MD1910Z - Metodă de tratament al paraliziei nervului facial - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la medicină, în special la neurologie şi terapie şi poate fi utilizată pentru tratamentul pacienţilor cu paralizia nervului facial.Esenţa invenţiei constă în aceea că se alternează peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume se administrează câte 200...500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 2...12 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că se recoltează câte 200...500 mL de sânge venos de la pacient, care se ozonează, cu concentraţia ozonului de 25...40 µg/mL şi se transfuzează pacientului, seria de tratament include 5...7 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei în 5...6 puncte în şah, se administrează câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 3...15 µg/mL, zilnic, se efectuează 3...5 proceduri, apoi se administrează peste o zi, 5...6 proceduri, apoi se administrează o dată pe săptămână, timp de 2...3 luni, iar după a 10-a zi de tratament, concomitent, se efectuează masajul părţii afectate a feţei.

Description

[0001] Invenţia se referă la medicină, în special la neurologie şi terapie şi poate fi utilizată pentru tratamentul pacienţilor cu paralizia nervului facial.

[0002] Paralizia facială apare ca urmare a afectării nervilor care inervează muşchii feţei. De obicei, afectează o jumătate a feţei, dar uneori poate afecta ambele părţi. Pacienţii acuză asimetrie şi slăbiciune în expresiile faciale. Această afecţiune variază în funcţie de gradul şi tipul de leziune a nervului facial.

[0003] Diagnosticul şi tratamentul precoce joacă un rol important în reducerea leziunilor şi accelerarea procesului de recuperare. Poate fi cauzată de:

[0004] - infecţii virale, cum este paralizia Bell;

[0005] - traume fizice craniene sau intervenţii chirurgicale;

[0006] - boli sistemice, cum este diabetul zaharat, hipertensiune arterială şi alte boli cronice;

[0007] - accident vascular cerebral legat de afectarea fluxului sangvin cerebral;

[0008] - leziuni ale feţei;

[0009] - tumori ale capului sau gâtului;

[0010] - infecţii ale urechii medii şi alte leziuni ale urechii;

[0011] - boala Lyme, o infecţie bacteriană transmisă prin muşcătura de căpuşă;

[0012] - sindromul Ramsay-Hunt, cauzat de virusul varicelo-zosterian;

[0013] - boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă şi sindromul Guillain-Barré.

[0014] Paralizia facială poate provoca diverse simptome datorită leziunilor nervilor faciali. Această afecţiune afectează de obicei o parte a feţei, ceea ce duce la pierderea capacităţii de expresie facială pe partea afectată. Pacienţii nu pot efectua funcţii, cum este zâmbitul sau clipitul pe partea afectată a feţei. De asemenea, se poate observa o slăbiciune, cădere a muşchilor feţei şi scădere a producţiei de lacrimi. Pe lângă acestea, pot apărea probleme de vorbire şi dificultăţi de înghiţire. În cazul paraliziei Bell, pacientul poate avea producţie excesivă de salivă sau dificultăţi la înghiţire. De asemenea, poate exista durere şi sensibilitate crescută la sunete în ureche în zona afectată a feţei şi cefalee.

[0015] Exista mai multe tipuri de paralizie facială, însă cea mai des întâlnită este paralizia Bell (paralizia facială periferică). Paralizia Bell este o formă comună de paralizie facială periferică. Este caracterizată de apariţia bruscă a slăbiciunii generale sau paraliziei musculare pe o parte a feţei, de obicei fără niciun semn prealabil. Această paralizie apare ca urmare a afectării unuia dintre cei doi nervi faciali (stâng sau drept). Până la apariţia manifestărilor obiective, pacientul acuză slăbiciune generală sau dificultăţi la masticaţie, lipsa mimicii pe partea afectată, febră, durere resimţită în regiunea urechii. Unele cercetări sugerează că infecţia virală cu virusul herpes simplex joacă un rol în declanşarea procesului inflamator care afectează nervul facial.

[0016] Este cunoscută metoda de tratament al paraliziei faciale, care constă în aceea că se administreazăper ospreparateleBryaconeelşiEngystol Ncâte ¼…1 pastilă,LymphomyosotşiGalium-Heelcâte 3…10 picături timp de o lună de 3 ori pe zi şi subcutanat preparateleTraumeel Scâte 0,3…2,2 mL zilnic în primele 3 zile, apoi peste o zi,Cerebrum compositum Ncâte 0,3…2,2 mL zilnic în primele 2 zile, apoi peste 2 zile,Gelsemium-Homaccordcâte 0,3…1,1 mL zilnic în primele 3 zile, apoi peste 2 zile,Aconitum-Homaccordcâte 0,3…1,1 mL zilnic în primele 3 zile, apoi peste 2 zile,Echinacea compositum Scâte 0,3…2,2 mL de 2 ori pe săptămână, la o serie de tratament de 7…10 injecţii, precum şiCoenzyme compositumşiUbichinon compositumcâte 0,3…2,2 mL o dată pe săptămână, la o serie de tratament de 2…4 injecţii,totodată preparatele menţionate se administrează în următoarele puncte biologic active: E1,2,3,4,6,7,8,36,44; V1,2,3,10,11,60; VB1,3,14,20,21,34,39; TR23; IG18; GI19,20; T14,26,27; G14,10,11; AP11,14,33,35,37; J24; P7; RP6, în fiecare punct biologic activ se introduce un singur preparat medicamentos, care se administrează câte 0,1…0,4 mL în 3…5 puncte, totodată în fiecare zi se selectează diferite puncte biologic active [1].

[0017] Dezavantajele metodei cunoscute constau în aceea că sunt necesare persoane calificate pentru administrarea preparatelor menţionate, sunt costisitoare şi din punct de vedere terapeutic nu este eficientă la toţi pacienţii.

[0018] Este cunoscută metoda de tratament al paraliziei faciale, care constă în administrarea de hormoni steroizi şi anume în doză de 1200 mg în echivalent prednisolonic [2].

[0019] De asemenea este cunoscută metoda de tratament al paraliziei faciale prin administrarea unei terapii medicamentoase antiinflamatoare la locul ieşirii nervului din orificiul stilomastoidian şi anume 1…2 mL de diprospan, o dată la 10 zile, până la ameliorarea clinică sau restabilirea funcţiei nervului facial [3].

[0020] Dezavantajul metodelor cunoscute constau în aceea că nu sunt terapeutic eficiente, este necesară administrare timp îndelungat, în special în cazul tratamentului bolnavilor cu paralizii faciale rezistente şi administrarea de lungă durată duce la apariţia gastropatiilor cu formarea de leziuni eroziv-ulceroase cu riscul de provocare a hemoragiilor din tractul gastro-intestinal.

[0021] Problema pe care o rezolvă prezenta invenţie constă în elaborarea unei metode eficiente de tratament al paraliziei faciale, care înlătură dezavantajele metodelor de tratament cunoscute, oferă pacienţilor beneficii semnificative pentru accelerarea vindecării şi ameliorarea simptomelor stărilor care au provocat paralizia facială şi profilaxia complicaţiilor şi reacţiilor adverse posibile în cazul terapiilor alternative.

[0022] Esenţa invenţiei constă în aceea că se alternează peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume se administrează câte 200...500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 2...12 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că se recoltează câte 200...500 mL de sânge venos de la pacient, care se ozonează, cu concentraţia ozonului de 25...40 µg/mL şi se transfuzează pacientului, seria de tratament include 5...7 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei în 5...6 puncte în şah, se administrează câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 3...15 µg/mL, zilnic, se efectuează 3...5 proceduri, apoi se administrează peste o zi, 5...6 proceduri, apoi se administrează o dată pe săptămână, timp de 2...3 luni, iar după a 10-a zi de tratament, concomitent, se efectuează masajul părţii afectate a feţei.

[0023] Rezultatul invenţiei constă în aceea că metoda elaborată permite de a obţine efecte benefice neurometabolice, neurocirculatorii, antiinflamatoare, antidistructive, antiedem, ceea ce contribuie la restabilirea deplină a funcţiei nervului facial într-o perioadă de timp scurtă şi previne apariţia contracţiilor şi a spasmelor faciale şi profilaxia complicaţiilor şi reacţiilor adverse posibile în cazul terapiilor alternative.

[0024] Avantajele metodei revendicate constau în aceea că ea este minim invazivă, nu sunt necesare persoane special calificate, nu este costisitoare, este eficientă din punct de vedere terapeutic, se obţin efecte benefice neurometabolice, neurocirculatorii, antiinflamatoare, antidistructive, antiedem, ceea ce contribuie la restabilirea deplină a funcţiei nervului facial într-o perioadă de timp scurtă, iar tratamentul conform metodei revendicate a ameliorat funcţia nervului facial la bolnavii cu paralizie facială la circa 97…99% din cazuri şi duce la profilaxia complicaţiilor şi reacţiilor adverse posibile în cazul terapiilor alternative.

[0025] Alternarea între aceste metode de administrare a amestecului ozonat permite o acţiune continuă şi eficientă asupra organismului. Ozonoterapia ajută la accelerarea vindecării leziunilor terminaţiunilor nervoase periferice, în timp ce autohemoterapia majoră accelerează efectele antioxidante şi antiinflamatorii ale ozonului în întregul organism.

[0026] Injectări de amestec gazos de ozon-oxigen în regiunea afectată a terminaţiunilor nervoase periferice localizează efectele terapeutice ale ozonului direct în zonele afectate ale nervului, accelerând vindecarea leziunilor lui, reducând durerea şi prevenind complicaţiile.

[0027] Metoda se efectuează în modul următor. Pacientul după confirmarea diagnosticului respectiv se alternează peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume se administrează câte 200...500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 2...12 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că se recoltează câte 200...500 mL de sânge venos de la pacient, care se ozonează, cu concentraţia ozonului de 25...40 µg/mL şi se transfuzează pacientului, seria de tratament include 5...7 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei în 5...6 puncte în şah, se administrează câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 3...15 µg/mL, zilnic, se efectuează 3...5 proceduri, apoi se administrează peste o zi, 5...6 proceduri, apoi se administrează o dată pe săptămână, timp de 2...3 luni, iar după a 10-a zi de tratament, concomitent, se efectuează masajul părţii afectate a feţei.

[0028] În studiu au fost incluşi un lot de comparaţie de 24 de pacienţi trataţi cu preparate antiinflamtorii steroidiene şi un lot de studiu de 24 de pacienţi trataţi conform metodei revendicate.

[0029] Pacienţii au fost investigaţi prin examenul clinico-neurologic complex: deoarece cercetarea etiologiei paraliziei faciale se bazează pe datele de anamneză, în special debutul (brusc sau progresiv) şi circumstanţele în care a survenit (traumatism, proces infecţios, etc), a fost studiată anamneza bolii; a fost studiată radiografia craniană pentru excluderea traumelor cerebrale, a fost examinat conductul auditiv intern; alte examene paraclinice (hemograma completă, viteza de sedimentare a eritrocitelor, glicemia, radiografia pulmonară, tomografia computerizată-cerebrală, uneori rezonanţa magnetică nucleară cerebrală). Pacienţii din lotul de studiu cu paralizie facială au fost trataţi prin metoda conform invenţiei. Pacienţii din lotul de comparaţie au urmat tratament neurologic obişnuit (prednison, diprospan). Precizările anamnestice la bolnavii aflaţi în studiu au arătat prezenţa unor antecedente traumatice sau proces infecţios-inflamator.

[0030] S-a efectuat examenul obiectiv, care a determinat prezenţa semnelor de afectare periferică a nervului facial. Simptomele neurologice: asimetria facială evidentă în repaus, hemifaţa paralizată deviată de partea sănătoasă, fruntea netedă, cu ştergerea pliurilor, fanta palpebrală lărgită (lagoftalmie), obrazul flasc, şanţul nazogenian şters, comisura labială coborâtă, deviată în afară, lăsând să se scurgă saliva, dereglarea secreţiei lacrimale (epifora), care se scurge pe obraz. În cazul mişcărilor voluntare asimetria feţei se accentuează, pacientul nu poate încreţi fruntea de partea afectată, nu poate închide ochiul, în încercarea de închidere a ochiului se observă o mişcare în sus şi în afară a globului ocular (fenomenul Charles Bell), masticaţia este dificilă, totodată pacientul nu poate ridica sprâncenele, marginile laterale ale narinelor şi buza superioară. Reflexele nazo-palpebral, cohleo-palpebral, clipitul, reflexul cornean practic lipsesc. La unii pacienţi s-a determinat prezenţa de hiperacuzie, pierderea sensibilităţii gustative în 2/3 anterioare a limbii şi la unii s-a determinat micşorarea secreţiilor lacrimale.

[0031] Manifestările clinice la bolnavii cu paralizie facială, care au urmat tratamentul conform invenţiei, au evoluat cu dinamică pozitivă mai evidentă faţă de bolnavii supuşi tratamentului cu preparate antiinflamatoare steroidiene, care a durat până la 5…6 luni, care a necesitat şi tratament suplimentar pentru evitarea complicaţiilor posibile după administrarea de lungă durată a preparatelor steroidiene. La 5…6 zile de la începutul curei s-a ameliorat motilitatea şi paralizia în partea de jos a feţei, apoi în zilele următoare s-a ameliorat motilitatea în celelalte părţi ale feţei paralizate. Către ziua a 10-a starea generală şi fizică a pacientului s-a ameliorat esenţial şi au fost externaţi în stare satisfăcătoare. În condiţii de ambulator au prelungit tratamentul.

[0032] Exemple de realizare a invenţiei.

[0033] Exemplul 1

[0034] Pacientul A., 32 ani. A fost internat cu acuze de asimetria părţii stângi a feţei. Din anamneză: bolnavul a suportat o infecţie virală, după care a apărut o durere localizată în regiunea mastoidiană, peste o zi s-a instalat paralizia facială din partea stângă a feţei.

[0035] Statusul general şi local: conştiinţa clară, obiectiv se determină asimetrie facială pe stânga, care se determina în repaus, hemifaţa stângă a fost deviată faţă de partea dreaptă, fruntea netedă, pliurile şterse pe stânga, fanta palpebrală pe stânga este lărgită, obrazul stâng flasc, şanţul nazogenian stâng şters, comisura labială pe stânga coborâtă, deviată în afară, se scurge saliva; epiforă pe stânga, curgerea lacrimilor pe obrazul stâng, în cursul mişcărilor voluntare asimetria feţei se accentua, masticaţia este dificilă, pacientul nu-şi poate încreţi fruntea de partea stângă; nu poate închide ochiul stâng. La încercarea de închidere a ochiului se observă o mişcare în sus şi în afară a globului ocular (fenomenul Charles Bell), la deschiderea nedorita a gurii, relieful muşchiului pielos al gurii nu este vizibil sub piele; masticaţia a fost dificilă. Pacientul nu poate ridica sprânceana de partea stângă, nu poate încreţi nasul de partea stângă, nu poate surâde exagerat. Reflexele nazo-palpebral, cohleo-palpebral, clipitul, reflexul cornean sunt dereglate.

[0036] S-a efectuat metoda conform invenţiei şi anume s-a alternat peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume s-a administrat câte 500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 10 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că s-a recoltat câte 400 mL de sânge venos de la pacient, care s-a ozonat cu un amestec de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 40 µg/mL şi s-a transfuzat pacientului, administrarea a inclus 5 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei, în 5 puncte în şah, s-a administrat câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 10 µg/mL, zilnic, s-au efectuat 5 proceduri, apoi s-a administrat peste o zi, 5 proceduri, apoi s-a administrat o dată pe săptămână, timp de 2 luni, iar după a 10-a zi de tratament concomitent s-a efectuat masajul părţii afectate a feţei.Din a 2-a zi s-a ameliorat motilitatea în partea de jos a feţei, ochiul se închidea mai bine. Din ziua a 4-a bolnavul mânca mai bine, nu saliva, s-a ameliorat vocea, iar către ziua a 10-a ambele părţi ale feţei erau simetrice. A prelungit tratamentul în condiţii de ambulatoriu.

[0037] Exemplul 2

[0038] Pacienta K., 46 ani. A fost internată cu acuze de asimetria pârţii drepte a feţei. Din anamneză: bolnava a suportat o infecţie virală cu virusul herpes simplex cu erupţii în regiunea unghiului gurii pe partea dreaptă, după care a apărut o durere localizată în regiunea mastoidiană, peste o zi s-a instalat paralizia facială din partea dreaptă a feţei.

[0039] Statusul general şi local: conştiinţa clară, obiectiv se determină asimetrie facială pe dreapta, care se determina în repaus, hemifaţa dreaptă a fost deviată faţă de partea stângă, fruntea netedă, pliurile şterse pe dreapta, fanta palpebrală pe dreapta lărgită, obrazul drept flasc, şanţul nazogenian drept şters, comisura labială pe dreapta coborâtă, deviată în afară, se scurge saliva; epiforă pe dreapta, curgerea lacrimilor pe obrazul drept, în cursul mişcărilor voluntare asimetria feţei se accentuează, masticaţia este dificilă, pacientul nu-şi poate încreţi fruntea de partea dreaptă; nu poate închide ochiul drept. La încercarea de închidere a ochiului se observă o mişcare în sus şi în afară a globului ocular (fenomenul Charles Bell), la deschiderea nedorita a gurii, relieful muşchiului pielos al gurii nu este vizibil sub piele; masticaţia este dificilă. Pacientul nu poate ridica sprânceana de partea dreaptă, nu poate încreţi nasul de partea dreaptă, nu poate surâde exagerat. Reflexele nazo-palpebral, cohleo-palpebral, clipitul, reflexul cornean sunt dereglate.

[0040] S-a efectuat metoda conform invenţiei şi anume s-a alternat peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume s-a administrat câte 500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 10 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că s-a recoltat câte 400 mL de sânge venos de la pacient, care s-a ozonat cu un amestec de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 40 µg/mL şi s-a transfuzat pacientului, administrarea a inclus 5 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei, în 5 puncte în şah, s-a administrat câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 10 µg/mL, zilnic, s-au efectuat 5 proceduri, apoi s-a administrat peste o zi, 5 proceduri, apoi s-a administrat o dată pe săptămână, timp de 2 luni, iar după a 10-a zi de tratament concomitent s-a efectuat masajul părţii afectate a feţei.Din a 2-a zi s-a ameliorat motilitatea în partea de jos a feţei, ochiul se închidea mai bine. Din ziua a 4-a bolnavul mânca mai bine, nu saliva, s-a ameliorat vocea, iar către ziua a 10-a ambele părţi ale feţei erau simetrice. A prelungit tratamentul în condiţii de ambulatoriu.

[0041] 1. MD 3927 F1 2009.06.30

[0042] 2. Яковлев Н.А., Слюсарь Т.А., Невропатия лицевого нерва, М. 1995, р. 54

[0043] 3. UA 78490 C2 2007.04.10

Claims (1)

1. Metodă de tratament al paraliziei nervului facial, care constă în aceea că se alternează peste o zi administrarea intravenoasă de soluţie ozonată de NaCl de 0,9% şi autohemoterapia majoră, şi anume se administrează câte 200...500 mL de o soluţie de NaCl de 0,9% ozonată cu un amestec de ozon-oxigen, cu o concentraţie a ozonului de 2...12 µg/mL, iar autohemoterapia majoră constă în aceea că se recoltează câte 200...500 mL de sânge venos de la pacient, care se ozonează, cu concentraţia ozonului de 25...40 µg/mL şi se transfuzează pacientului, seria de tratament include 5...7 proceduri consecutive, totodată în ţesuturile moi ale părţii afectate a feţei în 5...6 puncte în şah, se administrează câte 0,2 mL de un amestec gazos de ozon-oxigen, cu concentraţia ozonului de 3...15 µg/mL, zilnic, se efectuează 3...5 proceduri, apoi se administrează peste o zi, 5...6 proceduri, apoi se administrează o dată pe săptămână, timp de 2...3 luni, iar după a 10-a zi de tratament, concomitent, se efectuează masajul părţii afectate a feţei.