RO113180B1 - Dispozitiv volumic de cuplare - Google Patents

Description

Invenția se referă la un dispozitiv volumic de cuplare, de la care se comandă declanșarea sau blocarea refulării unei pompe hidraulice pentru a opri, în mod selectiv, sau a permite o rotire relativă între două elemente ale pompei.

Invenția se referă, de asemenea, la un dispozitiv de transmisie cu cel puțin două rapoarte de transmitere, la care funcția de pornire progresivă este asigurată prin intermediul unui dispozitiv de cuplare de tipul indicat la început.

Se cunosc dispozitive volumice de cuplare prezentate, de exemplu, în descrierile de invenție FR-A. 1191526 și US-A-313O6O7 care comportă o dantură comună ce angrenează cu mai mulți sateliți, susținuți în mișcare de rotație într-o carcasă pentru a forma tot atâtea pompe hidraulice elementare câți sateliți există, în numeroase aplicații este într-adevăr necesar să se recurgă la o multitudine de pompe elementare pentru ca presiunea produsă în zona de refulare a fiecărei pompe, atunci când refularea este blocată, să nu atingă valori nepermise.

La dispozitivele de cuplare cunoscute, niște circuite de refulare fac legătura între zonele de refulare ale diferitelor pompe elementare și o supapă care comandă declanșarea sau blocarea refulării la pompele elementare. Când refularea este blocată, dantura comună nu se mai poate roti în raport cu carcasa și deci, între ele se realizează o cuplare.

Există două motive care determină ca, în practică, dantura să aibă un diametru relativ mare. Pe de o parte, dantura comună trebuie să angreneze cu un număr mare de sateliți, ceea ce face ca aceasta să aibă perimetru mare. Pe de altă parte acest plus de dantură comună are diametru mare, iar plusul de moment al forței produse de către fiecare pompă elementară este ridicat când refularea ei este blocată.

Ca urmare, când momentul de cuplare obținut are valoare ridicată, este necesar ca pentru numărul de sateliți și pentru diametrul danturii comune să se aleagă tot valori ridicate. Deci, atunci când refularea pompelor elementare este declanșată, debitul de fluid hidraulic produs de pompe este proporțional cu numărul de sateliți și cu diametrul danturii comune, în concluzie, obținerea unui moment de cuplare dat, are ca urmare, în mod necesar, un debit de fluid dat, atunci când dispozitivul se află în stare de decuplare.

Se constată însă că, în cea mai mare parte a situațiilor, aceste debite ating valori extrem de ridicate, corespunzătoare vitezelor foarte ridicate cu care uleiul circulă în canalele de legătură dintre zonele de refulare, în supapele de comandă, în rezerva de ulei, precum și în zonele de aspirație. în majoritatea cazurilor, aceste viteze trebuie să fie interzise indiferent de concepția avută în vedere pentru canale și supapă. Această situație se manifestă prin zgomot în procesul de funcționare, încălzire, pierderi de sarcină și imposibilitatea de a se obține o decuplare perfectă.

Obiectivul urmărit prin prezenta invenție este acela de a realiza un dispozitiv volumic de cuplare care să poată fi folosit în numeroase situații practice, în special, pentru cuplarea treptată între roțile motrice ale unui vehicul și un motor termic, în timpul pornirii de pe loc. Se cere ca acest dispozitiv să aibă o construcție simplă și să asigură o bună decuplare fără ca presiunea fluidului hidraulic, în starea de cuplare, să fie ridicată.

Dispozitivul de cuplare, conform invenției, cuprinde o dantură comună care angrenează cu cel puțin un satelit, montat rotativîntr-o carcasă, pentru a forma, cu fiecare satelit și cu carcasa, o pompă hidraulică elementară care prezintă o zonă de aspirație a fluidului hidraulic și o zonă de refulare a fluidului hidraulic situate, de o parte și de alta, a zonei de angrenare dintre dantura comună și fiecare satelit precum și niște mijloace de distribuție pentru a permite și opri în mod selectiv, curgerea fluidului hidraulic pornind din zona de refulare a fiecărei pompe, dispozitivul fiind caracterizat prin aceea că mijloacele de distribuție cuprind un organ mobil cu gol adiacent cu una din fețele fiecărui satelit, acest organ mobil putându-se deplasa între o poziție de declanșare în

RO 113180 Bl care datorită construcției lui cu gol, realizează o legătură directă între zonele de aspirație și refulare și o poziție de cuplare în care el obturează cel puțin una din cele două zone, de aspirație și refulare, asociate cu fiecare satelit.

La dispozitivul, conform invenției, traseele de refulare și aspirație nu mai sunt centralizate. Ele sunt foarte mult scurtate, iar golurile care constituie traseele sale pot oferi curgerii o secțiune transversală, atât de mare, încât să fie convenabilă pentru a aduce vitezele de circulație a uleiului la o valoare rațională. Se reduce deci în același timp viteza uleiului și distanța ce trebuie parcursă de el, fiecare din cele două reduceri determinând și o reducere corespunzătoare a pierderilor de sarcină. Pentru a comanda blocarea sau declanșarea refulării pompelor elementare, se deplasează organul mobil pentru ca un gol sau golurile să izoleze sau, dimpotrivă, să unească zona sau fiecare zonă de refulare cu o zonă de aspirație. De asemenea, atunci când fiecare zonă de refulare este izolată, presiunea înaltă nu există practic decât în zona de refulare a fiecărei pompe elementare, fapt care reduce la minimum problemele de etanșare ce se pun în condițiile unei presiuni înalte.

Din descrierile de invenție FR-A601961 și FR-A-1119770 se cunosc desigur niște dispozitive de cuplare la care un organ rotativ cu gol comandă debitul unei pompe cu roți dințate. însă, conform acestor descrieri de invenție, organul rotativ cu gol nu este adiacent cu o față a unui satelit sau unor sateliți ci este separat printr-un perete străbătut de cel puțin un orificiu. în plus, legătura pe care organul rotativ cu gol o poate face între refularea și aspirația pompei este o legătură indirectă deoarece această comunicare trece în alta prin orificiul menționat, printr-o rezervă, un orificiu de admisie etc.

în conformitate cu un alt aspect al invenției, dispozitivul de transmisie are cel puțin două raporturi de pornire progresivă, el cuprinzând un dispozitiv de cuplare progresivă, un mecanism diferențial cu un element de intrare, un element de ieșire și un element de reacție pus în legătură cu un suport prin intermediul unei roți libere pentru a face ca mecanismul să funcționeze în mod selectiv, în conformitate cu un prim raport de transmitere, la care elementul de reacție tinde să se rotească față de suport, într-un sens interzis de roată liberă, și în conformitate cu un al doilea raport de transmitere la care elementul de reacție se rotește în raport cu suportul, într-un sens permis de către roata liberă, dispozitivul fiind caracterizat prin aceea că el este montat, din punct de vedere funcțional, între suportul și carterul dispozitivului de transmisie, el cuprinzând o dantură comună care angrenează cu cel puțin un satelit, montat rotativ într-o carcasă pentru ca împreună cu fiecare satelit și carcasa să formeze o pompă hidraulică elementară care cuprinde o zonă de aspirație a fluidului hidraulic și o zonă de refulare a fluidului hidraulic, de o parte și de cealaltă parte a unei zone de antrenare, între dantura comună și fiecare satelit, și un organ mobil cu gol, adiacent cu una din fețele fiecărui satelit, organul mobil fiind deplasabil între o poziție de declanșare în care datorită construcției cu gol, face o legătură directă între zona de aspirație și zona de refulare, și o poziție de cuplare în care el închide cel puțin una din cele două zone de aspirație și refulare, asociate cu fiecare satelit.

în continuare, se prezintă un exemplu, nelimitativ, de realizare a dispozitivului volumic de cuplare, conform invenției, în legătură cu fig. 1 la 4, care reprezintă:

- fig.1, reprezentare schematică parțială, în perspectivă, a dispozitivului cu unele piese secționate parțial;

- fig.2, detaliu din fig. 1, într-o poziție în care mecanismul diferențial funcționează ca reductor;

- fig.3, vedere frontală a unui dispozitiv de cuplare, cu secțiune în planul UHU din fig.4, aflat în stare de decuplare, la partea superioară a figurii, și în stare de cuplare, la partea inferioară a figurii, partea superioară din dreapta fiind secționată în planul llla-llla din fig.4;

RO 113180 Bl

- fig.4, secțiune în planul IV4V din fig.3.

Dispozitivul de transmisie cu două raporturi de transmitere (fig. 1 ] destinat, în special, pentru autovehicule, cuprinde un mecanism diferențial 1, montat între un arbore de intrare 2a și un arbore de ieșire 2b ale transmisiei. Arborele de intrare 2a este cuplat cu arborele de ieșire (nereprezentat) al unui motor de vehicul (nereprezentat) fără intercalarea unui ambreiaj. Arborele de ieșire 2b poate fi legat la intrarea unui diferențial pentru antrenarea celor două roți motrice ale unui vehicul. între arborele de ieșire 2b și intrarea diferențialului pot fi interpuse un inversor pentru mers înainte - mers înapoi, cu comandă manuală, și/sau unul sau mai multe alte mecanisme cu două sau mai multe raporturi de transmitere, pentru a mări numărul de raporturi de transmitere, disponibile.

Arborii de intrare 2a și de ieșire 2b sunt fixați axial în raport cu un carter, (nereprezentat în fig. 1) al transmisiei.

Mecanismul diferențial cuprinde o coroană 8 cu dantură interioară și o roată dințată planetară 9, cu dantură exterioară, cele două elemente fiind angrenate cu niște sateliți 11 susținuți, la intervale unghiulare egale în jurul unei axe 12 a dispozitivului de transmisie prin intermediul unui mijloc portsateliți 13, legat rigid cu arborele de ieșire 2b. Ansamblul este aranjat într-un tren (angrenaj) epicicloidal, toate axele geometrice ale danturilor fiind paralele între ele.

Sateliții 11 se pot roti liber în jurul unor bolțuri excentrice 14 ale piesei portsateliți 13. Roata planetară 9 se poate roti liber în jurul axei 12 a dispozitivului de transmisie în raport cu arborele de ieșire 2b pe care îl înconjoară. Totodată, un dispozitiv de roată liberă 1B împiedică roata planetară 9 să se rotească în sens invers sensului normal de rotație al arborelui de intrare 2a, în raport cu un suport 111, cu configurație de butuc.

Coroana 8 este antrenată într-o mișcare de rotație, dar este liberă să culiseze axial în raport cu arborele de intrare 2a al mecanismului prin intermediul unor caneluri axiale 17.

Un ambreiaj 18 este dispus în jurul coroanei 8. El cuprinde un set de discuri inelare 19 care alternează cu niște discuri inelare 22. Discurile 19 sunt legate la coroana 8, cu posibilitate de culisare axială. în acest scop, discurile 19 au dinții interiori angajați în niște caneluri 21 solidare cu coroana 8. Discurile 22 sunt legate în mișcare de rotație cu piesa portsateliți 13 având posibilitatea de a culisa axial. în acest scop, o carcasă 20 comportă, pe fața sa interioară, niște caneluri 23, dispuse radial, în care sunt angajați, cu posibilitatea de culisare axială, pe de o parte, dinții exteriori ai discurilor 22 și, pe de altă parte, dinții exteriori 24 ai port-sateliților 13.

Setul de discuri 19 și 22 poate fi strâns axial între un disc de reținere 26, solidar cu piesa portsatelit 13, și un disc mobil 27 care face parte din carcasa 20.

Carcasa 20 susține niște contragreutăți centrifugale 29 dispuse pe coroana 20. în jurul ambreiajului 18.

Contragreutățile 29 sunt legate, cu arborele de ieșire 2b al dispozitivului de transmisie.

Fiecare contragreutate 29 are un corp masiv 31, situat radial, la exteriorul discurilor 19 și 22, și o pârghie de acționare 32, rezemată pe o suprafață exterioară a discului de reținere 26 prin intermediul unui arc lamelar 34. Pârghia de acționare 32 este legată la corpurile masive 31 printr-un braț cotit 33 articulat la carcasa 20 în jurul unei axe geometrice orientate tangențial în raport cu axa 12 a dispozitivului. în descrierea de invenție WO-A-91/13275 sunt prezentate dispuneri avantajoase pentru montajul articulat al unor asemenea contragreutăți. Centrul de greutate G al contragreutății este situat în interiorul sau în vecinătatea corpului masiv 31, într-o poziție care, în raport cu axa 28, prezintă o anumită distanță, măsurată paralel cu axa 12 a dispozitivului.

RO 113180 Bl

De asemenea, rotirea piesei portsateliți 13 tinde să imprime o mișcare de pivotare radială spre exterior, corpurilor 31 ale contragreutăților 29, în jurul axei lor tangențiale 28, sub acțiunea forței centrifuge, pentru a le face să treacă dintro poziție de rabatare definită de un opritor 36 rezemat pe carcasa 20. într-o poziție depărtată a opritorului 30 față de carcasa 20

Trecerea de la una din aceste poziții la cealaltă poziție este însoțită de o deplasare axială, relativă, între pârghia de acționare 32 și axa de articulare 28 a contragreutății 29, deci între pârghia de acționare 32 și carcasa 20. Un limitator axial B2, interpus între carcasa 20 și coroana 8 transmite acesteia din urmă mișcările axiale ale carcasei 20 în sensul de deplasare care corespunde depărtării centrifuge a contragreutăților 29.

De altfel, deplasarea carcasei 20 în raport cu pârghia de acționare 32 provoacă o mișcare de apropiere relativă între pârghia de acționare 32 și discul mobil 27 al ambreiajului 18. Această deplasare relativă poate să corespundă unei comprimări a arcului 34 și/sau unei deplasări a platoului mobil 27 către discul fix 26, în sensul de strângere a ambreiajului 18.

în timp ce transmisia este în repaus, arcul 34 transmite carcasei 20, prin intermediul contragreutăților 29, aflate în poziție rabătută, o forță care strânge ambreiajul 18 în așa fel, încât arborele de intrare 2a este cuplat în mișcare de rotație, cu arborele de ieșire 2b, iar mecanismul constituie o priză directă capabilă să transmită un cuplu până la o anumită valoare maximă definită de forța de strângere a arcului 34.

Pe de altă parte, danturile coroanei

8, ale sateliților 11 și ale roții planetare

9, sunt de tip elieoidal. De asemenea, în orice pereche de danturi care angrenează sub sarcină, apar împingeri axiale opuse, proporționale cu forța periferică (tangențială) transmisă, deci cu valoarea cuplului de pe arborele de intrare 2a și a cuplului de pe arborele de ieșire 2b. Sateliții 11, care sunt angrenați nu numai cu coroana 8 ci și cu roata dințată planetară 9, sunt supuși la două reacțiuni axiale opuse care se echilibrează, iar roata dințată planetară 9 este supusă, ținând seama de angrenarea sa cu sateliții 11, unei împingeri axiale Pap care este egală ca mărime și opusă ca sens împingerii axiale Pac a coroanei 8. împingerea Pap a roții dințate planetare 9 este transmisă carterului prin intermediul unui reazem B3 și piesei port-satelit 13. Sensul de înclinare elicoidală a danturilor este ales pentru ca împingerea axială Pac care ia naștere în coroana 8 când ea transmite un cuplu motor, să fie orientată într-un sens care, prin intermediul reazemului B2, tinde să depărteze discul mobil 27 de discul de reținere 26 al ambreiajului 18 deci să slăbească strângerea ambreiajului 18, să mențină maselotele 29 în poziția lor de rabatare și să comprime arcul 34.

Atâta timp cât cuplul transmis prin intermediul arborelui de intrare 2a are o asemenea valoare pentru ca împingerea axială Pac în coroana 8 să fie suficientă pentru a comprima arcul 34 și a menține contragreutățile 29 în poziția rabătută reprezentată în fig. 2, distanța dintre discul de reținere 26 și discul mobil 27 al ambreiajului 18 este cea pe care discurile 19 și 22 glisează, unele contra celorlalte, fără a transmite cuplu între ele. în acest caz, piesa port-satelit 13 se poate roti cu o viteză diferită de cea a arborelui de intrare 2a și el tinde să fie imobilizat de către sarcina legată de arborele de ieșire 2b al mecanismului. Din aceasta rezultă că sateliții 11 tind a se comporta ca inversori de mișcare, adică a face să se rotească roata planetară 9 în sens invers sensului de rotație al coroanei 8. însă acest lucru este oprit de către roata liberă 16, suportul 111 fiind presupus imobil pentru un moment. Roata planetară 9 este deci imobilizată de către roata liberă 16, iar piesa portsateliți 13 se rotește cu o viteză care este intermediară între viteza nulă a roții planetare 9 și viteza coroanei

RO 113180 Bl și a arborelui de intrare 2a. Dacă viteza de rotație crește și cuplul rămâne nemodificat se ajunge la un moment în care forța centrifugă a contragreutăților 29 produce, între discul de reținere 26 și discul mobil 27, o forță axială de strângere mai mare decât împingerea axială Pac și discul mobil 27 este împins către discul 26 pentru a realiza priza directă, așa cum se reprezintă în partea de jos a fig. 1.

Când ambreiajul 18 este strâns, danturile nu mai lucrează ceea ce înseamnă că ele nu mai transmit nici o forță și deci ele nu dau naștere nici unei împingeri axiale. De asemenea, împingerea axială, datorită forței centrifuge, se poate exercita din plin pentru a strânge discurile 26 și 27, unul către altul.

Atunci se poate întâmpla ca viteza de rotație a arborelui de ieșire 2a să scadă și/sau cuplul ce trebuie transmis să crească până la un punct în care contragreutățile 29 nu mai asigură, în ambreiajul 18, o forță de strângere suficientă pentru a transmite cuplul. în acest caz, ambreiajul 18 începe să patineze, iar viteza roții planetare 9 se micșorează până la anulare. Roata liberă 16 imobilizează roata planetară 9 și forța Pac din dantură reapare pentru a slăbi ambreiajul în așa fel că mecanismul funcționează apoi ca reductor cum se descrie cu referire la figura 2.

Rolul arcului 34 este dublu. Pe de o parte, prin strângerea ambreiajelor, când transmisia este în repaus, arcul realizează un cuplaj mecanic între intrarea și ieșirea mecanismului. De asemenea, vehiculul, în staționare, este reținut de către motor atunci când acesta este el însuși oprit.

Pe de altă parte, arcul 34 permite mecanismului să funcționeze în priză directă, pentru viteze relativ joase când forța centrifugă, proporțională cu pătratul vitezei, ar fi așa de mică, încât cel mai mic cuplu de transmis ar provoca, de o manieră nedorită în practică, o menținere sau o tendință de a funcționa ca reductor.

Suportul 111 este solidar cu rotorul 37 al unei frâne de oprire 38.

După cum se arată și în fig. 3 și 4, frâna 38 este constituită dintr-un dispozitiv volumic de cuplare cu roți dințate al cărui rotor 37 este o roată planetară rotativă, montată coaxial cu axa 12 și care angrenează cu opt pinioane-satelit 39 ale căror axe de rotație sunt paralele cu axa 12 și repartizate în jurul roții planetare 37. Roata planetară 37 formează, cu fiecare pinionsatelit 39, o pompă hidraulică elementară de tipul cu roți dințate. 0 carcasă inelară 50, cu profil U, deschis către axa 12, acoperă periferia roții planetare 37 și închide pinioanele-satelit 39

Carcasa 50 cuprinde o flanșă 127 solidară cu carterul 4 și o carcasă 49 fixată în mod etanș pe flanșa 127. Carcasa 49 cuprinde un perete periferic interior 123 care definește niște alveole 48 pentru pinioanele-satelit 39. Peretele 123 se află într-o relație de etanșeitate prin proximitate, cu vârfurile 124 ale dinților roții planetare 37 și vârfurile 126 ale dinților pinioanelor-satelit 39, cu excepția zonelor de angrenare 130. Carcasa 49 cuprinde un guler 128 care se află în relație de etanșeitate prin proximitate, cu una din fețele roții planetare 37 de-a lungul perimetrului exterior al acesteia din urmă și cu fața corespunzătoare a pinioanelorsatelit 39.

De asemenea, carcasa 49 închide în mod etanș una din extremitățile axiale ale fiecărui gol dintre dinții roții planetare 37 și ai pinioanelor-satelit 39 și închide, de asemenea, în mod etanș, deschiderile periferice ale golurilor dintre dinți, menționate, care se află în afara angrenării. Niște bolțuri 116, fixate în carcasa 49 susțin, rotativ, pinioanele-satelit 39.

între flanșa 127, pe de o parte, și roata planetară 37 și pinioanele-satelit 39, pe de altă parte, este interpus un inel distribuitor 40, sub forma unei plăci inelare, radiale, care se află în contact direct cu roata planetară 37 și cu pinioanele-satelit 39.

Inelul distribuitor 40 prezintă, pentru fiecare pinion-satelit 39, un gol 121

RO 113180 Bl care comunică cu unele goluri dintre dinții danturii roții planetare 37. în exteriorul golurilor 121, inelul distribuitor 40 prezintă, în fața roții planetare 37 și pinioanelor-satelit 39, o față plană 132 care asigură un contact etanș cu fețele adiacente ale roții planetare 37 și a pinioanelor satelit 39 în așa fel, încât să închidă în mod etanș golurile dintre dinții roții planetare 37 și pinioanelor-satelit 39. De asemenea, golurile dintre dinți sunt închise, în mod etanș, din toate părțile, cu excepția momentului în care ele comunică cu golul 121 sau când comunică între ele, în zona de angrenare 130. Pinioanele-satelit 39 sunt poziționate axial între gulerul 128 al carcasei 49 și fața 132 a inelului 40. Inelul 40 este susținut, cu posibilitatea de rotire, în jurul axei 12 și, simultan, în raport cu carterul 4 și cu carcasa 49 în care este fixat și în raport cu roata planetară 37.

Inelul distribuitor 40 poate, de asemenea, să ocupe, în jurul axei 12, o poziție unghiulară de declanșare a frânei, reprezentată în partea de sus a fig. 3, în care fiecare gol 121 face să comunice o zonă de aspirație 129 a pompei elementare cu o zonă de refulare 131. într-un mod cunoscut, pentru pompele cu roți dințate, zona de aspirație 129 corespunde zonei unde dinții roții planetare 37 și ai pinionului-satelit în cauză 39 ies din angrenare, unii în raport cu alții, iar zona de refulare corespunde unei zone unde dinții roții planetare 37 și ai pinionuluisatelit 39, în cauză, încep să angreneze unul cu altul, ținând seama de sensul de rotație reprezentat prin săgeți pe fig. 3. Zona de aspirație 129 și zona de refulare 131 sunt, deci, situate de o parte și de alta a zonei de angrenare 130. în poziție liberă, refularea fiecărei pompe comunică cu aspirația, prin intermediul golului asociat 121, practic fără pierdere de sarcină, deoarece este suficient ca uleiul, datorat refulării, să treacă în golul 121 și apoi, din însăși golul 121, să treacă în aspirație, fără să fie obligat să parcurgă un alt traseu decât cel definit de golul 121. în acest fel, roata planetară 37 se poate roti, fără rezistență, în raport cu carcasa 50 solidară datorită carterului 4 al dispozitivului de transmisie.

Prin rotirea inelului distribuitor 40 pe o cursă unghiulară maximă CA, pornind de la poziția de declanșare a frânei,golurile 121 pot fi aduse într-o poziție unghiulară de cuplare, prezentată în partea de jos a fig. 3, în care ele nu mai comunică cu golurile dintre dinții roții planetare 37 și ai pinioanelor-satelit 39 care sunt în zona de refulare 131.

în poziția de cuplare, refularea fiecărei pompe elementare este blocată și acest lucru blochează roata planetară 37, cu excepția cazului unei rotiri reziduale permise de scurgerile de fugă.

între cele două poziții extreme, ce vor fi descrise, inelul distribuitor 40 poate ocupa orice poziție intermediară corespunzătoare unei frânări mai mult sau puțin puternică, dar nu absolută, a butucului 111 a cărui roată planetară 37 este solidară.

în varianta prezentată, inelul distribuitor 40 este relativ subțire, iar golurile 121 sunt goluri transversale. Inelul 40 comportă, în partea dinspre flanșa 127, o față plană 133, în contact etanș cu o față plană corespondentă 134 a flanșei 127, pentru a închide în mod etanș golurile 121 din partea danturilor.

în fig. 1 este reprezentat, schematic, inelul distribuitor 40 prevăzut cu o manetă de comandă 136 legată la periferia sa. în practică, maneta 136 poate fi pusă în legătură cu un sistem de comandă manuală sau automată pentru a conduce o punere progresivă în mișcare a vehiculului.

Funcționarea generală a dispozitivului de transmisie este următoarea.

Când vehiculul și motorul sunt oprite, mecanismul diferențial este în repaus, în situația reprezentată în partea de sus a fig. 1, adică în priză directă datorită arcului 34, astfel că ambreiajul 18 leagă arborii de intrare și de ieșire 2a și 2b, independent de starea frânei volumice 38

RO 113180 Bl

Înainte de a pomi motorul, vehiculul aflat dinainte pe loc, se plasează maneta de comandă 136 în poziția de declanșare (partea superioară a fig. 3) și prin intermediul unui racord cu cuplaj rotativ 138, se alimentează un cilindru inelar 137 care acționează între piesa portsateliți 13 și carcasa 20, pentru a slăbi ambreiajul, împotriva acțiunii arcurilor 34. Pentru a simplifica desenul, cilindrul 137 nu a fost reprezentat în fig. 1. El nu se dovedește necesar decât în prezența arcului 34 care constituie el însuși o perfecționare ce nu este indispensabilă. Când cilindrul 137 este alimentat și inelul 40 este în poziție de decuplare, arborele de intrare 2a antrenează coroana 8, iar acesta provoacă rotirea inversă a roții planetare 9 deoarece piesa portsateliți 13 este imobilizată de vehiculul menținut pe loc. Rotirea inversă a roții planetare 9 este transmisă prin roata liberă 16 la roata planetară 37 a frânei 38 a cărei rotire este permisă prin poziționarea inelului 40 în poziție de declanșare. Aceasta realizează situația de punct mort, adică de decuplare între arborii de intrare 2a și de ieșire 2b, atunci când vehiculul este oprit (arborele de ieșire 2b imobil) în timp ce arborele de intrare 2a se rotește. Anume, datorită acestei funcții a frânei 38 se poate suprima ambreiajul sau convertizorul de cuplu montat între motorul vehiculului și intrarea 2a a dispozitivului de transmisie. Pentru a provoca punerea în mișcare progresivă a arborelui de ieșire 2b, se face o trecere progresivă a inelului 40 în poziție de cuplare pentru a frâna, în mod progresiv, rotorul 37 cu ajutorul unei pierderi crescânde de sarcină în traseul transversal al uleiului prin golurile 121. Aceasta se poate realiza manual sau cu ajutorul unor mijloace de comandă automată.

Aceasta frânează, în mod progresiv, până la oprire totală, butucul 111 și cu el roata planetară 9 și pune, progresiv, în mișcare de rotație, piesa portsateliți 13 și deci arborele de ieșire 2b. în acest stadiu, presiunea poate fi relaxată în cilindrul 137 și, în continuare, dispozitivul de transmisie funcționează ca reductor sau ca priză directă în modul descris mai înainte.

Când frâna 38 este în stare liberă, debitul de ulei, relativ important, al fiecărei pompe hidraulice elementare, nu are de efectuat decât un traseu scurt în golul 121 care îi corespunde, în exteriorul traseului de transport.

Invenția nu se limitează (la exemplul de realizare descris și reprezentat). Ambreiajul 18 ar putea fi comandat prin orice alt mijloc, ca cele descrise, de exemplu, manual sau cu ajutorul unui cilindru comandat printr-un circuit de comandă, hidraulic sau electronic.

Frâna 38 ar putea fi realizată într-un mod diferit, de exemplu, cu două inele distribuitoare, câte unul pe fiecare parte a roții planetare și a pinioanelorsatelit pentru a spori și mai mult ușurința de curgere în stare liberă.

în partea dinspre inelul 40, carcasa, adică flanșa 127 în exemplul dat, ar putea fi redusă pentru a suprima zonele alungite ale pozițiilor posibile ale golurilor 121.

S-ar putea să nu existe decât un singur satelit, prevăzând, de exemplu, o contragreutate într-o poziție diametral opusă.

Pentru a izola zonele de refulare poate fi, de asemenea, decalat fiecare gol în raport cu zona de aspirație asociată, în acest caz, avem ansamblul constituit de către zona de refulare și golul corespunzător care este izolat, însă rezultatul este același, cu excepția faptului că scurgerile posibile pentru fluidul hidraulic cu înaltă presiune, sunt mai importante.

Golurile 121 ar putea comunica între ele.

Claims (10)

1. Revendicări

   1. Dispozitiv volumic de cuplare cuprinzând o roată planetară comună (37) care angrenează cu cel puțin un pinionsatelit (39), montat rotativ într-o carcasă (50), pentru a forma, cu fiecare pinionsatelit (39) și cu carcasa, (50) o pompă hidraulică elementară care prezintă o zonă

   RO 113180 Bl de aspirație a fluidului hidraulic (129) și o zonă de refulare a fluidului hidraulic (131) situate de o parte și de alta a zonei de angrenare (130) dintre roata planetară (37) și fiecare pinion-satelit (39) precum și niște mijloace de distribuție (40) pentru a permite și opri, în mod selectiv, curgerea fluidului hidraulic pornind din zona de refulare (131) a fiecărei pompe, caracterizat prin aceea că, mijloacele de distribuție cuprind organul mobil cu gol (40), adiacent cu una din fețele fiecărui pinionsatelit(39),acest organ mobil (40) putânduse deplasa între o poziție de declanșare în care, datorită construcției lui cu gol, realizează o legătură directă între zonele de aspirație (129) și refulare (131), și o poziție de cuplare în care el obturează cel puțin una din cele două zone, de aspirație (129) și refulare (131) a fiecărui pinionsatelit (39).
2. 2. Dispozitiv volumic de cuplare, conform revendicării 1, cu cel puțin două raporturi de transmitere și pornire progresivă, cuprinzând o frână (38), un mecanism diferențial (1) care prezintă o coroană danturată (8), un element portsateliți (13) și o roată planetară (9) legată la un suport (111) printr-o roată liberă (18), pentru a face, în mod selectiv, ca mecanismul diferențial să funcționeze în conformitate cu un prim raport de transmitere la care roata planetară (9) tinde să se rotească în raport cu suportul (111) într-un sens interzis de roata liberă (16) și în conformitate cu un al doilea raport de transmitere, la care roata planetară (9) se rotește în raport cu suportul (111) în sensul permis de roata liberă (16), caracterizat prin aceea că, frâna (38) este montată între suportul (111) și un carter (4) al dispozitivului de transmisie, ce cuprinde roata planetară (37) care angrenează cu cel puțin un pinion-satelit (39) montat rotativ în carcasa (50) pentru ca împreună cu fiecare pinionsatelit și carcasa (50) să formeze o pompă hidraualică elementară care cuprinde o zonă de aspirație a fluidului hidraulic (129) și o zonă de refulare a fluidului hidraulic (131) de o parte și de cealaltă parte a unei zone de angrenare (130) între roata planetară (37) și fiecare pinion-satelit (39), și un organ mobil cu gol (40) adiacent cu una din fețele fiecărui pinion-satelit (39), organul mobil (40) fiind deplasabil între o poziție de declanșare în care datorită construcției cu gol, face o legătură directă între zona de aspirație (129) și zona de refulare (131) ,și o poziție de cuplare în care el închide cel puțin una din cele două zone de aspirație (129) și refulare (131) a fiecărui pinion-satelit (39).
3. 3. Dispozitiv volumic de cuplare, conform revendicărilor 1 sau 2, caracterizat prin aceea că organul mobil (40) este un organ montat cu posibilitatea de rotire în jurul axei (12) a roții planetare (37) pentru a trece de la una la alta, pozițiile de cuplare și de declanșare.
4. 4. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendicările 1 la 3, cuprinzând mai multe pinioane-sateliți (39) caracterizat prin aceea că organul mobil (40) cuprinde o serie de goluri (121) care, atunci când organul mobil (40) este în poziție de declanșare, fiecare face să comunice zonele de aspirație (129) și de refulare (131) ale unei aceleiași pompe elementare, respective.
5. 5. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendicările 1 la 4, la care axele roții planetare (37) și pinionul satelit (39) sunt paralele, caracterizat prin aceea că, organul mobil (40) este în formă de placă.
6. 6. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendicările 1 la 5, caracterizat prin aceea că, organul mobil (40) este inelar în jurul axei (12) a roții planetare (37).
7. 7. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendicările 1 la 6, caracterizat prin aceea că, organul mobil are funcția mecanică de a imobiliza, axial, fiecare pinion-satelit (39) între organul mobil menționat și o față opusă (128) aparținând carcasei (50).

   RO 113180 Bl
8. 8. Dispozitiv volumic de cuplare, conform revendicării 6, caracterizat prin aceea că, organul mobil (40] se află, de asemenea, în relație de etanșeitate cu roata planetară (37) pentru a închide în 5 mod etanș extremitățile, cel puțin, ale unor goluri dintre dinții roții plantare (37) care sunt intervale ale golurilor.
9. 9. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendidările 1 la 8, 10 caracterizat prin aceea că, numita carcasă (50) are, cel puțin la locul de amplasare a fiecărui satelit, o secțiune în formă de U care înconjoară pinionul-satelit (39) și organul mobil (40).
10. 10. Dispozitiv volumic de cuplare, conform uneia din revendicările 1 la 9, caracterizat prin aceea că, cel puțin un gol (121) traversează organul mobil (40) și prin aceea că o față (133) a organului mobil (40). opusă roții planetare (37), este în contact etanș cu un perete adiacent (134) al carcasei (50), cel puțin în jurul fiecărui gol (121).