MD1077Z - Procedeu de producere a puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică - Google Patents

Abstract

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de producere a puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică.Procedeul, conform invenţiei, include executarea pe portaltoi în zona coletului a unei crestături oblice sub un unghi de 28…30°, formarea pe un capăt al altoiului a unei pene prin executarea a două tăieturi de 3…4 cm, după care altoiul se scurtează la 2…3 cm mai sus de mugurele altoi şi se introduce în crestătura portaltoiului, portaltoiul se taie transversal la 2…3 mm mai sus de locul de altoire, iar vârful altoiului se parafinează.

Description

Invenţia se referă la agricultură, şi anume la un procedeu de producere a puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică.

În toată lumea, inclusiv în Republica Moldova, cele mai bune rezultate la înmulţirea vegetativă a nucului se obţin prin oculare cu ferestruică direct în pepinieră şi altoire cu ramură detaşată pe timp de iarnă-primăvară. Altoirea cu ramură detaşată se face manual, folosind copulaţia perfecţionată, sau mecanizat cu ajutorul maşinii de altoit, în sistem „scăriţă” sau „omega” [1].

Dezavantajul acestui procedeu constă în aceea că fascicolul libero-lemnos din dreptul ochiului, la sucire, deseori rămâne pe ramura altoi. Lăstarii altoiului, după 6 ore de la recoltare, pierd esenţial capacitatea de regenerare şi prindere a portaltoaielor. Pernuţa mugurelui mult dezvoltată şi scoarţa foarte groasă nu permit ca scutişorul să se lipească perfect de lemnul portaltoiului, ceea ce cauzează reducerea procentului de prindere la altoire.

Mai este cunoscut procedeul de altoire cu ramură detaşată, în copulaţie perfecţionată. La altoire, pe portaltoi la 3…5 cm mai sus de colet, iar pe ramura altoi cu 2…2,5 cm mai jos de mugurele bazal, se fac secţiuni identice. Apoi, se scurtează ramura altoi cu 4…5 mm mai sus de mugurele bazal şi se îmbină altoiul cu portaltoiul [2].

Dezavantajele procedeului constau în aceea că secţiunea oblică pe portaltoi se efectuează la 3…5 cm mai sus de colet, capătul ramurii altoi nu se parafinează pentru a se evita deshidratarea, uneori altoiul este deplasat cu uşurinţă prin simpla atingere de el în procesul tehnologic, ceea ce duce la micşorarea randamentului de pomi altoiţi.

Problema pe care o rezolvă invenţia propusă constă în producerea puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică, în perioada repausului biologic, reducând astfel timpul de producere a pomilor altoiţi în pepinieră cu un an, comparativ cu ocularea în ferestruică, asigurând un randament înalt al pomilor altoiţi la un cost minim.

Procedeul propus contribuie la sporirea procentului de prindere prin realizarea unui contact strâns între altoi şi portaltoi, cu o forţă uniformă pe toată lungimea despicăturii, la stimularea calusării, mărirea rezistenţei la manipularea materialului săditor, ca urmare, la o rentabilitate mai ridicată.

Se propune un procedeu de producere a puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică, care include executarea pe portaltoi în zona coletului a unei crestături oblice sub un unghi de 28…30° faţă de axa portaltoiului, cu lungimea de 2…3 ori mai mare decât diametrul portaltoiului; formarea pe un capăt al altoiului de aceeaşi grosime cu tulpina portaltoiului, la 1 cm mai jos de baza mugurelui altoi, a unei pene prin executarea a două tăieturi oblice de 3…4 cm pe ambele părţi ale altoiului la acelaşi nivel, după care altoiul se scurtează la 2…3 cm mai sus de mugurele altoi şi se introduce în crestătura portaltoiului prin împingere cu suprapunerea zonelor generatoare, portaltoiul se taie transversal la 2…3 mm mai sus de locul de altoire, iar vârful altoiului se parafinează.

Altoirea în crestătură oblică se foloseşte pentru portaltoi, al cărui diametru la colet este de 10…15 mm. Are avantajul că se face la colet, este uşor de executat, asigură de la început un contact şi o fixare bună în lemnul crestăturii, altoiul nu este deplasat cu uşurinţă în procesul tehnologic şi, în plus, dă un procent ridicat de prindere. Singurul dezavantaj constă în faptul că la unele altoiri se spintecă lemnul pe direcţia vaselor conducătoare ale portaltoiului, care se vindecă mai greu, dar nu cauzează neajunsuri, dacă este legat strâns cu peliculă din masă plastică cu mulţi pori sau cu rafie.

Scoarţa în zona coletului este mai groasă, turgescenţa ţesuturilor este mai mare, iar zona generatoare libero-lemnoasă este mai viabilă la colet comparativ cu tulpina. Tăieturile executate pe ramura altoi, de o parte şi de alta a tulpinii, lungi de 3…4 cm, permit să se suprapună perfect zonele generatoare ale altoiului cu cele de pe portaltoi, iar activitatea celulelor din zona coletului stimulează calusarea simbionţilor şi duce la majorarea procentului de prindere la altoire.

Rezultatul invenţiei constă în producerea puieţilor de nuc prin altoirea la masă cu ramură detaşată în crestătură oblică, care reduce timpul de creştere a pomilor altoiţi în pepinieră cu un an, asigură sporirea procentului de prindere a simbionţilor şi un randament înalt al pomilor altoiţi la un cost minim.

Prezenta invenţie se explică cu ajutorul figurii care reprezintă: a) portaltoiul scurtat la 15…20 cm mai sus de colet; b) crestătura oblică de pe portaltoi situată în zona coletului, sub un unghi de 28…30° faţă de axa portaltoiului; c) altoiul pregătit văzut lateral; d) altoiul pregătit văzut din faţă; e) deschiderea crestăturii; f) altoiul îmbinat cu portaltoiul; g) portaltoiul tăiat transversal cu 2…3 mm deasupra punctului de altoire.

Exemplu de realizare a invenţiei

Procedeul de altoire s-a aplicat, în lunile martie-aprilie, la soiurile de nuc Cazacu, Kogălniceanu şi Pescianski, altoite pe puieţi din specia Juglans regia.

În calitate de portaltoi se folosesc puieţi de nuc, scoşi din toamnă, cu grosimea de 10…15 mm la locul de altoire, stratificaţi în sol la aer liber sau în nisip umed, în încăperi la temperatura de 2…4°C. Tulpina portaltoiului se taie la 15…20 cm mai sus de colet, iar rădăcinile se scurtează la lungimea de 1…2 cm.

Pentru efectuarea altoirii se procedează în felul următor. Tăietura se face întâi la portaltoi, prinzându-l cu mâna stângă la câţiva centimetri mai sus de colet. Pentru aceasta se apucă briceagul în mâna dreaptă făcută pumn, astfel ca lama să fie în prelungirea degetului mare, care rămâne întins pe muchia lamei. Se pune apoi briceagul, cu vârful tăişului, la 1…2 cm mai sus de colet, în locul unde trebuie să înceapă crestarea, astfel ca lama lui să formeze cu axul portaltoiului litera X cu un unghi de 28…30°. Se apasă apoi pe briceag, imprimându-i briceagului o mişcare de tăiere oblică în jos şi spre stânga în lemn prin alunecare oblică spre măduva tulpinii, obţinând o secţiune oblică în portaltoi de circa o treime din grosimea lui, uniform netedă, cu lungimea de 2…3 ori mai mare decât diametrul tulpinii, cu laturile egale ca lungime pe ambele părţi. Lama briceagului, înainte de a fi scoasă din tăietură, se înclină puţin către altoitor pentru a deschide puţin muchia crestăturii.

Altoiul se pregăteşte din ramuri anuale, cu lungimea de 60…90 cm, cu lemn copt şi măduva redusă, recoltate din toamnă şi păstrate în nisip umectat, în încăperi, la temperatura de 2…4°C. Pregătirea altoiului, de aceeaşi grosime ca şi tulpina portaltoiului, constă în efectuarea unei pene cu lungimea egală cu lungimea crestăturii făcute în portaltoi. Pana altoiului se realizează prin două tăieturi lungi de 3…4 cm, cu ambele muchii perfect egale, care se îngustează uniform spre vârful inferior al penei. Tăieturile încep la 1 cm mai jos de baza mugurelui altoi de o parte şi de alta a acestuia şi la acelaşi nivel, executate dintr-o singură trăsătură de briceag.

Cu mâna stângă făcută pumn se prinde ramura-altoi de porţiunea bazală la o depărtare de câţiva centimetri faţă de mugurele bazal ales pentru altoire. Ramura altoi este orientată cu vârful spre cot. Îndoim apoi mâna stângă de la cot în faţă, adică până când braţul şi antebraţul formează un unghi drept.

Cu mâna dreaptă se prinde briceagul de altoit cu toată palma strânsă în pumn. Se aşază apoi baza lamei briceagului cu tăişul la 1 cm mai jos de baza mugurelui altoi şi de o parte a acestuia, în timp ce degetul mare de la aceeaşi mână se trece pe cealaltă parte a ramurii altoi, rămânând întins paralel cu lama briceagului. Lama trebuie orientată în aşa fel încât să dea o tăietură piezişă faţă de măduva altoiului. Cu ajutorul degetului mare se ghidează efectuarea corectă a tăieturii. Se trage apoi puternic de briceag, imprimându-i o mişcare de tăiere în jos şi lateral spre dreapta. Mişcarea de tăiere a lamei trebuie efectuată în aşa fel ca tăişul să treacă prin tăietură de la bază spre vârf, încât să termine secţiunea de tăiat înainte ca lama să iasă afară din tăietură. Se răsuceşte ramura altoi din mâna stângă la 180° şi opus primei tăieturi se execută cea de-a doua faţă a penei, identică cu prima. Apoi, ramura-altoi se scurtează cu 2…3 cm mai sus de mugure sub un unghi de cca 30° spre partea opusă a acestuia. Pentru fixarea altoiului în crestătură se deschide puţin muchia tăieturii prin înclinarea portaltoiului în partea opusă secţionării, având un suport în partea bazală a portaltoiului. Urmează introducerea altoiului în crestătura de pe portaltoi prin împingere puţin forţată, până când toată pana pătrunde în locaşul creat, iar ţesuturile cambiale ale altoiului se suprapun cu cele ale portaltoiului. După îmbinarea altoiului cu portaltoiul se taie transversal portaltoiul la 2…3 mm deasupra punctului de altoire, se parafinează vârful altoiului pentru a se evita deshidratarea.

1. Babuc V. Pomicultura. Chişinău, Tipografia Centrală, 2012, p. 252-260

2. Ţurcanu I., Comanici I. Nucul. Chişinău, Tipografia Centrală, 2004, p. 134-147

Claims (1)

1. Procedeu de producere a puieţilor de nuc prin altoire cu ramură detaşată în crestătură oblică, care include executarea pe portaltoi în zona coletului a unei crestături oblice sub un unghi de 28…30° faţă de axa portaltoiului, cu lungimea de 2…3 ori mai mare decât diametrul portaltoiului; formarea pe un capăt al altoiului de aceeaşi grosime cu tulpina portaltoiului, la 1 cm mai jos de baza mugurelui altoi, a unei pene prin executarea a două tăieturi oblice de 3…4 cm pe ambele părţi ale altoiului la acelaşi nivel, după care altoiul se scurtează la 2…3 cm mai sus de mugurele altoi şi se introduce în crestătura portaltoiului prin împingere cu suprapunerea zonelor generatoare, portaltoiul se taie transversal la 2…3 mm mai sus de locul de altoire, iar vârful altoiului se parafinează.