MD871Z - Metodă de profilaxie a complicaţiilor radioterapiei sau a chimioterapiei la pacienţii cu cancer al glandei mamare - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la oncologie, şi poate fi utilizată pentru profilaxia complicatiilor radioterapiei sau chimioterapiei la pacienţii cu cancer al glandei mamare. Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se administrează 200 ml de un amestec pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi partea vegetală de gălbenele, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, de două ori pe zi, cu 20 min înainte de masă, concomitent, o dată pe zi se administrează 20 ml de un amestec pe bază de ulei de amarant şi ricin, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, cu 20 min înainte de masă, cu 5 zile înainte de cura de radioterapie sau de chimioterapie, seria de tratament constituie 20…25 zile.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la oncologie, şi poate fi utilizată pentru profilaxia complicaţiilor radioterapiei sau chimioterapiei la pacienţii cu cancer al glandei mamare.

Cancerul glandei mamare este cea mai frecventă malignitate la femei, mai ales în ţările europene, fiind cea mai frecventă cauză de deces prin cancer la femei.

Informarea sanitară a populaţiei feminine determină femeia să se prezinte la medic mai timpuriu dacă observă un semn clinic la nivelul sânilor.

Primele referiri la cancerul mamar apar în papirusul denumit ,,Chirurgical a lui Edwin Smith” scris între anii 2500…3000 i.e.n., iar primul moment terapeutic este atribuit lui Gallen, care recomandă excizia tumorii incipiente.

Un moment important în evoluţia tratamentului îl constituie introducerea mastectomiei radicale de către W.S. Halsted în 1882 şi Willy Meyer în 1894.

Noţiunea de cancer mamar operabil trebuie abordată şi prin prisma clasificării T.N.M.

Din punct de vedere strict al tehnicii chirurgicale, orice cancer mamar este operabil, cu excepţia celor care au tumoarea invadată în peretele toracic şi/sau metastaze ganglionare invadate în structurile vasculonervoase ale axilei.

Cancerul glandei mamare este o problemă majoră de sănătate publică ce priveşte întreg mapamondul. În cea mai mare parte a Europei, în America de Nord, Australia şi Noua Zeelandă cancerul mamar este cel mai frecvent întâlnit la femei şi, de asemenea, reprezintă cea mai frecventă cauză de deces la femeile cu vârsta cuprinsa între 35 şi 54 ani. Incidenţa cancerului mamar este în creştere în întreaga lume din cauze incomplet elucidate. S-a raportat o creştere de 3% pe an a frecvenţei cancerului mamar. Aceasta se datorează pe de o parte creşterii numărului de programe screening, care permit detectarea în stadii incipiente, iar pe de altă parte îmbătrânirii populaţiei. Rata mortalităţii a rămas în general neschimbată în ultimii 50 ani în pofida îmbunătăţirii tratamentului şi a depistării în stadii incipiente.

Factorii ce contribuie la apariţia cancerului mamar sunt: vârsta de 45…49 ani (premenopauza) şi un al doilea vârf între 60 şi 65 ani (postmenopauza), factorii hormonali, cancerul mamar este o boală hormono-dependentă. Femeile cu ovare nefuncţionale, care nu au primit niciodată tratament estrogenic de substituţie, nu fac cancer mamar. Mai multe dovezi indică faptul că hormonii joacă un rol cheie în promovarea bolii. Menarha precoce (înainte de 12 ani) şi menopauza tardivă (după 55 ani) cresc riscul de apariţie a cancerului mamar. Fiecare an de întârziere în apariţia primului ciclu, precum şi întârzierea în apariţia ciclurilor regulate duce la o creştere cu pană la 20% a riscului unui cancer mamar, iar numărul mare de sarcini duse până la termen şi alăptarea îndelungată la sân constituie factori de protecţie în apariţia cancerului mamar. Nuliparitatea, primiparitatea tardivă (după vârsta de 30 ani), precum şi avortul spontan sau provocat înaintea unei sarcini la termen cresc riscul de cancer mamar. Aportul extern de estrogeni cu progesteron folosit în contracepţie şi tratarea simptomelor de menopauză a dus la creşterea riscului de cancer mamar. De asemenea alte tulburări endocrine asociate tratamentului contraceptiv de tipul hiper sau hipotiroidia cresc relativ riscul de cancer mamar. Stările precanceroase ale glandei mamare, cum ar fi hiperplazia tipică şi atipică, metaplazia, displazia, distrofia (boala fibro-chistică) şi cancerul lobular în situ sunt leziuni care pot evolua către un cancer invaziv. De asemenea, tumorile benigne ale glandei mamare (fibroadenomul, adenomul juvenil), papilomatoza juvenilă, chisturile cu care au proliferări, tumoarea Phyllodes pot evolua în timp către un cancer mamar. Existenţa unei hiperplazii epiteliale intraductale atipice evoluează spre cancer mamar în circa 45%, în timp ce mastoza fibrochistică în circa 3% la paciente sub 20 ani, 7% la paciente sub 35 ani şi 30% la cele cu vârsta peste 45 ani. Factorii de mediu ca iradierea regiunii toracice mai ales înainte de 30 ani (bronhoscopiile repetate sau tratamentul pentru Boala Hodgkin), traumatismele mamare (mai ales cele mici şi repetate), expunerea sânilor la radiaţii ultraviolete pot influenta semnificativ apariţia cancerului mamar. De asemenea, o dietă alimentară bogată în proteine, grăsimi şi dulciuri, prin apariţia obezităţii creste riscul de cancer mamar. Dieta bogată în grăsimi reduce progesteronul plasmatic într-o fază de început, pentru ca ulterior depresia progesteronului să se asocieze cu creşterea ponderală. Ţesutul adipos în exces favorizează transformarea androgenilor suprarenali în estronă. Stresul, indiferent de natura lui, constituie un factor de risc atât pentru apariţia cancerului mamar, cât şi un factor de agravare a evoluţiei acestuia. Factorii genetici şi familiali, cum ar fi: factorul mamar de creştere derivat (mammary derived growth factor l) MI)GF I care a fost identificat în cancerele mamare şi care sugerează modificările autocrine sau paracrine care apar în celulele transformate. În celulele epiteliului mamar cu potenţial de transformare malignă se găsesc receptorii pentru MDGFI cât şi pentru alţi factori de creştere.

Pentru tratamentul cancerului glandei mamare în stadii precoce (T1-T2, No-N1) se utilizează metoda chirurgicală de tratament. Singura metodă eficientă este ablaţia completă (mastectomia) şi bilaterală a sânilor la femeile care au un risc crescut pentru cancer mamar.

Procedeul este însă un exces greu de acceptat. Cu toate acestea există bolnave care solicită acest tip de intervenţie pentru a scăpa de obsesia cancerului.

Tratamentul chirurgical se prezintă prin: Mastectomia radicală (operaţia Halsted), Mastectomia radicală modificată ( tehnica Patey sau Madden), Chirurgia conservatoare mamară care presupune o sectorectomie cu obţinerea de margini de rezecţie histologic negativ şi limfadenectomie axilară, urmată de radioterapia externă la 2…3 săptămâni după intervenţia chirurgicală sau la sfârşitul chimioterapiei adjuvante postoperatorii, Chirurgia tumorii primare care este un tip de tratament ce poate fi efectuat numai în cazul tumorilor mici de până la 2…5 cm. Chiar şi în aceste cazuri, rezecându-se 2 cm peritumoral, într-un procent însemnat rămân focare neoplazice în glanda mamară.

Pentru obţinerea unui rezultat estetic mai bun, incizia va fi radiară în cadranele inferioare şi arciformă în cele superioare. Dacă tumora este superficială este indicată extirparea tegumentelor supraiacente printr-o incizie eliptică.

Este cunoscută metoda de diminuare a complicaţiilor postradiante prin utilizarea preparatului Canefron H la pacienţii oncologici cu tumori ale organelor bazinului mic [1].

Dezavantajele acestei metode constau în posibilitatea apariţiei reacţiilor alergice la componenţii acestui produs şi utilizarea limitată a lui.

În calitate de cea mai apropiată soluţie se cunoaşte metoda de diminuare a complicaţiilor postradiante care constă în aceea că se administrează intravenos o dată în zi îndată după masă, timp de 15 zile de la începutul cursului de radioterapie, 5 mL de soluţie de 5% de acid ascorbic şi peroral o capsulă (33000 UA) de retinol, o capsulă (0,2 g) de tocoferol şi un comprimat (0,2 g) de metiluracil. Totodată, concomitent se administrează ulei din seminţe de dovleac pe cale rectală sub formă de microclisme, în volum de 20 mL, cu o oră înainte de şedinţa de radioterapie. De asemenea uleiul se administrează peroral, câte o linguriţă (5 mL) de 2 ori pe zi, începând cu 2…3 zile înainte de iniţierea cursului de radioterapie, precum şi pe tot parcursul acesteia [2].

Dezavantajele acestei metode constau în eficienţa scăzută şi în posibilitatea apariţiei complicaţiilor în urma chimioterapiei.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în extinderea arsenalului de metode utilizate pentru prevenirea complicaţiilor locale şi generale postradiante la pacientele operate cu cancer al glandei mamare.

Conform invenţiei, metoda revendicată constă în aceea că se administrează 200 mL de un amestec pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi partea vegetală de gălbenele, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, de două ori pe zi, cu 20 min înainte de masă, concomitent, o dată pe zi se administrează 20 mL de un amestec pe bază de ulei de amarant şi ricin, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, cu 20 min înainte de masă, cu 5 zile înainte de cura de radioterapie sau de chimioterapie, seria de tratament constituie 20…25 zile.

Rezultatul constă în diminuarea complicaţiilor locale şi generale după radioterapie şi/sau chimioterapie la bolnavele după tratament chirurgical al cancerului glandei mamare. Rezultatul obţinut se datorează combinării cantitative şi calitative a ingredientelor amestecului pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi gălbenele şi a amestecului pe bază de ulei de amarant şi ricin ce conţin nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L.

O particularitate semnificativă a nanodiamantelor este că ele pătrund în membrana celulară şi pot precipita la suprafaţa sferică mai multe celule de substanţe biologic active, medicamente, polimere etc. Aceste caracteristici au stat la baza aplicării nanodiamantelor cu scop de dezintoxicare la pacienţii oncologici care au fost supuşi radio- şi chimioterapiei.

Praful de nanodiamante cu dimensiunile de 4…10 nm este obţinut conform brevetului RU 2465376 C1 2012.10.27 şi este accesibil pentru procurare în Federaţia Rusă.

Infuzia din rădăcini de păpădie şi gălbenele se prepară în felul următor: masa vegetală, compusă din rădăcini de păpădie şi gălbenele, se fărâmiţează, la o parte de masă vegetală se adaugă 5 părţi de apă, se încălzeşte amestecul până la temperatura de 90°C, apoi se răceşte până la temperatura camerei timp de 24 ore şi se filtrează.

Uleiul de amarant şi de ricin pot fi procurate în reţelele de farmacii din Republica Moldova.

Amestecul pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi gălbenele se prepară în felul următor: într-un vas de 15 L se toarnă 10 L de infuzie din rădăcini de păpădie şi gălbenele şi se adaugă praf de nanodiamante până la concentraţia de 10-9…10-10 g/L, după care soluţia se malaxează timp de 2…3 min.

Amestecul pe bază de ulei de amarant şi ricin se prepară în felul următor: într-un vas de 15 L se toarnă 5 L de ulei de amarant şi 5 L de ulei de ricin, se malaxează 2…3 min şi se adaugă praf de nanodiamante până la concentraţia de 10-9…10-10 g/L.

Metoda revendicată se efectuează în felul următor: cu 5 zile înainte de cursul de radioterapie şi/sau chimioterapie se administrează un amestec în cantitate de 200 mL pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi partea vegetală de gălbenele, care conţine nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, de două ori pe zi, cu 20 min înainte de masă, totodată concomitent, o dată pe zi se administrează 20 mL de amestec pe bază de ulei de amarant şi ricin, luate în raport de 1:1, care conţine nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, cu 20 min înainte de masă, seria de tratament constituie 20…25 zile.

Au fost efectuate cercetări asupra a 50 de femei care au suportat o intervenţie chirurgicală, ca rezultat al diagnosticării cancerului mamar şi care au suportat tratament postoperatoriu chimioterapeutic sau radioterapeutic, la fel a fost selectat un lot martor de 50 de femei, cărora li s-a administrat un tratament descris în soluţia cea mai apropiată cu scopul diminuării complicaţiilor chimioterapiei şi/sau radioterapiei. În calitate de criterii pentru aprecierea tratamentului revendicat au fost luate semnele cele mai frecvente ce apar în rezultatul administrării chimioterapiei ca: disbacterioza, gastrita, esofagita, reacţii alergice, anemia, polineuropatii, hepatite şi au fost apreciate conform criteriului stabilit de uniunea internaţională de combatere a cancerului care face parte din Organizaţia Internaţională a Sănătăţii: 0 - nu sunt manifestări, 1 - manifestări minime, 2 - manifestări moderate, 3 - manifestări esenţiale, 4 - manifestări ce pun în pericol viaţa pacientei. S-a stabilit că la utilizarea remediilor chimioterapeutice în doze minime timp de 15 zile şi a tratamentului conform celei mai apropiate soluţii s-au manifestat complicaţii ca disbacterioza, gastrita, esofagita, reacţii alergice, anemia, polineuropatii, hepatite apreciate prin gradul 3 de manifestări în 24% (12 paciente) din cazuri, iar conform soluţiei revendicate complicaţiile menţionate mai sus s-au manifestat numai la 8% (4 paciente) fiind apreciate prin gradul 2 de manifestări clinice postchimioterapeutice. La fel au fost apreciate aşa complicaţii ca alopecia şi arsurile. În cazul aplicării radioterapiei complicaţiile au fost apreciate conform gradului 2 de manifestări clinice la 14% ( 7 paciente), conform metodei revendicate la fel au fost apreciate manifestări clinice de gradul 2 la 12% (6 paciente). Şi în cazul aplicării chimioterapiei a fost selectat un lot de 50 paciente, cărora li s-a administrat un tratament conform metodei revendicate şi un lot martor de 50 de femei, cărora li s-a administrat un tratament conform celei mai apropiate soluţii.

Exemplu concret de realizare

Pacientei B., 49 ani, cu diagnosticul de tumoare a glandei mamare stângi, i s-a efectuat o intervenţie chirurgicală cu sectorectomie cu obţinerea de margini de rezectie histologic negativ şi limfadenectomie axilară, apoi i s-a prescris chimioterapie. Cu 5 zile înainte de cursul de chimioterapie i s-a administrat un amestec în cantitate de 200 mL pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi partea vegetală de gălbenele, care conţine nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, de două ori pe zi, cu 20 min înainte de masă, totodată concomitent, o dată pe zi i s-a administrat 20 mL de amestec pe bază de ulei de amarant şi ricin, luate în raport de 1:1, care conţine nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, cu 20 min înainte de masă, seria de tratament a constituit 20…25 zile. Complicaţiile specifice postchimioterapeutice nu s-au manifestat.

1. Каприн А.Д., Семин А.В., Костин А.А. Эффективность препарата "Канефрон Н" у онкологически больных получающих лучевую терапию на органы малого таза. Человек и лекарство, №5, том 15, 2007

2. MD 482 Z 2012.09.30

Claims (1)

1. Metodă de profilaxie a complicaţiilor radioterapiei sau a chimioterapiei la pacienţii cu cancer al glandei mamare care constă în aceea că se administrează 200 mL de un amestec pe bază de infuzie din rădăcini de păpădie şi partea vegetală de gălbenele, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, de două ori pe zi, cu 20 min înainte de masă, concomitent, o dată pe zi se administrează 20 mL de un amestec pe bază de ulei de amarant şi ricin, luate în raport de 1:1, şi nanodiamante de 4…10 nm, în concentraţie de 10-9…10-10 g/L, per os, cu 20 min înainte de masă, cu 5 zile înainte de cura de radioterapie sau de chimioterapie, seria de tratament constituie 20…25 zile.