RO119547B1

RO119547B1 - Folie de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, procedeu de obţinere şi utilizare a acesteia

Info

Publication number: RO119547B1
Application number: ROA200000749A
Authority: RO
Inventors: Herfurth Angela Speith; Robert Hansohn; Detlef Schuhmann; Frank Ernst
Original assignee: Hoechst Trespaphan Gmbh
Priority date: 1998-02-12
Filing date: 1999-02-10
Publication date: 2004-12-30
Also published as: KR20010034415A; CN1119370C; AU2832799A; CA2320128C; EP1053278A1; DE59909402D1; ATE266054T1; BG104638A; WO1999041300A1; BG64958B1; PL342395A1; KR100599722B1; ES2226348T3; TR200002319T2; BR9907839A; JP2002503564A; EP1053278B1; AU762286B2; CN1289351A; BR9907839B1

Abstract

Invenţia se referă la o folie de polipropilenă, orientată biaxial, termosudabilă, multistratificată, care constă dintr-un strat de bază şi cel puţin un strat de acoperire, termosudabil. Stratul de bază conţine între 1 şi 15%, în greutate, o răşină având o greutate moleculară medie Mw, între 600 şi 1500 şi între 1 şi 6%, în greutate, o ceară cu o greutate moleculară medie Mn între 200 şi 700. Conţinutul de n-heptan al polipropilenei stratului de bază are un indice de izotacticitate al catenei, măsurat prin spectroscopie 13C RMN, de cel puţin 95%. Invenţia se referă, de asemenea, la un procedeu pentru producerea foliei, precum şi la utilizarea acesteia. ŕ

Description

Invenția se referă la o folie de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, la un procedeu de obținere și la utilizarea acesteia ca folie de ambalare, care posedă proprietăți îmbunătățite de baraj în ceea ce privește trecerea vaporilor de apă și proprietăți mecanice îmbunătățite.

Se cunoaște că îmbunătățirea proprietăților mecanice ale foliilor, în special ale foliilor din domeniul ambalajelor, recent a crescut în importanță. Din motive economice și de mediu, industria ambalajelor necesită folii chiar mai subțiri, care să treacă prin dispozitive pentru netezire și să aibă aceleași proprietăți sau proprietăți îmbunătățite, de barieră, în special în ceea ce privește trecerea vaporilor de apă.

Totuși, filme mai subțiri au o rigiditate defectuoasă, supraproporționată în direcție longitudinală și, în consecință, o comportare semnificativ mai proastă la prelucrare mecanică, în special în utilajele de ambalare cu viteză mare, actuale. în plus, proprietățile de ecranare sunt mai proaste, supraproporționat cu reducerea grosimii filmului. Ca o consecință a proprietăților de barieră mai scăzute, ale filmelor subțiri, acțiunea protectoare a foliei împotriva deshidratării și degradării conținuturilor este mult restricționată.

în același timp, mărirea modulului de elasticitate, E, în direcție longitudinală, a fost subiectul unor eforturi intense, deoarece această proprietate mecanică este în relație directă cu rezistența termică și astfel determină direct comportarea la prelucrare a materialului.

Acțiunea de baraj a filmelor BOPP la vaporii de apă, WVBA, și oxigen, OBA, descrește cu grosimea filmului. în intervalul de grosime uzual al filmelor BOPP, de la 4 la 100 pm, există, de exemplu, o relație aproximativ hiperbolică între barajul împotriva vaporilor de apă, WVBA, și grosime d , WVBA=constant. Constanta depinde esențial de compoziția materialului brut și de condițiile de întindere, etirare. Pentru filmele de ambalare BOPP, în conformitate cu stadiul tehnicii, constanta are o valoare de aproximativ: const. = 28 pm/ m².d. Permeabilitatea vaporilor de apă a fost măsurată aici în conformitate cu norma DIN 53 122.

Este cunoscut că modulul de elasticitate al filmelor BOPP în direcție longitudinală poate fi mărit fie prin procedeul tehnologic, fie prin modificări ale materialului brut sau printr-o combinare a acestor două posibilități.

Modificarea filmelor de polipropilenă cu diferite rășini hidrocarbonate este cunoscută din stadiul tehnicii. O modificare a materialului brut de acest tip determină producerea filmelor de polipropilenă a căror rezistență mecanică în direcție longitudinală este semnificativ îmbunătățită în comparație cu filmele obținute din materiale brute nemodificate, dar nu se ajunge la valorile filmelor care au fost supuse la întindere longitudinală ulterioară și a căror contracție în direcție longitudinală este, de asemenea, relativ mare.

Brevetul USA 4921749 sau EPA 0247898 prezintă un film BOPP termosudabil, cu proprietăți mecanice și optice îmbunătățite.Termosudabilitatea filmului și permeabilitatea la vaporii de apă și oxigen sunt, de asemenea, îmbunătățite. Toate ameliorările rezultă din adăugarea unei rășini cu greutate moleculară scăzută, la stratul de bază. Conținutul de rășină este aici între 3 și 30%, în greutate. Rășina are o greutate moleculară semnificativ mai scăzută decât 5000, preferabil mai mică decât 1000 și este, de exemplu, 600. Punctul de înmuiere al rășinii este de la 120 până la 140°C.

Brevetul EPA 0645417 prezintă o folie de polipropilenă orientată biaxial, al cărei conținut de n-heptan insolubil are un indice de izotacticitate a catenei, măsurat prin spectroscopie ¹³C RMN, de cel puțin 95%.Stratul de bază conține de la 1 la 15%, în greutate, o rășină naturală sau sintetică, care are un punct de înmuiere de la 70 la 170°C.

Brevetul US 5155160 prezintă îmbunătățiri ale proprietăților de baraj prin adăugare de ceruri la filmele de polipropilenă neorientate. Cerurile descrise sunt ceruri de parafină și ceruri de polietilenă având o greutate moleculară de 300 până la 800. Acțiunea de barieră este precizată a fi mai mică decât 0,2 g/100 țoii ²/24 h (g/645 cm ²/24 h).

RO 119547 Β1

Există o cerere continuă de îmbunătățire a acțiunii de baraj la vaporii de apă pentru peliculele pentru ambalaje, orientate biaxial, obținute din polipropilenă. Nici una dintre metodele cunoscute până acum nu reduce acțiunea de baraj la vaporii de apă în măsura dorită și nu înlătură toate celelalte proprietăți dezavantajoase esențial ale peliculei, într-un mod acceptabil. 55

Obiectul prezentei invenții constă, prin urmare, în prevederea unei folii de polipropilenă, orientată biaxial, care să se distingă printr-o bună acțiune de barieră pentru vaporii de apă și să aibă bune proprietăți mecanice. Trebuie să fie posibil să se producă pelicula sau folia, cu prelucrare și operare sigure la viteze de producție de până la 400 m/min. Alte proprietăți fizice ale foliei, necesare în vederea utilizării acesteia ca folie de 60 ambalare, nu trebuie să fie afectate în mod contrar. Folia trebuie să aibă un luciu înalt, fără defecte optice sub formă de bule sau ochi de pește, o rezistență bună la zgâriere, prelucrare fără defecte pe utilaje de ambalare cu viteză înaltă la o grosime a foliei scăzută și o opacitate scăzută a acesteia. în plus, proprietățile de lipire la cald nu trebuie să fie afectate negativ. 65

Folia de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, conform invenției, cuprinzând un strat de bază și cel puțin un strat superior termosudabil, cu conținut în stratul de bază dintr-o combinație de rășină și ceară, constă în aceea că stratul de bază cuprinde o rășină cu o greutate moleculară medie Mw de 600...1500 și o ceară cu o greutate moleculară medie Mn de 200...700, și mai cuprinde o polipropilenă al cărui raport Mw/Mn este de 1 la 10. 70

Conținutul de n-heptan insolubil al polipropilenei din stratul de bază are un indice de izotacticitate a catenei, măsurat prin spectroscopie ¹³C RMN de cel puțin 95%.

Polimerul de polipropilenă al stratului de bază a fost degradat peroxidic sau preparat în prezența unui catalizator de metalocen.

Rășina este un polimer/copolimer ales dintre un polimer de stiren nehidrogenat, un 75 copolimerde metilstiren-stiren, un copolimerde pentadienă sau ciclopentadienă, un polimer de a- sau β-pinen, colofoniu sau derivați de colofoniu sau polimeri terpenici și compușii hidrogenați ai acestora sau un copolimer α-metilstiren-viniltoluen hidrogenat sau amestecurile acestora; rășina hidrocarbonată este prezentă în cantitate de 1 ...15% în greutate față de greutatea stratului de bază. 80

Ceara este prezentă în cantitate de 1 ...10% în greutate față de greutatea stratului de bază și este o ceară de polietilenă având un raport Mw/Mn de 1 la 2.

Ceara este o ceară de parafină microcristalină.

Folia de polipropilenă conform invenției, are un strat superior termosudabil, din polimeri α-olefinici de ambele părți. 85

Polimerul stratului/straturilor superior/superioare este degradat peroxidic, factorul de degradare fiind de 3...15, de preferință 6...10, iar între stratul de bază și stratul/straturile superioare este aplicat un interstrat din polimeri α-olefiniei.

Grosimea filmului este de 4...60 pm, în special de 5...30 pm, de preferință de 6...25 pm, în care stratul de bază reprezintă 40...60% din grosimea totală. 90

Stratul de bază cuprinde un agent antistatic, de preferință o amină alifatică terțiară, iar stratul/straturile superioare cuprinde/cuprind un lubrifiant, de preferință polidimetilsiloxan și un agent de antiblocare, de preferință SiO₂.

Toate straturile foliei cuprind un neutralizator și un stabilizator.

Procedeul de obținere a foliei de polipropilenă, conform invenției, constă în aceea 95 că se realizează-e-orientare în direcție longitudinală cu un raport de întindere longitudinală între straturi de 5 :1...9 :1 și în direcție transversală cu un raport de întindere transversală între straturi de 5 : 1 ...10 :1.

RO 119547 Β1

Folia de polipropilenă, conform invenției, este utilizată ca folie de ambalare, de preferință ca folie de învelire a țigărilor, sau este utilizată ca folie de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, cuprinzând o combinație de rășină și ceară, rășina având o greutate moleculară medie Mw de 600...1500, ceara având o greutate moleculară medie Mn de 200..700 , pentru îmbunătățirea acțiunii de baraj pentru vaporii de apă.

Stratul de bază al foliei cuprinde polimer de polipropilenă, în general, cel puțin 85%, în greutate, preferabil de la 85 la < 100%, în greutate, în particular de la 90 la 95%, în greutate, în fiecare caz față de stratul de bază .

în general, polimerul de propilenă cuprinde cel puțin 90%, în greutate, preferabil de la 94 la 100%, în greutate, în special de la 98 la 100%, în greutate, propilenă. Conținutul de comonomer corespunzător constă, în general, din cel mult 10%, în greutate sau până la 6%, în greutate sau până la 2%, în greutate, dacă este prezentă, din etilena. Datele în procente în greutate, în fiecare caz se referă la homopolimerul de propilenă.

Se preferă ca homopolimerii de propilenă izotactică să aibă un punct de topire de la 140 la 170°C, preferabil de la 155 la 165’C și un indice de curgere la topire, determinare DIN 53 735 la o sarcină de 21,6 N și 230°C, de la 1,0 la 10 g/10 min, preferabil de la 1,5 la 6,5 g/10 min. Conținutul de n-heptan solubil al polimerului este, în general, de la 1 la 10%, în greutate, preferabil 2 ... 5%, în greutate, față de polimerul de pornire.

Distribuția greutății moleculare a polimerului de propilenă poate varia în limite largi, depinzând de suprafața de aplicare. Raportul între greutatea moleculară medie gravimetrică Mw și greutatea moleculară medie numerică Mn este, în general, între 1 și 15.

într-o formă de realizare preferată a foliei, conform invenției, raportul dintre greutatea moleculară medie gravimetrică Mw și greutatea moleculară medie numerică Mn este de la 2 la 10, în special, preferabil, de la 2 la 6. O astfel de distribuție îngustă a greutății moleculare a homopolimerului de propilenă a stratului de bază se realizează, de exemplu, prin degradarea peroxidică a acestuia sau prin prepararea polipropilenei cu ajutorul unor catalizatori de metalocen adecvați.

O măsură a gradului de degradare a polimerului este factorul A de degradare, care dă schimbarea relativă în indicele de curgere la topire, măsurat în conformitate cu DIN 53 735, al polipropilenei, față de polimerul de plecare.

MFL

A = ----?·

MFI,

MFI, = indicele de curgere la topire al polimerului de propilenă înainte de adăugarea peroxidului organic.

MFI₂ = indicele de curgere la topire al polimerului de propilenă, degradat peroxidic. în general, factorul de degradare A, al polimerului de propilenă folosit, este în intervalul de la 1 la 15, de preferință de la 1 la 10.

în special, peroxizii organici preferați sunt dialchilperoxizii, în care termenul alchil reprezintă un radical convențional, de alchil inferior, cu catenă lineară sau ramificat, saturat, având până la 6 atomi de carbon, în special, preferați fiind 2,5-dimetil-2,5-cf/(Fbutilperoxi) hexan și d/-Pbutil peroxid.

într-o formă de realizare preferată a invenției, polipropilenă folosită este înalt izotactică. Pentru polipropilene înalt izotactice de acest tip, indicele de izotacticitate al catenei cu conținutul de n-heptan insolubil al polipropilenei, determinat prin spectroscopie ¹³C RMN, este de cel puțin 95%, preferabil de la 96 la 99%.

S-a descoperit că selecția unei polipropilene înalt izotactice de acest tip interacționează adițional cu combinația de rășină/ceară, conform invenției, într-amarrrerăiavorabilă surprinzătoare, pentru a se obține o îmbunătățire și, prin urmare, se îmbunătățește acțiunea de barieră față de vaporii de apă.

RO 119547 Β1

Este esențial pentru invenție ca stratul de bază să cuprindă o rășină hidrocarbonată având o greutate moleculară medie gravimetrică Mw de la 600 la 1500, preferabil de la 700 150 la 1200, preferabil într-o cantitate de la 1 la 15%, în greutate, în special de la 5 la 12%, în greutate, față de greutatea stratului de bază.

Rășinile hidrocarbonate adecvate sunt rășinile sintetice de bază sau rășinile naturale, care sunt, în general, parțial sau complet hidrogenate. Punctul de înmuiere al rășinilor este, în general, peste 80°C, determinat conform cu DIN 1995-U4 sau ASTM E-28, de preferință 155 fiind date rășini având un punct de înmuiere de la 100 la 180’C, în special de la 120 la 160’C.

Pentru realizarea scopurilor prezentei invenții, rășinile hidrocarbonate sunt, de exemplu, rășini de petrol, rășini stirenice, rășini de ciclopentadienă și rășini terpenice (aceste rășini sunt descrise în Enciclopedia Ullman de chimie (Enciclopedia Ullman de Chimie 160 Industrială, ediția a 4-a, volum 12, pag. 525 la 555).

Rășinile de petrol sunt rășini hidrocarbonate, preparate prin polimerizarea materialelor de petrol profund, descompuse, în prezența unui catalizator. Aceste materiale de petrol conțin uzual un amestec de substanțe care formează rășini, cum ar fi stiren, metilstiren, viniltoluen, inden, metilinden, butadienă, izopren, piperilenă și pentilenă. Rășinile 165 stirenice sunt homopolimeri ai stirenului sau copolimeri ai stirenului cu alți monomeri, cum arfi metilstirenul, viniltoluenul sau butadiena. Rășinile de ciclopentadienă sunt homopolimeri de ciclopentadienă sau copolimeri de ciclopentadienă obținuți din distilate de gudron de cărbune și gaz de sondă f racționat. Aceste rășini sunt preparate prin menținerea materialelor ce conțin ciclopentadienă la temperatură înaltă pentru o perioadă lungă de timp. Pot fi 170 obținuți dimeri, trimeri sau oligomeri, depinzând de temperatura de reacție.

Rășinile terpenice sunt polimeri ai terpenelor, adică hidrocarburi cu formula C₁₀H₁₆, care sunt prezente practic în toate uleiurile eterice, sau rășini conținând uleiuri din plante și rășini terpenice fenol-modificate. Exemple specifice de terpene care pot fi menționate sunt pinen, α-pinen, dipentenă, limonenă, mircenă, camfen și terpene similare. Rășinile hidro- 175 carbonate pot, de asemenea, fi așa-numitele rășini hidrocarbonate modificate. Modificarea este, în general, efectuată prin reacția materialelor brute înainte de polimerizare, prin introducerea monomerilor specifici sau prin reacția produsului polimerizat, în special prin hidrogenare sau hidrogenare parțială.

Alte rășini hidrocarbonate folosite sunt homopolimerii stirenici, copolimerii stirenici, 180 homopolimerii de ciclopentadienă, copolimerii de ciclopentadienă și/sau polimeri terpenici având un punct de înmuiere, în fiecare caz, de peste 135°C, în cazul polimerilor nesaturați, produsul hidrogenat este preferat. O preferință foarte specială este dată folosirii polimerilor de ciclopentadienă având un punct de înmuiere la cel puțin 140°C sau copolimerilor de ametilstiren și viniltoluen având un punct de înmuiere de la 120 la 150’0 în stratul de bază. 185

Este, în continuare, esențial, conform invenției, ca stratul de bază, în adiție la rășină, să cuprindă o ceară având un Mn de la 200 la 700, preferabil într-o cantitate mai mică decît 10%, în greutate, în special, de la 1 la 8%, în greutate, în special de la 1 la 6%, în fiecare caz, față de greutatea stratului de bază. Pentru scopurile prezentei invenții, cerurile cuprind ceruri de polietilenă și/sau ceruri de parafină macrocristalină. 190

Cerurile de polietilenă sunt polimeri cu greutate moleculară mică, care sunt esențial obținute din unități de etilenă și sunt parțial sau înalt cristaline. Cafenele de polimer ce cuprind unitățile de etilenă sunt molecule alungite, care pot fi ramificate, cu predominare de catene relativ scurte. în general, cerurile de polietilenă sunt preparate prin polimerizare directă a etilenei, dacă se dorește cu utilizareOe regulatori sau prin depolimerizarea polie- 195 tilenelor cu greutate moleculară relativ mare. Conform invenției, cerurile de polietilenă au o greutate moleculară medie numerică Mn de la 200 la 700, preferabil de la 400 la 600 și

RO 119547 Β1 preferabil au o distribuție a greutății moleculare sau polidispersie Mw/Mn mai mică decât 2, de preferință de la 1 la 1,5. Punctul de topire este, în general, în intervalul de la 70 la 150’C, de preferință de la 80 la 100’C.

Pentru o înțelegere generală, parafinele cuprind parafine macrocristaline sau ceruri parafinice și parafine microcristaline sau microceruri. Parafinele macrocristaline sunt obținute din fracțiuni de distilat în vacuum în conversia acestora în uleiuri lubrifiante. Parafinele microcristaline sunt obținute din reziduuri de la distilarea în vacuum și din sedimente ale uleiurilor parafinice brute, ca parafine de depunere. Parafinele macrocristaline constau predominant din n-parafine care, adițional, conțin izoparafine, naftene și compuși alchilaromatici, depinzând de gradul de rafinare. Parafinele microcristaline constau dintr-un amestec de hidrocarburi care sunt predominant solide la temperatura camerei. în contrast, cu cazul parafinelor macrocristaline, predomină izoparafinele și parafinele naftenice. Parafinele microcristaline se disting prin prezența izoparafinelor înalt ramificate și a naftenelor care inhibă cristalizarea. Pentru scopurile invenției, parafinele macrocristaline având un punct de topire de la 60 la 100°C, preferabil de la 60 la 85’0, sunt, în special, corespunzătoare.

S-a descoperit că, respectiv, combinația de ceară și rășină interacționează sinergie și, în mod surprinzător, îmbunătățește, adică reduce permeabilitatea la vaporii de apă a foliilor de polipropilenă orientată, dacă Mn al cerii este în intervalul de la 200 la 700 și Mw al rășinii este în intervalul de la 600 la 1500. S-a găsit că cerurile având un Mn de peste 700 nu interacționează cu rășina și nu efectuează o creștere adițională în acțiunea de barieră față de vaporii de apă.

în același fel, este esențial ca Mw al rășinii să fie în intervalul de la 600 la 1500. Dacă un Mw de 1500 este depășit, acțiunea de barieră este afectată în comparație cu foliile ce conțin combinația rășină/ceară, conform invenției.

în afară de combinația rășină/ceară care este esențială pentru prezenta invenție, stratul de bază poate conține aditivi convenționali, cum ar fi neutralizatori, stabilizatori, agenți antistatici și/sau lubrifianți, în cantități eficiente în fiecare caz.

Agenții antistatici sunt alcansulfonați de metale alcaline, polieteri modificați, adică polidisiloxani organici etoxilați și/sau propoxilați ca polidialchilsiloxani, polialchilfenilsiloxani și alții asemenea și/sau amine terțiare, alifatice, esențial ramificate și saturate conținând un radical alifatic având 10 până la 20 atomi de carbon, care sunt substituiți cu grupări ωhidroxialichil (C1-C4), dintre care sunt, în special, adecvate N,N-b/s(2-hidroxietil)alchilamine având 10 până la 20 atomi de carbon, preferabil 12 până la 18 atomi de carbon în radicalul alchil. Cantitatea eficientă de agent antistatic este în intervalul de la circa 0,05 până la 0,5%, în greutate. Monostearatul de glicerol este, de asemenea, de preferință, utilizat ca agent antistatic, într-o cantitate de la 0,03% până la 0,5%.

Lubrifianții sunt amide acide alifatice superioare, esteri acizi alifatici superiori, ceruri și săpunuri metalice și polidimetilsiloxani. Cantitatea eficientă de lubrifiant este în intervalul de la 0,01 la 3%, în greutate, preferabil de la 0,02 la 1%, în greutate. în special, este adecvată adiția de amide acide alifatice superioare, în intervalul de la circa 0,01 până la 0,25%, în greutate, în stratul de bază. O amidă alifatică în special adecvată este erucamida. Adiția de polidimetilsiloxani este preferată în intervalul de la circa 0,02 la 2,0%, în greutate, în special polidimetilsiloxani având o viscozitate de la 5000 la 1000000 mm ²/s.

Stabilizatorii care pot fi folosiți sunt compuși convenționali care au o acțiune de stabilizare pentru polimerii etilenei, propilenei și altor α-olefine. Cantitatea adăugată a acestora este între 0,05 și 2% în greutate. în special, adecvați sunt stabilizatorii fenolici, stearații de metale alcaline sau metale alcalino-pământoase și/sau carbonații de metale alcaline sau metale alcalino-pământoase. Stabilizatorii fenolici sunt preferați într-o cantitate de la 0,1 la

RO 119547 Β1

0,6%, în greutate, în special de la 0,15 la 0,3%, în greutate și având o greutate moleculară mai mare decât circa 500 g/mol. Sunt, în special, avantajoși tetrakis-3-(3,5-oHerf-butil-4hidroxifenil)propionatul de pentaeritril și 1,3,5-trimetil-2,4,6-fr/s(3,5-c//-te4-butil-4-hidroxibenzil)benzenul.

Neutralizatorii sunt, preferabil, dihidrotalcitul, stearatul de calciu și/sau carbonatul de calciu, având o mărime medie a particulelor de cel mult 0,7 pm, o mărime absolută a particulelor mai mică decât 10 pm și o suprafață specifică de cel puțin 40 m^z/g. Cele de mai sus se consideră în procente în greutate în fiecare caz în raport cu greutatea stratului de bază.

Folia de polipropilenă, conform invenției, cuprinde cel puțin un strat superior termosudabil, într-o variantă preferată pe ambele părți, din polimeri de α-olefine având 2 până la 10 atomi de carbon. Exemple de polimeri α-olefinici termosudabili de acest tip sunt un copolimer de etilena și propilenă sau etilena și 1 -butilenă sau propilenă și 1 -butilenă sau un terpolimer de etilena și propilenă și 1-butilenă, sau un amestec de doi sau mai mulți homopolimeri citați mai sus, copolimeri și terpolimeri, sau un amestec de doi sau mai mulți homopolimeri citați mai sus, copolimeri și terpolimeri, dacă se dorește amestecați cu unul sau mai mulți homopolimeri citați mai sus, copolimeri și terpolimeri, în care, în special, se preferă în mod arbitrar copolimeri etilenă-propilenă având un conținut de etilena de la 1 la 10%, în greutate, de preferință de la 2,5 la 8% în greutate sau în mod arbitrar copolimeri propilenă-1 -butilenă având un conținut de butilenă de la 2 la 25%, în greutate, de preferință de la 4 la 20% în greutate, în fiecare caz față de greutatea totală a copolimerului sau în mod arbitrar terpolimeri etilenă-propilenă-1 -butilenă având un conținut de etilena de la 1 la 10%, în greutate, de preferință de la 2 la 6% în greutate și un conținut de 1-butilenă de la 2 la 20%, în greutate, de preferință de la 4 la 20% în greutate, în fiecare caz, față de greutatea totală a terpolimerului sau un amestec de un terpolimer etilenă-propilenă-1-butilenă, și un copolimer propilenă-1-butilenă având un conținut de etilena de la 0,1 la 7%, în greutate, și un conținut în propilenă de la 50 la 90% în greutate și un conținut de 1-butilenă de la 10 la 40%, în greutate, în fiecare caz față de greutatea totală a amestecului polimer.

Copolimerii descriși mai sus și/sau terpolimerii utilizați în stratul superior, în general, au un indice de curgere a topiturii de la 1,5 la 30 g/10 min, preferabil de la 3 la 15 g/10 min. Punctul de topire este în intervalul de la 120 la 140’C. Amestecul descris mai sus de copolimeri și terpolimeri are un indice de curgere a topiturii de la 5 la 9 g/10 min și un punct de topire de la 120 la 150’C. Toți indicii de curgere a topiturii menționați mai sus sunt determinați la 230°C și la o forță de 21,6 N (DIN 53 735). Dacă se dorește, toți polimerii stratului superior descriși mai sus pot fi degradați peroxidic în același mod în care s-a descris mai sus pentru stratul de bază, folosind în fond aceiași peroxizi. Factorul de degradare pentru polimerii stratului superior este, în general, în intervalul de la 3 la 15, preferabil de la 6 la 10.

Dacă se dorește, aditivii descriși mai sus pentru stratul de bază, cum sunt agenți antistatici, neutralizatori, lubrifianți și/sau stabilizatori și, dacă se dorește, adițional, agenți de antiblocare, pot fi adăugați la stratul/straturile superior/superioare. Aceștia figurează în procente în greutate când se referă corespunzător la greutatea stratului superior.

Agenții de antiblocare adecvați sunt aditivi anorganici, cum ar fi dioxid de siliciu, carbonat de calciu, silicat de magneziu, silicat de aluminiu, fosfat de calciu și alții asemenea, și/sau polimeri organici incompatibili, cum ar fi poliamide, poliesteri, policarbonați și alții asemenea, de preferat fiind polimerii de benzoguanamină-formaldehidă, dioxid de siliciu și carbonat de calciu. Cantitatea eficientă de agent de antiblocare este în intervalul de la 0,1 la 2% în greutate, preferabil de la 0,1 la 0,8%. în greutate. Mărimea particulei medie este între 1 și 6 pm, preferabil între 2 și 5 pm, cu particule având o formă sferică, așa cum este descris în EP A 0236945 și DE A 38 01 535, fiind adecvat în mod special.

250

255

260

265

270

275

280

285

290

295

RO 119547 Β1

Folia conform invenției cuprinde cel puțin stratul de bază descris mai sus și un strat superior, termosudabil, de preferință straturile superioare termosudabile pe ambele părți.

Formele de realizare preferate ale foliei de polipropilenă au trei straturi. Structura, grosimea și compoziția unui strat superior secundar pot fi selectate independent din stratul superior deja prezent, fiind posibil, pentru stratul superior secundar, să cuprindă unul din polimerii descriși mai sus sau amestecuri de polimeri, dar acestea nu este necesar să fie identice cu cele ale primului strat superior.

Grosimea stratului sau straturilor exterioare este, în general, mai mare decât 0,1 pm și este preferabil în intervalul de la 0,3 la 3 pm, în special de la 0,4 la 1,5 pm, în care straturile superioare pe ambele părți pot avea grosime identică sau diferită.

Grosimea totală a foliei de polipropilenă, conform invenției, poate varia între limite largi și depinde de utilizarea intenționată. Este preferabil de la 4 la 60 pm, în special de la 5 la 30 pm, preferabil de la 6 la 25 pm, stratul de bază fiind de la circa 40 la 100% din grosimea totală a foliei.

Invenția se referă, de asemenea, la un procedeu pentru obținerea foliei de polipropilenă, printr-un procedeu de coextrudare, care este în sine cunoscut.

Acest procedeu este realizat prin coextrudarea topitorilor corespunzând straturilor individuale ale filmului într-o matriță cu film plan, îndepărtând folia rezultată peste unul sau mai multe valțuri pentru solidificare, întindere sau orientare biaxială ulterioară a foliei, sudare la cald a filmului întins biaxial și, dacă se dorește, tratare la cald sau la lumină a stratului de suprafață în scopul tratamentului.

întinderea biaxială sau orientarea este, în general, realizată cu întindere biaxială consecutivă, în care, de preferință, întinderea este inițial efectuată longitudinal, în direcția utilajului, și apoi transversal, perpendicular pe direcția utilajului.

Așa cum este convențional în procedeul de coextrudare, polimerul sau amestecul polimer al straturilor individuale este în primul rând comprimat și lichefiat într-un extruder, acest lucru fiind posibil pentru oricare dintre aditivii adăugați deja pentru a fi prezenți în polimer sau amestecul de polimeri. Topiturile sunt apoi trecute forțat simultan printr-o matriță cu film plan sau matriță cu fantă și folia multistratificată, extrudată, este trecută prin unul sau mai multe valțuri, prin care aceasta se răcește și se solidifică.

Folia obținută în acest fel este apoi întinsă longitudinal și transversal în direcția de extindere, prin care rezultă o aliniere a lanțurilor moleculare. întinderea longitudinală este avantajos realizată cu ajutorul a două valțuri în rotire, la diferite viteze, corespunzând raportului de întindere dorit, și întinderea transversală, cu ajutorul unui cadru corespunzător cu rame. Raporturile de întindere longitudinale sunt în intervalul de la 4 la 8, de preferință de la 5 la 6. Raporturile de întindere transversală sunt în intervalul de la 5 la 10, preferabil de la 7 la 9.

întinderea biaxială a foliei este urmată de lipire la cald sau tratament la cald a acesteia, în care folia este menținută la o temperatură de 100...160°C timp de circa 0,1 la 10 s. Folia este ulterior înfășurată în mod convențional cu ajutorul unui agregat de bobinare.

S-a dovedit în special favorabil să se mențină valțul sau valțurile de scoatere prin care folia extrudată este răcită și solidificată, la o temperatură de 10...100°C, de preferință de 2O...5O°C, cu ajutorul unui circuit de încălzire și de răcire.

Temperaturile la care întinderea longitudinală și transversală este realizată pot varia într-un interval relativ larg și depind de proprietățile dorite ale filmului. în general, întinderea longitudinală este de preferință realizată la 80...150°C și întinderea transversală este, preferabil, efectuată la 120...170°C.

- După întinderea biaxială, una sau ambele suprafețe ale foliei este/sunt, preferabil, tratată(e) la lumină sau la flacără, prin una din metodele cunoscute. Intensitatea de tratare este, în general, în intervalul de la 37 la 50 mN/m, preferabil de la 39 la 45 mN/m.

RO 119547 Β1

350 în cazul tratării la lumină, un procedeu avantajos este trecerea filmului printre două elemente conductoare ce servesc ca electrozi, la un voltaj ridicat, uzual un voltaj alternativ, de la 5 la 20 kV și de la 5 la 30 kHz, care este aplicat între electrozi ca spray sau ca descărcare Corona ce are loc. Sprayul sau descărcarea Corona ionizează aerul de deasupra suprafeței filmului, care reacționează cu moleculele suprafeței foliei, realizând formarea de incluziuni polare în matricea de polimer esențial nepolar.

Pentru tratarea la flacără, cu o flacără polarizată (vezi USA 4622237), un voltaj electric direct este aplicat între arzător, duză de injecție, pol negativ și un cilindru de răcire. Nivelul voltajului aplicat este între 400 și 3000 V, de preferință în intervalul de 500...2000 V. Voltajul aplicat determină o accelerație mărită a atomilor ionizați, și aceștia lovesc suprafața polimerului cu o energie cinetică mai mare. Legăturile chimice în interiorul moleculei de polimer sunt desfăcute mai ușor, și formarea radicalilor liberi are loc mai rapid. Sarcina termică asupra polimerului este mult mai mică aici decât în cazul tratamentului standard la flacără, și pot fi obținute folii la care proprietățile de termosudare pe suprafața tratată sunt chiar mai bune decât ale celor cu suprafața netratată.

Foliile conform invenției se disting printr-o acțiune de baraj semnificativ îmbunătățită împotriva vaporilor de apă. în mod surprinzător, s-a găsit că valorile de baraj bune au fost realizate prin adăugarea rășinii care poate fi, în continuare, redusă, prin adăugarea de ceară cu Mw selectată de la 200 la 700. Aceasta face posibil să se obțină o folie având valori extraordinare de baraj sau de a reduce cantitatea de rășină care este convențională în stadiul tehnicii cu valori de baraj comparabile.

Materialele și foliile brute au fost caracterizate folosind următoarele metode de determinare:

Indice de curgere a topiturii

Indicele de curgere a topiturii a fost determinat conform cu norma DIN 53 735 la o sarcină de 21,6 N și 230°C.

Punct de topire

Determinare DSC, maximul curbei de topire, viteză de încălzire de 20°C/min. Permeabilitate la vapori de apă și oxigen

Permeabilitatea la vapori de apă este determinată conform cu norma DIN 53 122 partea 2.

Tensiunea superficială

Tensiunea superficială s-a determinat prin metoda cu cerneală, norma DIN 53 364. Determinarea greutății moleculare Mw

Greutățile moleculare medii Mw și Mn și dispersia greutății moleculare medii Mw/Mn s-au determinat conform cu norma DIN 55 672 partea 1, cu ajutorul cromatografiei de permeație în gel. în loc de THF, s-a utilizat ca eluent orto-diclorbenzen, întrucât polimerii olefinici de investigat sunt insolubili la temperatura camerei, toate determinările au fost realizate la temperatură ridicată, aprox. 135°C.

Conținutul izotactic

Conținutul izotactic al homopolimerului poate fi caracterizat prin aproximare cu ajutorul conținutului insolubil al materialului brut în n-heptan. Uzual, este efectuată o extracție Soxhlet cu n-heptan la fierbere, fiind avantajos să se umple aparatul Soxhlet cu un disc presat în loc de granule. Grosimea discului presat nu trebuie să treacă de 500 . Pentru determinarea cantitativă a conținutului de n-heptan insolubil al homopolimerului, este de o importanță crucială să se asigure un timp suficient de extracție de la 8 la 24 h.

Definiția operațională a conținutului izotactic PP_IZ0 în procente este dată prin raportul greutăților fracțiunii uscate de n-heptan insolubil față de greutatea probei:

PP_IZ0 = 100 x (fracțiune n-heptan insolubil/greutate probă)

355

360

365

370

375

380

385

390

395

RO 119547 Β1

O analiză a extractului de n-heptan uscat arată că aceasta, în general, nu constă din homopolimer de propilenă atactic pur. în extracție, oligomerii alifatici și olefinici, în special oligomerii izotactici și de asemenea, aditivii posibili, cum ar fi, de exemplu, rășini hidrocarbonate hidrogenate și ceruri, sunt, de asemenea, incluse în determinări.

Indicele de izotacticitate al catenei

Conținutul izotactic PP_IZ0 definit mai sus, determinat ca un conținut de n-heptan insolubil definit mai sus, nu este suficient pentru caracterizarea izotacticității catenei polimerului. S-a dovedit adecvat să se determine indicele de izotacticitate al catenei II al homopolimerului cu ajutorul spectroscopiei de rezoluție înaltă ¹³C RMN, în care proba care se alege pentru RMN nu este materialul brut original, dar în locul acestuia este fracțiunea de n-heptan insolubil. în scopul caracterizării izotacticității catenelor de polimer, în practică se folosește uzual indicele II de izotacticitate de triadă în spectroscopie ¹³C RMN (triade).

Determinarea indicelui II de izotacticitate al catenei în formă de triadă (triade)

Indicele II de izotacticitate al catenei (triade) al conținutului de n-heptan insolubil al homopolimerului și al foliei este determinat din spectrul acestora ¹³C RMN. Sunt comparate intensitățile semnalului triadei care rezultă din grupările metil cu diferite vecinătăți.

Cu privire la evaluarea spectrului ¹³C RMN, trebuie făcută o distincție între două cazuri:

(A) Materialul brut investigat este un homopolimer de propilenă fără un conținut C₂arbitrar.

(B) Materialul brut investigat este un homopolimer de propilenă având un conținut C₂arbitrar, cu referire mai mic decât copolimerul C₂ - C₃.

Cazul A : Indicele de izotacticitate al catenei homopolimerului este determinat din spectrul său ¹³C RMN. Sunt comparate intensitățile semnalelor, rezultând din grupările metil cu diferite vecinătăți. în spectrul ¹³C RMN al homopolimerului, apar în principal trei grupe de semnale, așa-numite triade.

La un transfer chimic de la 21 la 22 ppm are loc triada mm care este asociată grupărilor metil având grupe metil direct adiacente în stânga și în dreapta. La un transfer chimic de la 20,2 la 21 ppm are loc triada mr, care este asociată grupărilor metil având grupe metil direct adiacente în stânga sau în dreapta.

La un transfer chimic de la 19,3 la 20 ppm are loc triada rr care este asociată grupărilor metil fără grupe metil direct adiacente .

Intensitățile grupelor de semnale stabilite sunt determinate ca integrală a semnalelor. Indicele de izotacticitate al catenei este definit după cum urmează :

triade II =

100 în care J_mm, J_mr și J_rr sunt integralele grupelor de semnale stabilite.

Cazul B:

în spectrul ¹³C RMN al copolimerului etilena - propilenă, semnalul chimic al grupărilor de metil de interes, este în intervalul de la 19 la 22 ppm. Spectrul grupărilor metil poate fi divizat în trei scheme. în aceste scheme, grupările CH₃ apar în secvențe de triade la care vecinătățile locale sunt explicate în detaliu, mai jos:

Schema 1: Grupări CH- în secvență PPP (triadă mm )

CCC

I I I

-C-C- C- C-C-CRO 119547 Β1

Schema 2 : 445

Grupări CH₃ în secvență PPP (triadă mr sau rm )

C C

I I

-C -C -C - C - C - C I 450

C și grupări CH₃ în secvență EPP (catenă m):

C C

I I 455

-C- C- C- C- C- CSchema 3:

Grupări CH₃ în secvență PPP (triade rr): C

I

- C-C-C-C-C-CI I

C C

Grupări CH₃ în secvență EPP (catenă r): C

I

- C-C-C-C-C-CI c

Grupări CH₃ în secvență EPE :

C

I

-C-C-C-C-C-C460

465

470

475 în determinarea indicelui II de izotacticitate al catenei cu referire la triadă (triade) al conținutului de n-heptan insolubil al copolimerului etilenă-propilenă, numai triadele PPP au fost luate în considerare și anume numai acele unități de propilenă care leagă două unități adiacente de propilenă (conform, de asemenea, EP,B,0115940, pag. 3, rândurile 48 și 49):

Definiția indicelui de izotacticitate al triadei copolimerului etilenă-propilenă este : II 480 (triade) = 100 x(J_mm/j_ppp)

Calcularea indicelui de izotacticitate al catenei copolimerului de etilenă-propilenă : J_mm este dat prin integrala maximă a schemei 1.

Se calculează integrala (J_lotal) a tuturor maximurilor de grupări metil în schemele 1, și 3. 485

Prin simple considerații, este posibil să se arate că J_ppp = J_total, - J_EPP - J_EPE

Prepararea probei și determinare

Se cântăresc 60 până la 100 mg propilenă într-un tub RMN de 10 mm și se adaugă hexaclorbutadienă și tetracloretan într-un raport de amestecare de circa 1,5 :1 până când se ajunge la un nivel de plin de circa 45 cm. Suspensia este menținută la circa 140°C până 490 când (în general după circa 1 h) se formează o soluție omogenă. în scopul accelerării procesului de dizolvare, proba este agitată din timp în timp cu o baghetă de sticlă.

RO 119547 Β1

Spectrul ¹³C RMN este înregistrat la temperatură ridicată (în general 365 K (92’C)) în condiții de determinare standard (semicantitativ).

Referințe:

W.O.Crain, Jr., A. Zambelli și J.D. Roberts, Macromolecules, 4, 330 (1971)

A. Zambelli, G. Gatti, C. Sacchi, W.O. Crain, Jr., și J.D. Roberts, Macromolecules, 4, 475 (1971) C.J. Carman și CE. Wilkes, Rubber Chem. Technol. 44, 781 (1971) Se dau în continuare zece exemple de realizare a foliei prin procedeul conform invenției și zece exemple de comparație.

Exemplul 1. O folie în trei straturi, transparentă având o structură simetrică cu o grosime totală de 20 pm este produsă prin coextrudare urmată de orientare în trepte, în direcții longitudinală și transversală. Straturile superioare au, fiecare, o grosime de 0,6 pm.

Stratul de bază A:

- 86,85% în greutate de homopolimer de propilenă înalt izotactic având un punct de topire de 166°C și un indice de curgere a topiturii de 3,4 g/10 min, în care conținutul de nheptan insolubil are un indice de izotacticitate al catenei de 98%;

-10,0% în greutate de rășină hidrocarbonată, punct de înmuiere 120’C, având o masă moleculară medie Mw de 1000;

- 3,0% ceară de polietilenă având o greutate moleculară medie Mn de 500 și o distribuție a greutății moleculare Mw/Mn de 1,08;

- 0,15% de Ν,Ν-bisetoxialchilamină (antistatic).

Straturile superioare B:

- 75% în greutate de copolimer etilenă-propilenă arbitrar având un conținut C₂, de 4,5% în greutate;

- 25% în greutate de terpolimer etilenă-propilenă-butilenă arbitrar având un conținut de etilenă de 3% în greutate și un conținut de butilenă de 7% în greutate (propilenă remanentă);

- 0,33 % în greutate de SiO₂ ca agent de antiblocare, având o mărime a particulelor medie de 2 pm;

- 0,90 % în greutate de polidimetilsiloxan având o viscozitate de 30 000 mm²/s. Condițiile de producere ale etapelor de procedeu individuale sunt următoarele :

Extrudare Temperaturi	Strat de bază:	260°C
	Straturi superioare:	240°C
Temperatura tamburului de prelevare:	20°C
întindere longitudinală	Temperatură:	110’C
Raport de întindere longitudinală:		5,5
întindere transversală:	Temperatură:	160‘C
Raport de întindere transversală :		9
Priză:	Temperatură:	140°C
	Convergență:	20%

Raportul de întindere transversală A, = 9 este o valoare eficientă. Această valoare eficientă este calculată din lățimea finală a foliei W redusă de două ori cu lățimea benzii înconjurătoare b, divizată cu lățimea foliei întinse longitudinal C, de asemenea, redusă cu de două ori cu lățimea benzii înconjurătoare b.

Exemplul 2. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 1. în loc de homopolimer de propilenă, înalt izotactică, se folosește un material brut convențional având un punct de topire de 165°C și un indice de curgere a topiturii de 3,5 g/10 min . Indicele de izotacticitate al catenei conținutului de n-heptan insolubil al acestei polipropilene a fost de 94%. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 1.

RO 119547 Β1

Exemplul 3. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 2. în contrast cu exemplul 2, folia a conținut acum 8% în greutate din aceeași rășină hidrocarbonată în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 2. 545

Exemplul 4. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 1. în contrast cu exemplul 1, folia a conținut acum 8% în greutate din aceeași rășină hidrocarbonată în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 1.

Exemplul 5. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 4. în contrast cu 550 exemplul 4, folia a conținut acum 5% în greutate din aceeași ceară de polietilenă în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 4.

Exemplul 6. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia a conținut acum 10% în greutate din aceeași rășină hidrocarbonată și 5% 555 în greutate din aceeași ceară ca în exemplul 3 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3.

Exemplul 7. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia a conținut acum 5% în greutate din aceeași ceară așa cum s-a descris în exemplul 3 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost 560 neschimbate în comparație cu exemplul 3.

Exemplul 8. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 1. în contrast cu exemplul 1, folia a conținut acum 5% în greutate din aceeași ceară așa cum s-a descris în exemplul 1 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 1. 565

Exemplul 9. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia a conținut acum 3% în greutate dintr-o ceară de parafină macrocristalină în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3.

Exemplul 10. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 2. în contrast 570 cu exemplul 2, folia a conținut acum 5% în greutate dintr-o ceară de parafină macrocristalină în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 2.

Exemplul comparativ 1. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia nu a conținut acum ceară de polietilenă în stratul de bază. Restul 575 compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3.

Exemplul comparativ 2. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia nu a conținut acum rășină hidrocarbonată în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3. 580

Exemplul comparativ 3. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia a conținut acum o ceară de polietilenă având o greutate moleculară medie Mn de 1000 și o distribuție a greutății moleculare Mw/Mn de asemenea de 1,08 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3. 585

Exemplul comparativ 4. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 3. în contrast cu exemplul 3, folia a conținut acum o rășină hidrocarbonată având o greutate moleculară medie Mw de 2000 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3.

RO 119547 Β1

Exemplul comparativ 5. Este produs un film așa cum este descris în exemplul comparativ 1. în contrast cu exemplul comparativ 1, folia a conținut acum un homopolimer de propilenă înalt izotactic descris în exemplul 1 în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 1.

Exemplul comparativ 6. Este produs un film așa cum este descris în exemplul comparativ 3. în contrast cu exemplul comparativ 3, folia a conținut acum homopolimer de propilenă înalt izotactic descris în exemplul 1, în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 3.

Exemplul comparativ 7. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 2. în contrast cu exemplul 2, folia nu a conținut acum o ceară de polietilenă în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 2.

Exemplul comparativ 8. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 2. în contrast cu exemplul 2, folia nu a conținut acum ceară de polietilenă în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 2.

Exemplul comparativ 9. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 9. în contrast cu exemplul 9, folia nu a conținut acum rășină în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 9.

Exemplul comparativ 10. Este produs un film așa cum este descris în exemplul 10. în contrast cu exemplul 10, folia nu a conținut acum rășină în stratul de bază. Restul compoziției și condițiile de producere au fost neschimbate în comparație cu exemplul 10.

Acțiunea de baraj pentru vaporii de apă a foliilor din exemple și din exemplele comparative este arătată în tabelul următor.

în tabelul 1 se prezintă acțiunea de baraj a vaporilor de apă a foliilor din exemple, iar în tabelul 2 se prezintă acțiunea de baraj a vaporilor de apă a foliilor din exemplele comparative.

E=exemplu și CE=exemplu comparativ /

IO

RO 119547 Β1 o co CD

CM

CD in co

CD

Coeficientul de permeație conform cu DIN 53122 la 38 grd C și 90% umiditate relativă; g 20pm/100 in²24h	0,45	0,56	0,62	0,53	0,46		0,52	0,35	0,61	0,11
Coeficientul de permeație conform cu DIN 53122 la 38 grd C și 90% umiditate relativă; g 20pm/100 in²24h	0,14	0,17	0,19	0,16	0,13	0,12	0,15	o o'	00 6	0,37
Conținut de ceară în % în greutate	co	CO	co	CO	in	m	uo	in	co	5 (ceară parafină)
Conținut de rășină în % în greutate	o	o	CO	co	co	O T“	00	o	00	o
Polipropilenă înalt izotactică	X			X	X			X
Polipropilenă standard		X	X			X	X		X	X
Ex.	iZ	E2	E3	E4	E5	E6	E7	00 LU	E9	E10

CM

RO 119547 Β1

-O

Coeficient permeație conform cu DIN53122 la 23grdC și 85% umiditate relativă; g20pm/ 100in²24h	0,95	co o r—	0,97	1,05	0,85	0,87	0,87	1,28	1,07	0,9
Coeficient permeație conform cu DIN 53122 la 38grdC și 90% umiditate relativă; g20pm/100in²24h	0,27 I	0,31	0,28	0,29	0,22	0,23	0,25	0,37	0,3	0,24
Conținut ceară în % în greutate		co	3 (Mn1000)	co		3(Mn1000)			co	LO
Conținut de rășină în % în greutate	co		00	o o o OJ c Σ ao	co	00	o
Polipropilenă înalt izotactică					X	X
Polipropilenă standard	X	X	X	X			X	X	X	X
Ex. comp.	CEI	CE2	CE3	CE4	CE5	CE6	CE7	00 LU O	CE9	CE10

in LO <o

O	in	O
	’ct	IO
CD	CD	CD

RO 119547 Β1

Claims

Revendicări

660

1. Folie de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, cuprinzând un strat de bază și cel puțin un strat superior termosudabil, cu conținut în stratul de bază dintr-o combinație de rășină și ceară,caracterizată prin aceea că stratul de bază cuprinde o rășină cu o greutate moleculară medie Mw de 600...1500 și o ceară cu o greutate moleculară medie Mn de 200...700. 665
2. Folie de polipropilenă, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că stratul de bază cuprinde o polipropilenă a cărui raport Mw/Mn este de 1 la 10.
3. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 și 2, caracterizată prin aceea că conținutul de n-heptan insolubil al polipropilenei din stratul de bază are un indice de izotacticitate a catenei, măsurat prin spectroscopie ¹³C RMN de cel puțin 95%. 670
4. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1... 3, caracterizată prin aceea că polimerul de polipropilenă al stratului de bază a fost degradat peroxidic sau preparat în prezența unui catalizator de metalocen.
5. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...4, caracterizată prin aceea că rășina este un polimer /copolimer ales dintre un polimer de stiren nehidrogenat, un copolimer 675 de metilstiren-stiren, un copolimer de pentadienă sau ciclopentadienă, un polimer de a- sau β-pinen, colofoniu sau derivați de colofoniu sau polimeri terpenici și compușii hidrogenați ai acestora sau un copolimer α-metilstiren-viniltoluen hidrogenat sau amestecurile acestora.
6. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...5, caracterizată prin aceea că rășina hidrocarbonată este prezentă în cantitate de 1...15% în greutate față de greutatea 680 stratului de bază.
7. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 ...6, caracterizată prin aceea că ceara este prezentă în cantitate de 1 ...10% în greutate față de greutatea stratului de bază.
8. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 ...7, caracterizată prin aceea că ceara este o ceară de polietilenă având un raport Mw/Mn de 1 la 2. 685
9. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...8, caracterizată prin aceea că ceara este o ceară de parafină microcristalină.
10. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1... 9, caracterizată prin aceea că are un strat superior termosudabil din polimeri α-olefinici de ambele părți.
11. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 ...10, caracterizată prin aceea 690 că polimerul stratului/straturilor superior/superioare este degradat peroxidic, factorul de degradare fiind de 3...15, de preferință 6...10.
12. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...11, caracterizată prin aceea că, între stratul de bază și stratul/straturile superioare este aplicat un interstrat din polimeri a-olefinici. 695
13. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 ...12, caracterizată prin aceea că grosimea filmului este de 4...60 pm, în special de 5...30 pm, de preferință de 6...25 pm, în care stratul de bază reprezintă 40...60% din grosimea totală.
14. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1 ...13, caracterizată prin aceea că stratul de bază cuprinde un agent antistatic, de preferință o amină alifatică terțiară. 700
15. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...14, caracterizată prin aceea că stratul/straturile superioare cuprinde/cuprind un lubrifiant, de preferință polidimetilsiloxan și un agent de antiblocare, de preferință SiO₂.
16. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...15, caracterizată prin aceea că toate straturile foliei cuprind un neutralizator și un stabilizator.

705

RO 119547 Β1
17. Folie de polipropilenă, conform revendicărilor 1...16, utilizată ca folie de ambalare, de preferință ca folie de învelire a țigărilor.
18. Procedeu de obținere a foliei de polipropilenă definită în revendicările 1...16, caracterizat prin aceea că se realizează o orientare în direcție longitudinală cu un raport de

710 întindere longitudinală între straturi de 5 :1 ...9 :1 și în direcție transversală cu un raport de întindere transversală între straturi de 5 :1 ...10 :1.
19. Utilizare a unei folii de polipropilenă multistrat, orientată biaxial, cuprinzând o combinație de rășină și ceară, rășina având o greutate moleculară medie Mw de 600...1500 și ceara având o greutate moleculară medie Mn de 200..700 , pentru îmbunătățirea acțiunii

715 de baraj pentru vaporii de apă.