MD995Z - Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2 - Google Patents

Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2 Download PDF

Info

Publication number
MD995Z
MD995Z MDS20150006A MDS20150006A MD995Z MD 995 Z MD995 Z MD 995Z MD S20150006 A MDS20150006 A MD S20150006A MD S20150006 A MDS20150006 A MD S20150006A MD 995 Z MD995 Z MD 995Z
Authority
MD
Moldova
Prior art keywords
treatment
acyclovir
infection
herpes
hsv1
Prior art date
Application number
MDS20150006A
Other languages
English (en)
Russian (ru)
Inventor
Константин СПЫНУ
Игорь СПЫНУ
Владимир ГУРЬЕВ
Людмила БЫРКА
Петру СКОФЕРЦА
Алла ДОНОС
Диана УНКУЦА
Раиса ПОПОВИЧ
Серджиу БОЛОГА
Стела КОРНИЛОВ
Андрей УНКУЦА
Original Assignee
Национальный Центр Общественного Здоровья Министерства Здравоохранения Республики Молдова
Priority date (The priority date is an assumption and is not a legal conclusion. Google has not performed a legal analysis and makes no representation as to the accuracy of the date listed.)
Filing date
Publication date
Application filed by Национальный Центр Общественного Здоровья Министерства Здравоохранения Республики Молдова filed Critical Национальный Центр Общественного Здоровья Министерства Здравоохранения Республики Молдова
Priority to MDS20150006A priority Critical patent/MD995Z/ro
Publication of MD995Y publication Critical patent/MD995Y/ro
Publication of MD995Z publication Critical patent/MD995Z/ro

Links

Landscapes

  • Medicines That Contain Protein Lipid Enzymes And Other Medicines (AREA)
  • Medicines Containing Material From Animals Or Micro-Organisms (AREA)

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la o metodă de tratament al infecţiei cu Herpes simplex de tip 1 şi 2.Conform invenţiei, metoda constă în efectuarea examenului clinic şi paraclinic al pacientului şi iniţierea tratamentului etiotrop cu aciclovir, precum şi a tratamentelor antiinflamator, sedativ, analgezic, topic, imunomodulator şi vitaminoterapeutic, totodatăîn decurs de 12…24 ore de la examenul clinic se efectuează testul de sensibilitate la aciclovir a tulpinilor de virus prelevate din veziculele herpetice şi în cazul depistării tulpinilor rezistente la aciclovir, acesta se substituie din ziua a doua a tratamentului cu un preparat antiviral cu acţiune timidinkinaza-independentă pe bază de interferon uman recombinant α-2b.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la o metodă de tratament al infecţiei cu Herpes simplex de tip 1 şi 2.
Ţinta tratamentului în infecţia herpetică include:
- reducerea severităţii bolii, scăderea contagiozităţii şi a riscului de complicaţii prin inhibarea replicării virusurilor şi stoparea răspândirii infecţiei;
- formarea unei apărări imune de o reală valoare prin asigurarea unui răspuns adecvat (Баринский И.Ф., Махмудов Ф.Р. Герпес. Баку, Victory, 2013, p. 10-123; Spânu C., Bîrca Ludmila, Rusu Galina. Infecţia cu Herpes simplex - particularităţi clinico-epidemiologice, de evoluţie, diagnostic, tratament, profilaxie (ghid practic). Chişinău, Tipografia centrală, 2006, p. 23-65).
Aceste obiective pot fi atinse prin: chimioterapie (tratament etiotrop antiherpetic), terapie imunomodulatoare (interferoni, inductori ai interferonogenezei, preparate cu anticorpi antiherpetici, vaccinoterapie), combinarea celor enumerate (chimioterapie+terapie imunomodulatoare) cu tratament antiinflamator, topic, analgezic. Specificul tratamentului etiotrop al infecţiei herpetice este demonstrat în mare măsură de interrelaţia dintre herpes-virusuri (HV) şi organismul uman gazdă caracterizată prin persistenţa îndelungată a virusului în ganglionii nervoşi senzitivi, activizarea lor în cazul diminuării imunităţii specifice şi nespecifice, posibilitatea de reinfectare cu alte tulpini virale de herpes-virusuri.
Preparatele antiherpetice constituie 80% din toate preparatele antivirale existente, unele deja au fost abandonate din cauza toxicităţii severe sistemice importante (idoxuridina, vidarabina). Majoritatea substanţelor antivirale utilizate în terapia infecţiilor produse de herpes-virusuri acţionează prin inhibarea sintezei ADN-ului viral şi sunt din punct de vedere chimic analogi nucleozidici ai bazelor purinice sau pirimidinice. Cei mai utilizaţi compuşi în terapia infecţiilor produse de herpes-virusuri sunt aciclovirul şi analogii săi penciclovirul şi ganciclovirul. Valaciclovirul, famciclovirul şi valganciclovirul sunt pro-medicamente cu acelaşi spectru de activitate ca al aciclovirului, dar cu biodisponibilitate orală superioară, ce permite administrarea lor pe cale orală. Se cunoaşte că aciclovirul pentru a deveni activ trebuie supus trifosforilării: prima fosforilare se efectuează prin intermediul enzimei virale timidinkinaza, celelalte două fosforilări sunt realizate de enzimele celulei gazdă, unde ADN-polimeraza virusurilor herpetice include greşit aciclovirul trifosfat în lanţul ADN-ului viral în locul dezoxiguanizintrifosfatului natural, conducând la blocarea replicării virale. Activitatea aciclovirului este strict specifică, deoarece timidinkinaza herpes-virusurilor de mii de ori mai rapid decât cea a celulelor se leagă cu aciclovirul, din care cauză aciclovirul se acumulează doar în celulele infectate cu virus.
În acest context o problemă extrem de majoră prezintă apariţia rezistenţei la aciclovir, în special la imunodeprimaţi, care poate varia de la 10 până la 40% cauzate de tulpinile de virus Herpes simplex (tip 1⁄2) defecte în timidinkinaze (TK-). În prezent, tratamentul în infecţia cu virusul Herpes simplex (HSV1⁄2) implică (Каримова И. М. Герпесвирусная инфекция (диагностика, клиника, лечение). Медицинское информационное агенство. Москва, 2004, p. 117; Ciufecu Elvira Sînziana. Virusologie medicală, Familia Herpesviridae. Bucureşti, Editura Medicală Naţională, 2003, p. 280-334):
I. Stabilirea diagnosticului clinic, ţinând cont de sediul anatomic al infecţiei şi spectrul evolutiv condiţionat de acest factor cu identificarea anamnesticului maladiei, examenul clinic obiectiv.
II. Anamneza epidemiologică.
III. Iniţierea tratamentului etiotrop şi simptomatic cu declanşarea investigaţiilor de laborator întru confirmarea diagnosticului clinic.
III (a). Conform standardelor existente de tratament al infecţiei cu HSV1⁄2 clinicianul nu trebuie să temporizeze tratamentul etiotrop specific (cu aciclovir) până la sosirea rezultatelor investigaţiilor de laborator. Suspiciunea de tulpină virală rezistentă la aciclovir (TK-) apare pe parcursul tratamentului, adică în absenţa răspunsului clinico-virusologic favorabil după 7...12 zile în primoinfecţie herpetică şi peste 1...3 luni în infecţia herpetică cronică (persistentă). Aşadar, instituirea ,,alternativei terapeutice” în prezent se face în baza răspunsului clinic la tratamentul antiviral, iar alegerea pe criterii de probabilitate statistică.
III (b). Este cunoscută metoda tradiţională, complexă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex (HSV1⁄2), care include tratamentul etiotrop specific cu aciclovir (analogii săi), tratamentul local, terapia antiinflamatoare, imunomodulatoare şi tratamentul simptomatic. Frecvent pentru tratamentul local se utilizează ung. Florenal 0,5%, Tebrofen 3,0%, Oxolin 1,0%, Ridoxol 0,5%. Terapia antiinflamatoare include remedii medicamentoase nesteroide: acid acetilsalicilic, salicilamidă, fenilbutazon; imunomodulatoare - interferoni (viferon, giaferon, leucinferon), inductori de interferon (amixin, poludan, ridostin, cicloferon). Se recomandă aplicarea curantilului în termene precoce pentru corecţia microcirculaţiei sangvine, a vitaminelor A, B, C şi E pentru stimularea efectului trofic asupra tegumentelor şi mucoaselor. Cuparea durerii herpetice, postherpetice şi a pruritului se face cu sedative, somnifere şi analgetice (analgin, sedalgin, baralgin, promedol etc.).
Durata tratamentului cu utilizarea aciclovirului este de la 7...12 zile pentru primoinfecţie herpetică şi până la 1...3 luni în dependenţă de forma clinică de manifestare: infecţie cronică, latentă, persistentă. Acest tratament etiotropic cu aciclovir sau analogii săi de comun cu tratamentul topic şi simptomatic permite vindecarea bolnavilor, cu excepţia infecţiei herpetice cauzate de HSV1⁄2 rezistent la aciclovir [1,2].
Dezavantajele metodei constau în absenţa efectului terapeutic în infecţia herpetică primară şi recidivantă cauzată de virusurile herpetice rezistente la aciclovir (TK-), dezvoltarea efectelor adverse pronunţate (greaţă, vomă, diaree, afectarea rinichilor, convulsii, halucinaţii etc.) pe parcursul administrării îndelungate a aciclovirului, cheltuieli financiare nejustificate.
IV. Diagnosticul de laborator.
Tehnicile de laborator utilizate pentru confirmarea diagnosticului clinic al infecţiei cu herpesvirusuri includ: 1) izolarea virusului HSV1⁄2 în cultură de celule HEP-2, Hela, Vero, BSC-21, C1-13, FEO în ou embrionat, prin inoculare animalelor de laborator şi identificarea virusului izolat în reacţia de neutralizare, hemaglutinare, fixare a complementului, 2) examenul prin tehnică imunofluorescentă (EIF) pentru identificarea antigenului virusurilor herpetice (HSV1⁄2) în baza anticorpilor monoclonali şi policlonali, 3) utilizarea reacţiei de amplificare genică PCR şi a tehnicilor de hibridizare pentru evidenţierea şi evaluarea ADN-lui virusului herpetic, 4) analiza imunoenzimatică, realizată prin echipament dotat cu anticorpi monoclonali pentru evidenţierea anti-HSV IgM şi anti-HSV IgG şi evaluarea infecţiei herpetice primare, cronice, recidivante, 5) analiza imunoenzimatică (imunodot) cu utilizarea a două glicoproteine de suprafaţă a virusului HSV - 1 (gG1) şi HSV - 2 (gG2) pentru identificarea formelor subclinice ale infecţiei herpetice şi evaluarea seroconversiei în infecţia herpetică recidivantă, 6) analiza prin Western blot (imunoblot) capabilă de a evidenţia anticorpii din serul pacientului testat către 50 proteine individuale ale virusului herpetic (HSV1⁄2), 7) metoda citomorfologică - examenul microscopic al probelor recoltate din leziuni (cutanate, mucoase, bioptat etc.) care demonstrează celule gigante polinucleare şi incluziuni intranucleare, cunoscute sub numele de celule Unna, dar nu permite diferenţierea de alte virusuri. Suplimentar la cele menţionate pot fi realizate examene complementare (puncţia lombară cu cercetarea lichidului cefalorahidian, Rezonanţa Magnetică Nucleară cerebrală, computer tomografia cerebrală, electroencefalografia, investigaţii ultrasonore) care sunt condiţionate de forma clinică şi sediul infecţiei. În formele recidivante şi severe sunt necesare investigaţii suplimentare de apreciere a statutului imun, în special tisular (CD4 şi CD8 - subpopulaţiile T-limfocitelor), statutului interferonilor (cantitatea totală de interferon, capacitatea leucocitelor de a induce α şi β-interferon, capacitatea T-limfocitelor de a induce γ-interferon), factorul de necroză tumorală.
Algoritmul prezentat nu include identificarea şi evaluarea tulpinilor de virus herpetic (HSV1⁄2) rezistente şi sensibile (TK+) la aciclovir.
Dezavantajele metodei cunoscute de tratament al infecţiei herpetice etiologic cauzate de HSV1⁄2 ţin de:
- absenţa testului de identificare a tulpinilor de virus Herpes simplex (tip 1⁄2) rezistente la aciclovir defecte în (TK-) în primele (12…24 ore) de iniţiere a tratamentului antiviral etiotrop specific,
- eşecul tratamentului antiviral cu aciclovir la 40% pacienţi, în special la cei imunodeprimaţi cu infecţie herpetică acută, cronică (recidivantă),
- necesitatea modificării spectrului de antivirale etiotropspecifice pentru infecţia herpetică, inclusiv doza de aplicare pe parcursul tratamentului,
- utilizarea neadecvată a aciclovirului în tratamentul infecţiei cu virusul Herpes simplex duce la sporirea procentuală considerabilă a tulpinilor de virus herpetic rezistente la aciclovir,
- sporirea semnificativă a incidenţei reacţiilor adverse; afectarea tranzitorie a funcţiei renale prin cristalizarea aciclovirului în tubii renali, reducerea funcţiei hepatoprotectoare a ficatului, apariţia semnelor de neurotoxicitate, greaţă, vomă, diaree, febră, iritaţie, confuzie, vertij, delir etc.,
- pierderi materiale (financiare) neargumentate suportate de Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi pacienţi pe parcursul tratamentului, ce ţin de procurarea medicamentului nominalizat - aciclovir, sau analogilor lui,
- reducerea semnificativă a posibilităţii de izolare şi identificare a sensibilităţii virusului Herpes simplex (HSV1⁄2) la aciclovir în stadiile tardive de evoluţie a infecţiei herpetice.
Problema pe care o rezolvă invenţia este sporirea semnificativă a eficacităţii tratamentului specific etiotrop în infecţia cu virusul Herpes simplex HSV1⁄2 manifestată prin revenirea la normă în termeni reduşi a parametrilor clinici şi paraclinici, reducerea semnificativă a duratei de spitalizare şi a efectelor adverse cauzate de administrarea nejustificată a aciclovirului, diminuarea riscului de dezvoltare a complicaţiilor severe postherpetice ca urmare a tratamentului neadecvat şi evitarea cheltuielilor materiale neargumentate.
Esenţa invenţiei constă în efectuarea examenului clinic şi paraclinic al pacientului şi iniţierea tratamentului etiotrop cu aciclovir, precum şi a tratamentelor antiinflamator, sedativ, analgezic, topic, imunomodulator şi vitaminoterapeutic, totodată în decurs de 12…24 ore de la examenul clinic se efectuează testul de sensibilitate la aciclovir a tulpinilor de virus prelevate din veziculele herpetice şi în cazul depistării tulpinilor rezistente la aciclovir, acesta se substituie din ziua a doua a tratamentului cu un preparat antiviral cu acţiune timidinkinaza-independentă pe bază de interferon uman recombinant α-2b.
Invenţia se referă la o nouă abordare a metodelor de tratament al infecţiei herpetice în baza diagnosticului prezumtiv precoce (realizat în 12…24 ore) care permite diferenţierea tulpinilor de virus herpetic în (TK+) şi (TK-).
Rezultatul invenţiei constă în obţinerea unei eficacităţi sporite în tratamentul etiotrop specific al infecţiei herpetice, demonstrată prin revenirea la parametrii normali într-un interval de timp redus (comparativ cu metoda prototip) a indicilor clinici şi paraclinici, excluderea utilizării nejustificate a aciclovirului (derivaţiilor săi), care poate dezvolta efecte adverse extrem de nedorite (greaţă, vomă, diaree, convulsii, cristalizarea aciclovirului în tubii renali, halucinaţii etc.), reducerea riscului de avansare a infecţiei herpetice în forme severe (encefalite), urmare a absenţei răspunsului virusologic scontat la tratamentul cu aciclovir, diminuarea semnificativă a duratei de spitalizare a pacienţilor, inclusiv a suportului material.
Soluţionarea acestei probleme, privind sporirea eficacităţii tratamentului în infecţia cu virusul Herpes simplex, se datorează includerii acestui modul original de diferenţiere a virusurilor herpetice în HSV1⁄2 (TK+) şi HSV (TK-) în primele 12…24 ore de la iniţierea investigării clinice a pacientului, care face posibilă modificarea în timp real a tratamentului antiviral cu dezvoltarea unui răspuns clinico-virusologic de tratament al infecţiei herpetice cu HSV1⁄2 (TK+); HSV1⁄2 (TK-) susţinut.
Toate aceste argumente ne permit să afirmăm că prin aplicarea metodei propuse se soluţionează o importantă problemă clinico-virusologică, obţinând rezultate terapeutice şi epidemiologice benefice, însoţite de ameliorarea indicilor clinici şi paraclinici cu un impact pozitiv asupra diminuării morbidităţii prin infecţiile herpetice.
În continuare prezentăm metodologia propusă pentru diferenţierea tulpinilor de virus Herpes simplex în HSV1⁄2, aciclovir sensibile (TK+) şi HSV1⁄2 aciclovir rezistente (TK-), unde procesul tehnologic include mai multe etape.
Etapa 1. Concomitent cu examenul clinic primar al pacientului cu diagnosticul prezumtiv ,,infecţie herpetică”, conţinutul veziculelor indiferent de localizare (herpes labial, genital, ocular etc.) în volum de 0,1 ml se inoculează în culturi celulare Vero, HEp-2 cu monostrat format, cultivate special pe lamele de sticlă (destinate pentru tehnicile de imunofluorescenţă), unde mediul de cultură Eagle + ser bovirn (10%) a fost suplimentat cu aciclovir în concentraţie inhibitoare, când IC-50=2,0-5,0, µg/ml. După 12…24 ore lamelele cu substrat celular deja fixat se prelucrează cu anticorpi monoclonali anti-HSV1⁄2 marcaţi cu fluoresceină (BIO-RAD, Pathfinder, SUA) pentru evidenţierea markerilor antigenici ai virusurilor herpetice HSV1⁄2 la microscopul de ultimă generaţie în regim automatizat Leica 2500 DM, Germania.
Etapa 2. Aceeaşi procedură realizată prin infectarea culturilor celulare Vero, HEp-2 cu conţinut vezicular de la pacienţii nominalizaţi şi prelucrarea ulterioară prin tehnici de imunofluorescenţă pentru evidenţierea markerilor antigenici ai virusului herpetic HSV1⁄2 în absenţa soluţiei de aciclovir în concentraţie IC>2,0 µg/ml.
Etapa 3. Procedură similară primului test, deosebindu-se prin inocularea concomitentă a conţinutului veziculelor recoltate de la pacienţii cu infecţie herpetică în volum de 0,1 ml şi a serurilor de neutralizare a activităţii infecţioase a virusului herpetic HSV1⁄2 de asemenea în volum de 0,1 ml (obţinute la Institutul de virusologie ,,D.I. Ivanovski”), Moscova, Federaţia Rusă, în culturi celulare.
Etapa 4. Ultimul test-martor, similar primului, a inclus toate elementele enumerate de identificare a virusului herpetic HSV1⁄2 şi de evidenţiere a posibilelor tulpini aciclovir-rezistente în culturile celulare nominalizate, dar inoculate cu placebo (0,1 ml ser fiziologic).
Tabelul 1
Interpretarea rezultatelor obţinute prin tehnici de imunofluorescenţă privind diferenţierea tulpinilor de HSV1⁄2 în TK+ şi TK-, după metodologia propusă de autori în timp de 12…24 ore
Testele utilizate Infecţie herpetică (IH) cu virusurile HSV 1⁄2 *IH cu virusul HSV, TK- ** IH cu virusul HSV,TK+ *** Absenţa IH cu HSV Test -1 Test -2 Test -3 Test -4 (+) (+) (-) (-) (-) (+) (-) (-) (-) (-) (-) (-)
Remarcă: * pacient cu infecţie herpetică (IH), etiologic cauzată de virusul HSV1⁄2, rezistent la tratamentul cu aciclovir; ** pacient cu IH determinată de HSV1⁄2 sensibil la tratamentul cu aciclovir, *** absenţa infecţiei herpetice la pacienţii investigaţi.
Pentru aprobarea metodei propuse de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex s-au efectuat investigaţii clinice şi paraclinice pentru aprecierea eficacităţii metodei originale de tratament în clinicile de boli infecţioase la copii şi adulţi ,,Spitalul clinic municipal de boli contagioase la copii”, Spitalul clinic de boli infecţioase „T. Ciorbă”, Chişinău. Pe parcursul perioadei de studiu au fost examinaţi 85 bolnavi în vârstă de la 2 până la 18 ani cu diagnosticul clinic prezumtiv - infecţie herpetică labială.
Diagnosticul clinic prezumtiv de infecţie herpetică labială a fost confirmat prin investigaţii paraclinice: evidenţierea markerilor Ag HSV1⁄2 şi Ag HSV1⁄2 în elementele de structură ale sângelui (limfocite, leucocite şi eritrocite) la bolnavii din ambele loturi prin tehnici de imunofluorescenţă cu anticorpi monoclonali, marcaţi cu fluoresceină. Ponderea bolnavilor cu infecţie herpetică, etiologic cauzată de HSV ″ confirmată prin tehnicile nominalizate a constituit 85,9%. Ulterior bolnavii au fost repartizaţi în două loturi martor şi experimental, fiind completate succesiv, odată cu internarea lor în staţionar, care au inclus 43 şi, respectiv, 42 pacienţi. Loturile au fost formate după metoda selecţiei aleatorii, iar studiul a fost realizat prin metoda dublu-orb. În lotul martor tratamentul iniţiat după examenul primar clinic a inclus aciclovir 15 mg/kg per os, de 5 ori/zi, timp de 7...12 zile suplimentat cu ung. Florenal 0,5%, Tebrofen 3,0% şi Oxolin 1,0% local şi cu administrare de vitamine din grupa B, acid ascorbic, în unele cazuri după necesitate au fost aplicate sedative şi analgetice. Supravegherea clinică şi investigaţiile paraclinice efectuate la sfârşitul curei de tratament demonstrează că la o pondere considerabilă de bolnavi 85,7% din lotul martor s-au redus semnificativ termenele de apariţie a noi erupţii veziculoase, însoţite de simptome de arsură şi prurit, constituind în medie 3,7± 0,2 zile faţă de 10,7±0,5 zile identificate la 6 (14,3%) pacienţi din acelaşi lot, ulterior identificaţi ca rezistenţi la tratamentul cu aciclovir (TK-). Acest grup de pacienţi, în număr de 6, de asemenea a punctat un număr semnificativ de recidive 5 (cazuri) cu termene prelungite de disconfort general (dureri, mialgii, nevralgii etc.) până la 12, inclusiv absenţa procesului de epitelizare (tab. 2).
La 5 din cei 6 pacienţi, de asemenea au fost atestate suprainfecţii bacteriene, ceea ce a dus la o creştere a duratei de manifestare a erupţiilor, durata medie a spitalizării constituind 16…19 zile.
Tabelul 2
Indicii clinici de bază evidenţiaţi la pacienţii cu infecţie herpetică labială după aplicarea tratamentului existent nemodificat
Nr. Indici Lotul martor - 43 bolnavi P IH cu HSV1⁄2 TK+ IH cu HSV1⁄2 TK- 37(86,1%) 6(13,9%) Abs M±m Abs M±m 1 Durata spitalizării 9…10 8,5±0,3 18…21 20,5±0,3 <0,05 2 Termenele de apariţie a erupţiilor noi (zile) 3…4 3,7±0,2 9…12 10,7±0,5 3 Numărul recidivelor (cazuri ) 2 5 4 Termenele dispariţei disconfortului general (dureri, nevralgii, mialgii etc.) (zile) 6…7 6,4±0,3 14…16 13,4±0,7 5 Suprainfecţii bacteriene (cazuri) 1 6 6 Termenele de epitelizare (zile) 15…17 16±1,0 25…30 27,3±1,0
Remarcă: Monitorizarea clinică şi a unor indici paraclinici a fost efectuată în termen de până la 3…6 luni.
Durata spitalizării pentru bolnavii cu infecţie herpetică, rezistenţi la tratamentul cu aciclovir (TK-) a constituit de la 18 până la 21 zile, comparativ cu 9…10 zile, interval caracteristic pentru bolnavii care au răspuns la tratamentul cu aciclovir. În paralel cu monitorizarea clinico-virusologică s-a efectuat testarea unor indici ai imunităţii celulare la finele curei de tratament cu aciclovir, prin utilizarea analizei imunoenzimatice Capcelia (BIORAD) SUA cu aprecierea numărului total de limfocite şi a subclaselor T-helper şi T-supresor. Rezultatele examinării paraclinice a bolnavilor din lotul martor sunt expuse în tab. 3.
Tabelul 3
Indicii paraclinici de bază la bolnavii cu infecţie herpetică labială examinaţi în lotul martor după tratamentul existent, nemodificat
Nr. Indicii imunităţii celulare Lotul martor - 43 bolnavi P IH cu HSV1⁄2 TK+ IH cu HSV1⁄2 TK- 37 (86,1%) 6 (13,9%) Abs M±m Abs M±m 1 2 3 4 T-limfocite total T-limfocite (helperi) T-limfocite (supresori) Indicele T-helperi/T-supresori 37 1,1±0,1 0,81±0,07 0,29±0,02 2,79±0,03 6 1,2±0,1 0,65±0,06 0,50±0,04 1,3±0,2 <0,05
Remarcă: Valorile indicilor paraclinici sunt exprimate astfel, spre exemplu T-limfocite (helper) =0,81± 0,07x109/L.
Evaluarea rezultatelor obţinute demonstrează că la bolnavii cu infecţie herpetică labială, care au răspuns la tratamentul cu aciclovir (TK+) după 7…12 zile s-a înregistrat o sporire a numărului de T-limfocite helper şi o reducere a T-limfocitelor supresoare, comparativ cu indicii analogi la bolnavii care au fost identificaţi ca rezistenţi la aciclovir (TK-). Indicatorul T-helper / T-supresor de asemenea reflectă această tendinţă, pentru bolnavii care au răspuns la tratamentul cu aciclovir.
Identificarea markerului Ag HSV1⁄2 prin tehnici de imunofluorescenţă în elementele de structură ale sângelui (leucocite, limfocite, eritrocite) la bolnavii din lotul martor, care au răspuns la tratamentul cu aciclovir după 12 zile a demonstrat o reducere semnificativă a incidenţei de la 85,9% (37) până la 39,5% (17). P<0,05.
La cei 6 bolnavi rezistenţi la tratamentul cu aciclovir, marcherii Ag HSV1⁄2 au fost identificaţi până şi după tratament.
Investigarea clinică şi paraclinică a pacienţilor din lotul experimental cu infecţie herpetică labială, în număr de 42 bolnavi, a inclus aceiaşi parametri, cu excepţia că la iniţierea examenului clinic şi a diagnosticului de laborator pentru confirmarea infecţiei cu HSV1⁄2 a fost inclusă metodologia de diferenţiere a tulpinilor de virus Herpes simplex în TK+ şi TK- (tab. 1). Includerea testului de apreciere a sensibilităţii la aciclovir a tulpinilor de virus HSV1⁄2 concomitent cu iniţierea examenului clinic ne-a permis să identificăm din start timp de 12…24 ore 5 pacienţi cu infecţie herpetică, rezistenţi la tratamentul cu aciclovir (TK-). Astfel a devenit real, începând cu ziua a doua de tratament, de a substitui produsul antiviral aciclovir cu viferon - 500.000 pentru bolnavii cu infecţie herpetică labială, cauzată de HSV1⁄2 (TK-), nemodificând tratamentul simptomatic. Viferonul este un produs antiviral, care include interferon IFN - a 2 uman recombinat şi vitaminele E şi C pe ulei de cacao.
Aşadar, începând cu ziua a doua de tratament, la cei 5 bolnavi cu infecţie herpetică HSV1⁄2 (TR-) din lotul experimental, produsul antiviral aciclovir a fost substituit cu viferon - 500.000, suplimentat cu ung. Florenal, Tebrofen, Oxolin local şi cu administrarea de vitamine (grupa B), acid ascorbic şi aplicarea după caz a unor sedative şi analgetice pe parcursul a 7…12 zile. Rezultatul eficacităţii metodei de tratament modificate a bolnavilor cu infecţie herpetică labială cu o durată de până la 12 zile sunt expuse în tab. 4.
Tabelul 4
Indicii clinici de bază evidenţiaţi la pacienţii din lotul experimental cu infecţie herpetică labială după aplicarea tratamentului etiotrop modificat
Nr. Indici Lotul experimental - 42 bolnavi P IH cu HSV1⁄2 TK+ IH cu HSV1⁄2 TK- 37 (88,1%) 5 (11,9) Abs M±m Abs M±m 1 Durata spitalizării 9…11 8,8±0,3 8…9 7,2±0,3 <0,05 2 Termenele de apariţie a erupţiilor noi (zile) 2…3 3,0±0,2 2…3 3,0±0,2 3 Numărul recidivelor (cazuri) 3 4 Termenele dispariţiei disconfortului general (dureri, nevralgii, mialgii etc.) zile 5…7 6,1±0,3 4…6 5,7±0,3 5 Suprainfecţii bacteriene (cazuri) 1 6 Termenele de epitelizare (zile) 14…16 15,7±1,0 13…15 14,5±1,0
Remarcă: Monitorizarea clinică şi a unor indici paraclinici a fost efectuată în termen de până la 3…6 luni.
Rezultatele obţinute, expuse în tabelul 5, demonstrează că practic nu este o diferenţă semnificativă între valoarea indicilor clinici evidenţiaţi la bolnavii cu infecţie herpetică labială HSV1⁄2 (TK+) şi la pacienţii cu HSV1⁄2 (TK-), ultimii evidenţiaţi ca aciclovir rezistenţi la tratamentul din start cu aciclovir. Contrar lotului martor, indicii din lotul experimental, în special pentru cei 5 bolnavi (TK-), cărora din start li s-a modificat schema de tratament, demonstrează o tendinţă de ameliorare mai rapidă a valorilor indicilor nominalizaţi. Indicii paraclinici evidenţiaţi pentru bolnavii cu infecţie herpetică labială din lotul experimental de asemenea confirmă eficacitatea sporită a metodei de tratament propuse comparativ cu metoda din cadrul celei mai apropiate soluţii. Rezultatele investigaţiilor de laborator ce ţin de statutul imun tisular sunt expuse în tab. 5.
Tabelul 5
Indicii paraclinici de bază la pacienţii cu infecţie herpetică labială examinaţi în lotul experimental de tratament în varianta propusă
Nr. Indicii imunităţii celulare Lotul experimental - 42 bolnavi P IH cu HSV1⁄2 TK+ IH cu HSV1⁄2 TK- 37 (88,1%) 5 (11,9%) Abs M±m Abs M±m 1 2 3 4 T-limfocite total T-limfocite (helperi) T-limfocite (supresori) Indicele T-helperi /T-supresori 37 1,2±0,1 0,79±0,65 0,27 ±0,02 2,92±0,31 5 1,2±0,1 0,81±0,07 0,28±0,02 2,89 ±0,30 <0,05
Remarcă: Valorile indicilor paraclinici sunt exprimate astfel, spre exemplu T-limfocite total=1,2±0,1x109 /L.
Astfel, la finele tratamentului (după 7…12 zile) cu aciclovir pentru pacienţii cu infecţie herpetică (TK+) şi cu viferon - 500.000 pentru pacienţii cu virus Herpes simplex HSV1⁄2 (TK-) nu a fost evidenţiată o diferenţă statistic semnificativă între indicii caracteristici pentru statutul imun tisular. În ambele cazuri indicii au revenit în limitele normei în termene similare.
Identificarea markerului Ag HSV1⁄2 prin tehnici de imunofluorescenţă cu anticorpi monoclonali anti HSV1⁄2 marcaţi cu fluoresceină la finele tratamentului (după 7…12 zile) a demonstrat o reducere semnificativă a prezenţei markerului nominalizat în elementele de structură ale sângelui bolnavilor cu infecţie herpetică de la 85,9% (36) până 38% (17) P=0,05. Markerul Ag HSV1⁄2 a fost identificat după tratamentul etiotrop cu viferon - 500.000 iniţiat practic după examenul clinic la 2 bolnavi din 5 testaţi prezumtiv şi apreciaţi ca aciclovir rezistenţi (TK-).
Algoritmul tratamentului etiotrop existent al infecţiei cu virusul Herpes simplex, tip 1⁄2 este următorul:
I. Examenul clinic al pacientului cu infecţie herpetică (prima zi);
II. Iniţierea tratamentului cu aciclovir (începând cu prima zi). Diagnosticul de laborator (12…48 ore);
III. Evaluarea tratamentului etiotrop (simptomatic după 7…12 zile);
IV. Modificarea tratamentului în urma eşecului cauzat de virusul herpetic aciclovir rezistent. Iniţierea unui nou tratament cu un alt antiviral, inclusiv viferon, timidinkinază - independent (după 7…12 zile);
V. Evaluarea tratamentului etiotrop antiherpes (simptomatic) după 14…24 zile iniţiat cu alt produs antiviral - foscarnet.
Algoritmul tratamentului etiotrop propus al infecţiei cu virusul Herpes simplex, tip 1⁄2 este următorul:
I. Examenul clinic al pacientului cu infecţie herpetică (prima zi);
II. Iniţierea tratamentului cu aciclovir (începând cu prima zi). Diagnosticul de laborator (12…48 ore). Diferenţierea tulpinilor de virus herpetic în aciclovir sensibile (TK+) şi rezistente (TK-) după metoda propusă în 12…24 ore;
III. Modificarea tratamentului iniţiat cu aciclovir după 24 ore urmare a identificării tulpinilor de virus herpetic aciclovir rezistente (TK-). Substituirea aciclovirului cu un alt produs antiviral etiotrop, inclusiv viferon, timidinkinază - independent;
IV. Evaluarea tratamentului etiotrop (simptomatic) după 7…12 zile.
Modificarea schemei de tratament al infecţiei herpetice cu HSV1⁄2 în baza includerii unui element nou propus în diagnosticul de laborator, care ne permite în timp de 12…24 ore diferenţierea tulpinilor de virus Herpes simplex HSV1⁄2 în TK+ şi TK-, oferă posibilitatea de a iniţia tratamentul etiotrop practic peste 12…24 ore după realizarea examenului clinic, contrar 7…12 zile, urmare a algoritmului existent de tratament.
Rezultatele obţinute demonstrează că modificarea metodei cunoscute (prototip) de tratament cu aciclovir al infecţiei cu HSV1⁄2, prin includerea la etapa iniţială de examinare clinică a unui modul nou de diagnostic pentru diferenţierea virusurilor herpetice HSV1⁄2 în sensibile (TK+) şi rezistente (TK-) a dus la sporirea semnificativă a eficacităţii tratamentului comparativ cu metoda cunoscută. Acest efect benefic include: revenirea la parametrii normali într-un interval de timp cu mult mai redus a indicilor clinici şi paraclinici, excluderea utilizării nejustificate a produsului antiviral etiotrop - aciclovir, care poate dezvolta efecte adverse nedorite (cristalizarea aciclovirului în tubii renali, vomă, greaţă, diaree, somnolenţă, halucinaţii, convulsii, ameţeli etc.), reducerea riscului de avansare a infecţiei cu herpes în forme severe (encefalite), cronice, latente urmare a absenţei răspunsului virusologic scontat la tratamentul cu aciclovir, diminuarea semnificativă a duratei de spitalizare a pacienţilor, inclusiv a costului tratamentului.
Pentru ilustrarea eficacităţii tratamentului infecţiei herpetice labiale, etiologic cauzate de virusul Herpes simplex prezentăm următoarele cazuri clinice.
Exemplul 1. Bolnavul B., 2 ani 7 luni, a fost internat pe data de 18.10.2014 cu acuze la senzaţie de arsuri, dureri, usturime la faţă în regiunea buzelor, disconfort, slăbiciune generală, febră 38,1°C. În regiunea labială (subnazală) au fost identificate multiple vezicule cu lichid transparent, care au apărut pe parcursul ultimelor 12…24 ore. Ganglionii limfatici periferici erau măriţi în volum. În anamneză s-a stabilit apariţia în premieră a acestei patologii. Investigaţiile de laborator realizate în primele 24…48 ore au identificat prezenţa markerului Ag HSV-1 în elementele de structură ale sângelui şi în lichidul vezicular, markerul anti-HSV-1 igM a fost negativ, iar anti-HSV-1 igG pozitiv. Concomitent prin testul propus s-a demonstrat că tulpina virusului herpetic HSV-1 este sensibilă la aciclovir (TK+). În urma investigaţiilor efectuate s-a stabilit diagnosticul clinic de infecţie herpetică primară, etiologic cauzată de HSV-1 (TK+). În continuare pacientul a fost testat la markerii paraclinici: hemoleucograma (18.10.2014) Hb-106 g/L, Er-3,5x1012/L, leuc-6,0x109/L, nes-2%, segm-60%, eoz-1%, limf-28%, mon-9%, VSH-12 mm/oră şi repetat (22.10.2014) Hb-128 g/L, Er-4,5x1012/L, leuc-5,1x109/L, nes-0%, segm-35%, eoz-2%, limf-55%, mon-8%, VSH-10 mm/oră; urograma şi coprograma fiind în limitele normei.
Testarea indicilor imunităţii celulare prin analiza imunoenzimatică (Capcelia-BIORAD) a evidenţiat următoarele: T-limfocite(total)-0,6/x109; T-limfocite (helperi)-0,31x109; T-limfocite (supresori)-0,29x109, T-helperi /T-supresori-1,06. S-a instituit tratamentul cu ung. Florenal 0,5%, ung. Herpevir 2,5%, aplicaţii topice şi aciclovir, 15 mg/kg, per os, de 5 ori/zi, timp de 7 zile. Ca rezultat al tratamentului apariţia de noi vezicule herpetice s-a stopat peste 48 ore, iar erupţiile au dispărut peste 5…6 zile, concomitent dispărând şi acuzele locale. Identificarea markerului Ag HSV-1 în elementele structurale ale sângelui după finalizarea tratamentului a demonstrat absenţa acestuia. Markerii anti-HSV1⁄2 igM şi anti-HSV1⁄2 igG în serul bolnavului au rămas nemodificaţi. Indicii imunităţii celulare au demonstrat următoarele: T-limfocite (total)-1,2x109/L, T-limfocite (helperi)-0,80x109/L, T-supresor-0,29x109/L; T-helperi/T-supresori-2,75. Supravegherea clinică pe parcursul perioadei de până la 3 luni a pacientului nu a evidenţiat apariţia de recidive.
Exemplul 2. Bolnavul G., 2 ani 3 luni, a fost internat pe data 15.10.2014 cu acuze severe de dureri, prurit, senzaţie de usturime, febră 37,6 °C, disconfort, slăbiciune generală însoţite de multiple vezicule cu lichid transparent localizate în regiunea perinazală a feţei, apărute recent în ultimele 12…24 ore. În anamneză a acuzat prezumtiv suportarea unei infecţii respiratorii acute însoţite de febră, dureri de cap şi în gât, nas înfundat, ochi înroşiţi (hiperemiaţi), disconfort general. Ganglionii limfatici periferici erau măriţi în volum. Maladia a evoluat cu recidive şi remisii, acum recidivând a 4-a oară. Din anamneză s-a constatat că acutizarea posibil este legată de statutul imun compromis. Prezumtiv a fost stabilit diagnosticul ,,infecţie herpetică nazo-labială”. Investigaţiile de laborator efectuate în primele 12…24 ore au identificat prezenţa markerului Ag HSV-1 în elementele de structură ale sângelui şi în lichidul veziculelor, markerul anti-HSV 1 IgM a fost negativ, iar anti-HSV 1 IgG pozitiv. Concomitent prin testul propus la etapa primară, în primele 12…24 ore de examinare clinică a bolnavului prin teste paraclinice s-a demonstrat că tulpina virusului herpetic HSV-1 este rezistentă la aciclovir (TK-). Astfel diagnosticul clinic a fost formulat în următoarea redacţie: ,,infecţie herpetică nazo-labială recidivantă, etiologic cauzată de HSV-1, rezistent la aciclovir (TK-)”. În continuare pacientul a fost examinat la următorii marcheri paraclinici: hemoleucograma (16.10.2014) Hb-137 g/L, Er-4,5x1012/L, Leuc-6,3x109/L, neseg-2%, segm-50%, eoz-4%, limf-38%, mon-6%, VSH-12 mm/oră; examenul biochimic al sângelui ureea-5,29 mmol/L, creatinina-68,4 mmol/L, ALT-13,4U/L, AST-66,2U/L, bilirubina generală-6,1 µmol/L, amilaza-56,0U/L; urograma şi coprograma (în normă). Indicii imunităţii celulare: T-limfocite(total)-0,80x109; T-limfocite (helperi)-0,48x109; T-limfocite (supresori)- 0,35x109; T- helperi /T-supresori -1,37. Luând în consideraţie rezistenţa tulpinii de HSV-1 la aciclovir evidenţiată în primele 12…24 ore de la examinarea clinică s-a instituit tratamentul cu aplicarea ung. Florenal 0,5%, Tebrofen, Oxolin şi etiopatogenic cu viferon-500.000 UA/1supp., per rectum, de 2 ori /zi, timp de 10 zile, cura repetată. Acuzele la dureri, prurit, disconfort au dispărut peste 3…4 zile, erupţiile peste 5…6 zile. Investigaţiile de laborator după finalizarea tratamentului au demonstrat următoarele: absenţa markerului Ag HSV-1 în elementele de structură ale sângelui, anti-HSV1⁄2 IgM pozitiv şi anti HSV 1⁄2 IgG-pozitiv. Indicii imunităţii celulare au prezentat următoarele valori: T-limfocite (total)-1,2x109; limfocite (helperi)-0,84x109; limfocite (supresori)-0,33x109; T-helperi/T-supresori-2,55. Supravegherea clinică pe parcursul perioadei de până la 3 luni a pacientului nu a evidenţiat apariţia de noi recidive.
Astfel, includerea modului de diferenţiere a tulpinilor de virus herpetic HSV1⁄2 în (TK+) şi (TK-) la etapa de examinare primară a bolnavului (în primele 12…24 ore) din start face posibilă modificarea algoritmului tratamentului, favorizând în continuare o evoluţie favorabilă a procesului patologic, o recuperare mai rapidă a bolnavilor cu o reducere semnificativă a duratei de manifestare a principalelor semne clinice şi paraclinice în lotul experimental comparativ cu lotul martor.
1. Герпесвирусная инфекция. Под редакцией В.П. Малого. Москва, Медицинская практика, 2009, p. 36-57
2. Исаков В.А., Архипова Е.И., Исаков Д.В. Герпесвирусные инфекции человека (руководство для врачей). Санкт-Петербург, 2006, p. 276-282

Claims (1)

  1. Metodă de tratament al infecţiei cu Herpes simplex de tip 1 şi 2, care constă în efectuarea examenului clinic şi paraclinic al pacientului şi iniţierea tratamentului etiotrop cu aciclovir, precum şi a tratamentelor antiinflamator, sedativ, analgezic, topic, imunomodulator şi vitaminoterapeutic, caracterizat prin aceea că în decurs de 12…24 ore de la examenul clinic se efectuează testul de sensibilitate la aciclovir a tulpinilor de virus prelevate din veziculele herpetice şi în cazul depistării tulpinilor rezistente la aciclovir, acesta se substituie din ziua a doua a tratamentului cu un preparat antiviral cu acţiune timidinkinaza-independentă pe bază de interferon uman recombinant α-2b.
MDS20150006A 2015-01-27 2015-01-27 Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2 MD995Z (ro)

Priority Applications (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
MDS20150006A MD995Z (ro) 2015-01-27 2015-01-27 Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2

Applications Claiming Priority (1)

Application Number Priority Date Filing Date Title
MDS20150006A MD995Z (ro) 2015-01-27 2015-01-27 Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2

Publications (2)

Publication Number Publication Date
MD995Y MD995Y (ro) 2016-01-31
MD995Z true MD995Z (ro) 2016-08-31

Family

ID=55235465

Family Applications (1)

Application Number Title Priority Date Filing Date
MDS20150006A MD995Z (ro) 2015-01-27 2015-01-27 Metodă de tratament al infecţiei cu virusul Herpes simplex de tip 1 şi 2

Country Status (1)

Country Link
MD (1) MD995Z (ro)

Citations (7)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
SU491387A1 (ru) * 1974-07-18 1975-11-15 Всесоюзный Научно-Исследовательский Институт Лекарственных Растений Флавоноидные соединени , про вл ющие противогерпетическую активность
SU1246005A1 (ru) * 1984-07-13 1986-07-23 Московский научно-исследовательский институт вирусных препаратов Способ оценки фармакологической активности химиопрепаратов дл лечени генитального герпеса
SU1530189A1 (ru) * 1988-04-15 1989-12-23 Научно-Исследовательский Институт Эпидемиологии И Микробиологии Им.Почетного Акад.Н.Ф.Гамалеи Способ лечени простого рецидивирующего герпеса
SU1720649A1 (ru) * 1981-08-06 1992-03-23 Институт Биоорганической Химии Ан Узсср "Антигерпетическое средство "мегосин"
MD1051C2 (ro) * 1996-12-02 1999-05-31 Centrul National Stiintifico-Practic De Igiena Si Epidemiologie Al Ministerului Sanatatii Din Republica Moldova Remediu antiherpetic
MD1473F2 (ro) * 1998-06-02 2000-05-31 Centrul National Stiintifico P Remediu antiherpetic
RU2492861C1 (ru) * 2012-05-29 2013-09-20 Закрытое акционерное общество "Вектор-Медика" (ЗАО "Вектор-Медика") Способ лечения рецидивирующего урогенитального герпеса с симптомами хронической усталости
  • 2015

Patent Citations (7)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Publication number Priority date Publication date Assignee Title
SU491387A1 (ru) * 1974-07-18 1975-11-15 Всесоюзный Научно-Исследовательский Институт Лекарственных Растений Флавоноидные соединени , про вл ющие противогерпетическую активность
SU1720649A1 (ru) * 1981-08-06 1992-03-23 Институт Биоорганической Химии Ан Узсср "Антигерпетическое средство "мегосин"
SU1246005A1 (ru) * 1984-07-13 1986-07-23 Московский научно-исследовательский институт вирусных препаратов Способ оценки фармакологической активности химиопрепаратов дл лечени генитального герпеса
SU1530189A1 (ru) * 1988-04-15 1989-12-23 Научно-Исследовательский Институт Эпидемиологии И Микробиологии Им.Почетного Акад.Н.Ф.Гамалеи Способ лечени простого рецидивирующего герпеса
MD1051C2 (ro) * 1996-12-02 1999-05-31 Centrul National Stiintifico-Practic De Igiena Si Epidemiologie Al Ministerului Sanatatii Din Republica Moldova Remediu antiherpetic
MD1473F2 (ro) * 1998-06-02 2000-05-31 Centrul National Stiintifico P Remediu antiherpetic
RU2492861C1 (ru) * 2012-05-29 2013-09-20 Закрытое акционерное общество "Вектор-Медика" (ЗАО "Вектор-Медика") Способ лечения рецидивирующего урогенитального герпеса с симптомами хронической усталости

Non-Patent Citations (2)

* Cited by examiner, † Cited by third party
Title
Герпесвирусная инфекция. Под редакцией В.П. Малого. Москва, Медицинская практика, 2009, p. 36-57 *
Исаков В.А., Архипова Е.И., Исаков Д.В. Герпесвирусные инфекции человека (руководство для врачей). Санкт-Петербург, 2006, p. 276-282 *

Also Published As

Publication number Publication date
MD995Y (ro) 2016-01-31

Similar Documents

Publication Publication Date Title
LAWRENCE et al. Genital herpes simplex virus infections: current concepts in diagnosis, therapy, and prevention
Whitley et al. Clinical management of herpes simplex virus infections: past, present, and future
Blough et al. Successful treatment of human genital herpes infections with 2-deoxy-D-glucose
Azher et al. Herpes simplex keratitis: challenges in diagnosis and clinical management
Piperi et al. Management of oral herpes simplex virus infections: The problem of resistance. A narrative review
Whitley et al. Pathogenesis and disease
Dworkin et al. Recommendations for the management of herpes zoster
Chou et al. Ganciclovir ophthalmic gel 0.15% for the treatment of acute herpetic keratitis: background, effectiveness, tolerability, safety, and future applications
Yeung-Yue et al. Herpes simplex viruses 1 and 2
Fontenelle et al. Effect of topical ophthalmic application of cidofovir on experimentally induced primary ocular feline herpesvirus-1 infection in cats
Miller et al. Effect of prophylactic valacyclovir on the presence of human herpesvirus DNA in saliva of healthy individuals after dental treatment
Mustafa et al. Herpes simplex virus infections, Pathophysiology and Management
Thurman et al. Herpes simplex virus and HIV: genital infection synergy and novel approaches to dual prevention
Desai et al. A rare case of varicella-zoster virus reactivation following recovery from COVID-19
US20220088403A1 (en) Methods And Compositions For Treating Coronavirus
Ivanov et al. Antivirals for the treatment of Monkeypox: utilization in the general and HIV-positive population and gaps for research. A short narrative review
Stoopler et al. Update on herpesvirus infections
Mehrmal et al. Diagnostic methods and management strategies of herpes simplex and herpes zóster infections
Goodman et al. Prospective double-blind evaluation of topical adenine arabinoside in male herpes progenitalis
Lewin et al. Surveillance for feline herpesvirus type 1 mutation and development of resistance in cats treated with antiviral medications
Spertus et al. Effects of orally administered raltegravir in cats with experimentally induced ocular and respiratory feline herpesvirus-1 infection
Diaz-Mitoma et al. Detection of viral DNA to evaluate outcome of antiviral treatment of patients with recurrent genital herpes
Ikematsu et al. Clinical outcome of laninamivir octanoate hydrate for influenza in the 2013–2014 Japanese season
Stiles et al. Effects of λ-carrageenan on in vitro replication of feline herpesvirus and on experimentally induced herpetic conjunctivitis in cats
Koh et al. Zosteriform herpes simplex

Legal Events

Date Code Title Description
FG9Y Short term patent issued
MK4Y Short term patent expired