MD87Y

MD87Y - Inhibitor de coroziune a otelului in apa

Info

Publication number: MD87Y
Application number: MDS20090030A
Authority: MD
Inventors: Vladimir Parsutin; Nicolae SOLTOIAN; Alexandr COVALI; Svetlana Sidelinicova
Original assignee: Institutul De Fizica Aplicata Al Academiei De Stiinte A Moldovei
Priority date: 2009-03-10
Filing date: 2009-03-10
Publication date: 2009-09-30
Also published as: MD87Z

Abstract

Inventia se refera la domeniul protectiei metalelor de coroziune in apa si poate fi utilizata pentru inhibarea coroziunii in sistemele inchise din conducte de otel. In calitate de inhibitor al coroziunii otelurilor in apa este utilizat tiosulfatul de sodiu cu concentratia de 0,05…1,00 g/l. Rezultatul consta in micsorarea pierderilor corosive pana la 7,3 ori.

Description

[0001] Invenţia se referă la protecţia metalelor de coroziune în apă şi poate fi utilizată pentru inhibarea coroziunii în sistemele închise ale conductelor de oţel.

[0002] Se ştie că apa naturală şi tehnologică, ce conţine ioni activi de Cl- şi SO4 2-, este un mediu destul de agresiv, în care coroziunea oţelurilor are loc cu o viteză mare. Astfel, apa de la robinet din Chişinău, conţinând: Ca2+ - 42,5, Mg2+ - 19,5, HCO3 - - 97,6, SO4 2- - 203,7, Cl- - 56,7, g/l, are o viteză de coroziune a oţelului de carbon foarte mare, timp de 8 ore, atingând valoarea de 21,0 g/m2·zi [1].

[0003] Cu creşterea perioadei de expoziţie viteza de coroziune scade (de exemplu, până la 4,0 g/m2 · zi la 240 ore de expoziţie), datorită formării pe suprafaţa corodată a unei pelicule oxido-hidroxidice din produsele coroziunii, precum şi din calcit CaCO3. Grosimea pereţilor conductelor se micşorează, iar prezenţa ionilor de Cl- la suprafaţă pot forma crăpături adânci, ce pot conduce la accidente.

[0004] Sunt cunoscuţi diferiţi inhibitori ai coroziunii, care în general reprezintă substanţe organice sau neorganice [2-4].

[0005] De exemplu, tiosulfatul de sodiu se foloseşte în calitate de component al amestecului inhibitor pentru protecţia oţelurilor cu conţinut mic de carbon în soluţiile de NH4NO3 şi soluţiile amoniacale de uree. Însă, în primul rând, este un amestec complex multicomponent, iar în al doilea rând se foloseşte o concentraţie foarte mare de tiosulfat (25…30%), şi important, acest amestec are efect în soluţii acide şi alcaline, dar nu asigură protecţie împotriva coroziunii în apă [4].

[0006] Când se foloseşte tiosulfatul în calitate de inhibitor pentru protecţia oţelurilor de carbon în apă, trebuie de luat în considerare că pentru mulţi inhibitori de tip anodic există o concentraţie critică, mai jos de care intensitatea coroziunii creşte continuu cu concentraţia inhibitorului.

[0007] Drept cea mai apropiată soluţie este luat tiosulfatul de sodiu în cantitate de 0,79…7,9 g/l pentru inhibarea coroziunii cuprului în acidul azotic. Însă folosirea tiosulfatului de sodiu în condiţiile indicate asigură protecţie împotriva coroziunii doar pe o perioadă scurtă de timp [4].

[0008] Problema pe care o rezolvă invenţia constă în majorarea rezistenţei la coroziune a sistemelor închise a conductelor de oţel la pomparea apei prin ele.

[0009] Problema se soluţionează prin aceea că în calitate de inhibitor al coroziunii oţelului în apă se foloseşte tiosulfatul de sodiu cu concentraţia de 0,05…1,0 g/l.

[0010] Influenţa concentraţiei inhibitorului şi a timpului de testare asupra vitezei de coroziune k, g/m2 · zi şi coeficientul de frânare γ sunt indicate în tabel. Din aceste date este evident că cel mai mare efect se atinge la folosirea tiosulfatului de sodiu cu concentraţia de 0,1…0,5 g/l. Astfel, la o testare în decurs 24 de ore, pierderile corosive se micşorează de 7,3 ori la concentraţia inhibitorului de 0,1 g/l; de 5,8 ori la concentraţia de 0,25 g/l şi de 6,4 ori la concentraţia de 0,5 g/l.

[0011] Cantitatea de inhibitor introdusă în mediul corosiv joacă un rol aparte. Limita de jos a concentraţiei o constituie 0,05 g/l, la o concentraţie mai mică mediu corosiv reduce neînsemnat pierderile corosive.

[0012] Mărirea concentraţiei tiosulfatului în mediul corosiv până la 1,0 g/l are un efect pozitiv, dar la o concentraţie de 1,5 g/l tiosulfatul de sodiu devine activator al coroziunii, la început apar pitinguri separate, care într-un timp îndelungat de testare trec într-un şir de ulcere corosive.

[0013] Tabel

[0014] Influenţa condiţiilor inhibării asupra vitezei coroziunii oţelului СТ. 3

Concentraţia inhibitorului, g/l

Timpul testării, τ, ore

Viteza coroziunii, g/m2 · zi

Coeficientul de frânare,γ

Apă fără inhibitor

8 24 72 240

21,00 12,00 6,60 4,00

- - - -

0,025

8 24 72 24

9,10 4,80 3,10 2,10

2,3 2,5 2,1 1,9

0,05

8 24 72 240

4,50 2,30 1,60 1,30

4,7 5,3 4,2 3,1

0,1

8 24 72 240

3,00 1,65 1,30 0,90

7,0 7,3 5,2 4,7

0,25

8 24 72 240

3,30 2,10 1,20 0,90

6,5 5,8 5,4 4,3

0,5

8 24 72 240

3,80 1,90 1,50 1,10

5,6 6,4 4,5 3,8

0,75

8 24 72 240

6,20 3,20 2,40 2,20

3,4 3,7 2,7 1,8

1,0

8 24 72 240

12,40 8,00 5,50 3,60

1,7 1,5 1,2 1,1

1,5

8 24 72 240

17,50 10,90 8,25 8,00

1,2 1,1 0,8 0,5

[0016] 1. Паршутин В.В., Шолтоян Н.С., и др. Ингибирование бороглюконатом кальция коррозии углеродистой стали СТ.3 в воде. Коррозия в условиях естественной аэрации и принудительной конвекции. Электронная обработка материалов, 1999, № 5, с.42-56

[0017] 2. Робинсон Дж.С. Ингибиторы коррозии. Москва, 1983

[0018] 3. Розенфельд И.Л. Ингибиторы коррозии. Москва, 1977

[0019] 4. Алцыбеева А.И., Левин С.З. Ингибиторы коррозии металлов. Ленинград, 1968

Claims

1. Utilizarea în calitate de inhibitor al coroziunii oţelurilor în apă a tiosulfatului de sodiu cu concentraţia de 0,05…1,00 g/l