MD155Y - Procedeu de taiere a pomului de cais pe rod - Google Patents

Abstract

Inventia se refera la pomicultura, si anume la un procedeu de taiere a pomului de cais pe rod. Procedeul de taiere a pomului de cais pe rod include taierea de fructificare cu scurtarea ramurilor anuale, crescute pe cepul de inlocuire format in anul precedent. Incepand cu anul cinci dupa plantare se efectueaza scurtarea unei singure ramuri anuale la un nou cep de inlocuire cu lungimea de 5…15 cm, celelalte 2…3 ramuri ramanand intacte. Rezultatul consta in majorarea productivitatii pomilor si reducerea cheltuielilor de munca.

Description

Invenţia se referă la pomicultură, şi anume la un procedeu de tăiere a pomului de cais pe rod.

Se cunoaşte procedeul de tăiere a pomului de cais pe rod, care prevede scurtarea ramurilor de un an [1].

Dezavantajul procedeului menţionat constă în aceea că prin scurtarea ramurilor anuale se înstrăinează importante părţi capabile să fructifice.

Se mai cunoaşte procedeul de tăiere de vară, între 15 mai şi 2 iunie (în verde) a pomului de cais pe rod, care se aplică ca o măsură agrotehnică suplimentară şi constituie scurtarea slabă a lăstarilor în scopul stimulării formării lăstarilor capabili să garanteze fructificarea pomului [2].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că necesită muncă suplimentară.

Mai aproape de procedeul solicitat este tăierea de întindere a ramurilor de garnisire, care au rodit, prin lemn de 3 ani şi lăsarea cepurilor de înlocuire cu lungimea de 5…15 cm. În primăvara anului următor se formează verigile de rod, şi anume din ramurile anuale, care au crescut pe cepul de înlocuire cea mai puternică se scurtează la un nou cep de înlocuire, iar celelalte 2…3 ramuri anuale se lasă pentru fructificare, scurtând doar 1/3 din lungimea lor [3].

Dezavantajul procedeului constă în aceea că prin scurtarea ramurilor anuale se intensifică dezvoltarea masei vegetale (a lăstarilor) în detrimentul productivităţii. Aceasta depinde de particularităţile biologice ale caisului, şi anume că în afară de creşterea principală a lăstarilor, aceştia mai au al doilea, iar uneori şi al treilea val de creştere pe parcursul unei singure perioade de vegetaţie. Lăstarii viguroşi în prima decadă a lunii iunie îşi încetează creşterea prin uscarea apexului. Din primul mugure auxiliar de la vârf, alt lăstar preia funcţia de prelungire şi formează valul al doilea de creştere. De regulă, pe porţiunea primului val de creştere se formează numai muguri vegetativi, iar mugurii florali se formează numai pe porţiunea lăstarului din valul al doilea de creştere (exact partea ramurilor care se înlătură prin tăierea de scurtare aplicând procedeele menţionate mai sus). Cu atât mai mult că aceşti muguri florali înfloresc cu 5…6 zile mai târziu decât cei de pe pinteni (adică după perioada de îngheţuri), ceea ce ne garantează recolte în fiecare an, chiar şi în anii cu îngheţuri de primăvară.

Problema tehnică pe care o rezolvă procedeul, conform invenţiei, este ridicarea nivelului de garanţie a fructificării în fiecare an (chiar şi în anii cu îngheţuri de primăvară) a pomilor de cais prin aceea că se evită înlăturarea părţii de sus a ramurilor anuale, unde mugurii florali înfloresc după perioada de îngheţuri.

Procedeul de tăiere a pomului de cais pe rod, conform invenţiei, include tăierea de fructificare cu scurtarea ramurilor anuale, crescute pe cepul de înlocuire format în anul precedent. Începând cu anul cinci după plantare se efectuează scurtarea unei singure ramuri anuale la un nou cep de înlocuire cu lungimea de 5…15 cm, celelalte 2…3 ramuri rămânând intacte.

Rezultatul constă în majorarea productivităţii pomilor şi reducerea cheltuielilor de muncă.

La realizarea procedeului solicitat se reduce cu 60% numărul operaţiilor de scurtare a ramurilor anuale şi se asigură înflorirea a 50% din mugurii florali după perioada îngheţurilor de primăvară.

Invenţia se explică prin desenele din fig. 1, 2 şi 3, care reprezintă grafic procedeul solicitat de tăiere a pomului de cais pe rod:

- fig. 1, tăierea în primul an de aplicare a procedeului;

- fig. 2, tăierea în al doilea an de aplicare a procedeului;

- fig. 3, tăierea în al treilea an de aplicare a procedeului,

unde 1 este ramură de 3 ani; 2, 3, 6, 6, 8, 9, 10, 11 creşteri anuale; 4, 5, 12 cepuri de înlocuire; 13 linia de tăiere; 14 partea creşterii anuale, care se înlătură în procesul aplicării procedeului.

Exemplu

În primii patru ani după plantarea pomilor se formează coroana în formă de piramidă neetajată. În anii următori, începând cu anul cinci după plantare, conform recomandărilor în vigoare (Cimpoieş G. Conducerea şi tăierea pomilor. Ştiinţa, Chişinău, 2000, p. 224…229), se aplică tăierea de întreţinere a formei de coroană, deja formată în anii precedenţi, la parametrii proiectaţi, astfel încât să se utilizeze la maximum lumina în vederea obţinerii unor producţii mari de fructe calitative. Menţinerea formei de coroană prevede respectarea următoarelor cerinţe agrotehnice. Se aplică tăierea de limitare a înălţimii pomilor şi a extinderii laterale a coroanei. Se suprimă ramurile verticale din partea superioară a coroanei deasupra unor ramuri cu poziţie oblică sau orizontală şi se scurtează şarpantele şi subşarpantele în interiorul dintre rânduri prin transfer la o ramură ce creşte de-a lungul rândului. Totodată, se scurtează ramurile ce se întrepătrund. Asigurarea unei bune luminări şi aerisiri a coroanei se realizează prin reechilibrarea şarpantelor şi subşarpantelor, menţinerea echilibrului vertical dintre ramurile de schelet şi prin respectarea desimii corespunzătoare. Echilibrul vertical în coroană se menţine prin subordonarea an de an a subşarpantelor şarpantelor şi a acestora între ele. Preîntâmpinarea îndesirii coroanei se realizează prin suprimarea ramurilor lacome când nu sunt folosite pentru completarea unui gol, a celor arcuite sub greutatea rodului, a celor crescute riguros între şarpante, a celor uscate şi degarnisite.

În al patrulea an după plantare se formează cepuri de înlocuire cu lungimea de la 5 până la 15 cm (în dependenţă de soi), câte 1…2 pe axele şarpantelor. În anii următori câte 1…2 pe axele şarpantelor şi 1…2 pe subşarpante. Cepurile se formează în urma scurtării ramurilor: cu vârsta de 1 an - în anul patru după plantare; cu vârsta de 1…2 ani - în anii 5 …7 după plantare; cu vârsta 1…3 ani - în anii următori.

Conform procedeului revendicat în fiecare an, începând cu anul cinci după plantare, prin tăiere de fructificare se formează verigile de rod, şi anume din ramurile anuale, care au crescut pe cepul de înlocuire (format în anul precedent), scurtării se supune numai una (spre deosebire de recomandările din cea mai apropiată soluţie, care prevăd scurtarea tuturor ramurilor care au crescut pe cepul de înlocuire), la un nou cep de înlocuire cu lungimea de la 5 până la 15 cm (în dependenţă de soi), pe când celelalte 2…3 ramuri anuale, lăsate pentru fructificare, rămân intacte. Prin aceasta se reduce cu 60% numărul de operaţii de scurtare a ramurilor anuale şi se asigură păstrarea maximală a mugurilor florali ce vor înflori după perioada îngheţurilor. Astfel se asigură obţinerea garantată a roadei în fiecare an şi mărirea ei indiferent de manifestările îngheţurilor de primăvară.

1. Cimpoieş G. Conducerea şi tăierea pomilor. Ştiinţa, Chişinău, 2000, p. 224…229

2. Rapcea M., Donică I., Babuc V., Caraman I., etc. Tehnologia tăierii pomilor şi arbuştilor fructiferi. Tipografia AŞM a RM, Chişinău, 2003, c.150…151.

3. Зубак М.П. Разработка системы обрезки абрикоса для получения ежегодных высоких урожаев. Диссертация на соискание ученой степени доктора агрономии. Кишинев, 1993, с.112

Claims (1)

1. Procedeu de tăiere a pomului de cais pe rod, care include tăierea de fructificare cu scurtarea ramurilor anuale, crescute pe cepul de înlocuire format în anul precedent, caracterizat prin aceea că începând cu anul cinci după plantare se efectuează scurtarea unei singure ramuri anuale la un nou cep de înlocuire cu lungimea de 5…15 cm, celelalte 2…3 ramuri rămânând intacte.