MD684Z

MD684Z - Dispozitiv şi metodă de osteosinteză a mandibulei

Info

Publication number: MD684Z
Application number: MDS20130075A
Authority: MD
Inventors: Думитру ХЫЦУ
Original assignee: Государственный Медицинский И Фармацевтический Университет "Nicolae Testemitanu" Республики Молдова
Priority date: 2013-04-23
Filing date: 2013-04-23
Publication date: 2014-05-31
Also published as: MD684Y

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgia maxilo-facială şi este destinată pentru osteosinteza mandibulei.Dispozitivul pentru osteosinteza mandibulei constă dintr-o tijă metalică cilindrică cu o lungime de 3…4 cm şi diametrul de 0,2 cm, ambele capete ale căreia la o distanţă de 0,5 cm de la margine sunt încovoiate în formă de U sub un unghi de 90°.Metoda de osteosinteză a mandibulei constă în aceea că se efectuează o incizie a pielii cu 2,0 cm mai jos de baza mandibulei, se mobilizează fragmentele osoase fracturate, la o distanţă de 1,0 cm de la marginea fiecărui fragment fracturat se efectuează câte un orificiu, apoi la baza fragmentelor osoase fracturate se efectuează o adâncitură de 2…3 cm cu lăţimea de 0,2 cm, la capetele căreia în direcţia axei verticale a mandibulei se efectuează câte un canal cu adâncimea de 0,5 cm şi lăţimea de 0,2 cm, după care se reduc fragmentele osoase, în adâncitura şi canalele executate în mandibulă se aplică dispozitivul revendicat, iar fragmentele osoase se imobilizează cu ajutorul unui fir metalic întins prin orificiile executate.

Description

Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgia maxilo-facială şi este destinată pentru osteosinteza mandibulei.

Este cunoscut dispozitivul destinat osteosintezei mandibulei, care constă dintr-o tijă metalică cilindrică cu o lungime de 3…4 cm şi diametrul de 0,2 cm, şi metoda de osteosinteză a mandibulei cu fir şi tijă metalică aplicată în şanţul executat la baza mandibulei [1].

Dezavantajele dispozitivului şi metodei menţionate constau în aceea că dispozitivul permite rotirea în plan orizontal a fragmentelor osoase şi a părţilor laterale ale bonturilor osoase ale mandibulei, din această cauză nu este posibilă fixarea stabilă a mandibulei.

Problema pe care o rezolvă invenţia constă în elaborarea unui dispozitiv şi a unei metode noi de fixare a fragmentelor fracturate ale mandibulei prin osteosinteza cu fir metalic şi tijă metalică aplicată la baza mandibulei, care nu permite deplasarea fragmentelor osoase în plan orizontal şi lateral.

Dispozitivul pentru osteosinteza mandibulei constă dintr-o tijă metalică cilindrică cu o lungime de 3…4 cm şi diametrul de 0,2 cm, ambele capete ale căreia la o distanţă de 0,5 cm de la margine sunt încovoiate în formă de U sub un unghi de 90°.

Metoda de osteosinteză a mandibulei constă în aceea că se efectuează o incizie a pielii cu 2,0 cm mai jos de baza mandibulei, se mobilizează fragmentele osoase fracturate, la o distanţă de 1,0 cm de la marginea fiecărui fragment fracturat se efectuează câte un orificiu, apoi la baza fragmentelor osoase fracturate se efectuează o adâncitură de 2…3 cm cu lăţimea de 0,2 cm, la capetele căreia în direcţia axei verticale a mandibulei se efectuează câte un canal cu adâncimea de 0,5 cm şi lăţimea de 0,2 cm, după care se reduc fragmentele osoase, în adâncitura şi canalele executate în mandibulă se aplică dispozitivul revendicat, iar fragmentele osoase se imobilizează cu ajutorul unui fir metalic întins prin orificiile executate.

Avantajele invenţiei constau în aceea că se obţine o imobilizare a mandibulei în plan orizontal, în jurul axei sale şi în plan vertical mai rapid, mai puţin traumatic, se micşorează timpul intervenţiei chirurgicale, dispozitivul revendicat este uşor de confecţionat şi de dimensiuni mai mici, se asigură un confort la aplicarea acestuia şi o stabilitate excelentă a fragmentelor osoase.

Rezultatul tehnic constă în obţinerea unei imobilizări în direcţia axelor orizontală şi verticală ale mandibulei, datorită aplicării în adâncitura şi canalele executate în mandibulă a dispozitivului revendicat. Invenţia se explică cu ajutorul figurii, unde 1 reprezintă tija metalică cilindrică, iar 2 - capetele încovoiate în formă de U sub un unghi de 90°.

Metoda se efectuează în felul următor: se prelucrează şi se izolează câmpul operator, se efectuează anestezia după regulile generale ale chirurgiei, se efectuează o incizie de 8 cm a pielii cu 2 cm mai jos de baza mandibulei, pe straturi se ajunge la fragmentele fracturate, se efectuează hemostaza, se examinează fragmentele fracturate şi chiuretajul spaţiului interfragmentar, se incizează periostul la o distanţă de 1,5 cm de la marginile fracturate, apoi el se decolează, la o distanţă de 1,0 cm de la marginea fiecărui fragment fracturat se efectuează câte un orificiu, iar la baza fragmentelor osoase fracturate se efectuează o adâncitură de 2…3 cm cu lăţimea de 0,2 cm, la capetele căreia în direcţia axei verticale a mandibulei se efectuează câte un canal cu adâncimea de 0,5 cm şi lăţimea de 0,2 cm, după care se reduc fragmentele osoase, în adâncitura şi canalele executate în mandibulă se aplică dispozitivul revendicat, iar fragmentele osoase se imobilizează cu ajutorul unui fir metalic întins prin orificiile executate, după care se examinează calitatea reducerii şi imobilizării, apoi plaga se prelucrează cu soluţii antiseptice. Pe plagă se aplică suturi pe straturi cu catgut în profunzime şi aţă atraumatică pe piele, se drenează plaga şi se aplică o pungă cu gheaţă. Pentru controlul calităţii reducerii servesc următoarele semne: restabilirea configuraţiei feţei, dispariţia simptomelor „de treaptă”, restabilirea sensibilităţii.

După intervenţia chirurgicală se efectuează ortopantomografia, pentru stabilirea calităţii reducerii şi a imobilizării fragmentelor osoase.

Exemplu

Pacientul C., anul naşterii 1987, s-a adresat de sine stătător la CNPŞDMU pe data de 2012. 08.13. Din anamneza bolii s-a constatat că a suferit o traumă recentă. La policlinica de la locul de trai i s-a aplicat imobilizarea cu atele individuale şi s-a indicat un tratament medicamentos. Pe 2012. 08.14 s-a adresat repetat de sine stătător la CNPŞDMU pentru tratament complex. Pacientul a fost examinat clinic şi paraclinic, stabilindu-se diagnosticul de fractură a mandibulei bilateral: angulară pe stânga (38) şi mentonieră pe dreapta (43) cu deplasarea fragmentelor osoase, a fost spitalizat în secţia de chirurgie oro-maxilo-facială. Pacientul a fost supus intervenţiei chirurgicale cu repoziţia şi fixarea fragmentelor fracturate ale mandibulei şi restabilirea formei şi funcţiei mandibulei. Metoda de osteosinteză s-a efectuat în felul următor: s-a prelucrat şi s-a izolat câmpul operator, s-a efectuat anestezia după regulile generale ale chirurgiei, s-a efectuat o incizie de 8 cm a pielii cu 2 cm mai jos de baza mandibulei, pe straturi s-a ajuns la fragmentele fracturate, s-a efectuat hemostaza, s-au examinat fragmentele fracturate şi s-a efectuat chiuretajul spaţiului interfragmentar, s-a efectuat o incizie a periostului la o distanţă de 1,5 cm de la marginile fracturate, apoi el s-a decolat, la o distanţă de 1,0 cm de la marginea fiecărui fragment fracturat s-a executat câte un orificiu, apoi la baza fragmentelor osoase fracturate s-a efectuat o adâncitură de 2…3 cm cu lăţimea de 0,2 cm, la capetele căreia în direcţia axei verticale a mandibulei s-a efectuat câte un canal cu adâncimea de 0,5 cm şi lăţimea de 0,2 cm, s-au redus fragmentele osoase deplasate prin mişcări energice dozate invers direcţiei de deplasare a fragmentelor fracturate la auzul unei crepitaţii osoase, în adâncitura şi canalele executate în mandibulă s-a aplicat dispozitivul revendicat, iar fragmentele osoase s-au imobilizat cu ajutorul unui fir metalic întins prin orificiile executate, după care s-a examinat calitatea reducerii şi imobilizării, apoi plaga s-a prelucrat cu soluţii antiseptice. Pe plagă s-au aplicat suturi pe straturi cu catgut în profunzime şi cu aţă atraumatică pe piele, s-a drenat plaga şi s-a aplicat punga cu gheaţă. Pentru controlul calităţii reducerii au servit următoarele semne: restabilirea configuraţiei feţei, dispariţia simptomelor „de treaptă”, restabilirea sensibilităţii.

Cu ajutorul dispozitivului şi metodei revendicate au fost trataţi 2 pacienţi în clinica de chirurgie oro-maxilo-facială. Pe baza investigaţiilor radiologice se poate trage concluzia că intervenţia chirurgicală a fost efectuată cu succes, restabilindu-se complet integritatea mandibulei. Astfel putem trage concluzia că dispozitivul şi metoda revendicată pot fi propuse pentru efectuarea osteosintezei mandibulei.

1. BURLIBAŞA Corneliu. Chirurgie Orală şi Maxilofacială. Editura Medicală, Bucureşti, 1999, p. 617-618

Claims

1. Dispozitiv pentru osteosinteza mandibulei, care constă dintr-o tijă metalică cilindrică cu o lungime de 3…4 cm şi diametrul de 0,2 cm, ambele capete ale căreia la o distanţă de 0,5 cm de la margine sunt încovoiate în formă de U sub un unghi de 90°.

2. Metodă de osteosinteză a mandibulei, care constă în aceea că se efectuează o incizie a pielii cu 2,0 cm mai jos de baza mandibulei, se mobilizează fragmentele osoase fracturate, la o distanţă de 1,0 cm de la marginea fiecărui fragment fracturat se efectuează câte un orificiu, apoi la baza fragmentelor osoase fracturate se efectuează o adâncitură de 2…3 cm cu lăţimea de 0,2 cm, la capetele căreia în direcţia axei verticale a mandibulei se efectuează câte un canal cu adâncimea de 0,5 cm şi lăţimea de 0,2 cm, după care se reduc fragmentele osoase, în adâncitura şi canalele executate în mandibulă se aplică dispozitivul definit în revendicarea 1, iar fragmentele osoase se imobilizează cu ajutorul unui fir metalic întins prin orificiile executate.