination of phosphorus and nitrogen in plankton
Valencia et al. Speciation of selenium (IV) in natural waters by solid phase spectrophotometry
Suyani et al. Optimization central composite design for the simultaneous determination of Cd (II) ions in fruit and vegetable samples by adsorptive stripping voltammetry
CN107957399A (zh) 一种快速测定过氧化氢含量的方法
Hafizov et al. Estimation of transparency of pomegranate juice during its storage
BOŞTINARU et al. MODERN AND CURRENT CHEMICAL ANALYZES OF WINES FROM LOCAL AND AUTOCHTHONOUS QUALITY GRAPECULTIVARS IN THE AMPELOGRAPHIC COLLECTION OF SCDVV DRĂGĂŞANI.
Ronkainen Determination of trace elements in wine by atomic spectroscopy and electroanalytical methods
Codreanu et al. Study on Tămâioasă românească wine composition obtained throught different prefermentative treatments.
HORTOLOMEU et al. White wine protein instability: a review
Clark et al. Off-odours: Copper fining of sulfidic off-odours-some complex white wine chemistry with practical outcomes
Gende Method Development for the quantification of heavy metals in biological matrices and its application to clinical and environmental samples