MD1189Y - Procedeu de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la pomicultură, şi anume la un procedeu de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş.Procedeul, conform invenţiei, include scurtarea pomului primăvara în primul an după plantare şi suprimarea mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 40…50 cm cu orbirea a 2…3 muguri axiali situaţi sub doi muguri terminali, suprimarea lăstarului de prelungire a axului central cu ciupirea vârfului lăstarului concurent; selectarea unei ramuri verticale pentru viitorul ax central şi a 3…4 ramuri pentru viitoarele şarpante de la baza coroanei pomului, cu un unghi de ramificare de 50…60° faţă de verticală; viitoarele şarpante se scurtează la 60 cm de la baza lor, iar axul central - la 20 cm mai sus de vârful şarpantelor; suprimarea ramurilor cu creştere puternică şi tăierea la cep de 5…10 cm a lăstarilor cu creştere verticală şi cu orientare în interiorul coroanei pomului; stabilirea direcţiei de creştere şi a unghiului de înclinare a şarpantelor de 35…40° faţă de verticală, selectarea la 30…40 cm de la baza şarpantelor a unei subşarpante orientate orizontal spre exteriorul coroanei şi tăierea axului central la 30…40 cm de la baza şarpantei superioare deasupra unei ramuri laterale.

Description

Invenţia se referă la pomicultură, şi anume la un procedeu de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş.

Se cunoaşte un procedeu de formare a coroanei în formă de piramidă etajată a pomului de cireş cu centrul semideschis, care include selectarea a 6 şarpante, dintre care 4 şarpante se selectează de pe trunchi la înălţimea de 70 cm în formă de etaj, distanţate la 8…12 cm una faţă de alta, orientate sub un unghi de 30…45° faţă de planul orizontal al rândului, selectarea a două şarpante la 40…60 cm de la prima şarpantă, orientate perpendicular planului orizontal al rândului şi selectarea a 2…3 subşarpante distanţate la 40…50 cm de la axul central [1].

Dezavantajele acestui procedeu constau în formarea unor coroane dense pe direcţia rândului şi slab iluminate în centrul coroanei, deoarece şarpantele de la bază sunt orientate spre planul orizontal al rândului, iar subşarpantele sunt prea multe şi îndesesc coroana nu numai la bază, dar şi la vârful ei.

Se cunoaşte, de asemenea, un procedeu de formare a coroanei în formă de tufă spaniolă a pomului, care include selectarea a 3…4 ramuri pentru viitoarele şarpante de pe trunchi la înălţimea de 30…40 cm, viitoarele şarpante se scurtează la 15…20 cm de la baza lor şi se selectează 20…30 subşarpante. Se recomandă pentru combinaţiile de soi portaltoi de vigoare mare cu distanţa de plantare de 5…5,5x2,5…3 m şi pentru combinaţiile de vigoare medie cu distanţa de 4,25…5x1,8…2,5 m [2].

Dezavantajele acestei soluţii constau în formarea numeroaselor ramuri de schelet (şarpante), care umbresc centrul coroanei, frunzele se îngălbenesc, iar centrul coroanei devine slab productiv. În continuare se suprimă 2…4 ramuri, amplasate în centrul pomului pentru a permite luminii să pătrundă mai bine în interiorul coroanei, dar când creşterile anuale devin slabe este necesar să mai suprimăm din interiorul coroanei şi alte ramuri. Rănile făcute la suprimarea ramurilor de schelet pot fi focar de infecţie cu cancerul bacterian.

Problema tehnică pe care o rezolvă invenţia este micşorarea riscului ruperii şarpantelor şi a apariţiei infecţiilor cu cancer bacterian, precum şi asigurarea tăierii ramurilor şi recoltării fructelor de la nivelul solului şi de pe platforme joase de 0,5…1 m înălţime.

Procedeul de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş, conform invenţiei, înlătură dezavantajele menţionate mai sus prin aceea că include scurtarea pomului primăvara în primul an după plantare şi suprimarea mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 40…50 cm cu orbirea a 2…3 muguri axiali situaţi sub doi muguri terminali, suprimarea lăstarului de prelungire a axului central cu ciupirea vârfului lăstarului concurent; selectarea în al doilea an a unei ramuri verticale pentru viitorul ax central şi a 3…4 ramuri pentru viitoarele şarpante de la baza coroanei pomului, cu un unghi de ramificare de 50…60° faţă de verticală, totodată viitoarele şarpante se scurtează la 60 cm de la baza lor, iar axul central - la 20 cm mai sus de vârful şarpantelor; suprimarea ramurilor cu creştere puternică şi tăierea la cep de 5…10 cm a lăstarilor cu creştere verticală şi cu orientare în interiorul coroanei pomului; stabilirea în al treilea an a direcţiei de creştere şi a unghiului de înclinare a şarpantelor de 35…40° faţă de verticală, selectarea la 30…40 cm de la baza şarpantelor a unei subşarpante orientate orizontal spre exteriorul coroanei şi tăierea axului central la 30…40 cm de la baza şarpantei superioare deasupra unei ramuri laterale.

Particularităţile invenţiei permite formarea coroanei în formă de cupă, bine iluminată, de talie mică, cu înălţimea de 2,5…3 m, formată din 3…4 şarpante, care formează unghiuri de înclinare de 35…40 grade faţă de verticală. Fiecare şarpantă poate fi tratată ca un pom individual în formă de fus garnisit cu un singur nivel de ramuri de semischelet şi de rod, care descresc în lungime de la bază spre vârful şarpantei, asigurând tăierea pomilor şi recoltarea fructelor de la nivelul solului şi de pe platforme joase de 0,5…1 m înălţime.

Rezultatul tehnic al invenţiei constă în formarea unei coroane în formă de cupă bine iluminată şi formarea trunchiului pomului cu înălţimea de 40…50 cm şi ax scurt, la baza căruia se află 3…4 şarpante, distanţate la 10…15 cm una faţă de alta pe verticală, iar pe şarpante şi subşarpante se află uniform ramuri de semischelet şi de rod cu ciclul de renovare de 4…5 ani la cep cu lungimea de 10…15 cm.

Invenţia se explică prin desenul din figură, în care este prezentată schema de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş.

Procedeul, conform invenţiei, include scurtarea pomului primăvara în primul an după plantare la 80…90 cm mai sus de nivelul solului (figura a), suprimarea mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 40…50 cm cu orbirea a 2…3 muguri axiali situaţi sub doi muguri terminali (figura b); suprimarea lăstarului de prelungire a axului central cu ciupirea vârfului lăstarului concurent la 3…4 frunze (figura c); selectarea în al doilea an a unei ramuri verticale pentru viitorul ax central şi a 3…4 ramuri pentru viitoarele şarpante de la baza coroanei pomului, cu un unghi de ramificare de 50…60° faţă de verticală, totodată viitoarele şarpante se scurtează la 60 cm de la baza lor, iar axul central - la 20 cm mai sus de vârful şarpantelor (figura d); suprimarea ramurilor cu creştere puternică şi tăierea la cep de 5…10 cm a lăstarilor cu creştere verticală şi cu orientare în interiorul coroanei pomului; stabilirea în al treilea an a direcţiei de creştere şi a unghiului de înclinare a şarpantelor de 35…40° faţă de verticală, selectarea la 30…40 cm de la baza şarpantelor a unei subşarpante orientate orizontal spre exteriorul coroanei şi tăierea axului central la 30…40 cm de la baza şarpantei superioare deasupra unei ramuri laterale (figura e); formarea coroanei pomului din 3…4 şarpante cu subşarpante orientate orizontal spre exteriorul coroanei (figura f).

Exemplu

Procedeul de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş s-a aplicat la soiurile de cireş Lapins şi Ferrovia. Soiul Ferrovia este altoit pe portaltoi de vigoare mică Gisela 6 şi plantat la distanţa de 4x2 m. Soiul Lappins este altoit pe portaltoi de vigoare medie MaxMa 14 şi plantat la distanţa de 5x3 m. Materialul săditor a fost de o calitate înaltă: muguri viabili pe toată lungimea axului; sistem radicular bine dezvoltat; concreşterea dintre altoi şi portaltoi excelentă, fără urme de necroze. Plantarea s-a efectuat primăvara în gropi cu dimensiunile de 60x60x60 cm. La plantare în fiecare groapă s-au administrat câte 20 kg de gunoi de grajd bine fermentat. Livada a fost irigată prin picurare.

Primăvara, în primul an după plantare, înainte de începerea vegetaţiei pomii (vergile) au fost scurtaţi la 80…90 cm mai sus de nivelul solului (figura a). La dezmugurire, s-au suprimat mugurii de pe trunchi la înălţimea de 40…50 cm şi s-au orbit 2…3 muguri axiali situaţi sub doi muguri terminali, pentru a favoriza creşterea ramificaţiilor cu unghiul de ramificare (inserţie) mare, mai puţin predispuse la dezbinare şi mai slab infectate de cancerul bacterian (figura b).

Lucrările de formare au continuat când lăstarii au atins lungimea de 20…25 cm. Lăstarul de prelungire a axului central s-a eliminat, iar lăstarul concurent s-a ciupit la 3…4 frunze de la vârf, care temporar atenuează creşterea apicală a axului şi se obţin lăstari anticipaţi (figura c). Din lăstarii de la baza coroanei s-au selectat 3…4 cu unghiurile de ramificare de 50…60° faţă de verticală, pentru viitoarele şarpante. În cazul în care, unghiul de ramificare a lăstarilor este mic, acesta se măreşte mecanic la 50…60° cu ajutorul scobitorilor sau cleştelor de rufe.

În al doilea an, primăvara, s-a corectat poziţia şi echilibrul vigorii de creştere a viitoarelor şarpante. La pomi unde nu s-au efectuat operaţii în verde în anul precedent s-a selectat o ramură cu poziţie verticală care să fie lider şi 3…4 ramuri distanţate peste un mugur sau la 10…15 cm una de alta, radial în jurul axului, pentru viitoarele şarpante, cu unghiul de ramificare de 50…60° şi cu o vigoare uniformă, care s-au scurtat la 60 cm de la baza lor, cu scopul de a forma ramificări. Axul central s-a scurtat la 20 cm mai sus de vârful şarpantelor, cu scopul de a micşora excesul de vigoare al şarpantelor şi a le consolida în poziţia necesară (figura d). Ramurile cu creşteri puternice s-au suprimat, iar cu creşteri moderate s-au lăsat ca ramuri de semischelet pentru a modera vigoarea de creştere a pomilor.

În perioada de vegetaţie, când lăstarii au atins lungimea de 50…60 cm, s-au ales lăstari de prelungire a şarpantelor cu orientare orizontală corespunzătoare spre exteriorul coroanei, iar lăstarii cu creştere verticală sau cu orientare în interiorul coroanei s-au tăiat la cep de 5…10 cm, pentru a obţine lăstari anticipaţi. Ulterior, prin tăieri de transfer la ramificaţii laterale exterioare cu poziţia spre orizontală, în spaţiul liber al coroanei se formează ramuri de semischelet. Lăstarii crescuţi cu unghiuri mari de ramificare rămân intacţi ca ramuri de semischelet în devenire.

În al treilea an s-a verificat corectitudinea direcţiei de creştere a şarpantelor, s-a selectat câte o ramură de prelungire a şarpantei cu o poziţie spre verticală, s-a scurtat la 60 cm de la locul de inserţie pentru o garnisire mai uniformă. Direcţia de creştere şi a unghiului de înclinare a şarpantelor s-a stabilit de 35…40° faţă de verticală. Dacă şarpantele nu au poziţia necesară, prin tăieri de transfer la noi ramificări laterale sunt direcţionate în poziţia proiectată. La 30…40 cm de la baza şarpantelor s-a selectat câte o subşarpantă orientată orizontal spre exteriorul coroanei cu unghi mare de înclinare, s-a scurtat la 60 cm de la baza ei şi s-a orizontalizat pentru a lărgi baza coroanei. Când s-a stabilit unghiul de înclinare şi direcţia de creştere necesară a şarpantelor, axul central s-a tăiat la 30…40 cm de la baza şarpantei superioare deasupra unei ramuri laterale, orientată spre orizontală, care poate deveni ramură de semischelet (figura e). Dacă se înlătură axul mai devreme decât momentul potrivit, atunci şarpantele vor creşte mai puternic decât în mod normal şi îşi vor micşora unghiul de înclinare faţă de verticală.

Ramurile cu creştere moderată rămân intacte ca ramuri de semischelet în devenire, ramurile viguroase s-au scurtat la 60 cm, iar ramurile verticale şi cele din interiorul coroanei s-au scurtat la cep de 5…10 cm pentru a controla vigoarea de creştere a pomilor, pentru a permite luminii să pătrundă mai bine în interiorul coroanei şi pentru a iniţia integrarea în renovare a ramurilor de semischelet cu ciclul de 4…5 ani.

În timpul vegetaţiei, lăstarii hulpavi, verticali sau cu orientare în interior, şi cei care supraîndesesc coroana s-au taiat la cep de 5…10 cm. Direcţia necesară a şarpantei se menţine prin tăieri de transfer la un lăstar lateral cu poziţia favorabilă.

În al patrulea an şi ulterior, tăierea de transfer a axului şarpantelor şi scurtarea la 60 cm a ramurii de prelungire a acestuia se efectuează similar cu anul precedent. Baza coroanei trebuie să fie formată, în general, dintr-un schelet permanent în direcţie orizontală şi bine ramificat pentru fiecare şarpantă (figura f).

Fiecare şarpantă se tratează ca un pom individual în formă de fus.

Pomii cu coroana în formă de cupă creează un sistem de talie mică cu înălţimea de 2,5…3 m ce permite tăierea şi recoltarea fructelor de la nivelul solului şi de pe platforme joase de 0,5…1 m înălţime. Soiul Ferrovia, care fructifică mai mult pe mugurii ce se dezvoltă la baza ramurilor anuale şi soiul Lapins care formează mănunchiuri de cireşe împreunate foarte aproape unul de celălalt se dezvoltă foarte bine dacă sunt conduse după această formă de coroană şi produc un număr semnificativ de fructe calitative.

1. Babuc V., Peşteanu A., Gudumac E. Conducerea şi tăierea pomilor şi arbuştilor fructiferi. Manual tehnologic, Chişinău, 2015, p. 185-188

2. Long Lynn E., Long M., Peşteanu A., Gudumac E. Producerea cireşilor. Manual tehnologic, Chişinău, 2014, p. 119-126

Claims (1)

1. Procedeu de formare a coroanei în formă de cupă a pomului de cireş, care include scurtarea acestuia primăvara în primul an după plantare şi suprimarea mugurilor de pe trunchi la înălţimea de 40…50 cm cu orbirea a 2…3 muguri axiali situaţi sub doi muguri terminali, suprimarea lăstarului de prelungire a axului central cu ciupirea vârfului lăstarului concurent; selectarea în al doilea an a unei ramuri verticale pentru viitorul ax central şi a 3…4 ramuri pentru viitoarele şarpante de la baza coroanei pomului, cu un unghi de ramificare de 50…60° faţă de verticală, totodată viitoarele şarpante se scurtează la 60 cm de la baza lor, iar axul central - la 20 cm mai sus de vârful şarpantelor; suprimarea ramurilor cu creştere puternică şi tăierea la cep de 5…10 cm a lăstarilor cu creştere verticală şi cu orientare în interiorul coroanei pomului; stabilirea în al treilea an a direcţiei de creştere şi a unghiului de înclinare a şarpantelor de 35…40° faţă de verticală, selectarea la 30…40 cm de la baza şarpantelor a unei subşarpante orientate orizontal spre exteriorul coroanei şi tăierea axului central la 30…40 cm de la baza şarpantei superioare deasupra unei ramuri laterale.