MD498Z - Procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la viticultură, în special la un procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie cu ajutorul unui suport temporar şi poate fi aplicată în plantaţiile cu soiuri cu vigoarea de creştere mare.Procedeul, conform invenţiei, constă în formarea butucului de viţă-de-vie (1) cu 4 braţe (9, 10, 11, 12) în al doilea an după plantare, de care în al treilea an după plantare se leagă câte un suport temporar (17, 18, 19, 20). Vârfurile suporturilor de la butucii vecini din rând se unesc câte doi printr-un furtun flexibil formând câte două perechi de suporturi, orientate oblic spre mijlocul intervalelor dintre rânduri de ambele părţi ale rândului, iar părţile de vârf ale perechilor de suporturi ale rândurilor vecine se sprijină reciproc cu nişte porţiuni în formă de rulou (21). În anul patru după plantare pe braţele butucului se formează ramificaţii: longitudinale de vârf (25), longitudinale de mijloc (26, 27) şi transversale (28). În anul cinci după plantare, pe toate ramificaţiile braţelor se formează corzi scurte (29). Vârfurile ramificaţiilor longitudinale (25, 26, 27) ale butucilor vecini din acelaşi rând, precum şi vârfurile ramificaţiilor transversale (28) ale braţelor vecine ale aceluiaşi butuc se unesc prin împletire şi legătură.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la viticultură, în special la un procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie cu ajutorul unui suport temporar şi poate fi aplicată în plantaţiile cu soiuri cu vigoarea de creştere mare.

Se cunoaşte procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie de spalier de tip moldovenesc, conform căruia butucul posedă 2…4 braţe, purtătoare de punţi de rod, amplasate în spaţiu în formă de raze prin fixarea de un spalier vertical cu sârme situate în patru nivele. Se cunoaşte, de asemenea, procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie în formă de evantai cu multe braţe. Butucul este compus din 4…6 braţe purtătoare a punţilor de rod, amplasate în spaţiu în formă de raze prin fixarea de un spalier vertical cu sârme situate în patru nivele [1].

Dezavantajele procedeelor constă în necesitatea instalării spalierului, care necesită volum mare de muncă şi materiale scumpe.

Se mai cunoaşte procedeul de formare a butucului de viţă-de-vie în formă de evantai mare cu câteva braţe, până la 2 m lungime ce se ramifică până la 3…4 ordine [2].

Dezavantajul procedeului constă în necesitatea conducerii butucilor pe spalier în formă de pavilion cu cozoroc, ce se soldează cu un volum mare de muncă şi materiale scumpe.

Se cunoaşte procedeul de formare a butucului în formă de cupă mare moldovenească cu braţe mari cu mai multe ramificaţii purtătoare de corzi de rod lungi fără de cepuri de substituire. În calitate de suporturi permanente se folosesc cel puţin 8 araci la o plantă [3].

Dezavantajul procedeului constă în amplasarea îndesită a lăstarilor în spaţiu şi imposibilitatea executării în plantaţie a lucrărilor mecanizate.

Se cunoaşte, de asemenea, procedeul de formare a butucului în formă de cupă de Don cu 16…18 braţe multianuale cu lungimea de 80…100 cm, amplasate în spaţiu în patru părţi, care sunt susţinute de stelaje formate în baza a două îngrădituri pătrate din lemn de diferite dimensiuni, amplasate una în alta: cea mai mică inferioară - cu înălţimea de 100 cm la o depărtare de 100 cm de la centrul butucului; cea mai mare, exterioară - cu înălţimea de 200 cm la o depărtare de 100 cm de la cea interioară. Fiecare braţ poartă 3…4 punţi de rod, iar structura butucului include în total 32 de punţi de rod [4].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că suportul utilizat reprezintă o structură complicată permanentă, din care cauză sunt excluse în plantaţie lucrările agrotehnice mecanizate.

Se mai cunoaşte soluţie cu utilizare a suportului pliant individual permanent pentru butuc, care se construieşte din metal sau din beton şi reprezintă un postament, în care sunt instalate radial şi oblic până la 8 proptele. Proptelele, la momentele tehnologice oportune, se strâng manual [5].

Dezavantajul constă în faptul că suportul se construieşte folosind multe materiale scumpe, iar operaţiile de strângere şi de desfacere a proptelelor nu pot fi efectuate mecanizat.

Cea mai apropiată soluţie este procedeul de formare a butucului în formă de pergolă care reprezintă un bloc constructiv unic dintr-un suport de tip pavilion arcuit de galerie şi butucii a două rânduri limitrofe. Structura butucului include o tulpină înaltă şi multiple braţe ramificate purtătoare de punţi de rod amplasate pe stelaje oblice de tip pavilion arcuit de galerie [6].

Dezavantajul procedeului se manifestă prin construirea anevoioasă şi sofisticată a spalierului permanent cu folosirea materialelor scumpe din lemn şi a unei cantităţi mari de sârmă.

Invenţia rezolvă problema extinderii uniforme şi susţinerii garantate în spaţiu a organelor butucului deasupra întregii suprafeţe de nutriţie fără a construi un suport permanent, imens şi compus.

Procedeul, conform invenţiei, constă în formarea butucului de viţă-de-vie cu 4 braţe în al doilea an după plantare, de care în al treilea an după plantare se leagă câte un suport temporar. Vârfurile suporturilor de la butucii vecini din rând se unesc câte doi printr-un furtun flexibil formând câte două perechi de suporturi, orientate oblic spre mijlocul intervalelor dintre rânduri de ambele părţi ale rândului, iar părţile de vârf ale perechilor de suporturi ale rândurilor vecine se sprijină reciproc cu nişte porţiuni în formă de rulou. În anul patru după plantare pe braţele butucului se formează ramificaţii: longitudinale de vârf, longitudinale de mijloc şi transversale. În anul cinci după plantare, pe toate ramificaţiile braţelor se formează corzi scurte. Vârfurile ramificaţiilor longitudinale ale butucilor vecini din acelaşi rând, precum şi vârfurile ramificaţiilor transversale ale braţelor vecine ale aceluiaşi butuc se unesc prin împletire şi legătură. Începând cu anul nouă după plantare, partea bazală a suporturilor se scurtează prin tăiere o dată la fiecare trei ani cu 20 cm, iar începând cu anul 18 după plantare, pe parcursul a doi-trei ani, suporturile, furtunurile şi rulourile se scot din plantaţie cu formarea ulterioară pe părţile de vârf ale perechilor de braţe a unor rulouri noi. Suportul temporar are lungimea de 220…250 cm şi grosimea de 30…45 mm, iar furtunul are lungimea de 60 cm şi diametrul de 45…50 mm, în interior fiind amplasată o nuieluşă cu lungimea de 20 cm şi grosimea de 30…35 mm. Ruloul are lungimea de 20 cm şi grosimea de 25…30 cm şi se formează prin înfăşurarea de 4…5 ori a furtunului cu o bandă cu lăţimea de 20 cm, confecţionată prin împăturirea unei folii de polietilenă cu lăţimea de 60 cm şi lungimea de 150 cm, în interiorul căreia este amplasat un strat de resturi vegetale cu grosimea de 2…3 cm.

Rezultatul constă în posibilitatea de a executa lucrări agrotehnice mecanizate în plantaţiile de tip continuu înfiinţate fără construirea suporturilor permanente, imense şi compuse.

Invenţia se explică prin desenele din figurile 1…10, care reprezintă:

- fig. 1, aspectul butucului imediat după plantare cu corzile tăiate la 2-3 ochiuri;

- fig. 2, butucul în toamna anului plantării;

- fig. 3, butucul în al doilea an după plantare după tăierea de primăvară;

- fig. 4, butucul în al treilea an după plantare după tăierea de primăvară;

- fig. 5, aspectul butucilor a două rânduri limitrofe în al treilea an după plantare, după instalarea aracilor (proiecţie verticală perpendicular liniilor rândurilor);

- fig. 6, aspect tipic pe care îl capătă butucii a două rânduri limitrofe în anii 4-8 după plantare în poziţie de deschidere a căii de trafic pentru agregatul alcătuit din tractor şi maşină agricolă (proiecţie verticală perpendicular liniilor rândurilor);

- fig. 7, aspectul tipic pe care îl capătă butucii a două rânduri limitrofe începând cu anul nouă după plantare, în poziţie de deschidere a căii de trafic pentru agregat (proiecţie verticală perpendicular liniilor rândurilor);

- fig. 8, schema de formare şi unire a elementelor de structură, purtătoare de formaţiuni de rod, a butucilor vecini din rând, cu formarea construcţiei unice a rândului. Poziţie de sprijin reciproc a butucilor când traficul este închis pentru agregate (proiecţie orizontală);

- fig. 9, schema în detalii de formare şi unire prin împletire şi legături a câte un braţ (purtători de ramificaţii cu punţi de rod) a doi butuci vecini din rând cu perechea de suporturi temporare, adică cu doi araci (proiecţie orizontală);

- fig. 10, schema dotării agregatului alcătuit din tractor şi maşină agricolă cu panouri de ocolire de stânga şi de dreapta, care asigură îndepărtarea (respectiv în stânga şi în dreapta), a construcţiilor unice a două rânduri limitrofe, pentru a deschide traficul, unde:

1 - butuc;

2 - coardă tăiată scurt (la 2-3 ochiuri);

3 - coardă;

4 - cep de rezervă;

5, 6, 7, 8 - coarde;

9, 10, 11, 12 - braţe;

13, 14, 15, 16 - coarde de prelungire;

17, 18, 19, 20 - araci;

21 - rulou de sprijin cu lungimea de 20 cm (aspect general);

22 - limita gabaritului în care se încadrează agregatul alcătuit din tractor şi maşină agricolă;

23, 24 - limitele de gabarit în care se încadrează tractorul echipat cu panourile de stânga şi de dreapta în stare de transport;

25 - ramificaţie longitudinală de vârf;

26, 27 - ramificaţii longitudinale de mijloc;

28 - ramificaţie transversală;

29 - punte de rod purtătoare de verigă de rod alcătuită din coardă de rod şi cep de substituire (în fig. 8 şi 9 sunt indicate locurile de amplasare a punţilor de rod reieşind din încărcătura minimală posibilă - 32 de punţi de rod la un butuc, iar dacă starea fitosanitară a butucului permite, atunci este loc pentru formarea în plus până la 16 punţi de rod);

30 - furtun flexibil din masă plastică (cu diametrul de 30…40 mm) de unire a părţilor de vârf ale aracilor;

31 - nuieluşă;

32 (21) - rulou de sprijin cu lungimea de 20 cm ce reprezintă un bandaj cu bandă confecţionată dintr-o folie de polietilenă împăturită, la care intervalul dintre îndoituri este umplut cu resturi vegetale (rumeguş de lemn sau paie) cu grosimea de 2…3 cm (aspect în detalii);

33 - legătură;

34 - tractor;

35 - stropitoare;

36 - cultivator;

37 - panou de ocolire de dreapta;

38 - panou de ocolire de stânga;

39 - rolă;

40 - divizor;

41 - consolă (suport);

42 - bandă rulantă din prelată (pânză de cort);

43 - poziţionarea în spaţiu a panoului de ocolire în momentul trecerii agregatului în intervalul dintre două rânduri de butuci;

44 - element de structură multianuală de ordinul doi de ramificare, în care se transformă coarda de rod a punţii, după ce a fost lăsată să se dezvolte mai departe.

Invenţia se realizează în felul următor.

După plantare, primăvara, planta de viţă-de-vie 1, care urmează să capete forma de evantai oblic bilateral pliant, posedă trei coarde 2 scurtate la două-trei ochiuri (fig. 1). În acelaşi an, până în toamnă, pe butuc cresc lăstarii (coardele) 3 (fig. 2). După tăierea de formare de primăvară, în al doilea an după plantare, la butuc sunt lăsate să se dezvolte coardele 5, 6, 7, 8, care ulterior se vor transforma în braţele 9, 10, 11, 12 şi cepul de rezervă 4 (fig. 3).

În al treilea an de la plantare în plantaţie se instalează suporturile temporare care reprezintă araci (fig. 5). De fiecare braţ al butucului se leagă, în trei-cinci locuri, câte un arac. În total fiecare butuc este susţinut temporar de către patru araci - 17, 18, 19 şi 20 cu grosimea de 30…45 mm şi lungimea de 220…250 cm, în dependenţă de schema de plantare, care poate varia între 2, 5 x 1,25 m şi 3,0 x 1,5 m. Aracii nu se înfig în sol. Baza fiecărui arac se aşază pe suprafaţa solului. Vârfurile aracilor a două braţe de la doi butuci vecini din rând se introduc într-un furtun flexibil din masă plastică 30 cu diametrul de 45…50 mm şi lungimea de 60 cm (fig. 6, 7, 8, 9), prin ce se formează o pereche de suporturi. În mijlocul furtunului 30 în prealabil se introduce o nuieluşă 31 cu grosimea de 30…35 mm şi lungimea de 20 cm.

Pe porţiunea longitudinală a furtunului din dreptul nuieluşei 31 se înfăşoară de 4…5 ori o bandă de bandajare cu lăţimea de 20 cm. Astfel se formează un rulou de sprijin 32 (fig. 9), comun pentru părţile de vârf a doi araci de la doi butuci vecini dintr-un rând. Banda de bandajare se confecţionează în felul următor. Pe mijlocul unei folii de polietilenă cu lăţimea de 60 cm şi lungimea de 150 cm se presară un strat de resturi vegetale (rumeguş de lemn, paie sau altele) cu grosimea de 2…3 cm. Ulterior marginile foliei se îndoaie şi se plasează pe stratul de rumeguş prin suprapunere. Astfel împăturită, folia de polietilenă se transformă într-o bandă cu lăţimea de 20 cm. Ruloul 21 (32) în calitate de muchie de sprijin are diametrul între 25…30 cm şi se înveleşte cu o pânză de tip prelată pentru a-i da durabilitate.

Perechile de suporturi (araci) sunt orientate oblic spre mijlocul intervalelor dintre rânduri. Fiecare butuc, împreună cu butucii vecini din rând, posedă câte două perechi de suporturi - una de stânga şi alta de dreapta. Adică o pereche de suporturi este înclinată de o parte a rândului, iar altă pereche este înclinată de cealaltă parte a rândului. Părţile de vârf ale perechilor de suporturi ale rândurilor limitrofe (vecine) de butuci se sprijină unele de altele nemijlocit cu rulourile de suport 21 (fig. 5, 6, 7, 8) sau 32 (fig. 9) la înălţimea de 180…200 cm, exact deasupra mijlocului intervalului dintre rânduri.

Perechile de suporturi, purtătoare de braţe ale butucilor (fig. 5), se află în stare de sprijin una de alta, însă se despart (se detaşează una de alta) numai în timpul trecerii agregatului, alcătuit din tractor şi maşina agricolă respectivă şi dotat cu panouri de ocolire, în intervalele dintre rânduri (fig. 6). După trecerea agregatului vârfurile perechilor de suporturi a două rânduri vecine iarăşi se unesc pentru a se sprijini unul de altul. În acest sens perechile de suporturi sunt mobile. Butucii conduşi pe astfel de suporturi pliante formează o construcţie unică nu numai a unui rând de plante, ci şi a plantaţiei întregi din cadrul parcelei.

În anul patru după plantare pe braţele butucilor se formează ramificaţiile longitudinale (în raport cu linia rândului) de vârf 25, ramificaţiile longitudinale de mijloc 26, 27 şi ramificaţiile transversale 28 (fig. 8 şi 9). Elementele structurale 25, 26, 27 şi 28 sunt de ordinul întâi de ramificare a braţelor. În anul cinci, pe toate ramificaţiile braţelor se formează corzi scurte, care ulterior vor deveni punţi de rod 29 şi vor purta verigi de rod alcătuite din coardă de rod şi cep de substituire. Fiecare braţ va purta câte patru ramificaţii garnisite cu câte 8…12 punţi de rod, iar butucii vor avea în total câte 32…48 punţi de rod. Vârfurile ramificaţiilor 25, 26 şi 27 se unesc prin împletire şi legătură obişnuită cu vârfurile ramificaţiilor omoloage (orientate de-a lungul rândului) ale butucului vecin din acelaşi rând în anul cinci după plantare. Tot în acest an vârful ramificaţiei 28 se uneşte prin împletire şi legătură cu vârful ramificaţiei omoloage (orientate perpendicular rândului) a braţului vecin al aceluiaşi butuc (fig. 8). O parte din corzile de rod amplasate pe punţile de rod, care sunt amplasate la vârful ramificaţiilor 25, 26, 27 şi 28, după rodire în anul aflat în curs, pot fi transformate în elemente de structură multianuale 44, de un ordin mai superior de ramificare (adică ordinul doi), purtătoare şi ele de lăstari de prelungire şi noi punţi de rod. În acest caz ramificaţiile butucului fiind unite prin împletire şi legături obişnuite formează o construcţie vegetală unică în formă de plasă. Se procedează astfel dacă este nevoie de valorificarea mai plenară a spaţiului de către butuci, când plantaţia este înfiinţată cu soiuri cu vigoarea de creştere mare. După cum se vede în schema din figura 8 ramificaţiile braţelor butucilor sunt amplasate uniform în spaţiile prevăzute de suprafeţele de nutriţie. Pentru a asigura conducerea butucului după forma de evantai oblic bilateral pliant, fiecare din cele patru braţe trebuie să poarte elemente de structură cu următoarele lungimi: ramificaţia de tip 25 - 110…120 cm; ramificaţia de tip 26 - 60…70 cm; ramificaţia de tip 27 - 40…50 cm; ramificaţia de tip 28 - 80…90 cm; ramificaţia de tip 44 - 30…60 cm.

Plantaţia de butuci din cadrul unei parcele, astfel formată şi condusă, devine continuă şi reprezintă un sistem compus din construcţii (blocuri) unice şi plante ale rândurilor, alcătuite din butuci şi perechi de suporturi, care se sprijină reciproc una de alta şi formează galerii „închise” deasupra intervalelor dintre rânduri (fig. 5). Galeriile pot fi „deschise” pentru a asigura trecerea tehnologică a agregatului şi imediat „închise” după trecerea acestuia. În astfel de plantaţii, organele plantelor sunt dispuse să folosească la maximum razele fotosintetic active ale soarelui. Lăstarii verzi purtători de struguri atârnă liber. Vârfurile la toţi lăstarii verzi, care atârnă liber, indiferent de pe care ramificaţie au crescut, se taie (cârnitul) la o înălţime de 20 cm de la suprafaţa solului, în perioada între 20 iulie şi 10 august. După scurtare lungimea lor va varia între 100…110 cm (la lăstarii de pe ramificaţiile de tip 26) şi 150…160 cm (la lăstarii de pe ramificaţiile 25). Faptul că scurtarea lăstarilor verzi are loc la aceiaşi înălţime de la suprafaţa solului creează premiza pentru o efectuare mecanizată a acestei operaţii tehnologice. Vârfurile corzilor de rod ale punţilor de rod, care au lungimea de cel puţin 40 cm, se leagă în uscat de porţiunea cea mai apropiată a ramificaţiilor mai sus amplasate. În cazul când vre-o coardă este prea scurtă, atunci, pentru a putea fi fixată, de vârful ei se leagă o coardă înstrăinată de la butuc în procesul tăierii de primăvară, apoi vârful corzii astfel prelungite se leagă de elementul de schelet respectiv al butucului. O astfel de fixare a organului butucului este valabilă numai pentru o perioadă de vegetaţie. Lăstarii verzi purtători de struguri de pe corzile de rodire sunt dispuşi (lăsaţi) să crească (atârne) liber.

La orice etapă de dezvoltare şi de exploatare a butucului în dependenţă de starea fitosanitară a butucului şi la necesitate, cu scopul fixării, poate fi aplicată prelungirea temporară a organului respectiv (ramificaţie multianuală, coardă anuală sau lăstar) cu adăugarea unei corzi tăiate în procesul tăierii de primăvară.

Baza braţelor 9, 10, 11, 12 ale butucului, cu anii se îngroaşă şi devine din ce în ce mai rigidă, din care cauză construcţiile alcătuite din butuci şi perechi de suporturi îşi pierd parţial flexibilitatea, iar deschiderea căii pentru trecerea agregatului în intervalul dintre rânduri se îngreuiază. De aceea, începând cu anul nouă după plantare, partea bazală a aracilor 17, 18, 19, 20 se scurtează prin tăiere o dată la fiecare trei ani cu 20 cm. La această etapă de exploatare a butucilor, deceniul doi după plantare, poziţionarea în spaţiu a braţelor cu tot cu suporturi în momentul trecerii agregatului în intervalul dintre rânduri capătă aspectul expus în figura 7. Din considerentele expuse mai sus, lungimea aracilor va constitui: 220…250 cm - până în anul opt după plantare; 200…230 cm - în anii 9-11 după plantare; 180…210 cm - în anii 12…14; 160…190 cm - în anii 15…17. Începând cu anul 18 după plantare, pe parcursul a doi-trei ani, treptat în dependenţă de starea butucilor, aracii (suporturile) se dezleagă de braţe şi se scot din plantaţie. Aracii se înlătură de la butuci cu tot cu furtunurile 30 purtătoare de rulourile de sprijin 32. Imediat după aceasta pe muchiile părţilor de vârf ale braţelor (adică, nemijlocit pe porţiunile respective ale ramificaţiilor 25) se formează noi rulouri de sprijin cu utilizarea aceleiaşi benzi de bandajare descrise mai sus. Mai departe, perechile de braţe, posesoare de rulouri de sprijin noi, ale butucilor a două rânduri limitrofe se pot sprijini eficient una de alta şi fără aracii de sprijin, păstrând configuraţia necesară a structurii plantaţiei şi capacitatea de a deschide calea pentru trecerea agregatelor în intervalele dintre rânduri.

Înainte de a se deplasa în plantaţia de viţă-de-vie, de tractor se ataşează două panouri de ocolire, unul de stânga şi altul de dreapta (fig. 10). panourile se ataşează prin intermediul unui sistem de console, care la rândul lor sunt telescopice, pentru a asigura posibilitatea de a regla orientarea în spaţiu luând în considerare distanţa dintre rânduri şi starea construcţiei alcătuită din butuci şi perechile de suporturi. Panoul de ocolire reprezintă o bandă rulantă din prelată asamblată pe un sistem de role 39, axele cărora sunt purtate de un cadru, care la rândul său se fixează de rama tractorului prin intermediul consolelor. În timpul deplasării, calea pentru agregat este deschisă mai întâi de divizorul 40, care iniţial venind în contact cu rulourile de suport 21 desparte perechile de suporturi a două rânduri limitrofe. Mai departe, perechile de suporturi cu tot cu braţele şi ramificaţiile butucilor alunecă, fără pericol de deteriorare şi traumare, pe suprafaţa de contact a panourilor de ocolire, care rulează uşor, deschizând complet calea pentru agregat. Aspectul construcţiei plantaţiei în momentul deschiderii la maximum în momentul trecerii agregatului este prezentată în figurile 6 şi 7. Prelungirea şi configuraţia panourilor, în afara gabaritului posterior al cabinei tractorului, permite ca, în cadrul agregatului, maşinile agricole de prelucrare a solului, cum sunt cultivatoarele 36, boroanele, frezele şi plugurile să funcţioneze sub acoperire, evitând contactul cu lăstarii purtători de struguri. Însă stropitoarea 35, care tratează butucii cu soluţii de protecţie, în agrenare cu tractorul, nu se acoperă de panourile de ocolire. De aceasta nu este nevoie, pentru că după ce panourile au trecut, pe parcursul a 2…3 secunde, lăstarii purtători de struguri, nu-şi revin totalmente la starea de atârnare liberă, fapt care permite stropirea eficientă a lor cu soluţia protectoare, fără să fie atinşi şi vătămaţi de organele stropitoarei. Efectul de revenire întârziată a lăstarilor în stare de atârnare liberă se datorează particularităţilor constructive ale blocului alcătuit din butuci şi perechile de suporturi. Şi anume, perechile de suporturi, în cadrul şi de-a lungul rândului, sunt legate între ele cu ramificaţiile butucilor, formând astfel o construcţie unică a rândului.

Atârnarea liberă a lăstarilor verzi purtători de struguri în spaţiul deasupra intervalelor dintre rânduri nu constituie un impediment pentru viticultor în procesul culegerii manuale şi transportării mecanizate a roadei.

La butucii roditori cu derularea echilibrată a proceselor de creştere şi rodire din an în an se aplică tăierea de primăvară numai cu scopul de substituire a corzilor de rod - acestei operaţii se supun numai părţile de vârf ale punţilor de rod.

În cazul când butucii roditori necesită o stimulare mai puternică a creşterii organelor, se aplică „tăierea de coborâre”, adică se scurtează părţile de vârf ale unor ramificaţii multianuale 44 de ordinul doi (superior) - are loc reînnoirea punţilor de rod. O asemenea tăiere nu afectează funcţionalitatea construcţiei plantaţiei.

O circumstanţă aparte constituie starea de declin a butucilor, ce necesită substituirea ramificaţiilor multianuale vătămate sau epuizate din cauza vârstei înaintate. În acest caz se admite scurtarea prin tăiere a ramificaţiilor multianuale de ordinul întâi (de tip 25, 26, 27 şi 28). Pentru a păstra funcţionarea construcţiei butucului la nivelul necesar, se aplică substituirea temporară, pe o perioadă de 1…3 ani, a organelor multianuale înlăturate cu corzi anuale obţinute în procesul tăierii de primăvară, care se leagă din ambele capete de porţiunile (locurile) respective ale construcţiei vegetante.

În deceniul doi de exploatare a plantaţiei, în care suporturile butucilor sunt semnificativ scurtate sau chiar totalmente înlăturate, când eventual poate avea loc o înlăturare treptată (eşalonată pe ani) a braţelor epuizate, prin tăiere în apropierea nemijlocită de capele butucilor, atunci temporar de butuci se leagă suporturi noi temporare, cu folosirea pe parcursul numai a doi-trei ani, până când vor creşte integral braţele noi, prin aceasta se păstrează funcţionarea în regim normal (de „închidere” a galeriilor) a construcţiei plantaţiei. Însă reinstalarea parţială a noilor suporturi poate fi evitată dacă braţele noi de substituire încep să se formeze din timp (paralel cu continuarea exploatării braţelor defectuoase), adică cu 2-3 ani înainte de tăierea braţelor bătrâne şi epuizate.

În dependenţă de lăţimea intervalelor dintre rânduri în plantaţii viticole cu construcţia pliantă, descrisă mai sus, sunt indicate de a fi folosite tractoare cu gabarite mici, cum sunt de exemplu: T-54 V (MD), ХТЗ-2511 (Ucraina), FEND-206, FEND-207, FEND-208, FEND-209 (Germania), minitractorul Belarus-132 H, minitractorul DFAM-20 (China).

1. Агроуказания по виноградарству. Картеа Молдовенеаскэ, Кишинев, 1989, c. 247-252

2. Perstniov N., Surugiu V., Moroşan E., Corobca V. Viticultura. Chişinău, 2000, p. 306-308

3. Чашевидные формы. Энциклопедия виноградарства, т. 3, Кишинев, 1986-1987, с. 408

4. Донская чаша. Энциклопедия виноградарства, т. 1, Кишинев, 1986-1987, с. 386

5. Квадратно-гнездовая посадка винограда. Энциклопедия виноградарства, т. 2, Кишинев, 1986-1987, с. 23-24

6. Беседочная культура. Энциклопедия виноградарства, т. 1, Кишинев, 1986-1987, с. 154

Claims (3)

1. Procedeu de formare a butucului de viţă-de-vie, care include formarea a 4 braţe (9, 10, 11, 12) în al doilea an după plantarea butucului (1), în al treilea an după plantare de braţele cu lungimea de 210…240 cm se leagă câte un suport temporar (17, 18, 19, 20), vârfurile suporturilor de la butucii vecini din rând se unesc câte doi printr-un furtun flexibil din masă plastică formând câte două perechi de suporturi, fiecare fiind orientată oblic spre mijlocul intervalelor dintre rânduri de ambele părţi ale rândului, iar părţile de vârf ale perechilor de suporturi ale rândurilor vecine se sprijină reciproc cu nişte porţiuni în formă de rulou la înălţimea de 180…200 cm deasupra mijlocului intervalului dintre rânduri; în anul patru după plantare pe braţele butucului se formează ramificaţii: longitudinale de vârf (25), longitudinale de mijloc (26, 27) şi transversale (28); în anul cinci, pe toate ramificaţiile braţelor se formează corzi scurte (29); vârfurile ramificaţiilor longitudinale (25, 26, 27) ale butucilor vecini din acelaşi rând, precum şi vârfurile ramificaţiilor transversale (28) ale braţelor vecine ale aceluiaşi butuc se unesc prin împletire şi legătură; începând cu anul nouă după plantare, partea bazală a suporturilor (17, 18, 19, 20) se scurtează prin tăiere o dată la fiecare trei ani cu 20 cm, iar începând cu anul 18 după plantare, pe parcursul a doi-trei ani, suporturile, furtunurile şi rulourile se scot din plantaţie cu formarea ulterioară pe părţile de vârf ale perechilor de braţe a unor rulouri noi.

2. Procedeu, conform revendicării 1, în care suportul temporar (17) are lungimea de 220…250 cm şi grosimea de 30…45 mm, iar furtunul are lungimea de 60 cm şi diametrul de 45…50 mm, în interior fiind amplasată o nuieluşă cu lungimea de 20 cm şi grosimea de 30…35 mm.

3. Procedeu, conform revendicării 1, în care ruloul are lungimea de 20 cm şi grosimea de 25…30 cm şi se formează prin înfăşurarea de 4…5 ori a furtunului cu o bandă cu lăţimea de 20 cm, confecţionată prin împăturirea unei folii de polietilenă cu lăţimea de 60 cm şi lungimea de 150 cm, în interiorul căreia este amplasat un strat de resturi vegetale cu grosimea de 2…3 cm.